....ca încă o idee, m-am oprit aici : "Poiana unui gând despre tine/ înecat /sub oceane de apă" Poate ar ajuta curgerea imaginilor să folosești "înspre" în locul lui "despre". Altfel, multă singurătate și liniște, masca întreabă, eul așteaptă.
Vasile, adevarul este ca imi plac genul asta de discutii, care pana la urma au un caracter constructiv. Sa nu fiu inteles gresit, in comparatie cu miile de autori de pe unele siteuri, esti un autor care are ceva de zis, chiar imi place lirismul tau pe alocuri. Insa nu-mi place atunci cand epatezi, cand te mai folosesti de un Nichita, Maria, Vasile Munteanu(cati autori romani de poezie si-au inserat numele complet in poeme?), cand repet, ai tendinta de a aseza rima si nu de a o lasa sa curga de la sine. Nu ti-am pretins sa-ti modifici textele, tu faci ce vrei pana la urma, este parerea unui cititor infocat de poezie si a unui autor de asemenea. Ah, te deranjeaza tonul meu, la fel cum tu nu iti modifici textele, eu nu-mi modific tonul...in privinta greselilor, stai linisit, nu-mi bat capul. Sau poate ai vrea inca o apreciere si inca o urare de bun venit, cu plecaciune maestre, etc, etc... No, bun venit, sarbatori fericite!
Ialin, multumesc pentru penita, m-ai surprins, recunosc! Penultima strofa nu e fortata, "a venit", pur si simplu...si am lasat-o rostirii ei firesti. "As pastra doar versul "îi voi deschide cu buzele pumnul".", spui...ei bine, mie asta mi s-ar parea fortat. "vesmant alb" - da, ai dreptate, e un mare stereoptip. atat de mare, incat aproape capata valente sacre...nu? :)
ah...tot femeia te scoate din incurcatura! :) multumesc frumos, Adina. da, varianta a doua e excelenta! acum schimb! Virgil, asta sa fie ultimul nostru necaz! :))
Ei, Raluca, se pare că experimentele sunt bune! Am vrut să fiu eu însămi, să am curajul exprimării...iar voi cât de mult mă încurajaţi! Mulţumesc mult.
Nu mi-a plăcut în vreun fel aparte, dar bun poem.
Nu mi-a plăcut ce nu-mi place mai mereu la această trebuie să recunoaștem chiar și în cor dacă e musai genială Ioană și Barac și Grigore toți laolaltă, sunt aceleași două lucruri un fel de repetabila povară a lui Păunescu parcă era dar el se referea la altceva.
1/ Poemul are o osatură extrem de transpirată de efortul creației, transpirație care pe alocuri miroase a chanel de la ciorap.
2/ Dacă este epic, ca acesta, poemul devine previzibil de la un moment dat încolo și te îndeamnă să-l citești pe sărite ca pe yellow pages.
Altfel, bun poem.
Bine ai revenit pe Hermeneia văd că toată lumea se bucură, mă bucur și io ca să nu bat la ochi.
Andu
Solomon era un intelept. si Ioana are sclipirea geniului dar si intepatura Mezalinei. Renunt la baraca definitiv dar trebuie sa intelegi fondul. La noi facem armata pana tarziu ca rezervisti, se doarme in baraci si acolo se petrec lucruri si trairi intre sforaituri, joc de table sau povestile unui sot inselat de doamna sa in timp ce el slujeste patria. Intr-o baraca am auzit senzationale destainuiri ale unui scriitor olandez de carti politiste, am ascultat ghitara unui virtuoz din Argentina samd.. Vreau sa spun ca e un nume demn si nu o povara. Acum la textul tau care e linear si personal ca o dezvaluire in noapte unui strain cu care cauti o conversatie.Desigur e de dragoste ca atfel nu ne-ar zgandarii interesul nici cat o ciuperca la degetul de la picior. Dar e al tau. Si asta e marea lui lipsa as zice pt ca nu depaseste personalul , si nu ne duce sa oftam la propriile noastre distopii, utopii, iubiri, si ce-om mai gasi pe canapeaua psihlogului.
