Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară

imaginea utilizatorului a.a.a.

Noapte cu epoleţi
impari,
eşarfe de vânt violet,
trotuarele conjugă ploaia –
exod anost,
concret.

Spectator de ocazie,
primesc adânc, în piept, momentul:
acest fariseu în chip de vădană tânără;
ochi blonzi, căzuţi în lagune ţâşnitoare,
unghii mov arcuit,
pulpe goale, groase, de bronz, întinse de tocuri.
Îmi fixează timid
şliţul...
Mă va ucide şi nici măcar
nu-mi voi aminti.

E aici, şi atât –
cum între otravă şi moarte
stă limba,
între regret şi promisiune
stă implacabil
prezentul...
Ca un drum tăiat alb peste câmp,
către gară,
ca o noapte cu salcâmi despletiţi
peste vis.

Comentarii

da, şi eu mi-am dat seama că au

da, şi eu mi-am dat seama că au apărut aproape concomitent. cred că este caldă noaptea asta de mai în românia. caldă şi nemişcată. aproape. interesantă aceasta similitudine de trăiri sau percepţii. la mine este zi acum dar textul l-am "compus" astă noapte. probabil că aşa ceva nu se poate scrie decît noaptea.

Am câţiva autori pe care îi

Am câţiva autori pe care îi urmăresc cu multă plăcere şi interes. Adrian, este unul dintre ei, întâmplător este şi poet, adică scrie.
Am să copiez din textul lui - pentru că are multe imagini vizuale, de interior, stări adânci, descrieri, etc., cu riscul să nu bat câmpii, mă opresc aici, exemplific hic et nunc, câteva:
"Spectator de ocazie,
primesc adânc, în piept, momentul:
acest fariseu în chip de vădană tânără;
ochi blonzi, căzuţi în lagune ţâşnitoare,
unghii pline de mov arcuit,
pulpe goale, groase, de bronz, întinse de tocuri."

"Ca un drum tăiat alb peste câmp,
către gară,
ca o noapte cu salcâmi despletiţi
peste vis."

Ultima strofa a poemului este

Ultima strofa a poemului este valoroasa.Idee-imagine-metafora. E chiar o poezie in sine acea strofa. Si strofa a doua este reusita, dar parca ar merge un pic de mister la partea cu slitul. In orice caz, am fost impresionat. Toate cele bune.