Domnule profesor, îmi cer scuze pentru acest comentariu ce nu va depăși un anume aspect specultiv, dar în matematicile superioare nu intru de teamă că ma veți prinde ușor cu lecția neînvățată și mă veți lăsa corigentă. Însă mărturisesc că nu pentru frumusețea lor am ales acele citate, ci fiindcă ele mi s-au părut ilustrative în ce privește doctrina non-dualității, adwaita-vada - care, la rândul său, mi s-a părut perfect ilustrată de “descoperirea” lui Cantor. Consider că uluitoare nu este atât concluzia la care s-a ajuns – demonstrarea matematică a existenței lui Dumnezeu – ci posibilitatea ca un adevăr metazific (scuzați-mi pleonasmul) să fie demonstrat pe cale rațională! Dar, mergând mai departe, consider că adjectivul “rațional” ar trebui pus, întrucâtva, sub semnul întrebării, dacă nu cumva contestat de-a binelea (de acea am așezat și descoperirea între ghilimele, mai sus) datorită însăși mărturisirii lui Cantor: că demonstrația i-a fost revelată de Dumnezeu. Cuvântul “revelație” mă duce cu gandul la conceptul Șruti din doctrina hindusă –acea iluminare obtinuță nu pe calea raționalului, care este echivoc, limitat și failibil, ci pe calea intuiției intelectuale pure, “solare”. Considerați-le niste “gânduri cu voce tare” pe care prefer să le las să se manifeste aici (e mai liniște decât dincolo) și…sper ca nu voi fi intrat și eu în cine știe ce traistă… Dacă am făcut-o, luați-mă de o aripă și scoteți-mă ușurel afară.
timp, in sfarsit.
marturisesc ca in aroganta mea, am pretentia ca am dat prima steluta la text. :o)
l-am citit aseara si n-am avut timp sa las semn, e genul care iti da o idee despre cum se cerne calitatea (intr-un singur moment) si cat de slabe sunt poeziile care credeai ca ti-au placut pana acum. cred ca esti foarte talentat, desi tu stii iar eu o spun cam sec.
mai cred ca-i o poezie buna si pentru ca m-am gandit la ea o vreme dupa ce am citit-o. mi se parea foarte solid construita pe detalii si totusi neintrusiva, metaforele sunt de situatie si de aceea foarte fin inserate.
era si ceva care ma nemultumea si am realizat ca nu-mi parea credibila foamea copiilor. am schimbat perspectiva si-am vazut ca cel mai probabil lumea mea e incredibila, daca faptul asta imi pare nereal. si-am fost in situatii asemanatoare in care adevarul semana mai mult cu o constructie decat cu el insusi numai pentru ca era teribil sau mai dezgolit decat putea indura simtul estetic.
pe scurt, bravo e putin. ai provocat o rotatie in lista mea de poeti favoriti. :o)
Marlena Braester, ma bucur pentru ca ai inaugurat aceasta sectiune chiar tu. pe urma,gasesc remarcabil la tine, capacitatea rara de a traduce literar, poetic, daca vrei, versurile in alta limba, cu cit aceste versuri au fost scrise si gindite, din cite stiu, intii in limba franceza si ma mai bucura volumul tau in limba romana ce sta sa apara in 2007. si bineinteles, nu in ultimul rind, bucuria mea este alaturi de versurile acestea: pentru poezie, pentru privire, gest si voce, pentru sincronizarea lor, pentru simbioza.
sunt încântată de peniţă...
un semn de încurajare pe care îl apreciez şi care mă obligă.
aşa este , un poem în proză, singura încercare de acest fel poate la a doua mă voi descurca mai bine.
mii de mulţumiri d-le Caragea.
