Hm!, actaeon, Dahaar, nu m-am gândit nici la Budha, nici la Creator... dar ceva din dilema "iluminatului" aș putea spune că nu e departe. În schimb, da, "ființa îndoită" e atât ființa încovoiată asupra întrebărilor, asupra ei înseși, dar și ființa aplecată în gestul plângerii. Lacrimile devin cuvinte care intră-n pământ, dar poate că tocmai îndoielile noastre, suferințele și incertitudinile noastre sunt cele care "hrănesc" universul și-l fac să meragă mai departe. Uneori am impresia că plânsul nostru adapă încrengăturile cosmosului întreg.

(Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) (închipuiește-ți o frumusețe dureroasă/care pleacă de la tine și te azvârle -ntre pereții unui ou de piatră:) pulsez în zid înfășurată strâns ca-ntr-un meninge gesturile mele disperate fac mici umflături în mortar vreau să ies vreau să ies în alt timp caut scufundată sub piatră o crapătură/există/aici/undeva/sigur/sigur dacă nu mai găsesc fila de ieri sau pe cea de mâine vreau să nimeresc vreau să rămân pentru totdeauna în toate visurile mele de până acum poate că e chiar zidul ăsta al măcelăriei în care mă zbat ne zbatem simți cum umbra lanțului pe perete se-ngroașă/ prinde făptură/de câte ori o atingem? unul din cei doi bărbați în smoching de pe trotuar se uită la frumoasa femeie cu rochie arămie care se oglindește-n vitrină peste petele de sânge și o țeastă de animal jupuită/-n cârlig bărbatul privește insistent până când o presează grijuliu-spasmodic între pleoape ca pe-o frunză de arțar.

Maestre, tot e bine că nu a luat O GHIUVETĂ, donşoara cu PIFTEAUA pe care s-o bea, vorba actorului cu sceneta pe care se pare că, în cele din urmă, a băut-o. Însă, daţi-mi voie să citez din scenetă pentru a ne mai înveseli niţeluş.
Zice aşa, maestrul Horaţiu Mălăele:
"am scos dopul din a patra chiuvetă si l-am turnat în sticla paharului pe care l-am băut. am scos sticla din următorul dop şi am băut din ea chiuveta. restul l-am aruncat la pahar,laaa canal,pe care l-am băut. am scos chiuveta din următorul pahar, am turnat dopul în sticlă şi am băut pe gât. am scos din gât dopul şi l-am turnat în paharul cu sticla paharului,DA,pe care l-am DA.

primele doua versuri sunt rupte de restul textului. daca in ele am descoperit sculptorul care vede piesa ce striga sa iasa din piatra, in restul scrierii intrezaresc, desi nu concis, un alchimist anonim, in cel mai fericit caz, ce incearca sa lupte cu si pentru propia existenta. interogatia ultimului vers, pentru mine, are o nuanta biblica, care parca iara se rupe din contextul constructiei acestui poem. apreciez primele doua versuri.

Scuză-mă, Yester, am intrat de la comentarii și nici n-am observat că textul tău era unde se cuvenea, sub cel postat de mine.

Unele puncte trebuie înlocuite cu virgule.
La câteva imagini am un sentiment de deja vu. Nu știu de ce :)

Atrăgător dar care nu reușește să comunice poetic nimic, îmi sună ca o zi de Paște fără Înviere. Ar trebui să șterg numaidecît acest text, așa aș face dacă nu aș ști că greșelile sînt trepte ale devenirii și perfecționării noastre și că înțelepciunea stă în străduința de a le înțelege și a le îndrepta. Textul însuși evocă un episod, o treaptă din istoria tracilor. Credința lor în nemurire, o credință a oamenilor simpli, o credință a oamenilor liberi, dar și a sclavilor și a stăpînilor de sclavi. Adică un om poate suporta mai ușor sclavia fără să se revolte dacă speră că sufletul său este etern. Stăpînul sclavilor cunoaște aceasta și trage folos din ea. Ceea ce lipsește acestor credințe cum sînt Lycantropos și ritualul cabirilor este omenia și înțelepciunea de a trage învățămîntul suprem, acela că omul este stăpînul propriului destin.

