Ultima întâlnire cu sinele

imaginea utilizatorului a.a.a.

Era un frig gol pe dinăuntru,
amintirile mi se făceau vocale de piatră
şi crăpau.

Câmpia, iglu invers,
rupea bezna
ca pe o hârtie cu versuri.

Mergeam nu ştiu unde, după sunet,
ţipete de animale
îmi îngheţau în piept.

În tot pustiul,
doar un batrân în pielea goală,
cu sacul în spinare.

Am vrut să-l întreb unde se duce,
de unde gerul ăla şi ce are în sac,
dar m-ar fi întrebat acelaşi lucru.

Comentarii

Nu puteam. Iniţial, am vrut să postez "Antijoc". Dar am

Nu puteam. Iniţial, am vrut să postez "Antijoc". Dar am postat "Ultima întâlnire cu sinele". Am încuract titlurile şi am remediat. "Antijoc" şi "Ultima întâlnire cu sinele" sunt două texte diferite. Mă bucur că ai intrat să-mi arăţi ce spirit de observaţie ai.

Raluca, eşti în eroare cu de-a totul. Sau de-a toată...

Raluca, eşti în eroare cu de-a totul. Sau de-a toată... Pen' că nu există text 1 şi text 2, deci nici variante îmbunătăţite, nici antijoc filosofic, nici nimic. Există doar acest text. Nu s-a schimbat absolut nimic în afară de titlu. Şi doar ce-ţi lăudam spiritul de observaţie. Am vrut să postez textul "Antijoc", dar am postat "Ultima întâlnire cu sinele", pe care, din eroare, l-am intitulat "Antijoc". Probabil mi-a rămas pe retină ideea de-a posta, iniţial, "Antijoc".
Las că şi alte vocale îs aiurea. (De abia acum am înţepat.). Na. :)

Sunt două texte diferite. Nu am schimbat nici măcar o

Sunt două texte diferite. Nu am schimbat nici măcar o virgulă în textul de mai sus. Doar titlul.
Am foarte multe texte nepostate. Din n motive. Mă uitam printre ele, am ales unul, m-am răzgândit pe ultima sută de pixeli, am postat altul, am păstrat, eronat, titlul primului, am modificat titlul ulterior. Atât. Eram ironic cu spiritul tău de observaţie. Mă bucur că ne înţelegem aşa bine.

Antijoc

Demult, de mult,
primisem moartea
în gazdă.

Acum,
era o marţi spre luni,
suspectă de galben.

Şi am pornit în plâns,
ca ploaia de două nopţi
dintr-o gură de canal.

Prin urechea mea dreaptă,
moartea a scos
vârful unei seringi.

N-ai nişte apă?
m-a întrebat.
Am închis doar un ochi.

(ăsta e "Antijoc").

sa ma bag si eu in seama, sa nu ma bag?( daca tot n-am

sa ma bag si eu in seama, sa nu ma bag?( daca tot n-am ce face, hai:P)
ce-i de remarcat la ambele texte( acuma daca Raluca te-a facut sa dezvalui si ce nu era de dezvaluit-inca- de ce sa nu profitam) dpmdv, este finalul. primul igrozitor de dureros, ca atunci cand mergi pe strada si vezi la un moment dat reflexia unui om in vitrina si te gandesti cat de rau arata, pentru ca sa-ti dai mai apoi seama ca de fapt esti tu; iar al doilea ironic, jucaus, aproape improbabil intr-un text asa "plangacios ca o marte spre luni, suspecta de galben". in rest in afara de marca A.A.A.( pe care inca o studiez:D), nu mai am ce zice.

pai... daca ai trecut prin propria perceptie si nu ti-a

pai... daca ai trecut prin propria perceptie si nu ti-a lasat nicio urma de ironie, cinism si alte instrumente atat de eficiente in a " face praf", inseamna ca da, am zis de bine. cand e de rau, tac:-"
aveti grija la pronto, numa' irita, bacteriile tot acolo raman:)) ah a ah?=)))

iarnă și eminescu ~

iarnă și eminescu ~ am scris textul acesta pe 15 Ianuarie anul acesta și acum cîteva zile mi-am dat seama și m-am speriat puțin de subtila premoniție. Am urmărit și eu din cînd în cînd la România International și nu vă invidiez. Cred că am să scriu ceva despre un paradox pe care l-am observat într-o emisiune.

'De ce Sinele meu este un deșert? Am trăit oare prea

'De ce Sinele meu este un deșert? Am trăit oare prea mult în afara mea, în oameni și în lucruri? De ce mi-am evitat Sinele? Nu-mi eram scump mie însumi?.... Singurătate este doar atunci când Sinele este un deșert. Să fac din deșert o grădină? ... Ce anume mă duce în deșert și ce să fac acolo? Este o iluzie că nu mai pot avea încredere în gândirea mea? Adevărată e doar viața și doar viața mă duce în deșert... Suflete al meu, ce caut aici? Suflteul meu mi-a vorbit și mi-a spus 'așteaptă'. Aud cuvântul necruțător. De pustiu se leagă chinul.'
Un poem ca o banală transcriere din cartea roșie a lui Jung... pentru necunoscători.
Margas

margas, vezi că se poate? dacă renunţi la: "prostia,

margas, vezi că se poate?
dacă renunţi la:
"prostia, bat-o vina
că e de toată stima!",
eşti în stare să faci un comentariu coerent pe un text?
personal, nu sunt de acord cu punctul tău de vedere, ci cu textul lui adrian, din două motive:
1. textul de faţă, comentat de noi, foloseşte un limbaj specific poeziei pe care îl ţine în frâu.
2. borges spunea că istoria literaturii este istoria câtorva metafore.
fără supărare, felicitări pentru comentariu, de data asta la subiect!