Paul, nici eu nu mai dau penițe; consider că trebuie împărțite cu mai multă parcimonie. Dar dacă a găsit așa teren propice în tine poezia asta, atunci mă bucur. Ai dreptate cu lacrimile, știu. Poate că vor dispărea de acolo cândva, e deja prea mult, dacă voi găsi cum altfel să exprim ce era inevitabil acolo. Eu stau undeva pe afară, nicidecum acolo unde se plimbă îngerii. PS Poziția aceea nu vine bine nimănui, iar așa ceva nu există aici. Cu bucurie, Bianca.
probabil că astăzi halatele nu mai sînt ca odinioară (sic!). dar nici nu știu dacă mai există astăzi meseria de infirmieră. sau dacă mai poartă halate și nu salopete. dar atunci orice am discuta devine relativ. ideea mea era că halatul, așa cum este el înțeles în percepția generală arată cam cum l-am zugrăvit eu.
da și nu da, există o continuare, e deja terminată dar o voi posta cînd voi ajunge acasă și nu, nu cred că există prea multe epitete aici. chiar te rog să mi le enumeri.
text care începe cu două gafe: - „cu somnoroase râuri ” - o fi vreo glumă la adresa lui badea Mihai - „cuvânt exact și totuși echivoc” - pare amuzant, livresc și parcă din același poet textul curge bine, tocmai ăsta e farmecul scriiturii lui Andu Moldovan. Tipul ăsta știe să le rostească (treabă ardelenească socotesc eu). La compoziție ca și la spusul de bancuri nu îl întrece nimeni. apoi textul devine sprințar-heteroclit (nu postmodernist cum ar zice alții mai puțin pricepuți ca mine, pentru că textul n-are nimic postmodernist, Andu Moldovan fiind un romantic cu semn schimbat de cele mai multe ori) finalul în poantă, ca de obicei la Andu, de data asta însă ambiguu de vreme ce nu știm dacă este vorba de dunăre sau de eufrat unde prietenul nostru a plecat să facă pe eroul național
sa presupunem ca titlul se refera la sacralitatea AUM si interpretarea sa hindusa (Brahma, Vishnu, Shiva) dar ce cauta vorbaria goala si Licurg in eterna vale a Licorniei... sa fie atit de insurmontabila antinomia? :)
Sincere mulţumiri membrilor juriului şi felicitări din inimă tuturor participanţilor! Mă bucur nespus pentru toţi şi pentru mine fiindcă am votat corect, oarecum între preferinţele publicului şi cele ale juriului, ceea ce mi-a adus o anumită satisfacţie. De asemenea mulţumesc lui Virgil pentru efortul de organizare. Sunt fericită că poemul meu preferat dintre cele trimise s-a clasat la mijlocul preferinţelor juriului, deşi era printre ultimele la votul publicului. Oricum rezultatul mă onorează şi mă stimulează să scriu în continuare, cum bine spunea Virgil. Acum aş vrea să ştiu, dacă odată făcute publice numele, pot să re-public poemul sau poemele ori dacă ele vor apărea automat pe pagina de autor. Oricum, acum voi putea să mai fac unele mici modificări.
Textul, unul lipsit de orice valenţe estetice, plin de explicative puerile şi piperat cu epitări snoabe ("până la o bancă a religiilor/în câteva conturi escrow") suferă şi de androfobie.
Pentru că are 'o teme bine definite' și pentru că aș 'avea avea ceva de reproșat' și eu acestui poem zic Luminița că nici tocurile nici cascadele nici make-up-ul și nici părerile noastre laolaltă nu fac un poem bun. Iar acesta nu este decât o încercare lipsită tocmai de ceea ce îi trebuie unui poem și anume inspirația. Pe viitor îți recomand să nu scrii versuri decât dacă simți că forța de sugestie te duce acolo. Dacă vrei totuși să scrii, este normal, e un impuls firesc în ziua de azi când suntem atât de oprimați, există și alte categorii literare pe Hermeneia. Poezia este o categorie mai pretențioasă, uite de exemplu tu ai văzut cum scrie Belizan... Câtă putere de sugestie, câtă originalitate! Asta zic și eu poezie, tu mai ai încă de învățat, nu te supăra te rog că îți spun așa direct.
Remarc verosimilitatea dialogului, dialog care, în proză, este unul dintre bolovanii de moară. Respiră credibil, e bine condus şi dozat.
"„Știi ce înseamnă să urăști?”
„Da. Înseamnă să vrei să bați pe cineva. Să-l bați tare că să-l doară!” - aici, mi-era teamă să nu cumva să iesi din posibilităţile de exprimare ale copilului. Dar nu ai făcut-o. E un răspun excelent. Şi, antagonic, atât de inocent. Frumoasă tuşă artistică.
