singura problemă este că ionuț caragea nu s-a prins despre ce este vorba în acest text. probabil titlul e mai greu de citit. în rest toate sînt bune și frumoase pe frontul de vest.

nu dragul meu. ionuț caragea nu este nici mare și nici nu îl ironizez. interpretezi greșit. iar in ce privește „mărimea” cred că, vorba proverbului, lauda de sine are un miros suspect. but anyway, unii folosesc deodorantul ca să nu se simtă. cît privește cuvîntul cruce, cu siguranță că depinde de modul cum o înțelegi. și există multiple moduri în care inclusiv biblia o privește. și nu neaparat pozitive. în orice caz diferite una de cealaltă. așa că dacă tu vrei să te oprești numai la o anumită perspectivă te privește. în orice caz, convingerea mea este că „crucea” din acest text nu s-a vrut a fi nici chestia pe care o pui la căpătîiul unei gropi și nici la gît. după cum nu cred că este nici intrumentul de tortură pe care îl foloseau romanii. și nu cred că este nici conceptul teologic folosit de pavel în anumite texte din epistole. după cum sînt înclinat să cred că este mai degrabă înrudit cu ideea teologică sugerată de pavel în alte texte. iar în contextul acela imaginea de curvă mi se pare chiar potrivită. dar cu siguranță că mă opresc aici pentru că, așa cum spuneai tu în altă parte, e cam aiurea să tot dai mură în gură altora. poate nu ar strica să mai pui mîna și să citești. bănuiec că și oamenii „mari” mai citesc, măcar așa, cîteodată, nu?

dragul meu, nu am nimic împotriva destinsului. că nu doresc hermeneia să fie (sau să devină) o cazarmă. dar nu știu dacă ai observat că eu mă străduiam să fac vorbire despre textul de mai sus, din respect față de autorul lui și față de cei ce citesc pe aici, în timp ce tu nu făceai decît să tot derapezi prin decor cu tot felul de abureli despre dimensiuni și cantități, făcînd comparații care mai de care mai caraghioase. pentru că absolut oricine știe că sub nici o formă cantitatea nu va fi niciodată un substitut al calității și că la orice oră o carte bună face mai mult decît 21 de cărți slabe. dar..., dacă tu ții neaparat să îți flexezi mușchii în mod ridicol pe aici n-ai decît să o faci. fiecare pasăre pre limba ei piere.

Frumos poem, Eugen! numai pentru imaginea de final și textul tău merită evidențiat... acea mână care devine tot mai străină pe măsură ce ne descrie... da, fain... și acea cruce personală atât de impersonală uneori. mi-a plăcut. mie și umbrei mele:) las semnul meu de apreciere cu drag, pentru nuanța creștină, umană în fond a textului. felicitări!

Pai eu ce-i spuneam lui Eugen, douamiistii au abuzat atat de mult de subiect (v. ruse inca din 2007), au trecut 4 ani de atunci, si in loc ca tinerii sa se desprinda o data de retrourile astea ale literaturii americane de proasta calitate de acum cateva decenii, tot acolo se intorc si bat pasul pe loc. Doar n-o sa scriem din nou si despre masturbari ca Komartin, despre galeti de cacat ca Sociu, despre curva de Patrie ca Galatanu. Tocmai de aia, ii sugeram elegant lui Eugen sa schimbe registrul.

Eugen, modificarile pe care trebuie sa le faci acestui text sunt extrem de simple. Inlocuieste cele doua curve cu femeie, scoate tarfa asta de dinaintea crucii, si textul tau devine beton. Apoi textul tau va merita 4 penite nu una. Sau da-le undeva de penite, textul tau va fi de revista. Mai clar de atata nici ca nu pot fi.

