Poate că asta se și vrea textul de față o cheie a revoltei. N-am să insist; s-a suprasaturat istoria de discursuri revoluționare. Finitudinea idealului ei superior vorbește și la ora actuală cu sînge în loc de gură. Mai e, mai e pînă la "luminiță". Dar, fratele meu, totul e să aiurim de bine, repet. Fain bancul. Apropo de confuzie uite și replica: un tip extenuat, rătăcit în deșert se întîlnește cu un negru. "Eu sunt negrul cu aia albă. Dă-mi niște apă dacă nu ți-o pun". Tipul nu are încotro și rămîne fără apă după alte cîteva întîlniri. La ultima întîlnire apare tot un negru. "Știu domnule: tu ești negrul cu aia albă. Dacă nu îți dau apă mi-o pui. Da să ști că acuma chiar am rămas fără un strop. Sunt stors și disperat"- spune tipul. "Care negru domnule? zice omul. Io sunt Mitică de la Copșa Mică" Geo.
frumoasa initiativa centrului cultural roman din paris, multi studenti si absolventi de la universitatea de arte iasi au fost acolo cu proiecte. bravo pentru promptitudinea cu care prezinti informatii utile, nu pot decat sa ma bucur pentru cei care vor beneficia de aceste burse de creatie, mi se pare ca pentru muzica se numeste bursa ,,Enescu'' iar pentru arte plastice ,,Brancusi''. prin ce faci simt pulsul viu al europei culturale in care si noi avem ceva de spus... cu admiratie, Katya
Adrian, mulțumesc pentru apreciere și pentru observații. dar cred că am intenționat „naște” acolo. legat de acel „se lasă pe spate”. pentru mine „desprinde” ar suna oarecum fad. la fel și „baltă” mi se pare o diluare pentru deranjantul (poate) „băltoacă”.
în ce privește „și”-ul din ultimul vers probabil ai dreptate dar am căutat „concluzionismul” lui în raport cu contemplativul (în opinia mea) simplu „moare”. încerc să evit prezența „și-ului„. știu că este privit ca un fel de defect de noviciat dar acolo am avut nevoie de el. sau de ceva cu care să-l înlocuiesc. voi scoate însă pe „apoi”. prea prozaic.
Eu nu văd firul poeziei, ci doar o înșiruire de imagini. Nefiind imagini plastice măcar, sunt discontinui. Lasă înger numai în titlu, în poezie îl ai de patru ori. Muuuult prea mult.
daca zilele nu trebuiesc "numarate" ci doar "cantarite", apare nefiresc ziua cu numarul "douăzecidemiicincisute" :)
poezia se sustine singura prin puntile acestea ce leaga zilele cele usoare de cele grele si prin discursul sprintar...
mi-a placut penultima strofa, cu ziua nedezgolita in public...aduce un plus de mister, restul e o poveste parca putin cam prozaica ...
M-am gândit și eu la articolul acela hotărât din versul al treilea și cred că poate poezia ar câștiga în fluență, dar ar pierde efectul pe care a reușit Ștefan să îl dea printr-un singur cuvânt. Acolo intră scenaristul în poveste, cu o privire ușor ironică, dar mai mult cu milă, cu înțelegere, un fel de suspin. Curios cât de multe poate să schimbe un articol hotărât. Nici mie însă nu-mi sună bine "sticluțele de amoniac". Deși e clar că "sticle" ar fi ridicol și complte nepotrivit. Fiole ar merge poate, dar ar trebui cu articol hotărât în context, și aici chiar nu merge. Foarte bine construit poemul, și tocmai pe un teren bătătorit. Apreciez ușurința cu care țeși imaginile fără scăpare.
Viorel, iau părerea ta așa cum este. dar nu îți accept punctul de vedere. însă acesta nu e un motiv de supărare între noi. nu îmi argumentez poziția pentru că nu vreau să prelungesc un moment trecut. mulțumesc frumos pentru că îmi apreciezi scrisul. mai dau și eu rateuri, și toți o facem. deci nu mi s-a urcat la cap niciodată vreo laudă.