Acest factor - dialogul - e marele câştig al acestui text. Despre aspecte negative, poate altă dată. Dar, cel mai probabil, deloc.
(totuşi, de corectat: "crengile copacilor" - pleonasm.)
Aranca, nu stiu cum privesti tu un text, un comentariu si apoi un raspuns la acel comentariu, dar cred ca o privire mai "de ansamblu" si mai lipsita de prejudecati nu ti-ar strica. Eu cred ca tu ai fi buna de politist de proximitate sau de administrator de bloc, nicidecum de editor pe un site de literatura si exprimare libera cum este Hermeneia, unde oamenii sunt diversi, educati si foarte diferiti. Cum vad ca esti arhitect de meserie, pot doar sa presupun ca specialitatea ta sunt puscariile dar mai ales camerele de interogatoriu si tortura. Bobadil.
maitre, viata mea s-a schimbat de cand am descoperit ca in baraca de alaturi s-a mutat Gerard Butler. :) cel mai cool este ca, neavand dusuri, ne spalam unul pe altul cu apa de ploaie din galetile de pe santier. i-a placut cum mi-ai decorat habitatul. vrea si el una de-aia cu margarina. el zice ca margarina e mult mai slaba ca untul si vrea sa intre la cura.
pupam si asteptam hollywoodul
iti mut penita aici sau o las la cabinet?
De obicei nu e bine să zici nimic de profeți, deoarece știu ei ce știu. Ei așteaptă noaptea cea soră, și stelele cele mame. Ei agrăiesc despre zei și numai ei știu cum fac, de toți caii ceia mult alergători îi leagă de-i supun. Îi leagă de picioare cu funii din sufletul lor tremurător, trase prin ochi. Ca să nu zboare. Ca să-i vedem și noi, aștialalți. Nu mai poți să spui nimic, că poezia asta spune ea tot. Nebuna!
adica de la titlu. nu inteleg de ce ar trebui sa fie in franceza daca nimic din text nu are de a face ( nu recreeaza, nu sugereaza, nu include) cu o atmosfera specifica. e pur si simpul gratuit, de efect indoielnic. adica citesc soiree si ma astept să aud,să simt o seară aproape muzicală, o șansonetă, dar dau peste un text inspid, patetic peste, plin de sforțări metaforice ”poate ar trebui să au cu gândurile de pământ”, ”dacă aş fi o boabă de strugure m-aş da mireasă luminii” (serios?), de când iarna a dispărut de pe hartă în spatele vremii (penibil), etc...
textul e alambicat doar de dragul ideii de a părea complex, efectul e însă nedigerabil, confuz.” serile acestea n-au casă/ îmi spune mirosul de ploaie/ să fim noi casa lor”. în afara faptului că numai spre poezie nu duc astfel de expresii, nici măcar logica nu e la ea acasă,ca să vorbesc în context. pronumele ”noi” apare brusc deși până atunci vorbești doar de tine ”poate că am un complex casanova prea mare”. singura explicație ar fi că te referi la propria-ți persoană în termenii autocraților din perioada medievală a statelor românești: ” Noi, din voia lui Dumnezeu stăpâni ai țării...”. Oare comit vreo lezmajestate dacă spun că e un text slab,dar slab de tot? merveilleuse soirée, adică hai pa!
OK Bianca, nici eu nu doresc asta, dar nu crezi ca in cazul asta chiar exgerezi? Articolul este unul de atitudine, ce vrei sa scrii la el, sa faci vreo analiza literara? Come on! Te rog sa nu te transformi intr-un politai cu ochelari de cal, in primul rand pentru ca tu nu cred ca esti politai (ma insel oare? :-), in al doilea rand nici eu nu sunt cal iar in al treilea, ultimul dar nu cel din urma, nu ne sta bine deloc cu ochelari de niciun fel. Andu
asa-i, ai dreptate. nu m-am gandit pana acum ca ar fi prea lungi. povestesc prea mult. :o)
imi place ca se simte ca detaliile au importanta pentru mine. nu cred in poezia sleazy, neglijenta.
dupa cum nu ma (mai)deranjeaza neaparat metaforele in poezie (depinde evident, de multi factori), am insa impresia ca-i un curent lazy si in cititor, foarte la moda.
o sa ma mai gandesc la ultimul vers, apreciez sugestia. si ai dreptate, atata doar ca am incercat sa fac legatura cu titlul si-acolo, intr-un mod diferit. m-a captivat s-o fac in cat mai multe moduri dealtfel, poatea de aici si lungimea.
multumesc pentru atentie, te mai astept cu remarci.
