O excelentă exprimare a unei dureri, a unor dureri. Titlul potenţează mesajul, îl aduce în faţa celui responsabil de toate. Nu vreau să spun mai mult decât a spus autoarea. Tuşele trasate sunt clare, tremurate pe alocuri, foarte expresive. Îndeamnă la empatie. Ultimul fragment încheie admirabil, dacă pot să spun aşa în contextul suferinţei. Eu vreau să îţi încurajez acest stil. Ai putere de introspecţie, eşti selectivă şi ai resurse literare de exprimare. Te felicit!
Emile, trebuie sa recunosc ca rareori nu inteleg metaforica sau simbolistica ta, pentru ca ele sunt izvorate din inima. Insa de data asta "m-ai luat" cu versul "din cînd în cînd mă mai rog prefă-mă doamne în în castan să-mi treacă pofta de mișcare" si nu e din cauza balbei "in in" care e evident un typo ceva, ci ma framanta de ce "in castan", daca e vorba de "nemiscare"? Oare nu-s toti copacii la fel de buni la acest capitol? (asta ca sa nu vorbesc de copacul nim, ai auzit de el? Asta e cel mai tare, crede-ma). In rest, imi place serialul asta cu "scrisori", e scrisul tau cursiv si captivant, dar nu la fel de mult ca seria aia veche cu cocktail-urile, cred ca lumea de pe Hermeneia chiar habar despre ce e vorba, pacat. Andu
mi-a placut pentru ca, desi am vazut ca sunt sedus prin intermediul acestui discurs, m-am lasat sedus datorita povestii, a modului in care e spusa, franc si inocent, cu toate ca cine scrie astfel o face cat se poate de constient si, de ce nu?, manipuland cititorul cat se poate de mult.
ca personaj si atitudine, fireste, am mai vazut. ca limbaj, ce comunica un mesaj umanist, descriind o experienta strict subiectiva, la fel, am mai vazut. dar tocmai pt ca ii iese autorului, te face sa zambesti si sa aprobi.
sunt curios insa cum afecteaza un astfel de text lectorul feminin, pentru ca, nu-i asa?, barbatii stiu de ce iubesc femeile
consider o eroare sa incerci sa amesteci absoluturi cu contextualizari foarte personale. iese un fel ce ciulama din care 99% din cititori nici nu inteleg si nici nu simt mare lucru. apoi, cred ca este o mare gafa in general sa confunzi fiorul (sau inefabilul poetic) cu cel religios (sau spiritual). am mai spus-o probabil de vreo zece ori pina acum pe hermeneia, exista oameni care pot avea experiente religioase speciale dar asta sub nicio forma nu asigura aparitia unui text poetic. dimpotriva. miza devine mult mai dificil de atins.
singura portiune care are un anumit fior poetic este
"de ce până la Tine e o viaţă de om
Doamne
întrebarea asta strigă din mine"
"ieri s-a pierdut o galaxie [...] odată cu aerul pe care-l purtai la înălțime" "...ritm lunatec" "cuiburile de păsări de pe umerii mei" Imagini care merita o lectura atenta si impregnare tipic craciuniana. Pe undeva, global vorbind pentru poemul de fata, se simte o indecizie intre detasare lucida si expunere directa, emotionala. "melodia trupului", "pe glezna lunii amprentele tale", "fiinta crepusculara" par un pic fortate poetic. de unde vine caruta? (vreo legatura cu constelatiile?) s-ar putea ca titlul sa dezavantajeze poemul. iarta-mi indrazneala. pe de alta parte : de unde atata sange in poemele tale? ar fi interesant de vazut cum se justifica (leit)motivul asta intr-un grupaj de poeme. cuiburile acelea de pasari chiar m-au marcat...
alma, acteon, nu e un text stralucit, recunosc. Alma, da, chiar exista si continuarea. Acteon, multumesc, incerc sa fac trecerea spre poezie, adica sa ma iau in serios.
