un poem care pentru mine înseamna revenirea ta la lirismul "de altadata". îmi place ultima strofa. eu as spune totusi doar "clocotesc noptile", ai putea deschide doua sensuri si s-ar potrivi cu ce urmeaza "sunt apa uitată
într-un ceaun", adica "clocoteste si apa("eu") si noptile". Cam tehnic. cu tot dragul o penita.
aşa zic şi eu. încercăm să facem poezie. dacă nu reuşim, încercăm din nou. Submediocru nu este textul, mi se pare un pic prea mult. Mediocru este. Şi din punctul meu de vedere e genial, nu o să explic de ce, dar e genial. Mulţumesc pentru comentarii, ar fi foarte frumos dacă ar fi şi mai aplicate, pentru că eu nu pot să îmi dau seama de ce e submediocru dacă nu îmi spuneţi. Nu?
era starea din momentul când am scris poezia, dar ai dreptate. am recitit și mi se pare mult mai potrivit fără, parcă nu se leagă de nicio culoare.
mulțumesc mult pentru că ți-ai făcut timp să arunci un ochi peste poezia mea!
îmi plăcu ce zîsăşi mneata mai sus, e chiar fain, deşi nu pot pune degetul pe i. o lucrare bine urzită, minus pantofii maro. parcă, totuşi, antecomentatorul întreabă de ce "nici o" şi nu nicio.
nici gând nu-mi era că elefantu' meu ludicos cu ochi roși va capta așa comentarii admirative spre absolut - mai să-mi ascund în cereș obrajii la fel de roși ca ochii 'mnealui, elefantului, de mare bucurie mai ales când văzui și cine dădu și/sau nu cu penița aurită dar bine ce le spuse, așa de acerbă sensibilitate ce avui anteșipost pauza aia de care se vorbește și de care frică încă nu-mi e în marea mea puțină conștiență și care socoti pielea fetei verde malachită și nu verde cum era de paris ("faaată verde cu păăru pădure...") P.S. aranjez un pic altfel versurile - de acord cu Virgil (parțial, pentru că nici până la strofa a treia ne e vorba de artă) - boom-ul are loc înainte - e ca mersul pe doua poante, continuarea pare (și chiar este) cam împiedicată - știam dar n-am reușit să mă "lepăd" de nici una din ele - atunci și nici acum, din păcate, recunoscute și deci pe jumătate iertate enigma-tic și cuminte, mulțumesc domniilor voastre adică mulțum și esc
Ah, iertați-mă ! nu imi permit să-mi "termin" partenerul de dialog! :) Binevenită propunerea dumneavoastră - vorbesc de acea plimbare, chiar aveam nevoie de ea! mă gândesc însă dacă n-ar fi mai potrivit să primesc lecțiile pe mail (am o adresă la profil), că să nu aglomerăm pagina Hermeneei cu niște commuri care i-ar plictisi, probabil, pe cei mai avansați decât începătoarea de mine (și, firește, că să nu vadă toată lumea ce întrebări naive o să vă pun...:)) dar motivul ăsta vi-l spun în șoaptă, să nu mă audă altcineva!) Bineînțeles că de intenționați să sintetizați informațiile sub forma unui eseu, situația se schimbă. Rămâne la alegerea dvs. prin care "parc" ne vom plimba. Atunci când veți avea vreme. Răgazul de care aveți nevoie va fi respectat! Promit solemn. Până atunci,voi deschide o carte care îmi tot face cu ochiul și pentru care n-am avut timp, "Între știință și religie" de Thierry Magin, și le voi termina pe cele începute și abandonate - deja îmi bat cu pumnii în masă. Mulțumesc încă o dată pentru propunerea mai mult decât generoasă .
interesant textul. eu totusi imi amintesc ca inca de prin anii optzeci existau carti despre etologie si in roamania; poate mai modeste sau mai incepatoare, dar existau. se poate vorbi despre "trăsătura etologică principală a lui Homo" sau ai vrut sa spui "psihologica"?