Claudia, in primul rand, multumesc pt semn. Iti dau dreptate in ce priveste imaginea "fumata" (si fumigena) dar te rog, nu te atinge de fluturii mei! :) Nu-i pot inlocui nici cu libelula, nici cu albina, nici cu gandacul de Colorado...si nu din incapatanare. Ci pentru ca (recunosc si fac mea culpa) imi place uneori sa "ma joc" cu simbolurile (sau sa ma ascund in spatele lor). In contextul acesta, fluturii, ca si pasarile, au un rol anume. Insa las cititorului placerea sa descifreze mica sarada, daca va binevoi. :)
Ideea transmisiei online-foarte buna, filmarea evident de amator, de începator chiar. Sonorizarea te obliga la eforturi deosebite pentru a întelege ceva. Dar ideea- repet -laudabila, felicitari celor care au pus-o în practica.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Domnule profesor, îmi cer scuze pentru acest comentariu ce nu va depăși un anume aspect specultiv, dar în matematicile superioare nu intru de teamă că ma veți prinde ușor cu lecția neînvățată și mă veți lăsa corigentă. Însă mărturisesc că nu pentru frumusețea lor am ales acele citate, ci fiindcă ele mi s-au părut ilustrative în ce privește doctrina non-dualității, adwaita-vada - care, la rândul său, mi s-a părut perfect ilustrată de “descoperirea” lui Cantor. Consider că uluitoare nu este atât concluzia la care s-a ajuns – demonstrarea matematică a existenței lui Dumnezeu – ci posibilitatea ca un adevăr metazific (scuzați-mi pleonasmul) să fie demonstrat pe cale rațională! Dar, mergând mai departe, consider că adjectivul “rațional” ar trebui pus, întrucâtva, sub semnul întrebării, dacă nu cumva contestat de-a binelea (de acea am așezat și descoperirea între ghilimele, mai sus) datorită însăși mărturisirii lui Cantor: că demonstrația i-a fost revelată de Dumnezeu. Cuvântul “revelație” mă duce cu gandul la conceptul Șruti din doctrina hindusă –acea iluminare obtinuță nu pe calea raționalului, care este echivoc, limitat și failibil, ci pe calea intuiției intelectuale pure, “solare”. Considerați-le niste “gânduri cu voce tare” pe care prefer să le las să se manifeste aici (e mai liniște decât dincolo) și…sper ca nu voi fi intrat și eu în cine știe ce traistă… Dacă am făcut-o, luați-mă de o aripă și scoteți-mă ușurel afară.
pentru textul : (1) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Cantor detimp, in sfarsit.
marturisesc ca in aroganta mea, am pretentia ca am dat prima steluta la text. :o)
l-am citit aseara si n-am avut timp sa las semn, e genul care iti da o idee despre cum se cerne calitatea (intr-un singur moment) si cat de slabe sunt poeziile care credeai ca ti-au placut pana acum. cred ca esti foarte talentat, desi tu stii iar eu o spun cam sec.
mai cred ca-i o poezie buna si pentru ca m-am gandit la ea o vreme dupa ce am citit-o. mi se parea foarte solid construita pe detalii si totusi neintrusiva, metaforele sunt de situatie si de aceea foarte fin inserate.
era si ceva care ma nemultumea si am realizat ca nu-mi parea credibila foamea copiilor. am schimbat perspectiva si-am vazut ca cel mai probabil lumea mea e incredibila, daca faptul asta imi pare nereal. si-am fost in situatii asemanatoare in care adevarul semana mai mult cu o constructie decat cu el insusi numai pentru ca era teribil sau mai dezgolit decat putea indura simtul estetic.