Silviu, Silvia, acum umorul vostru îmi pică bine, pentru că e o zi frumoasă încât mi-aș scrie singur și o parodie:) vă mulțumesc frumos!
e neintenţionat, d-le Dupeş. Ceea ce am intenţionat a fost să dau curs apelului domnului Andu Moldovan de a veni cu ceva creaţii despre sfârşitul lumii, cel de la 21 Decembrie. Adică eu eram absolut convins că se lansase în privinţa acestei zile un hoax uriaş, eu am binoclul focalizat mai mult cândva pe la sfârşitul lui 2016, atâţia s-au păcălit, alţii s-au făcut mici cât un purice, în fine. Ceea ce m-a făcut să-mi ridic sprânceana e că nimeni nu a dat curs propunerii domnului Andu, nici măcar domnia sa însuşi. Cât despre lipsuri s-ar putea să ai dreptate, nu mi-am propus să compun poemul vieţii mele.
nice work, Andrei, cum ar spune anglosaxonii! redai eficient atât cât trebuie din volumul parcurs de tine atent și scris fain de Stela. ai două typo: "subânțeleasă" = subînțeleasă și "conscisă" = concisă. desigur că graba redactării este vina, știindu-te ocupat.
gând bun, om bun!
nu stiu ce sa spun, cred ca fiecare cu... perspectiva lui... poetica. nu mi-a trecut prin minte nici rasaritul si nici sabatul, si cu atit mai putin orgia... dar... pot eu oare sa controlez zburdalncia imaginatiei cititorilor mei?... iar despre sfirsit,... ce sa spun... poate fi la fel de mult mozaica nu doar crestina. iar daca as fi ironic as putea sa fac misto de autor si sa ma gindesc la capra cu trei... aaa... aia erau iezi... pardon. anyway, you got the idea...
Yester, îţi mulţumesc pentru citire. Mu fac decât să mă înorc sub zidurile Troiei. Poate găsesc acolo un stoc de capace de bere cu versuri în metru antic, să mai învăţ şi eu ceva despre poezie.
Consider acesta unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit pe Hermeneia. Poate aș fi mai plivit cel puțin una sau două conjuncții pe ici pe colo dar trebuie să recunosc că asist la o schimbare la față a Orianei. Eu eram obișnuit cu altfel de texte la ea. Am observat din cînd în cînd aceste noi schimbări de gamă și chiar de material de construcție. Dar acum observ o adevărată trecere a Rubiconului. Impressive...
...dacă aș explica de ce, chiar v-aș desconsidera dragi prieteni! Încântat precum de majoritatea textelor tale, observ cu plăcere disocierea feminină înspre Naum. Eu zic, text remarcabil, oareșicum citându-l pe Virgil. logica mea este : fără exordiu nu ar exista finalul! Ești veche în "branșă", deci nu ne mai lălăim cu felicitări, etc.:)!
și tot holbându-mă la zădărnicia poemului, am schimbat și terra, că era clișeu...
nu prea am multe de comentat la intervenția ta, pentru care îți mulțumesc, Marga! dar ești perceptivă rău:) chiar la Lacustrișoara lui Bacovel?:) dacă e doar lac de unghii?:)
uite bag aici ce am găsit pe net referitor la poante/ ponturi:
POÁNT//Ă2 ~e f. 1) Poziție de bază în baletul clasic, executată de balerine, constând în ridicarea și deplasarea pe vârful degetelor. 2) Vârf tare al pantofilor de balet. /
Superbă imagine! Cine este autoarea?
Textul însă ar trebui modificat pentru a fi adresat în mod unitar.
Propun adresarea la persoana a doua singular, fiind mai directă
'Cu prilejul Praznicului Nașterii Domnului, Hermeneia îți dorește Sărbători Fericite, pace cu alții și pace cu tine însuți.'
Varianta la plural ar suna
'Cu prilejul Praznicului Nașterii Domnului, Hermeneia vă dorește tuturor Sărbători Fericite, pace cu alții și pace cu voi înșivă'... ceea ce sună cam distant.
Așa cum este acum însă în opinia mea este incorect dpdv gramatical, deși toată lumea înțelege, desigur, mesajul.