...Fac acest comentariu în speranţa că vei înţelege, Elena, cât mai corect ceea ce urmează: a scrie poezie nu e ca mersul la biserică - nu te imbraci în hainele bune, intrând sfios în altar, luând o mimică evlavioasă, cântând cu preotul până la transfigurare. Altfel spus, şi ne-alegoric, nu e poetizare. Nu te pui cu faţa la foaie, împrumutând seriozitate şi scriind grav. Spun astea pentru că am impresia, din ce am citit pâna acum la tine, am impresia, spuneam, că tu crezi că poezia este o cale de a infrumuseţa, de a desena etc. Nimic mai fals. Prin poezie devenim mai frumoşi, adevărat, dar asta e altceva. Astfel, în mare spus: naturaleţe, trăire, sugestie, originalitate. Cam astea ar fi unele repere spre poezie.
...Aceasta este părerea mea, şi nu-i musai ca ea să reprezinte adevărul.
Toate bune!
Pastiluţe oratorice, fade, fără valenţe artistice, înălţate pe cuvine mari (unele, cu majusculă, pentru ca cititorul să priceapă şi el odată şi odată).
"moartea
strictă taxă forfetară pe viaţă" - asta m-a sensibilizat până la ultimul fior economic.
"poetul
prelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)" - iar aici, m-a luat cu gust acru vezând că încă sunt unii care "îndumnezeiesc"/ mitizează poetul. Şi cu ce cuvinte... - şi aici întâlnim o caracteristică a poetizării: idei mici, cuvinte mari.
Interesant este că mie îmi aceste versuri entre deux passages îmi dau senzația de conturare a unei identități, conturare a unor timpi interiori, de pași echilibrați, poate că balerinul știe să își mențină umbletul fără a atinge focul, fără a ignorea putreziciunea și lăsându-se botezat de aer. No more angels. Îmi voi ține promisiunea, voi scrie pe larg într-o zi, acum s-a amânat scrierea. Mi-ar plăcea însă ca într-o zi să văd toate acestea într-o carte. Destul de curând.
eu, dimpotrivă, cred că blestemat este omul care te plictiseşte cu nimicotina necunoaşterii de Dumnezeu, sau acela care deliberat tace, crezând că e la modă să se-ascundă după curentul timpului. Psalmul 66, care este o poezie în 4 strofe, scrisă probabil de împăratul Ezechia, spune în prima strofă:
"înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie toţi locuitorii pământului
cântaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre..."
lauda se poate manifesta prin toate mijloacele duhovniceşti ale inimii şi minţii, poezia fiind inclusă, şi poezie care să înalţe Numele lui Dumnezeu nu eşti in stare să scrii tu, papă al instituţiei sudo-literare care te înfoi ca un curcan în pene. încetează cu nonsensurile dictoanelor unor atei care au zis ceea ce tu mumba rumba aminteşti ca un robot.
Mai putin titlul (si deci si finalul) poemul este reusit, pentru ca Emil ne surprinde din nou cu acest vartej de imagini care deja incep sa-i poarte numele. Dar, atentie, Emil nu scrie de dragul de a scrie, ci de dragul vietii pe care el o traieste la limita, experimentand senzatii care isi gasesc locul doar in cuvinte aparent dezacordate. El inoata intr-o mare fara pesti, este o mare a singuratatii absolute, acolo doar trecutul mai traieste, prezentul si viitorul sunt timpi imaginari, dar imaginatia este mai cuprinzatoare decat timpul insusi. Niciodata nu se va intoarce insa omul in acel trecut, pentru ca acel trecut se regaseste acum intr-o dimensiune plina de monstri, acestia se numesc amintiri iar ele, amintirile, fac pace cu omul doar atunci cand nu te mai doare... asta este ceea ce poemele (cele reusite, ca acesta, desigur) lui Emil ne transmit: durerea imaginatiei care intrerupe tot ceea ce este pentru noi firesc pentru a ne infatiseaza o alta lume, cea pe care, sunt sigur, Emil o vrea a poeziei nascute dintr-o forma extraterestra de durere. Bobadil. P.S. In mod normal, as fi insemnat textul cu o penita, dar vad ca a facut Oriana gestul, iar datorita lamentarii din titlu nu cred ca textul merita doua penite. Daca faci efortul sa schimbi titlul si finalul Emile, textul merita toata aprecierea. Parerea mea, desigur.
mie imi plac ingerii care nu zboara. desi textul e coerent si interesant, nu cred ca trecerea dintre eu si tu-ul eu e pazita fara putinta de trecere. plus ca drumul nu exista, el e urma talpilor.
