din ce în ce mai galben

imaginea utilizatorului yester

mi-am pus haina pe îngerul meu și i-am zis vine toamna
frunzele se arcuiau concav iar verdele lor curgea pe noi
trecătorii se dezlipeau mai greu de trotuar după care El
îi sprijinea pe fiecare să urce în norul Lui
și m-am zgribulit pentru că îngerului meu îi plăcea haina

am luat o piatră de lângă gară să îmi aducă aminte din ce
sunt făcut pentru că plecările mele sunt fără mare zgomot
și m-am întors spre locul tău iar locul tău stătea cu fața la
un orizont răvășit e bine încă mi-am zis și îngerul a oftat

pe tine te-am găsit ca pe o nuntă târzie în noapte am intrat
și am dat mâna cu toți pe doi i-am adunat de sub mese nu
este nevoie domnule mi-au spus e deja toamnă în picioare
iar mâna mea în tot timpul acesta era concavă și căldura ei
curgea la întâmplare

m-am întristat aiurea
m-am întristat așa ca la un bilet de loto rupt

Comentarii

oftez

..o nostalgie care corupe si invita sa privesti ambele talere ale balantei, dar mai ales spre cea ce atirna.
si asta nu e de rau, ci e de inima de galben.

Nu stiu cum arata un inger in haine (de fapt nu stiu cum arata un inger fara :p) stiu ca nu haina face nici pe om nici pe inger. Insa in rest este o curgere frumoasa, ce aduna cititorul in jurul sentimentelor ce primeaza (shaken not stirred!) ca in jurul unui foc, apoi tamaduieste in trecerea ei spre final.

...si rezonez cu finalul adica m-am intristat aiurea (for God's sake, Corina, is only a poem!!!):p

well

tonică trecerea ta, ca mai toate de altfel... cu umorul de calitate și ironia subțire subțire :)
mulțumesc, Corina! și pentru oftat...

desigur

da, si mie imi placu, cum altfel. intr-adevar, vine toamna si ingerii de langa noi au nevoie de haine care ne amintesc de noi insine. Las si penita, asa, pur si simplu pentru ca pe langa faptul ca este un poem bun, care atrage si tine cititorul pana la capat, mai este si un poem care vorbeste si lasa sa se inteleaga pentru fiecare ce e de inteles.
"am luat o piatră de lângă gară să îmi aducă aminte din ce
sunt făcut pentru că plecările mele sunt fără mare zgomot"

vouă

ei, ce bine că îți place și ție, Mădă... mă bucur! da, e un poem care vorbește mai mult, cum frumos spui. mulțumesc pentru apreciere și abia aștept să te mai citesc!

domnule Cernea, bine ați venit pe Hermeneia! mulțumesc pentru semn...

Nimerit

Surprinzatoare poveste... sau poate e vorba despre o poveste veche de cand lumea dar spusa altfel, de o maniera inedita... mi-a placut atmosfera de film parca regizat de Emir Kusturica si faptul ca lasi destul spatiu pentru cititor cat sa se regaseasca la capatul versului.

mult

foarte mult "foarte bine" exista in acest poem. imi place excesiv imediat dupa prima strofa, totul. absolut. iar fara prima, poemul nu ar fi fost la fel. de bun.

m-am întors

la acest poem pe care l-am mai citit de câteva ori... și o să-l mai citesc ori de câte ori gândul îmi va fi galben, iar sufletul, frunză!

mulțumesc, Paul, pentru acest răgaz!

din încă toamnă

radu, îmi iartă întârzierea cu care îți mulțumesc pentru semn! acum l-am observat.

este o plăcere să mă știu citit de tine, Adriana, dar tu știi aceasta. semnul tău delicat te reprezintă dincolo de cuvinte... mulțumesc cu drag, de el!