A
Da, ai cumva dreptate asupra simplității din "îți voi da libertate..." deși nu e simplă deloc când te gândești la ciomunicarea asumatî și la firul de înțelepciune limpede. Însă nu e nimic de natura "prețiozității" în fragmentulcu Borges, Kafka, Fowles, Moyart, fiindcă toate acestea și multe altele asemenea există în fragmentele unei zile. Fiindcă de fapt aceste "notițe" sunt puncte dintr-o zi, imaginară, dar care pot fi realmente posibile. Dialogul acum e imaginar, însă întâmplările pot fi adevărate. Nu e cvasi-erudiție, câtă vreme ele există. Îmi pare rău că e perceput așa. Finalul sare în altă direcție fiindcă este deja un alt moment desprins de cele anterioare. E la "notițe" fiindcă nu e jurnal, deși conține cel puțin câteva elemente din real: cărțile, muzica, tablouri (nu le-am numit), cafeaua și rododendronul. Și, da, Mont Saint-Michel a fost real.
Ideea mi se pare super, cred ca mai merge dezvoltata, titlul este de forta (ma asteptam cand am deschis textul sa dau de un confesional) ca sa fie expediat asa, pur si simplu... ma rog, este doar parerea mea. Dar astept si 6,7,... Andu P.S. Spune-mi te rog cele "zece lucruri... " sunt toate sau doar zece dintre ele? Ca despre mine de exemplu eu as avea o lista foarte lunga... daca m-as pune pe scris ar trebui sa fiu Homer :-)
cum ar fi scrii poezie cu puritatea cristalină chinezească, dar adaptată la peisajul românesc? nuferi în loc de lotus, inscripții latine în loc de caligrame, balauri în loc de dragoni... și totuși, țestoase și pini sunt și pe la noi... poemul tău m-a făcut să meditez la dao mulțam fain!
eu nu-s bun la complimente. Narciso Yepes cind era multumit isi lua ghitara si improviza ceva . /// totul se petrecea in mai nu in iunie. vorbeai cu tine scuturind fata de masa, aranjind pozele dupa format si mirosul care venea din urma. apoi te asezai la masa ta de scris cu flori de tei in paharul de ceai uitat si cu creionul in gura, cu capul dat pe spate imaginind o calatorie intr-o ploaie nimicitoare cu pomi smulsi din suflet, cu salcamii deflorati intr-o atmosfera dramatica plina de fiori dar ai fost brusc intrerupta ..cineva a aprins lampa in camera alaturata si lumina trecu pe sub use ca sa ti se aseze in poala, incolacita, cautind un loc uscat...
vă mulțumesc pentru că ați citit și ați scris despre poem. poezia se vrea o ironie la adresa celor care se consideră sau sunt în oricare domeniu - începând cu cel literar, trecând prin cel spiritual și încheind cu cel material - "îmbogațiți". puiul cu patru picioare mi s-a părut a fi modelul care sugerează astfel de cazuri, adică au ceva împotriva naturii lor, dar și ceva care nu poate fi folosit, atârnând inutil și deformând corpul dat de natură. puiul cu patru picioare este un fel de struțo-cămilă în intențiile mele, ca să folosesc un exemplu vechi și arhicunoscut, dar care dorește să poarte alte valențe. nu am încercat să epatez, ci am folosit intenționat termeni epatanți, tocmai pentru a ironiza. sancho a intuit acest lucru și are dreptate când mărturisește că a început să învețe jocul meu de-a poezia.
Adrian, am aceeași senzație de spărtură aici, și nici măcar nu-s cioburile aceluiași vas. Am un feeling că faci niște experimente, dar te mai urmăresc până să fiu sigură. De aceea nici nu voi atrage atenția ce mi-a plăcut aici și ce nu, consider că ar trebui să reiei cap-coadă. Mai mult decât atât, te voi ruga din nou să fii atent la diacritice: se spune "caldarîm" (sau cu "â", dar văd că te-ai oprit parcă mai mult la "î", asta e alegerea ta, dar ramâi la ea măcar), "sfîrșeală", iar în alte părți pur și simplu nu le-ai mai folosit... Sper ca de data aceasta să aibă ecou rugămintea mea... e obositor ochiului.
... găsesc aici un produs finit. Pe care îl salut. În special pentru: "ca și cum viața m-ar șantaja se atîrnă de mine/ încă o zi...". În particular pentru peisajul proaspăt, alcătuit din cuvinte ca : aripă, umbre, salvate prin figurile de stil în a căror componență intră. Și totuși parcă, parcă ar mai trebui ceva...