...(re)citind textul tau mi-am adus aminte de mine...odata, demult...dar de atunci am preferat sa aleg...something else..:)
inca simt ca ultimul rind e prea lucid pentru confesia de mai sus.
Well, problema este ca pe mine nu ma doare iar pe tine te doare. Iar daca te doare si ai si erectii (care va sa zica vinjoase) se zice ca e grav si trebuie sa telefonezi la doctor sau la SMURD, sau la ce aveti voi acolo. Deci ia-o mai incet cu sex pistols daca ai probleme cu tensiunea si te mai si doare. Eu grobian nu cred ca am cum sa devin fiindca m-am asigurat la compania de asigurari literare pentru chestia asta si sint acoperit. Cu ego-ul stau bine. Nu e inflamat inca si nici nu doare (ca pe altii sau altele). E bine si sanatos si ma slujeste ori de cite ori este nevoie. Continui sa cred ca textul are calitati si defecte. Daca merita sau nu o penita de aur depinde (asa cum spuneam mai anțărț) de cine o dă. A dat-o Bobadilu'. E penița lui Bobadilu. Cine mai vrea penițe de la Bobadilu' știe de acum cum trebuie să scrie, nu? Pentru că Bobadilu' „simte”, adică se zice că el le simte și dacă le simte asta e pe bune și noi tre' să îl credem. Și la urma urmei de ce să nu îl credem, că toți avem simțul ăla special și misterios pentru poezia de drăgăneală. Ok, enough! Sper să nu îmi zică din nou Bobadilu' că sînt grobian sau kă konfund autorul cu opera. Kă nu konfund. La urma urmei ce are queen margot cu laurențiu, pardon cu Lauryannus..?! Uite cum mi se încurcă plimba-n gură cînd e cu atîția de n și de y. Eu mă sperii cînd văd mulți de n și de y. De exemplu la ..annus. Sînt prea mulți de n. Anyway. Am dovedit also că nu mi-am pierdut simțul humorului. Sper să nu și-l fi pierdut nici autoarea și nici Bobadilu. Nu de alta, da' ar fi păcat.
Daniel tot ceea ce am spus in comentariul meu anterior era in sprijinul faptului ca textul tau mi-a placut in mod deosebit... poate ca nepriceput fiind sa exprim acest lucru te-am facut sa crezi altceva. Iarta-mi limitele limbajului... si Sarbatori fericite Dane. Crede-ma sunt de-a dreptul socat de faptul ca am putut fi inteles atat de gresit... probabil nu voi mai comenta o vreme.
stiu ca nu ar tb sa intervin aici. imi asum insa blamul de o parte si de alta, deoarece com dvs, domnule titarenco este un com de off-topic, reactia dvs putand deveni un reper pentru standardele de pe acest site....
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un poem care pentru mine înseamna revenirea ta la lirismul "de altadata". îmi place ultima strofa. eu as spune totusi doar "clocotesc noptile", ai putea deschide doua sensuri si s-ar potrivi cu ce urmeaza "sunt apa uitată
pentru textul : puzzle deîntr-un ceaun", adica "clocoteste si apa("eu") si noptile". Cam tehnic. cu tot dragul o penita.
aşa zic şi eu. încercăm să facem poezie. dacă nu reuşim, încercăm din nou. Submediocru nu este textul, mi se pare un pic prea mult. Mediocru este. Şi din punctul meu de vedere e genial, nu o să explic de ce, dar e genial. Mulţumesc pentru comentarii, ar fi foarte frumos dacă ar fi şi mai aplicate, pentru că eu nu pot să îmi dau seama de ce e submediocru dacă nu îmi spuneţi. Nu?
pentru textul : ultimul poem despre tine deintre noroc ca trec tot mai rar pe aici si
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă devina mea ca n-am inteles comentariul autorului e
mai bine asa
minus epsilon...
(?)