pe scurt, bravo e putin. ai provocat o rotatie in lista mea de poeti favoriti. :o)
pentru textul : Noapte bună, copii deVladimir, sunt chiar curios ce ai scrie despre acest text. De ce nu o faci? Invitatie colegială, mon cher! Dăncuș
pentru textul : spovedania venelor albastre deMarlena Braester, ma bucur pentru ca ai inaugurat aceasta sectiune chiar tu. pe urma,gasesc remarcabil la tine, capacitatea rara de a traduce literar, poetic, daca vrei, versurile in alta limba, cu cit aceste versuri au fost scrise si gindite, din cite stiu, intii in limba franceza si ma mai bucura volumul tau in limba romana ce sta sa apara in 2007. si bineinteles, nu in ultimul rind, bucuria mea este alaturi de versurile acestea: pentru poezie, pentru privire, gest si voce, pentru sincronizarea lor, pentru simbioza.
pentru textul : Dialog transparent între privire, voce, gest / Dialogue transparent du regard, du geste, de la voix desunt încântată de peniţă...
pentru textul : radiografia minciunii deun semn de încurajare pe care îl apreciez şi care mă obligă.
aşa este , un poem în proză, singura încercare de acest fel poate la a doua mă voi descurca mai bine.
mii de mulţumiri d-le Caragea.
Bref, nu e decât o simplă detașare prin concept, disperare sau Cioran într-un solfegiu atipic al destinului... Merçi mon cher Paul!
pentru textul : toamna fără de îngeri dePaul, nici eu nu mai dau penițe; consider că trebuie împărțite cu mai multă parcimonie. Dar dacă a găsit așa teren propice în tine poezia asta, atunci mă bucur. Ai dreptate cu lacrimile, știu. Poate că vor dispărea de acolo cândva, e deja prea mult, dacă voi găsi cum altfel să exprim ce era inevitabil acolo. Eu stau undeva pe afară, nicidecum acolo unde se plimbă îngerii. PS Poziția aceea nu vine bine nimănui, iar așa ceva nu există aici. Cu bucurie, Bianca.
pentru textul : Etaj VII dea woman's nag? or everyone's self-indulgent hedonism?
the choice is the reader's ..:p
cheers you!
pentru textul : Nag deprobabil că astăzi halatele nu mai sînt ca odinioară (sic!). dar nici nu știu dacă mai există astăzi meseria de infirmieră. sau dacă mai poartă halate și nu salopete. dar atunci orice am discuta devine relativ. ideea mea era că halatul, așa cum este el înțeles în percepția generală arată cam cum l-am zugrăvit eu.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deda și nu da, există o continuare, e deja terminată dar o voi posta cînd voi ajunge acasă și nu, nu cred că există prea multe epitete aici. chiar te rog să mi le enumeri.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I detext care începe cu două gafe: - „cu somnoroase râuri ” - o fi vreo glumă la adresa lui badea Mihai - „cuvânt exact și totuși echivoc” - pare amuzant, livresc și parcă din același poet textul curge bine, tocmai ăsta e farmecul scriiturii lui Andu Moldovan. Tipul ăsta știe să le rostească (treabă ardelenească socotesc eu). La compoziție ca și la spusul de bancuri nu îl întrece nimeni. apoi textul devine sprințar-heteroclit (nu postmodernist cum ar zice alții mai puțin pricepuți ca mine, pentru că textul n-are nimic postmodernist, Andu Moldovan fiind un romantic cu semn schimbat de cele mai multe ori) finalul în poantă, ca de obicei la Andu, de data asta însă ambiguu de vreme ce nu știm dacă este vorba de dunăre sau de eufrat unde prietenul nostru a plecat să facă pe eroul național
pentru textul : ira&Co dedecât cu textul în sine. Mulțumesc, Maria !