Virgil m-am referit la partea aceasta "folosirea... sau a unui cont Hermeneia de către mai multe persoane se sancționează imediat cu anularea contului"... nimeni nu spune de clone. Aranca te rog termina cu aprecierile la persoana mea si anii pe care ii am de acasa... esti ultima persoana care ar putea sa vorbeasca despre asa ceva... nu vad de ce amesteci dezamagirea mea fata de manevrele tale de culise deloc demne de o doamna si textul pe care l-ai scris. Probabil pentru ca nu ai destule argumente... pentru asta trebuie glagorie, stiu.Macar sa fi avut bunul simt sa nu-ti mai lipesti pe frunte lucruri care te posteaza in culpa... asta m-a deranjat... nonsalanta cu care ne-ai spus ca incalci regulamentul. Era cu totul altceva anuntul la care m-am referit si era textual redat, cu tot cu partea cu laudatul. Cat despre "mai citeste" imi asum indemnul dar n-am sa citesc "Cosmopolitan" doar pentru a avea cu tine subiecte comune. Am pus niste intrebari pertinente iar tu n-ai raspuns la ele. Scuza-ma dar nu mai continui. Te las pe tine sa faci pe țața.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poate că asta se și vrea textul de față o cheie a revoltei. N-am să insist; s-a suprasaturat istoria de discursuri revoluționare. Finitudinea idealului ei superior vorbește și la ora actuală cu sînge în loc de gură. Mai e, mai e pînă la "luminiță". Dar, fratele meu, totul e să aiurim de bine, repet. Fain bancul. Apropo de confuzie uite și replica: un tip extenuat, rătăcit în deșert se întîlnește cu un negru. "Eu sunt negrul cu aia albă. Dă-mi niște apă dacă nu ți-o pun". Tipul nu are încotro și rămîne fără apă după alte cîteva întîlniri. La ultima întîlnire apare tot un negru. "Știu domnule: tu ești negrul cu aia albă. Dacă nu îți dau apă mi-o pui. Da să ști că acuma chiar am rămas fără un strop. Sunt stors și disperat"- spune tipul. "Care negru domnule? zice omul. Io sunt Mitică de la Copșa Mică" Geo.
pentru textul : să aiurim de bine defrumoasa initiativa centrului cultural roman din paris, multi studenti si absolventi de la universitatea de arte iasi au fost acolo cu proiecte. bravo pentru promptitudinea cu care prezinti informatii utile, nu pot decat sa ma bucur pentru cei care vor beneficia de aceste burse de creatie, mi se pare ca pentru muzica se numeste bursa ,,Enescu'' iar pentru arte plastice ,,Brancusi''. prin ce faci simt pulsul viu al europei culturale in care si noi avem ceva de spus... cu admiratie, Katya
pentru textul : Rezidențe de creație la Institutul Cultural Român din Paris demulțumesc, e prima mea "tentativă" de parodie, mă bucur că v-a plăcut, cu deosebită stimă,adelina
pentru textul : Sunt cult(urist), "micuțo" deAdrian, mulțumesc pentru apreciere și pentru observații. dar cred că am intenționat „naște” acolo. legat de acel „se lasă pe spate”. pentru mine „desprinde” ar suna oarecum fad. la fel și „baltă” mi se pare o diluare pentru deranjantul (poate) „băltoacă”.
pentru textul : dade I deîn ce privește „și”-ul din ultimul vers probabil ai dreptate dar am căutat „concluzionismul” lui în raport cu contemplativul (în opinia mea) simplu „moare”. încerc să evit prezența „și-ului„. știu că este privit ca un fel de defect de noviciat dar acolo am avut nevoie de el. sau de ceva cu care să-l înlocuiesc. voi scoate însă pe „apoi”. prea prozaic.
Ela, multumesc ca esti. Am modificat putin, stii, e greu fara diacritice, mai apar si nonsensuri. Imi trebuie putin Timp sa ma readun :)
pentru textul : promise I deEu nu văd firul poeziei, ci doar o înșiruire de imagini. Nefiind imagini plastice măcar, sunt discontinui. Lasă înger numai în titlu, în poezie îl ai de patru ori. Muuuult prea mult.
pentru textul : Înger singur denu cred.
pentru textul : das Marienleben dedaca zilele nu trebuiesc "numarate" ci doar "cantarite", apare nefiresc ziua cu numarul "douăzecidemiicincisute" :)
pentru textul : despre zile numai de bine depoezia se sustine singura prin puntile acestea ce leaga zilele cele usoare de cele grele si prin discursul sprintar...
mi-a placut penultima strofa, cu ziua nedezgolita in public...aduce un plus de mister, restul e o poveste parca putin cam prozaica ...