Conform lui Creangă, rezultate mult mai bune s-ar putea obţine bătând nu oul, ci cocoşul.
pentru textul : ad interim deera starea din momentul când am scris poezia, dar ai dreptate. am recitit și mi se pare mult mai potrivit fără, parcă nu se leagă de nicio culoare.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar demulțumesc mult pentru că ți-ai făcut timp să arunci un ochi peste poezia mea!
ma duce cu gandul la muntii adam si iova/eva, de la pojorata, langa campulung moldovenesc. ai ajuns pe-acolo?
pentru textul : Adam si Eva deîmi plăcu ce zîsăşi mneata mai sus, e chiar fain, deşi nu pot pune degetul pe i. o lucrare bine urzită, minus pantofii maro. parcă, totuşi, antecomentatorul întreabă de ce "nici o" şi nu nicio.
pentru textul : draagă doomnule profeesor denici gând nu-mi era că elefantu' meu ludicos cu ochi roși va capta așa comentarii admirative spre absolut - mai să-mi ascund în cereș obrajii la fel de roși ca ochii 'mnealui, elefantului, de mare bucurie mai ales când văzui și cine dădu și/sau nu cu penița aurită dar bine ce le spuse, așa de acerbă sensibilitate ce avui anteșipost pauza aia de care se vorbește și de care frică încă nu-mi e în marea mea puțină conștiență și care socoti pielea fetei verde malachită și nu verde cum era de paris ("faaată verde cu păăru pădure...") P.S. aranjez un pic altfel versurile - de acord cu Virgil (parțial, pentru că nici până la strofa a treia ne e vorba de artă) - boom-ul are loc înainte - e ca mersul pe doua poante, continuarea pare (și chiar este) cam împiedicată - știam dar n-am reușit să mă "lepăd" de nici una din ele - atunci și nici acum, din păcate, recunoscute și deci pe jumătate iertate enigma-tic și cuminte, mulțumesc domniilor voastre adică mulțum și esc
pentru textul : Gioconda și Elefantul deProzodiind pe temă şi prin mijloace artistice de acum două secole. Luată la puricat, nici versificatia, măcar, nu rezistă.
pentru textul : poeţi deAh, iertați-mă ! nu imi permit să-mi "termin" partenerul de dialog! :) Binevenită propunerea dumneavoastră - vorbesc de acea plimbare, chiar aveam nevoie de ea! mă gândesc însă dacă n-ar fi mai potrivit să primesc lecțiile pe mail (am o adresă la profil), că să nu aglomerăm pagina Hermeneei cu niște commuri care i-ar plictisi, probabil, pe cei mai avansați decât începătoarea de mine (și, firește, că să nu vadă toată lumea ce întrebări naive o să vă pun...:)) dar motivul ăsta vi-l spun în șoaptă, să nu mă audă altcineva!) Bineînțeles că de intenționați să sintetizați informațiile sub forma unui eseu, situația se schimbă. Rămâne la alegerea dvs. prin care "parc" ne vom plimba. Atunci când veți avea vreme. Răgazul de care aveți nevoie va fi respectat! Promit solemn. Până atunci,voi deschide o carte care îmi tot face cu ochiul și pentru care n-am avut timp, "Între știință și religie" de Thierry Magin, și le voi termina pe cele începute și abandonate - deja îmi bat cu pumnii în masă. Mulțumesc încă o dată pentru propunerea mai mult decât generoasă .
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deinteresant textul. eu totusi imi amintesc ca inca de prin anii optzeci existau carti despre etologie si in roamania; poate mai modeste sau mai incepatoare, dar existau. se poate vorbi despre "trăsătura etologică principală a lui Homo" sau ai vrut sa spui "psihologica"?
pentru textul : Est ca Vest deCăteva chestii:
...Fac acest comentariu în speranţa că vei înţelege, Elena, cât mai corect ceea ce urmează: a scrie poezie nu e ca mersul la biserică - nu te imbraci în hainele bune, intrând sfios în altar, luând o mimică evlavioasă, cântând cu preotul până la transfigurare. Altfel spus, şi ne-alegoric, nu e poetizare. Nu te pui cu faţa la foaie, împrumutând seriozitate şi scriind grav. Spun astea pentru că am impresia, din ce am citit pâna acum la tine, am impresia, spuneam, că tu crezi că poezia este o cale de a infrumuseţa, de a desena etc. Nimic mai fals. Prin poezie devenim mai frumoşi, adevărat, dar asta e altceva. Astfel, în mare spus: naturaleţe, trăire, sugestie, originalitate. Cam astea ar fi unele repere spre poezie.