Ceea ce îmi place aici este faptul că prin cuvinte puține reușești să dai viață unui caleidoscop întreg de imagini, care se derulează cu o viteză amețitoare. Singurul meu regret este că textul se termină prea repede, iar plăcerea mea fu de scurtă durată.Am rezonat în mode special cu pasajul doi în întregime, precum și cu „alergatul pe sfoară”, la fel - cu ”bustul de plastic al lunii”.

Las un semn de apreciere,
Eugen.

Alexander, tu nu trebuie sa imi dai mie dreptate, nici fiindca sint director hermeneia si nici din alte motive. Nu am nevoie de dreptatea ta dupa cum nu am nevoie de penitele tale din comentariul precedent. Eu mi-am expus parerea. Nu am voie sa mi-o expun? Daca nu iti place sa primesti comentarii nu inteleg de ce postezi aici texte. Daca nu iti place hermeneia nu inteleg de ce esti aici. Daca ai toata cantitatea asta de frustrari si nemultumiri si convingeri ca aici e un fel de loc corupt si in care se face abuz de putere de ce mai stai? Serios ca nu inteleg. Dupa cum nu inteleg cum iti poti tu justifica expresia "Desigur, dumnealui poate jigni, lua peste picor sau face comentarii de doi lei, fara a i se atrage atentia. " Eu continui sa consider ca acest text este slab si subtire. Adica nu are nici impact ideatic si nici o remarcabila valoare estetica (oricum ai vrea sa intelegi elementul estetic). Asta este parerea mea si nu vad sub nici o forma cu ce te-am jignit. In ce priveste formulele de politete nu le acord atunci cind nu am convingerea ca cineva este mai in virsta decit mine. E asta gresit sau nu, habar n-am. Ca sa nu mai fiu nevoit sa ma "justific" ca traiesc intr-o lume in care ele nu exista prin natura limbii folosite. Dar oricum, remarca ta mi se pare doar eventual neavenita sau de prost gust. Nu cred ca exista cineva pe hermeneia care sa fi urmarit sa te jigneasca sau sa nu te respecte in masura in care o meriti. Ai insa grija ca ultimele tale reactii nu fac decit sa convinga pe ceilalti ca meriti din ce in ce mai putin. Dar asta, din nou, e doar observatia mea. Nu e nevoie sa tii cont de ea. In ce priveste reactiile tale insa in contextul modului cum functioneaza hermeneia mi se par cel putin aiurea. Un text poate fi slab si cu asta basta. Nu inteleg de ce trebuie sa facem un capat de lume din asta. Dar, ma rog, probabil ca unii sint mai pasionali decit altii cind primesc critici negative si nu neaparat pozitive. Eu invit pe oricine vede ceva fantastic in textul tau sa o spuna si sa o remarce. Pe hermeneia cuvintul este liber (atita timp cit nu incalca regulamentul) si sub nici o forma nu au unii mai putina voie sa se exprime decit altii. Eu nu pricep de ce nu observi ca spre deosebire de alte site-uri aici primesti nu numai dreptul de a posta dar si cel de a comenta si de a oferi aprecieri (sau critici) inca de prima data de cind esti acceptat. Aici oricine are dreptul sa isi spuna parerea. Mi se pare cel putin ridicol sa sugerezi sau sa afirmi ca directorul site-ului poate face comentarii pe care ceilalti nu le pot face.

appassionata

... depinde doar de ochiul cititorului, lucian, după cum însuți afirmi...!

valurile tale rosii imi amintesc de cerul apusului la campie in timp de vara.

remarc o aceeași lungime de undă. Un motiv suplimentar să fiu încântat de vizita ta. Un plus de optimism că nu sunt chiar atât de confuz.
Cu drag,

E bine? Mi-am permis să-l reîncadrez, dacă nu e bine, la magazie pentru păstrare. Cezar