M-am gândit și eu la articolul acela hotărât din versul al treilea și cred că poate poezia ar câștiga în fluență, dar ar pierde efectul pe care a reușit Ștefan să îl dea printr-un singur cuvânt. Acolo intră scenaristul în poveste, cu o privire ușor ironică, dar mai mult cu milă, cu înțelegere, un fel de suspin. Curios cât de multe poate să schimbe un articol hotărât. Nici mie însă nu-mi sună bine "sticluțele de amoniac". Deși e clar că "sticle" ar fi ridicol și complte nepotrivit. Fiole ar merge poate, dar ar trebui cu articol hotărât în context, și aici chiar nu merge. Foarte bine construit poemul, și tocmai pe un teren bătătorit. Apreciez ușurința cu care țeși imaginile fără scăpare.
pentru textul : așa a fost deViorel, iau părerea ta așa cum este. dar nu îți accept punctul de vedere. însă acesta nu e un motiv de supărare între noi. nu îmi argumentez poziția pentru că nu vreau să prelungesc un moment trecut. mulțumesc frumos pentru că îmi apreciezi scrisul. mai dau și eu rateuri, și toți o facem. deci nu mi s-a urcat la cap niciodată vreo laudă.
Silviu, Silvia, acum umorul vostru îmi pică bine, pentru că e o zi frumoasă încât mi-aș scrie singur și o parodie:) vă mulțumesc frumos!
pentru textul : autumn music 2 dee neintenţionat, d-le Dupeş. Ceea ce am intenţionat a fost să dau curs apelului domnului Andu Moldovan de a veni cu ceva creaţii despre sfârşitul lumii, cel de la 21 Decembrie. Adică eu eram absolut convins că se lansase în privinţa acestei zile un hoax uriaş, eu am binoclul focalizat mai mult cândva pe la sfârşitul lui 2016, atâţia s-au păcălit, alţii s-au făcut mici cât un purice, în fine. Ceea ce m-a făcut să-mi ridic sprânceana e că nimeni nu a dat curs propunerii domnului Andu, nici măcar domnia sa însuşi. Cât despre lipsuri s-ar putea să ai dreptate, nu mi-am propus să compun poemul vieţii mele.
pentru textul : vremuri denice work, Andrei, cum ar spune anglosaxonii! redai eficient atât cât trebuie din volumul parcurs de tine atent și scris fain de Stela. ai două typo: "subânțeleasă" = subînțeleasă și "conscisă" = concisă. desigur că graba redactării este vina, știindu-te ocupat.
pentru textul : Stela Iorga, fotografii din Cotidian degând bun, om bun!
nu stiu ce sa spun, cred ca fiecare cu... perspectiva lui... poetica. nu mi-a trecut prin minte nici rasaritul si nici sabatul, si cu atit mai putin orgia... dar... pot eu oare sa controlez zburdalncia imaginatiei cititorilor mei?... iar despre sfirsit,... ce sa spun... poate fi la fel de mult mozaica nu doar crestina. iar daca as fi ironic as putea sa fac misto de autor si sa ma gindesc la capra cu trei... aaa... aia erau iezi... pardon. anyway, you got the idea...
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint II deYester, îţi mulţumesc pentru citire. Mu fac decât să mă înorc sub zidurile Troiei. Poate găsesc acolo un stoc de capace de bere cu versuri în metru antic, să mai învăţ şi eu ceva despre poezie.
pentru textul : mister în trenul de noapte deConsider acesta unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit pe Hermeneia. Poate aș fi mai plivit cel puțin una sau două conjuncții pe ici pe colo dar trebuie să recunosc că asist la o schimbare la față a Orianei. Eu eram obișnuit cu altfel de texte la ea. Am observat din cînd în cînd aceste noi schimbări de gamă și chiar de material de construcție. Dar acum observ o adevărată trecere a Rubiconului. Impressive...