...Aceasta este părerea mea, şi nu-i musai ca ea să reprezinte adevărul.
pentru textul : suferinţă deToate bune!
Pastiluţe oratorice, fade, fără valenţe artistice, înălţate pe cuvine mari (unele, cu majusculă, pentru ca cititorul să priceapă şi el odată şi odată).
"moartea
strictă taxă forfetară pe viaţă" - asta m-a sensibilizat până la ultimul fior economic.
"poetul
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deprelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)" - iar aici, m-a luat cu gust acru vezând că încă sunt unii care "îndumnezeiesc"/ mitizează poetul. Şi cu ce cuvinte... - şi aici întâlnim o caracteristică a poetizării: idei mici, cuvinte mari.
într-adevăr, nespus de multă liniște la horăicioara. mă bucur mult! s-avem lumină, prietene!
pentru textul : ... deInteresant este că mie îmi aceste versuri entre deux passages îmi dau senzația de conturare a unei identități, conturare a unor timpi interiori, de pași echilibrați, poate că balerinul știe să își mențină umbletul fără a atinge focul, fără a ignorea putreziciunea și lăsându-se botezat de aer. No more angels. Îmi voi ține promisiunea, voi scrie pe larg într-o zi, acum s-a amânat scrierea. Mi-ar plăcea însă ca într-o zi să văd toate acestea într-o carte. Destul de curând.
pentru textul : cheile deMulţumesc pentru trecere. Ai dreptate cu finalul. Dar cum nimic nu este bătut în cuie, încă mai poate fi îmbunătăţit.
pentru textul : mama primenea cerul într-un trunchi de salcie deeu, dimpotrivă, cred că blestemat este omul care te plictiseşte cu nimicotina necunoaşterii de Dumnezeu, sau acela care deliberat tace, crezând că e la modă să se-ascundă după curentul timpului. Psalmul 66, care este o poezie în 4 strofe, scrisă probabil de împăratul Ezechia, spune în prima strofă:
"înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie toţi locuitorii pământului
cântaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre..."
lauda se poate manifesta prin toate mijloacele duhovniceşti ale inimii şi minţii, poezia fiind inclusă, şi poezie care să înalţe Numele lui Dumnezeu nu eşti in stare să scrii tu, papă al instituţiei sudo-literare care te înfoi ca un curcan în pene. încetează cu nonsensurile dictoanelor unor atei care au zis ceea ce tu mumba rumba aminteşti ca un robot.
sorry, acesta este un mesaj pentru papa, Adriana.
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna deMai putin titlul (si deci si finalul) poemul este reusit, pentru ca Emil ne surprinde din nou cu acest vartej de imagini care deja incep sa-i poarte numele. Dar, atentie, Emil nu scrie de dragul de a scrie, ci de dragul vietii pe care el o traieste la limita, experimentand senzatii care isi gasesc locul doar in cuvinte aparent dezacordate. El inoata intr-o mare fara pesti, este o mare a singuratatii absolute, acolo doar trecutul mai traieste, prezentul si viitorul sunt timpi imaginari, dar imaginatia este mai cuprinzatoare decat timpul insusi. Niciodata nu se va intoarce insa omul in acel trecut, pentru ca acel trecut se regaseste acum intr-o dimensiune plina de monstri, acestia se numesc amintiri iar ele, amintirile, fac pace cu omul doar atunci cand nu te mai doare... asta este ceea ce poemele (cele reusite, ca acesta, desigur) lui Emil ne transmit: durerea imaginatiei care intrerupe tot ceea ce este pentru noi firesc pentru a ne infatiseaza o alta lume, cea pe care, sunt sigur, Emil o vrea a poeziei nascute dintr-o forma extraterestra de durere. Bobadil. P.S. In mod normal, as fi insemnat textul cu o penita, dar vad ca a facut Oriana gestul, iar datorita lamentarii din titlu nu cred ca textul merita doua penite. Daca faci efortul sa schimbi titlul si finalul Emile, textul merita toata aprecierea. Parerea mea, desigur.