Intervin târziu, dar merită toată atenția. Foarte bun text, are tot ce-i trebuie și se leagă bine. Deznodământul, doar strecurat subtil la început, se conturează tot mai clar până spre final, creând chiar câteva momente de tensiune. Totuși, mi se pare că pasajul cu "lamele lu tata" devine superfluu și forțează puțin înțelesurile, face prea evident și prea grăbit deznodământul. Sensul dorit de autoare e destul de clar și fără lame. S-ar putea renunța la referirea cu pricina. Altfel, toate merg "sfoară". Peniță pentru talent și ca încercare de readucere în atenție.
Se pare ca am comis o incalcare a regulamentului prin lipsa justificarii penitei. Imi cer scuze, voi face asta acum. Un text destul de bun, cu imagini foarte reusite. Mentionez "din mâinile lui creșteau periodic tuburi lungi de perfuzii ca niște vene imperfecte de înger ca niște liane să te legeni de ele cu picioarele-n gol cu picioarele-n gol țipând încet de frică încet să nu te audă nimeni nimeni nimeni" "dacă m-aș tăia la un deget ar curge tăcere dacă mi-aș tăia pielea mai sus de încheietură ai curge tu dacă aș înfige cuțitul adânc s-ar închega aici toate nopțile în care n-am mai îndrăznit să iubesc mă dor mâinile ca niște gingii din care acum dau să iasă dinți numai buni de sfărâmat timpul." Nu sunt idei care cad in vreun soi de patetism poetic. Singurul minus pe care il gasesc l-am mentionat in primul comentariu. Ialin
Dragă caminante,
Parțial împărtășesc entuziasmul lui moi în legătură cu acest poem... are ceva halucinant în el, recunosc.
Dar am câteva obiecții pe care te rog să îmi îngădui să ți le scriu aici.
1. Ghiață nu se scrie așa
2. Jucăriile au început să frigă... verbul a frige nu merge folosit, zic eu, așa, singur, plus că sună chiar hilar, dacă te gândești că 'a frige' face deja parte din jargon. Mi se pare o alegee total nefericită aceea de a încheia acest poem cu 'jucăriile au început să frigă' generând preanecurata întrebare 'pe cine' carevasăzică au început jucăriile 'să frigă'?
3. Metaforizarea mi se pare excesivă... trăsurile, omizile, caii, iepurele, pâinea, efectul razelor gamma asupra anemonelor (tu i-ai zis efectul fluturelui pe ram), cosul fabricii de caramizi.... etc etc etc etc etc.... dezlânat eu așa am citit această obositoare înșiruire de metafore care pur și simplu 'nu se leagă'.
În rest, un poem eseu l-aș numi... și... am citit și texte mult mai slabe.
Succes pe mai departe, ai resurse evidente,
Marga.
wow... chiar nu m-am gîndit la varianta asta. dar îmi place mai mult. este adevărat, intenția mea a fost ca „înțepenită” să determine roata iar „vibrînd” determina libelula (calul-popii). exista un gen de ambiguitate și în acel caz. dar îmi pare și mai reușită imaginea în soluția sugerată de tine. mai ales că laconismul formulării generează discomfort vis a vis de genul celor două substantive (roata și calul popii).
Repet, admir pe cel care stie sa invarta cercurile ironiei. Daca tu esti ironic? Da. Dar se poate si mai bine. :-) Toata lumea multumita? Ma indoiesc ca asa ceva este posibil. Orice exista exista in anumite conditii ..."in gura unui alt bolnav" as zice eu. Eu chiar am simtit lucrul acesta.