pentru textul : Poeme accidentale. Vulnus nimirum de...dacă aș explica de ce, chiar v-aș desconsidera dragi prieteni! Încântat precum de majoritatea textelor tale, observ cu plăcere disocierea feminină înspre Naum. Eu zic, text remarcabil, oareșicum citându-l pe Virgil. logica mea este : fără exordiu nu ar exista finalul! Ești veche în "branșă", deci nu ne mai lălăim cu felicitări, etc.:)!
pentru textul : perdu deși tot holbându-mă la zădărnicia poemului, am schimbat și terra, că era clișeu...
nu prea am multe de comentat la intervenția ta, pentru care îți mulțumesc, Marga! dar ești perceptivă rău:) chiar la Lacustrișoara lui Bacovel?:) dacă e doar lac de unghii?:)
uite bag aici ce am găsit pe net referitor la poante/ ponturi:
POÁNT//Ă2 ~e f. 1) Poziție de bază în baletul clasic, executată de balerine, constând în ridicarea și deplasarea pe vârful degetelor. 2) Vârf tare al pantofilor de balet. /
pentru textul : lângă martie era un lac deso, you are wrong:) hi hi!
Superbă imagine! Cine este autoarea?
pentru textul : de Nașterea Domnului deTextul însă ar trebui modificat pentru a fi adresat în mod unitar.
Propun adresarea la persoana a doua singular, fiind mai directă
'Cu prilejul Praznicului Nașterii Domnului, Hermeneia îți dorește Sărbători Fericite, pace cu alții și pace cu tine însuți.'
Varianta la plural ar suna
'Cu prilejul Praznicului Nașterii Domnului, Hermeneia vă dorește tuturor Sărbători Fericite, pace cu alții și pace cu voi înșivă'... ceea ce sună cam distant.
Așa cum este acum însă în opinia mea este incorect dpdv gramatical, deși toată lumea înțelege, desigur, mesajul.
A
Da, ai cumva dreptate asupra simplității din "îți voi da libertate..." deși nu e simplă deloc când te gândești la ciomunicarea asumatî și la firul de înțelepciune limpede. Însă nu e nimic de natura "prețiozității" în fragmentulcu Borges, Kafka, Fowles, Moyart, fiindcă toate acestea și multe altele asemenea există în fragmentele unei zile. Fiindcă de fapt aceste "notițe" sunt puncte dintr-o zi, imaginară, dar care pot fi realmente posibile. Dialogul acum e imaginar, însă întâmplările pot fi adevărate. Nu e cvasi-erudiție, câtă vreme ele există. Îmi pare rău că e perceput așa. Finalul sare în altă direcție fiindcă este deja un alt moment desprins de cele anterioare. E la "notițe" fiindcă nu e jurnal, deși conține cel puțin câteva elemente din real: cărțile, muzica, tablouri (nu le-am numit), cafeaua și rododendronul. Și, da, Mont Saint-Michel a fost real.
pentru textul : ziua cu ochii deschiși desunt un furtun, caut furtuna. sincer, pentru inspiratie, te-as fi considerat autor si nu novice hermeneia.
pentru textul : Insomniac deIdeea mi se pare super, cred ca mai merge dezvoltata, titlul este de forta (ma asteptam cand am deschis textul sa dau de un confesional) ca sa fie expediat asa, pur si simplu... ma rog, este doar parerea mea. Dar astept si 6,7,... Andu P.S. Spune-mi te rog cele "zece lucruri... " sunt toate sau doar zece dintre ele? Ca despre mine de exemplu eu as avea o lista foarte lunga... daca m-as pune pe scris ar trebui sa fiu Homer :-)
pentru textul : zece lucruri pentru care nu îmi place de mine decum ar fi scrii poezie cu puritatea cristalină chinezească, dar adaptată la peisajul românesc? nuferi în loc de lotus, inscripții latine în loc de caligrame, balauri în loc de dragoni... și totuși, țestoase și pini sunt și pe la noi... poemul tău m-a făcut să meditez la dao mulțam fain!