Eu nu i-am vazut pe Daniel Corbu, Marius Chelaru, Cassian Maria Spiridon, Cezar Ivanescu si ceilalti mari poeti folosind astfel de arhaisme in opera lor. Si nici pe cei de generatie veche, Vieru, Zilieru etc. Tu nu faci o demonstratie de forta cu arhaisme si regionalisme cum incerca obositul de Cartarescu in Levantul sau nea Ispirescu in basmele sale. Am obosit, este ultimul meu comm. Baftaaa!

da și nu; faptul că repeți „mîna mea” în versurile 3 și 4 din strofa a doua este o redundanță neavenită. cam tot la fel se percepe și folosirea repetată a pronumelor „meu”, „mea”, „mine”, „îmi” ăn aceeași strofă. încearcă să o citești cu voce tare și cu atenție și procedează în consecință.

ionuț, iar o iei cum nu trebuie. eu nu îmi permit să admonstez pe nimeni aici pentru ce și cîte penițe oferă atîta timp cît prezintă un dram de explicații sau justificări. restul este neavenit. dacă vrei să faci școală de critică fă-o prin exemplul propriu dar nu prin trasul de urechi al altor comentatori. pentru că dacă după aceea te trage pe tine cineva de urechi sari ca ars că ești mare și valoros poet și n-are nimeni dreptul să îți facă educație. și tot așa nu mai terminăm niciodată circoteca asta a orgoliului de poet rănit în multiple acte pentru trubadur și orchestră de amatori.

"Desfăşurarea cronologică a procesului demolator al adminilor în cazul Ionuţ Caragea, în paralel cu cazul Sorin Cerin
• Wikipedia:Pagini de şters/Ionuţ Caragea (1)
Ştergerea a fost propusă la 23 octombrie 2007. Justificare: Eseu Discuţie încheiată. Rezultat: păstrează (articolul a fost rescris între timp). — AdiJapan ☎ 9 noiembrie 2007 19:44 (EET)
Constatare: Articolul Ionuţ Caragea fusese salvat pentru că fusese rescris. Era conform cerinţelor adminilor. A stat în picioare timp de 2 ani, timp în care a fost dezvoltat constat, i s-au adus surse, a fost mereu verificat de admini. Repet, 2 ani de zile!
• Wikipedia:Pagini de şters/Sorin Cerin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Ştergerea a fost propusă la 27 ianuarie 2009. Încheierea discuţiei este preconizată pentru 1 februarie 2009. Discuţie încheiată, rezultat: şterge. Practic nu există material independent, serios care să-i probeze notabilitatea, opera este ignorată de specialişti. Pînă acum nu sînt decît semne puternice de autopromovare iar Wikipedia nu este locul potrivit pentru acest lucru. – Laurap mesaj - 3 februarie 2009 11:37 (EET)
Constatare: Ionuţ Caragea îi ţine partea vehement lui Sorin Cerin şi votează pentru păstrează. În ciuda eforturilor sale, articolul e şters. Ionuţ Caragea este ţinut minte de către admini dar nu se iau măsuri imediate împotriva sa întrucât peste puţin timp Sorin Cerine vine cu cererea de recuperare.
• Wikipedia:Pagini de recuperat/Sorin Cerin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Recuperarea a fost propusă la 14 mai 2009. Încheierea discuţiei este preconizată pentru 19 mai 2009. Discuţie încheiată. Nu se mai discută de mult la obiect. Pagina rămâne ştearsă. —Andreidiscuţie 2 iunie 2009 22:16 (EEST)
Constatare: Ionuţ Caragea nu intervine în această discuţie, lucru semnalat şi ironizat de Rebel: Ce mare păcat că nu mai e Caragiale printre noi. --Rebel 14 mai 2009 16:50 (EEST) Pagina lui Sorin Cerin este ştearsă împotriva surselor prezente. Lucru care le aduce adminilor aminte de vechiul lor client, Ionuţ Caragea şi peste o lună de zile îl propun pentru ştergere, după ce articolul fusese în picioare 2 ani de zile. Repet, 2 ani de zile!
• Wikipedia:Pagini de şters/Ionuţ Caragea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Ştergerea a fost propusă la 15 iulie 2009. Încheierea discuţiei este preconizată pentru 20 iulie 2009. Discuţie încheiată. Rezultat: ştergere. Am ignorat opţiunile de păstrare pentru următoarele motive: • Mirko --- Forma şi complexitatea articolului nu sînt argumente de notabilitate. Numărul mare de volume scrise de un autor devin argumente de notabilitate doar dacă sînt publicate de edituri mari, care fac o selecţie strictă bazată pe părerea criticilor. • Mayuma --- Un autor nu devine notabil dacă întîmplător în anul respectiv sau în ţara respectivă nu mai sînt şi alţi autori remarcabili. • Lerman Kruger --- Faptul că la Wikipedia (încă mai) există articole despre subiecte nenotabile nu e un argument să le păstrăm pe toate. • Impy4ever --- Argumentul de ştergere nu este evaluarea făcută de wikipedişti, ci lipsa evaluării făcute de specialişti. Dintre sursele aduse pentru notabilitate cea mai solidă este prezentarea apărută în Convorbiri literare, dar de acolo nu rezultă caracterul remarcabil al operei lui Ionuţ Caragea. — AdiJapan 31 iulie 2009 10:54 (EEST)
Constatare: Din discuţii şi cronologia faptelor este evident faptul că articolul Ionuţ Caragea a fost şters într-un act de răzbunare al grupului ce l-a demolat pe Sorin Cerin. Articolul Ionuţ Caragea fusese valid timp de 2 ani, acceptat de adimni, îmbunătăţit. Însă în momentul când Ionuţ Caragea l-a ajutat pe Sorin cerin să încerce să-şi păstreze articolul, a devenit personna non grata şi articolul său a fost de asemenea şters.--Lerman Kruger (discuţie) 26 ianuarie 2010 05:45 (EEST)"
Etc. etc. etc.
G.M.: Duceţi-vă la http://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Pagini_de_recuperat/Ionu%C8%9B_Ca... şi citiţi în continuare. Pentru că merită. O să vă distraţi copios.