M-a atras de departe parfumul subtil al acestui tablou în care răsăritul marin este prezentat ca o singură linie unind două dimensiuni ale infinitului: centrul ființei noastre (atît cea eternă cît și cea perenă) și centrul luminii încolăcită la capătul pămîntului într-un ghem de valuri pe care albatroșii se chinuiesc să-l deznoade. Un fir al Ariadnei, într-o ipostază inedită Ceea ce dă originalitate și forță acestui poem sînt impresiile, stările, sentimentele. O feminitate delicată voalul aurorei peste umerii de fildeș. Îngenuncherea îmi amintește de o altă dimineață pe malul mării în care un grup de copii îmbrăcați în chimonouri albe, asemenea unui grup de albatroși, lua lecții de zbor de la zeul Marte.
Ela, insula nu e nelocuită, e doar un Lumen, un canal, un tunel. Mulțumesc lui William Scott pentru fotografii. Aceasta e doar prima pagină, primul slide. Mulțumesc pentru gândul tău. Francisc, mulțumesc de trecere, acest text este în (strânsă) legătură cu textul 500. Ideea era de a realiza ceva flash. Te rog, dă pagina... dacă poți. :)
și apropos de venus flytrap. Întîmplător fotografia asta am făcut-o acum cîteva săptămîni în "The Huntington Library, Art Collections, and Botanical Gardens" din San Marino (lîngă Pasadena, California).
nu vreau să fiu înțeles greșit, Adriana, dar simbolurile pot fi exprimate și prin cuvinte netocite. cuvinte în care șaizeciștii și nu numai ei (cu de la eminescu pornire) se înecau. e opinia mea, desigur. și nu e infailibilă:) (chiar dacă picătura de rouă este esența umanității, ori persoană, ori ce vrei tu să fie, asta nu o împiedică să rămână fadă și vetustă.)
Bun, cred totuși că ar mai trebui periat, prea multe experimente într-un singur poem. Am zâmbit la: "oamenii tot trec și te uit@ ă adeseori ne trezim dimineața încolăciți pe c âte o pietricică" și la: "...Urm .. .. %ăream" care %ăream ar fi putut fi si "zăream", nu?
eu mă bucur cînd văd pe cineva din moldova că scrie pe hermeneia. de data asta însă sînt plăcut impresionat de calitatea acestui text.
remarc:
„uneori plecăm sus
pe acoperişuri ascultăm visuri străine” -- un vers excelent pe care sînt invidios că nu l-am scris eu.
„azi am văzut doar urme, pantofi
câţiva copii, picioare lungi şi mâini grăbite” -- o imaginaținație aproape cinematografică
„noi nu privim feţele oamenilor
ca să nu obosim
doar le fumăm” -- excelent
Cred ca mai ai și alte texte despre care nu am spus nimic... dacă nu încalcă regulamentul nu e nevoie să atragi ostentativ atenția. Mulțumesc că ai remediat. Un lucru este pozitiv: mi-am adus aminte de tine. E un jurnal plăcut, până la urmă, așa se încadrează și trimiterile mult prea concrete...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
....ca încă o idee, m-am oprit aici : "Poiana unui gând despre tine/ înecat /sub oceane de apă" Poate ar ajuta curgerea imaginilor să folosești "înspre" în locul lui "despre". Altfel, multă singurătate și liniște, masca întreabă, eul așteaptă.
pentru textul : Atâta abis deaquila non capit muscam
pentru textul : Ca sunetul în fluier deVasile, adevarul este ca imi plac genul asta de discutii, care pana la urma au un caracter constructiv. Sa nu fiu inteles gresit, in comparatie cu miile de autori de pe unele siteuri, esti un autor care are ceva de zis, chiar imi place lirismul tau pe alocuri. Insa nu-mi place atunci cand epatezi, cand te mai folosesti de un Nichita, Maria, Vasile Munteanu(cati autori romani de poezie si-au inserat numele complet in poeme?), cand repet, ai tendinta de a aseza rima si nu de a o lasa sa curga de la sine. Nu ti-am pretins sa-ti modifici textele, tu faci ce vrei pana la urma, este parerea unui cititor infocat de poezie si a unui autor de asemenea. Ah, te deranjeaza tonul meu, la fel cum tu nu iti modifici textele, eu nu-mi modific tonul...in privinta greselilor, stai linisit, nu-mi bat capul. Sau poate ai vrea inca o apreciere si inca o urare de bun venit, cu plecaciune maestre, etc, etc... No, bun venit, sarbatori fericite!
pentru textul : delirum hristum deMultumesc de trecere, comentariu si penita. Chiar este experiment... Ialin
pentru textul : Epilog... deerata: daca as fi in locul tau.
pentru textul : Dureri descuze.