pentru textul : Valea Lotusului deingerul inca se (sus)ține bine aici. de aici si reactia fata de el ....oricum e invizibil :)
pentru textul : cheile deeu nu-s bun la complimente. Narciso Yepes cind era multumit isi lua ghitara si improviza ceva . /// totul se petrecea in mai nu in iunie. vorbeai cu tine scuturind fata de masa, aranjind pozele dupa format si mirosul care venea din urma. apoi te asezai la masa ta de scris cu flori de tei in paharul de ceai uitat si cu creionul in gura, cu capul dat pe spate imaginind o calatorie intr-o ploaie nimicitoare cu pomi smulsi din suflet, cu salcamii deflorati intr-o atmosfera dramatica plina de fiori dar ai fost brusc intrerupta ..cineva a aprins lampa in camera alaturata si lumina trecu pe sub use ca sa ti se aseze in poala, incolacita, cautind un loc uscat...
pentru textul : nimicitor derevin: mi-a plăcut genul ăsta de singurătate.
pentru textul : Gheţari devă mulțumesc pentru că ați citit și ați scris despre poem. poezia se vrea o ironie la adresa celor care se consideră sau sunt în oricare domeniu - începând cu cel literar, trecând prin cel spiritual și încheind cu cel material - "îmbogațiți". puiul cu patru picioare mi s-a părut a fi modelul care sugerează astfel de cazuri, adică au ceva împotriva naturii lor, dar și ceva care nu poate fi folosit, atârnând inutil și deformând corpul dat de natură. puiul cu patru picioare este un fel de struțo-cămilă în intențiile mele, ca să folosesc un exemplu vechi și arhicunoscut, dar care dorește să poarte alte valențe. nu am încercat să epatez, ci am folosit intenționat termeni epatanți, tocmai pentru a ironiza. sancho a intuit acest lucru și are dreptate când mărturisește că a început să învețe jocul meu de-a poezia.
pentru textul : Pui cu patru picioare deAdrian, am aceeași senzație de spărtură aici, și nici măcar nu-s cioburile aceluiași vas. Am un feeling că faci niște experimente, dar te mai urmăresc până să fiu sigură. De aceea nici nu voi atrage atenția ce mi-a plăcut aici și ce nu, consider că ar trebui să reiei cap-coadă. Mai mult decât atât, te voi ruga din nou să fii atent la diacritice: se spune "caldarîm" (sau cu "â", dar văd că te-ai oprit parcă mai mult la "î", asta e alegerea ta, dar ramâi la ea măcar), "sfîrșeală", iar în alte părți pur și simplu nu le-ai mai folosit... Sper ca de data aceasta să aibă ecou rugămintea mea... e obositor ochiului.
pentru textul : Corb Orb de... găsesc aici un produs finit. Pe care îl salut. În special pentru: "ca și cum viața m-ar șantaja se atîrnă de mine/ încă o zi...". În particular pentru peisajul proaspăt, alcătuit din cuvinte ca : aripă, umbre, salvate prin figurile de stil în a căror componență intră. Și totuși parcă, parcă ar mai trebui ceva...
pentru textul : fluturele metalic devă mulţumesc pentru lectură, comentarii.
Masha mă surprinzi cu acest cadou, îl iau cu inima împăcată şi cu mulţumirea unuia care ştie ce este darul.
pentru textul : spovedanie deVirgil m-am referit la partea aceasta "folosirea... sau a unui cont Hermeneia de către mai multe persoane se sancționează imediat cu anularea contului"... nimeni nu spune de clone. Aranca te rog termina cu aprecierile la persoana mea si anii pe care ii am de acasa... esti ultima persoana care ar putea sa vorbeasca despre asa ceva... nu vad de ce amesteci dezamagirea mea fata de manevrele tale de culise deloc demne de o doamna si textul pe care l-ai scris. Probabil pentru ca nu ai destule argumente... pentru asta trebuie glagorie, stiu.Macar sa fi avut bunul simt sa nu-ti mai lipesti pe frunte lucruri care te posteaza in culpa... asta m-a deranjat... nonsalanta cu care ne-ai spus ca incalci regulamentul. Era cu totul altceva anuntul la care m-am referit si era textual redat, cu tot cu partea cu laudatul. Cat despre "mai citeste" imi asum indemnul dar n-am sa citesc "Cosmopolitan" doar pentru a avea cu tine subiecte comune. Am pus niste intrebari pertinente iar tu n-ai raspuns la ele. Scuza-ma dar nu mai continui. Te las pe tine sa faci pe țața.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian dePagini