un text sincer care mușcă din cititor. nu-l poți citi fără să nu ai o opinie: favorabilă ori ba. asta e mai puțin important. cert este că te năucește fără a fi neapărat teribilist. e ca un glonț care, la calibrarea armei, a țîșnit pe țeavă. și l-a ucis pe ăla de debarasa.
de ce să fie clișeistic Andule e un final fain dragostea are ochiul vînăt așa cum bine spui, da' și buza crăpată... o fi de la soare...mai ști? mai dezamăgeste și tu bătrîne unde vom ajunge să scriem tot binele din lume?...:) frendul tău din țara de sus, cu pălăria jos, george cel asztalos
nici nu sesizasem rima. :(
da, propunerea dvs. ar salva forma, dar ar schimba intrucatva sensul. acel "murim" se refera (mai clar, cred eu) la doi, nu la umanitate in general.
va multumesc pentru cuvinte, sincera sa fiu, am pus textul o data, apoi l-am sters...pe urma l-am repostat... :)
,,Dar uneori,
numai uneori,
cineva întârzie pe loc, cu umerii deschişi,
altcineva, cu pâine în mână, îl ajunge din urmă,
şi tot aşa,
până ce, zâmbind ceaţă, ultimul aduce apă.
Şi acolo, împreună,
aprinzând focul cu tăcerea noastră,
aşteptăm cu toţii alţi tâmplari
şi aceeaşi întrebare."
semnul tău de lectură, cu atât mai mult cu cât ştiu că şi tu aduci imagini din trecut în azi. se pare că aşa menţinem memoria vie a celor care au trecut prin viaţă înaintea noastră şi au lăsat ceva din felul lor de a exista. aparţinător poate fi un pic mai dur, însă realitatea este (şi) mai dură decât se poate exprima în cuvinte.
aud, imbatranesc, caut titlu, ma misc, pun Mahler , schimb, pun eclipse si Chopin , vin libelule mari toate bazaind a cuvinte noi-vechi-axiome de zbor-citeam desigur cu nesat..
Alma, mulțumesc, la ora când am scris acest poem, tehnica era undeva suspendată între două respirații. Mă voi gândi. Și într-adevăr, umbrele se lasă astăzi zborului, viața încă palpită. Cântecul a fost ascultat. Mulțumesc. Virgil, în acest poem se îmbină, da, mai multe arte și mai multe planuri. Nu cred că este pretențios acel "vitralii pentru oameni", depinde printre ce oameni trăim, întotdeauna, și ce om/întâmplare/lucru te inspiră atunci când scrii. Nu știu de unde și de ce confuzia ta, fiindcă este una din cele mai clare poezii scrise de mine în ultima vreme, iar faptul că îmbină elemente din muzică și pictură este doar o deschidere. Și nu folosesc doar eu această deschidere spre arte în poezie, dimpotrivă. Aș spune că sunt chiar învățăcel față de poeții care scriu astfel. Da, se pot scrie două-trei poeme începând de al ideile acestuia, ai dreptate. Mulțumesc pentru impresia ta.
Ai un typo la "acoperșiuri". Mi-a plăcut ideea lui "veneau pictori sub umbrele". Pare prea scurt textul pentru cât ai vrut să spui, imaginile parcă sunt înghesuite.
E ok, Adrian. Nu trebuie să prezinţi scuze, nu ai de ce, nimeni nu are, însă apreciez gestul şi-ţi mulţumesc.
Eu doar am recitit poemul şi mi-am pus din nou aceleaşi întrebări ca în primul comentariu...cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Cât despre polemica de mai sus, sincer, fără ironie, apreciez foarte mult inteligenţa lingvistică a tuturor...şi am observat chiar şi inteligenţă interpersonală.