pentru textul : în oraș nu sunt mansarde de închiriat (I) desa presupunem ca titlul se refera la sacralitatea AUM si interpretarea sa hindusa (Brahma, Vishnu, Shiva) dar ce cauta vorbaria goala si Licurg in eterna vale a Licorniei... sa fie atit de insurmontabila antinomia? :)
pentru textul : Aum deSincere mulţumiri membrilor juriului şi felicitări din inimă tuturor participanţilor! Mă bucur nespus pentru toţi şi pentru mine fiindcă am votat corect, oarecum între preferinţele publicului şi cele ale juriului, ceea ce mi-a adus o anumită satisfacţie. De asemenea mulţumesc lui Virgil pentru efortul de organizare. Sunt fericită că poemul meu preferat dintre cele trimise s-a clasat la mijlocul preferinţelor juriului, deşi era printre ultimele la votul publicului. Oricum rezultatul mă onorează şi mă stimulează să scriu în continuare, cum bine spunea Virgil. Acum aş vrea să ştiu, dacă odată făcute publice numele, pot să re-public poemul sau poemele ori dacă ele vor apărea automat pe pagina de autor. Oricum, acum voi putea să mai fac unele mici modificări.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului demultumesc pentru trecere si pentru apreciere Sancho Panza. este un text mai vechi pe care l-am lăsat așa cum a fost scris originar. în alte vremuri
pentru textul : epidemia poeziei tentaculare ▒ deTextul, unul lipsit de orice valenţe estetice, plin de explicative puerile şi piperat cu epitări snoabe ("până la o bancă a religiilor/în câteva conturi escrow") suferă şi de androfobie.
pentru textul : geneză. pe patul meu de spital dealina, iti multumesc de citire si pentru semn. cu stima
pentru textul : Triunghiuri dePentru că are 'o teme bine definite' și pentru că aș 'avea avea ceva de reproșat' și eu acestui poem zic Luminița că nici tocurile nici cascadele nici make-up-ul și nici părerile noastre laolaltă nu fac un poem bun. Iar acesta nu este decât o încercare lipsită tocmai de ceea ce îi trebuie unui poem și anume inspirația. Pe viitor îți recomand să nu scrii versuri decât dacă simți că forța de sugestie te duce acolo. Dacă vrei totuși să scrii, este normal, e un impuls firesc în ziua de azi când suntem atât de oprimați, există și alte categorii literare pe Hermeneia. Poezia este o categorie mai pretențioasă, uite de exemplu tu ai văzut cum scrie Belizan... Câtă putere de sugestie, câtă originalitate! Asta zic și eu poezie, tu mai ai încă de învățat, nu te supăra te rog că îți spun așa direct.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deRemarc verosimilitatea dialogului, dialog care, în proză, este unul dintre bolovanii de moară. Respiră credibil, e bine condus şi dozat.
"„Știi ce înseamnă să urăști?”
„Da. Înseamnă să vrei să bați pe cineva. Să-l bați tare că să-l doară!” - aici, mi-era teamă să nu cumva să iesi din posibilităţile de exprimare ale copilului. Dar nu ai făcut-o. E un răspun excelent. Şi, antagonic, atât de inocent. Frumoasă tuşă artistică.
Acest factor - dialogul - e marele câştig al acestui text. Despre aspecte negative, poate altă dată. Dar, cel mai probabil, deloc.
(totuşi, de corectat: "crengile copacilor" - pleonasm.)
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deAranca, nu stiu cum privesti tu un text, un comentariu si apoi un raspuns la acel comentariu, dar cred ca o privire mai "de ansamblu" si mai lipsita de prejudecati nu ti-ar strica. Eu cred ca tu ai fi buna de politist de proximitate sau de administrator de bloc, nicidecum de editor pe un site de literatura si exprimare libera cum este Hermeneia, unde oamenii sunt diversi, educati si foarte diferiti. Cum vad ca esti arhitect de meserie, pot doar sa presupun ca specialitatea ta sunt puscariile dar mai ales camerele de interogatoriu si tortura. Bobadil.
pentru textul : this is a film deun text bun, chiar daca nu poate place tuturor. eu as mai adauga mister, mai ales spre final
pentru textul : Autodafé demaitre, viata mea s-a schimbat de cand am descoperit ca in baraca de alaturi s-a mutat Gerard Butler. :) cel mai cool este ca, neavand dusuri, ne spalam unul pe altul cu apa de ploaie din galetile de pe santier. i-a placut cum mi-ai decorat habitatul. vrea si el una de-aia cu margarina. el zice ca margarina e mult mai slaba ca untul si vrea sa intre la cura.
pentru textul : la baraca depupam si asteptam hollywoodul
iti mut penita aici sau o las la cabinet?