pentru textul : puterea mea e în tine demie imi plac ingerii care nu zboara. desi textul e coerent si interesant, nu cred ca trecerea dintre eu si tu-ul eu e pazita fara putinta de trecere. plus ca drumul nu exista, el e urma talpilor.
pentru textul : Înger de veghe detonul electric al poemului, foarte bucurosă că te recitesc!
pentru textul : new year samba de...(re)citind textul tau mi-am adus aminte de mine...odata, demult...dar de atunci am preferat sa aleg...something else..:)
inca simt ca ultimul rind e prea lucid pentru confesia de mai sus.
either way, o placere sa te citesc...
pe curind,
C
pentru textul : O, domnule Bartleby! deDupă cum se ştie, statul de ,,corespondent" are unele restricţii.
pentru textul : numai umbra deSe pot afla mai multe de aici http://hermeneia.com/content/hermeneia_20
Iar dacă se doreşte implicare şi se dovedeşte acest fapt, se poate trimite un mail la adresa potrivită de aici http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
erata: Un text care.... imi cer scuze.
pentru textul : străluminat deEra somnul. Am corectat.
pentru textul : Starea de necesitate deatata tristete...pina la ulcerarea tuturor zilelor trecute ca o liturghie ca un maslu al necuvintelor ma duc in mare sa uit atita tristete...
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni II deWell, problema este ca pe mine nu ma doare iar pe tine te doare. Iar daca te doare si ai si erectii (care va sa zica vinjoase) se zice ca e grav si trebuie sa telefonezi la doctor sau la SMURD, sau la ce aveti voi acolo. Deci ia-o mai incet cu sex pistols daca ai probleme cu tensiunea si te mai si doare. Eu grobian nu cred ca am cum sa devin fiindca m-am asigurat la compania de asigurari literare pentru chestia asta si sint acoperit. Cu ego-ul stau bine. Nu e inflamat inca si nici nu doare (ca pe altii sau altele). E bine si sanatos si ma slujeste ori de cite ori este nevoie. Continui sa cred ca textul are calitati si defecte. Daca merita sau nu o penita de aur depinde (asa cum spuneam mai anțărț) de cine o dă. A dat-o Bobadilu'. E penița lui Bobadilu. Cine mai vrea penițe de la Bobadilu' știe de acum cum trebuie să scrie, nu? Pentru că Bobadilu' „simte”, adică se zice că el le simte și dacă le simte asta e pe bune și noi tre' să îl credem. Și la urma urmei de ce să nu îl credem, că toți avem simțul ăla special și misterios pentru poezia de drăgăneală. Ok, enough! Sper să nu îmi zică din nou Bobadilu' că sînt grobian sau kă konfund autorul cu opera. Kă nu konfund. La urma urmei ce are queen margot cu laurențiu, pardon cu Lauryannus..?! Uite cum mi se încurcă plimba-n gură cînd e cu atîția de n și de y. Eu mă sperii cînd văd mulți de n și de y. De exemplu la ..annus. Sînt prea mulți de n. Anyway. Am dovedit also că nu mi-am pierdut simțul humorului. Sper să nu și-l fi pierdut nici autoarea și nici Bobadilu. Nu de alta, da' ar fi păcat.
pentru textul : Lauryannus's Land deDaniel tot ceea ce am spus in comentariul meu anterior era in sprijinul faptului ca textul tau mi-a placut in mod deosebit... poate ca nepriceput fiind sa exprim acest lucru te-am facut sa crezi altceva. Iarta-mi limitele limbajului... si Sarbatori fericite Dane. Crede-ma sunt de-a dreptul socat de faptul ca am putut fi inteles atat de gresit... probabil nu voi mai comenta o vreme.
pentru textul : Prunci de lumină deAm corectat citatul.
pentru textul : despre dragoste numai de bine destiu ca nu ar tb sa intervin aici. imi asum insa blamul de o parte si de alta, deoarece com dvs, domnule titarenco este un com de off-topic, reactia dvs putand deveni un reper pentru standardele de pe acest site....
pentru textul : portarul de la spital deultima strofa e un adevarat epitaf.
pentru textul : Umbra Îngerului dePagini