Desi eu nu l-am vazut niciodata pe fiul tau Tudorel prin textele tale scrise pentru el, imi este dor de el, ca si cum l-as fi cunoscut candva. Mi-a placut mult si volumul tau "Poezii pentru Tudorel" despre care am si scris cateva randuri. Intorcandu-ma la text, imi place, se pare ca ai un dar special pentru proza lirica. As renunta poate la ultima propozitie. In rest, draga Tincuta, toate cele bune! Ne revedem curand! Violeta
Poemul începe banal, n-aş fi trecut de primul vers, dacă nu era semnat de cineva cunoscut. Partea reuşită începe cu strofa a doua. La prima, poţi renunţa. Titlul nu e bun pentru un asemenea text. Nu am idee cum să explic că textul e bun. E ceva ce se tot spune, de când lumea, însă aici e ceva inedit.
Unde sunt textele remarcate, unde sunt peniţele?
Domnul Oana, eu nu stiu ce probleme ai dumneata dar observ si eu unele lucruri. Observ de exemplu ca te comentezi numai pe dumneata. Observ ca te legi de motto-urile altora fara sa spui de ce si fara sa explici de ce nu esti de acord cu ele. Observ ca ai senzatia ca cineva vrea sa te scoata afara de pe hermeneia si alte aberatii din astea. Eu sint ceva mai putin "soft" decit Bianca. Si am sa ti-o spun franc: Scrie bine (elitist sau cum vrei sa ii spui) si ai sa ai zile multe si multe aprecieri pe Hermeneia. Scrie prost si vei avea zile grele. Pentru ca aici tragem cu prastia in tot ce e slab si nu are vlaga. Acum sa nu ne intrebi de unde descoperim noi ca e slab si nu are vlaga pentru ca daca are vlaga poate sa stea in doua picioare si sa se apere. Daca nu poate, cade. Deocamdata dumneata inca nu ai postat mult pe Hermeneia dar din punctul meu de vedere nu prea au depasit nivelul mediocru textele. Vom vedea ce va urma. In ce priveste modul cum functioneaza Hermeneia sau ce criterii are parerea mea este ca deocamdata nu te-am intrebat ce parere ai si deci probabil ca nu ne intereseaza. Cind ne va interesa te asigur ca am sa te intreb personal. Asa cum am facut-o cu altii. Dar deocamdata nu. Asa ca banuiesc ca iti dai seama ca e polticos sa le pastrezi pentru tine. Asa cum functioneaza Hermeneia si principiile pe care le are in prezent cred ca este destul de bine si printre altele realitatea o confirma.
Dacă intenția a fost de a ironiza, poemul sună bine și și-a atins scopul după părerea mea. Pe de altă parte, și lectura lui cere un efort ceva mai mare din partea cititorului, datorită termenilor complecși folosiți. Însă, rezultatul final sună bine iar textul merită lecturat.
Un text care atrage atentia asupra frumusetii simple. In lucrurile aparent marunte se afla adesea samburele unor trairi intense. Indragesc personajele de aici pentru ca iubirea lor este curata. Tonul liric rotunjeste atmosfera de seninatate. Spre final, lipirea aceea de „toti peretii” suna cumva prozaic. Dar e doar o parere subiectiva.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
O excelentă exprimare a unei dureri, a unor dureri. Titlul potenţează mesajul, îl aduce în faţa celui responsabil de toate. Nu vreau să spun mai mult decât a spus autoarea. Tuşele trasate sunt clare, tremurate pe alocuri, foarte expresive. Îndeamnă la empatie. Ultimul fragment încheie admirabil, dacă pot să spun aşa în contextul suferinţei. Eu vreau să îţi încurajez acest stil. Ai putere de introspecţie, eşti selectivă şi ai resurse literare de exprimare. Te felicit!