Ialin, multumesc pentru penita, m-ai surprins, recunosc! Penultima strofa nu e fortata, "a venit", pur si simplu...si am lasat-o rostirii ei firesti. "As pastra doar versul "îi voi deschide cu buzele pumnul".", spui...ei bine, mie asta mi s-ar parea fortat. "vesmant alb" - da, ai dreptate, e un mare stereoptip. atat de mare, incat aproape capata valente sacre...nu? :)
pentru textul : paradisul celui de-al cincilea regn deTextul dezvăluie un portret creionat cu accente de un umor ușor nostalgic. Remarc tabletele în proză prezentate ca foarte reușite.
pentru textul : Molitfelnicul și Codul penal deah...tot femeia te scoate din incurcatura! :) multumesc frumos, Adina. da, varianta a doua e excelenta! acum schimb! Virgil, asta sa fie ultimul nostru necaz! :))
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deEi, Raluca, se pare că experimentele sunt bune! Am vrut să fiu eu însămi, să am curajul exprimării...iar voi cât de mult mă încurajaţi! Mulţumesc mult.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deBa nu sunt deloc generoasă, aalizeei. Vă înşelaţi.
pentru textul : Lina lu’ Mărin deNu mi-a plăcut în vreun fel aparte, dar bun poem.
pentru textul : orizont de aşteptare 0 deNu mi-a plăcut ce nu-mi place mai mereu la această trebuie să recunoaștem chiar și în cor dacă e musai genială Ioană și Barac și Grigore toți laolaltă, sunt aceleași două lucruri un fel de repetabila povară a lui Păunescu parcă era dar el se referea la altceva.
1/ Poemul are o osatură extrem de transpirată de efortul creației, transpirație care pe alocuri miroase a chanel de la ciorap.
2/ Dacă este epic, ca acesta, poemul devine previzibil de la un moment dat încolo și te îndeamnă să-l citești pe sărite ca pe yellow pages.
Altfel, bun poem.
Bine ai revenit pe Hermeneia văd că toată lumea se bucură, mă bucur și io ca să nu bat la ochi.
Andu
am corectat Vlad, multumesc de observatie! mereu ma grabesc si ba gresesc la scris, ba la condus...:p
cheers!
pentru textul : Friday, 13 deSolomon era un intelept. si Ioana are sclipirea geniului dar si intepatura Mezalinei. Renunt la baraca definitiv dar trebuie sa intelegi fondul. La noi facem armata pana tarziu ca rezervisti, se doarme in baraci si acolo se petrec lucruri si trairi intre sforaituri, joc de table sau povestile unui sot inselat de doamna sa in timp ce el slujeste patria. Intr-o baraca am auzit senzationale destainuiri ale unui scriitor olandez de carti politiste, am ascultat ghitara unui virtuoz din Argentina samd.. Vreau sa spun ca e un nume demn si nu o povara. Acum la textul tau care e linear si personal ca o dezvaluire in noapte unui strain cu care cauti o conversatie.Desigur e de dragoste ca atfel nu ne-ar zgandarii interesul nici cat o ciuperca la degetul de la picior. Dar e al tau. Si asta e marea lui lipsa as zice pt ca nu depaseste personalul , si nu ne duce sa oftam la propriile noastre distopii, utopii, iubiri, si ce-om mai gasi pe canapeaua psihlogului.