De obicei nu e bine să zici nimic de profeți, deoarece știu ei ce știu. Ei așteaptă noaptea cea soră, și stelele cele mame. Ei agrăiesc despre zei și numai ei știu cum fac, de toți caii ceia mult alergători îi leagă de-i supun. Îi leagă de picioare cu funii din sufletul lor tremurător, trase prin ochi. Ca să nu zboare. Ca să-i vedem și noi, aștialalți. Nu mai poți să spui nimic, că poezia asta spune ea tot. Nebuna!
pentru textul : noaptea cailor de fier deadica de la titlu. nu inteleg de ce ar trebui sa fie in franceza daca nimic din text nu are de a face ( nu recreeaza, nu sugereaza, nu include) cu o atmosfera specifica. e pur si simpul gratuit, de efect indoielnic. adica citesc soiree si ma astept să aud,să simt o seară aproape muzicală, o șansonetă, dar dau peste un text inspid, patetic peste, plin de sforțări metaforice ”poate ar trebui să au cu gândurile de pământ”, ”dacă aş fi o boabă de strugure m-aş da mireasă luminii” (serios?), de când iarna a dispărut de pe hartă în spatele vremii (penibil), etc...
pentru textul : soirée detextul e alambicat doar de dragul ideii de a părea complex, efectul e însă nedigerabil, confuz.” serile acestea n-au casă/ îmi spune mirosul de ploaie/ să fim noi casa lor”. în afara faptului că numai spre poezie nu duc astfel de expresii, nici măcar logica nu e la ea acasă,ca să vorbesc în context. pronumele ”noi” apare brusc deși până atunci vorbești doar de tine ”poate că am un complex casanova prea mare”. singura explicație ar fi că te referi la propria-ți persoană în termenii autocraților din perioada medievală a statelor românești: ” Noi, din voia lui Dumnezeu stăpâni ai țării...”. Oare comit vreo lezmajestate dacă spun că e un text slab,dar slab de tot? merveilleuse soirée, adică hai pa!
OK Bianca, nici eu nu doresc asta, dar nu crezi ca in cazul asta chiar exgerezi? Articolul este unul de atitudine, ce vrei sa scrii la el, sa faci vreo analiza literara? Come on! Te rog sa nu te transformi intr-un politai cu ochelari de cal, in primul rand pentru ca tu nu cred ca esti politai (ma insel oare? :-), in al doilea rand nici eu nu sunt cal iar in al treilea, ultimul dar nu cel din urma, nu ne sta bine deloc cu ochelari de niciun fel. Andu
pentru textul : România la Eurovision 2008, între boys band și “boys bann” decare mă ia pe sus! să-ți dea Dumnezeu bucurii, Virgil!
pentru textul : iarna întârzie la un film deda, ai dreptate, suna mai bine.
pentru textul : Eve postmoderne deviorel
asa-i, ai dreptate. nu m-am gandit pana acum ca ar fi prea lungi. povestesc prea mult. :o)
imi place ca se simte ca detaliile au importanta pentru mine. nu cred in poezia sleazy, neglijenta.
dupa cum nu ma (mai)deranjeaza neaparat metaforele in poezie (depinde evident, de multi factori), am insa impresia ca-i un curent lazy si in cititor, foarte la moda.
o sa ma mai gandesc la ultimul vers, apreciez sugestia. si ai dreptate, atata doar ca am incercat sa fac legatura cu titlul si-acolo, intr-un mod diferit. m-a captivat s-o fac in cat mai multe moduri dealtfel, poatea de aici si lungimea.
multumesc pentru atentie, te mai astept cu remarci.
pentru textul : Life support deClaudia, in primul rand, multumesc pt semn. Iti dau dreptate in ce priveste imaginea "fumata" (si fumigena) dar te rog, nu te atinge de fluturii mei! :) Nu-i pot inlocui nici cu libelula, nici cu albina, nici cu gandacul de Colorado...si nu din incapatanare. Ci pentru ca (recunosc si fac mea culpa) imi place uneori sa "ma joc" cu simbolurile (sau sa ma ascund in spatele lor). In contextul acesta, fluturii, ca si pasarile, au un rol anume. Insa las cititorului placerea sa descifreze mica sarada, daca va binevoi. :)
pentru textul : dispersie deIdeea transmisiei online-foarte buna, filmarea evident de amator, de începator chiar. Sonorizarea te obliga la eforturi deosebite pentru a întelege ceva. Dar ideea- repet -laudabila, felicitari celor care au pus-o în practica.
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com dePagini