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou deEmile, trebuie sa recunosc ca rareori nu inteleg metaforica sau simbolistica ta, pentru ca ele sunt izvorate din inima. Insa de data asta "m-ai luat" cu versul "din cînd în cînd mă mai rog prefă-mă doamne în în castan să-mi treacă pofta de mișcare" si nu e din cauza balbei "in in" care e evident un typo ceva, ci ma framanta de ce "in castan", daca e vorba de "nemiscare"? Oare nu-s toti copacii la fel de buni la acest capitol? (asta ca sa nu vorbesc de copacul nim, ai auzit de el? Asta e cel mai tare, crede-ma). In rest, imi place serialul asta cu "scrisori", e scrisul tau cursiv si captivant, dar nu la fel de mult ca seria aia veche cu cocktail-urile, cred ca lumea de pe Hermeneia chiar habar despre ce e vorba, pacat. Andu
pentru textul : scrisori din țara lui oriunde II demi-a placut pentru ca, desi am vazut ca sunt sedus prin intermediul acestui discurs, m-am lasat sedus datorita povestii, a modului in care e spusa, franc si inocent, cu toate ca cine scrie astfel o face cat se poate de constient si, de ce nu?, manipuland cititorul cat se poate de mult.
pentru textul : gripa deca personaj si atitudine, fireste, am mai vazut. ca limbaj, ce comunica un mesaj umanist, descriind o experienta strict subiectiva, la fel, am mai vazut. dar tocmai pt ca ii iese autorului, te face sa zambesti si sa aprobi.
sunt curios insa cum afecteaza un astfel de text lectorul feminin, pentru ca, nu-i asa?, barbatii stiu de ce iubesc femeile
consider o eroare sa incerci sa amesteci absoluturi cu contextualizari foarte personale. iese un fel ce ciulama din care 99% din cititori nici nu inteleg si nici nu simt mare lucru. apoi, cred ca este o mare gafa in general sa confunzi fiorul (sau inefabilul poetic) cu cel religios (sau spiritual). am mai spus-o probabil de vreo zece ori pina acum pe hermeneia, exista oameni care pot avea experiente religioase speciale dar asta sub nicio forma nu asigura aparitia unui text poetic. dimpotriva. miza devine mult mai dificil de atins.
singura portiune care are un anumit fior poetic este
"de ce până la Tine e o viaţă de om
Doamne
întrebarea asta strigă din mine"
restul e cam umplutura.
pentru textul : răscruce deŞi
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deLeonard Ancuţa
Dan Tristian
"ieri s-a pierdut o galaxie [...] odată cu aerul pe care-l purtai la înălțime" "...ritm lunatec" "cuiburile de păsări de pe umerii mei" Imagini care merita o lectura atenta si impregnare tipic craciuniana. Pe undeva, global vorbind pentru poemul de fata, se simte o indecizie intre detasare lucida si expunere directa, emotionala. "melodia trupului", "pe glezna lunii amprentele tale", "fiinta crepusculara" par un pic fortate poetic. de unde vine caruta? (vreo legatura cu constelatiile?) s-ar putea ca titlul sa dezavantajeze poemul. iarta-mi indrazneala. pe de alta parte : de unde atata sange in poemele tale? ar fi interesant de vazut cum se justifica (leit)motivul asta intr-un grupaj de poeme. cuiburile acelea de pasari chiar m-au marcat...
pentru textul : tristețea ca o căruță deAndrei, ai împărțit deja textul. Postează-l pe capitole/subîmpărțiri. Adrian are dreptate, plus că și eu vreau să te citesc mai pe îndelete.
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) dealma, acteon, nu e un text stralucit, recunosc. Alma, da, chiar exista si continuarea. Acteon, multumesc, incerc sa fac trecerea spre poezie, adica sa ma iau in serios.
pentru textul : d&g detăiat, tăiat ca la măcelărie
pentru textul : nu îmi este frică de cuvinte deun text sincer care mușcă din cititor. nu-l poți citi fără să nu ai o opinie: favorabilă ori ba. asta e mai puțin important. cert este că te năucește fără a fi neapărat teribilist. e ca un glonț care, la calibrarea armei, a țîșnit pe țeavă. și l-a ucis pe ăla de debarasa.