pentru textul : de dragoste deIntervin târziu, dar merită toată atenția. Foarte bun text, are tot ce-i trebuie și se leagă bine. Deznodământul, doar strecurat subtil la început, se conturează tot mai clar până spre final, creând chiar câteva momente de tensiune. Totuși, mi se pare că pasajul cu "lamele lu tata" devine superfluu și forțează puțin înțelesurile, face prea evident și prea grăbit deznodământul. Sensul dorit de autoare e destul de clar și fără lame. S-ar putea renunța la referirea cu pricina. Altfel, toate merg "sfoară". Peniță pentru talent și ca încercare de readucere în atenție.
pentru textul : Sfoara deSe pare ca am comis o incalcare a regulamentului prin lipsa justificarii penitei. Imi cer scuze, voi face asta acum. Un text destul de bun, cu imagini foarte reusite. Mentionez "din mâinile lui creșteau periodic tuburi lungi de perfuzii ca niște vene imperfecte de înger ca niște liane să te legeni de ele cu picioarele-n gol cu picioarele-n gol țipând încet de frică încet să nu te audă nimeni nimeni nimeni" "dacă m-aș tăia la un deget ar curge tăcere dacă mi-aș tăia pielea mai sus de încheietură ai curge tu dacă aș înfige cuțitul adânc s-ar închega aici toate nopțile în care n-am mai îndrăznit să iubesc mă dor mâinile ca niște gingii din care acum dau să iasă dinți numai buni de sfărâmat timpul." Nu sunt idei care cad in vreun soi de patetism poetic. Singurul minus pe care il gasesc l-am mentionat in primul comentariu. Ialin
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deDragă caminante,
pentru textul : Poezie pentru orbi deParțial împărtășesc entuziasmul lui moi în legătură cu acest poem... are ceva halucinant în el, recunosc.
Dar am câteva obiecții pe care te rog să îmi îngădui să ți le scriu aici.
1. Ghiață nu se scrie așa
2. Jucăriile au început să frigă... verbul a frige nu merge folosit, zic eu, așa, singur, plus că sună chiar hilar, dacă te gândești că 'a frige' face deja parte din jargon. Mi se pare o alegee total nefericită aceea de a încheia acest poem cu 'jucăriile au început să frigă' generând preanecurata întrebare 'pe cine' carevasăzică au început jucăriile 'să frigă'?
3. Metaforizarea mi se pare excesivă... trăsurile, omizile, caii, iepurele, pâinea, efectul razelor gamma asupra anemonelor (tu i-ai zis efectul fluturelui pe ram), cosul fabricii de caramizi.... etc etc etc etc etc.... dezlânat eu așa am citit această obositoare înșiruire de metafore care pur și simplu 'nu se leagă'.
În rest, un poem eseu l-aș numi... și... am citit și texte mult mai slabe.
Succes pe mai departe, ai resurse evidente,
Marga.
În interesul Dumneavoastră, domnule Nincu, eu vă recomand și insist să le studiați, două cărți esențiale (lectura lor am constatat că vă lipsește cu desăvârșire atât în texte cât și în comentarii): "Codul manierelor elegante" http://www.vladimed.ro/codul-manierelor-elegante-p-588.html și "Indreptar ortografic,ortoepic si de punctuatie al limbii romane" http://www.librariaonline.ro/product_info.php?products_id=1003960&view=&...
pentru textul : o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta dewow... chiar nu m-am gîndit la varianta asta. dar îmi place mai mult. este adevărat, intenția mea a fost ca „înțepenită” să determine roata iar „vibrînd” determina libelula (calul-popii). exista un gen de ambiguitate și în acel caz. dar îmi pare și mai reușită imaginea în soluția sugerată de tine. mai ales că laconismul formulării generează discomfort vis a vis de genul celor două substantive (roata și calul popii).
pentru textul : haiku - moara deRepet, admir pe cel care stie sa invarta cercurile ironiei. Daca tu esti ironic? Da. Dar se poate si mai bine. :-) Toata lumea multumita? Ma indoiesc ca asa ceva este posibil. Orice exista exista in anumite conditii ..."in gura unui alt bolnav" as zice eu. Eu chiar am simtit lucrul acesta.