Si, pentru că am început – cerându-mi scuze autorului textului de faţă - vă semnalez una dintre “notabilităţile” lui I.Caragea. Care îl menţionează, printer alţii ce au scris despre opera dânsului şi pe faimosul politruc Corneliu Leu. Asociat, de regulă, acum, în cultivarea culturală a ogorului patriei (e.g. 1992 - 1993 ,,O ţară bogată cu ţărani bogaţi” -reportaj european ,,Realitatea”), mai ceva decât în perioda gospodăriilor colective (e.g. 1978 - romanul ,,Preţul dragostei, al credinţei şi al urii”) cu alţii doi de aceiaşi teapă: Nicolaie Stoian şi Dan Fruntelată. Ultimul fost redactor şef - pe linie de partid - al revistei “Luceafărul” în anii ’80, cei mai negrii ai ceaşismului. Toţi trei (dar şi alţii ca ei) pe timpurile alea de n-ar mai fi fost, ducând-o bine mersî. Ca şi acum, se pare, din moment ce Corneliu Leu, fostul şi actualul politruc şef, a fost cadorisit, de cine altul decât de Ion Iliescu (cu el ştiţi cum a fost în perioada colectivizării agriculturii) oferindu-i “Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer”.

Astept infierarea proletcultista a lui I.C. Si atunci sa vezi ce mai distractie. Dar nu aici. Nici nu stie ce-l asteapta. E vorba de analizele "pe text" ale maretei sale opere. Ca tot sufera de mania persecutiei. Macar sa aiba de ce.

Hahaha, domnule Gorun Manolescu, asa faceti cand va pierdeti arta retoricii? Dezgropati niste lucruri cunoscute de toata lumea care s-au intamplat acum nu stiu cati ani? Ma amuza copios reactia dumneavoastra copilareasca, neprofesionista. Dar pe de alta parte, reactia dv ma bucura, numai cei care se tem de mine apeleaza la astfel de insinuari. Nu mi-a fost mie frica de mafia ordinii modiale de pe wikipedia, nu mi-a fost frica de sefii din USR care m-au calomniat, si credeti ca ma atingeti cumva cu prostiile astea invechite? Imi promiteti ca va razbunati pe opera mea? Pai faceti si dv ca Stefanescu, dupa ce i-am zis pe blog, cu argumente, ca e un critic prost si ipocrit, s-a razbunat pe Romania literara si la televiziune. Razbunarea este arma prostului, zice un vechi proverb romanesc, dar daca vreti sa va dati in petec, dati-i bataie! Dar profesionist, nu sub textele unor autori. Nu voi cere suspendarea dv, va las sa va calmati de la sine.

Da, Virgil, ai dreptate.

Ionut. M-am calmat. Interesant este ca nici inainte n-am fost nervos.