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele dede ce să fie clișeistic Andule e un final fain dragostea are ochiul vînăt așa cum bine spui, da' și buza crăpată... o fi de la soare...mai ști? mai dezamăgeste și tu bătrîne unde vom ajunge să scriem tot binele din lume?...:) frendul tău din țara de sus, cu pălăria jos, george cel asztalos
pentru textul : urme dewow, scuze n-am vazut, cred ca fac prea multe lucruri in acelasi timp astazi mie prima parte mi s-a parut poetica. poate din cauza asta
pentru textul : cai negri, însetați denici nu sesizasem rima. :(
da, propunerea dvs. ar salva forma, dar ar schimba intrucatva sensul. acel "murim" se refera (mai clar, cred eu) la doi, nu la umanitate in general.
va multumesc pentru cuvinte, sincera sa fiu, am pus textul o data, apoi l-am sters...pe urma l-am repostat... :)
pentru textul : dragoste de,,Dar uneori,
numai uneori,
cineva întârzie pe loc, cu umerii deschişi,
altcineva, cu pâine în mână, îl ajunge din urmă,
şi tot aşa,
până ce, zâmbind ceaţă, ultimul aduce apă.
Şi acolo, împreună,
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deaprinzând focul cu tăcerea noastră,
aşteptăm cu toţii alţi tâmplari
şi aceeaşi întrebare."
semnul tău de lectură, cu atât mai mult cu cât ştiu că şi tu aduci imagini din trecut în azi. se pare că aşa menţinem memoria vie a celor care au trecut prin viaţă înaintea noastră şi au lăsat ceva din felul lor de a exista. aparţinător poate fi un pic mai dur, însă realitatea este (şi) mai dură decât se poate exprima în cuvinte.
îţi mulţumesc mult pentru apreciere.
pentru textul : iar Dumnezeu ar contoriza cititorii acestui epitaf deaud, imbatranesc, caut titlu, ma misc, pun Mahler , schimb, pun eclipse si Chopin , vin libelule mari toate bazaind a cuvinte noi-vechi-axiome de zbor-citeam desigur cu nesat..
pentru textul : Fără titlu deerata: iroseste.
pentru textul : diversitate... deAlma, mulțumesc, la ora când am scris acest poem, tehnica era undeva suspendată între două respirații. Mă voi gândi. Și într-adevăr, umbrele se lasă astăzi zborului, viața încă palpită. Cântecul a fost ascultat. Mulțumesc. Virgil, în acest poem se îmbină, da, mai multe arte și mai multe planuri. Nu cred că este pretențios acel "vitralii pentru oameni", depinde printre ce oameni trăim, întotdeauna, și ce om/întâmplare/lucru te inspiră atunci când scrii. Nu știu de unde și de ce confuzia ta, fiindcă este una din cele mai clare poezii scrise de mine în ultima vreme, iar faptul că îmbină elemente din muzică și pictură este doar o deschidere. Și nu folosesc doar eu această deschidere spre arte în poezie, dimpotrivă. Aș spune că sunt chiar învățăcel față de poeții care scriu astfel. Da, se pot scrie două-trei poeme începând de al ideile acestuia, ai dreptate. Mulțumesc pentru impresia ta.
pentru textul : Michel deAi un typo la "acoperșiuri". Mi-a plăcut ideea lui "veneau pictori sub umbrele". Pare prea scurt textul pentru cât ai vrut să spui, imaginile parcă sunt înghesuite.
pentru textul : Anul trecut la Avignon deraspund eu si sunt sigur ca si bobadilul e de acord. pentru ca nu merita sa ne pierdem timpul cu asemenea rahatisuri.
pentru textul : Mânca-ţi-aş deE ok, Adrian. Nu trebuie să prezinţi scuze, nu ai de ce, nimeni nu are, însă apreciez gestul şi-ţi mulţumesc.