pentru textul : nu pot deM-a atras de departe parfumul subtil al acestui tablou în care răsăritul marin este prezentat ca o singură linie unind două dimensiuni ale infinitului: centrul ființei noastre (atît cea eternă cît și cea perenă) și centrul luminii încolăcită la capătul pămîntului într-un ghem de valuri pe care albatroșii se chinuiesc să-l deznoade. Un fir al Ariadnei, într-o ipostază inedită Ceea ce dă originalitate și forță acestui poem sînt impresiile, stările, sentimentele. O feminitate delicată voalul aurorei peste umerii de fildeș. Îngenuncherea îmi amintește de o altă dimineață pe malul mării în care un grup de copii îmbrăcați în chimonouri albe, asemenea unui grup de albatroși, lua lecții de zbor de la zeul Marte.
pentru textul : penumbră de tine decompensată ori nu (bine scrisă) tableta are substanța de bază amară :)
pentru textul : Poveste de demult şi de azi deEla, insula nu e nelocuită, e doar un Lumen, un canal, un tunel. Mulțumesc lui William Scott pentru fotografii. Aceasta e doar prima pagină, primul slide. Mulțumesc pentru gândul tău. Francisc, mulțumesc de trecere, acest text este în (strânsă) legătură cu textul 500. Ideea era de a realiza ceva flash. Te rog, dă pagina... dacă poți. :)
pentru textul : lumen slide 1 deTe rog să editezi textul și dacă vrei să modifici forma caracterelor hermeneia are sistemul ei propriu.
pentru textul : Ce toamnă ciufută deși apropos de venus flytrap. Întîmplător fotografia asta am făcut-o acum cîteva săptămîni în "The Huntington Library, Art Collections, and Botanical Gardens" din San Marino (lîngă Pasadena, California).
pentru textul : venus flytrap denu vreau să fiu înțeles greșit, Adriana, dar simbolurile pot fi exprimate și prin cuvinte netocite. cuvinte în care șaizeciștii și nu numai ei (cu de la eminescu pornire) se înecau. e opinia mea, desigur. și nu e infailibilă:) (chiar dacă picătura de rouă este esența umanității, ori persoană, ori ce vrei tu să fie, asta nu o împiedică să rămână fadă și vetustă.)
pentru textul : în ultima cameră, el deBun, cred totuși că ar mai trebui periat, prea multe experimente într-un singur poem. Am zâmbit la: "oamenii tot trec și te uit@ ă adeseori ne trezim dimineața încolăciți pe c âte o pietricică" și la: "...Urm .. .. %ăream" care %ăream ar fi putut fi si "zăream", nu?
pentru textul : Rheomode & Mix-Mix deE bine? Mi-am permis să-l reîncadrez, dacă nu e bine, la magazie pentru păstrare. Cezar
pentru textul : Judecata de Apoi deSingurul lucru care mă deranjează sunt "/". Nu le văd rostul.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deE un text matur, care are ce spune şi ştie cum s-o facă.
eu mă bucur cînd văd pe cineva din moldova că scrie pe hermeneia. de data asta însă sînt plăcut impresionat de calitatea acestui text.
remarc:
„uneori plecăm sus
pe acoperişuri ascultăm visuri străine” -- un vers excelent pe care sînt invidios că nu l-am scris eu.
„azi am văzut doar urme, pantofi
câţiva copii, picioare lungi şi mâini grăbite” -- o imaginaținație aproape cinematografică
„noi nu privim feţele oamenilor
ca să nu obosim
doar le fumăm” -- excelent
voi urmări ce vei mai scrie
pentru textul : ne trezim într-un pat deCred ca mai ai și alte texte despre care nu am spus nimic... dacă nu încalcă regulamentul nu e nevoie să atragi ostentativ atenția. Mulțumesc că ai remediat. Un lucru este pozitiv: mi-am adus aminte de tine. E un jurnal plăcut, până la urmă, așa se încadrează și trimiterile mult prea concrete...
pentru textul : El Conqueridor dePagini