Eu doar am recitit poemul şi mi-am pus din nou aceleaşi întrebări ca în primul comentariu...cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Cât despre polemica de mai sus, sincer, fără ironie, apreciez foarte mult inteligenţa lingvistică a tuturor...şi am observat chiar şi inteligenţă interpersonală.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deMulțumesc de cuvintele calde, Aranca. Mă bucur să fiu printre prieteni.
pentru textul : Visându-te deDesi eu nu l-am vazut niciodata pe fiul tau Tudorel prin textele tale scrise pentru el, imi este dor de el, ca si cum l-as fi cunoscut candva. Mi-a placut mult si volumul tau "Poezii pentru Tudorel" despre care am si scris cateva randuri. Intorcandu-ma la text, imi place, se pare ca ai un dar special pentru proza lirica. As renunta poate la ultima propozitie. In rest, draga Tincuta, toate cele bune! Ne revedem curand! Violeta
pentru textul : Omul de la lumânări dePoemul începe banal, n-aş fi trecut de primul vers, dacă nu era semnat de cineva cunoscut. Partea reuşită începe cu strofa a doua. La prima, poţi renunţa. Titlul nu e bun pentru un asemenea text. Nu am idee cum să explic că textul e bun. E ceva ce se tot spune, de când lumea, însă aici e ceva inedit.
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deUnde sunt textele remarcate, unde sunt peniţele?
putin cam simplist spre final. expresia "îţi retractezi versete" suna artifical.
pentru textul : Sonet 230 deDomnul Oana, eu nu stiu ce probleme ai dumneata dar observ si eu unele lucruri. Observ de exemplu ca te comentezi numai pe dumneata. Observ ca te legi de motto-urile altora fara sa spui de ce si fara sa explici de ce nu esti de acord cu ele. Observ ca ai senzatia ca cineva vrea sa te scoata afara de pe hermeneia si alte aberatii din astea. Eu sint ceva mai putin "soft" decit Bianca. Si am sa ti-o spun franc: Scrie bine (elitist sau cum vrei sa ii spui) si ai sa ai zile multe si multe aprecieri pe Hermeneia. Scrie prost si vei avea zile grele. Pentru ca aici tragem cu prastia in tot ce e slab si nu are vlaga. Acum sa nu ne intrebi de unde descoperim noi ca e slab si nu are vlaga pentru ca daca are vlaga poate sa stea in doua picioare si sa se apere. Daca nu poate, cade. Deocamdata dumneata inca nu ai postat mult pe Hermeneia dar din punctul meu de vedere nu prea au depasit nivelul mediocru textele. Vom vedea ce va urma. In ce priveste modul cum functioneaza Hermeneia sau ce criterii are parerea mea este ca deocamdata nu te-am intrebat ce parere ai si deci probabil ca nu ne intereseaza. Cind ne va interesa te asigur ca am sa te intreb personal. Asa cum am facut-o cu altii. Dar deocamdata nu. Asa ca banuiesc ca iti dai seama ca e polticos sa le pastrezi pentru tine. Asa cum functioneaza Hermeneia si principiile pe care le are in prezent cred ca este destul de bine si printre altele realitatea o confirma.
pentru textul : a catedralei grea singurătate deDacă intenția a fost de a ironiza, poemul sună bine și și-a atins scopul după părerea mea. Pe de altă parte, și lectura lui cere un efort ceva mai mare din partea cititorului, datorită termenilor complecși folosiți. Însă, rezultatul final sună bine iar textul merită lecturat.
pentru textul : Pui cu patru picioare deUn text care atrage atentia asupra frumusetii simple. In lucrurile aparent marunte se afla adesea samburele unor trairi intense. Indragesc personajele de aici pentru ca iubirea lor este curata. Tonul liric rotunjeste atmosfera de seninatate. Spre final, lipirea aceea de „toti peretii” suna cumva prozaic. Dar e doar o parere subiectiva.
pentru textul : niciunpoemazi deUn poem feminin, cuminte si deloc cuminte. Cu incarcatura emotionala pe un font crescendo si un final cu macalendri in flacari.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Deloc cuminte deP.S. va recomand Elizabeth Arden . emotia!
pentru textul : avon cosmetics dePagini