parerea mea e ca nu prea inteleg ce vrei sa faci aici. exista unele formulari care pot tinde spre ceva poetic dar multe sint fie mediocre, fie fara prea mult rost. o colectie de insemnari_cu_care_ti-ai_incercat_mina. cam atit
pe unii îi doare chestia asta, domnule profesor... dar cred că nu sunteți străin de feeling...
ori este o naivitate să fii naționalist într-o manieră moderată?!
îi mulţumesc muzei care îmi e aproape serile; mulţumesc colegelor de site care au rezonat cu acest text şi le asigur că nu sînt doar un cor de interjecţii; îi mulţumesc şi domnului Andu Moldovan care a avut curajul să se infiltreze în acest "cor" feminin cu o critică discretă.
Poate un pic dulci aceste mici bijuterii, dar de o frumusețe aparte. Imagini liniștitoare, calde, tușuri fine, adînci, contururi delicate asemenea unor stampe traduc în cuvînt farmecul temperat al zilelor de toamnă; da, acel farmec de care avem norocul să ne mai putem încă bucura. Mi-au plăcut mult.
este modest pentru că nu strigă în gura mare "vai, ce bun sunt!" la asta m-am referit.
la ce i-ar folosi să "se bată de la egal la egal"? întreb şi eu.
este apreciat şi fără să fie "agresiv".
modestia e rădăcina caracterului, părerea mea,depinde de fiecare ce vrea să culeagă, flori sau mărăcini...
Vă mulțumesc mult pentru mesaje. Iată și răspunsul meu, conform așteptărilor: "dragostea mea e o mașină veche de scris cuvintele curg între file precum îngerii lui altaiyr & nichita luna care apare aici e o plasă galbenă și fiecare cititor al acestui text trebuie să stea în ea pe cer timp de o noapte ascult alte piese verzi depășite ele sunt covorașele mele fermecate din folderul zestre prin galbena plasă a lunii primăvara asta mi se scurge cu totul sunt in românia și cresc dimineți în care pielea mea străvezie miroase a lună râd e versul de care îmi amintesc acum când dragostea mea e o scară de griuri și seamănă puțin cu mirabile dictu"
Madalina pare mai degraba un fel de jurnal decat poezie... amanunte care pentru tine au sens si care probabil ar trebui sa alcatuiasca in mintea lectorului o imagine... eu n-am reusit.
Toți avem și momente de dulcegăreală. Câteodată pot scoate mai mult din mine, dar nu știu de ce nu merge. Uneori graba, alteori lipsa de inspirație. Visez și eu să scriu din ce în ce mai bine, dar...
Sapphire, francisc, ... eu sunt "unde taică' meu ca mire/a pus mâna pe himeră/ cu lumea la butonieră." apreciez în măsură obiectivă voroavele voastre, cât despre ce mă reprezintă, hmmm, e treaba mea! cu... yester p.s. nu stați mult sub apă!:) pasajul în plus era o consecință a privirii unor babe jucând șotronul. pentru lămuriri!
Am retinut imaginea involuntara de influenta turceasca... kuka sau cuca, excelenta scapare a autorului care avantajeaza tocmai mesajul poetic... in rest, parca prea light.
:) Mi-a plăcut teribil cum ai inserat anunțul într-un text literar care mă cam prinsese prin tematică. Eram deja prin parcul din fața casei memoriale a lui Ciprian Porumbescu aflat la 25 de km de mine :) În același timp încercam să îmi imaginez „marea aceea de toyote și gmc-uri” în contrast cu drumul șerpuit, aproape pustiu, ce duce spre satul marelui compozitor.
Felicitări pentru ideea concursului! Așteptăm detaliile organizatorice.
Dacă începi să-mi vorbeşti cu "dumneavoastră", după ce ne-am tutuit amical sau polemic, înseamnă că ai ceva cu mine! Amical, te rog să îndrepţi greşeala de ortografie din comentariul tău (sper că, tehnic, se poate).
Acum, despre disputa cu CFR. Nu eu am început (deşi aşa s-ar părea). El a transportat aici, pe hermeneia, un război care ar fi trebuit să aibă loc în presa scrisă. Dacă-mi trimitea textul postat, fără jignirile de la început, la revista Litere, i l-aş fi publicat. Oricum, nu l-ar fi crezut mai nimeni în România, te asigur. Dar eu cred că bine a făcut că a postat textul lui injurios aici, asociindu-şi la injurii şi nişte pretinşi (dar dacă sunt fictivi?) autori francezi, care ştiu, ei, foarte bine, de pildă, că poezia lui Frosin e superioară poeziei mele. Ar râde şi curcile de această susţinere. Dar eu sunt dispus să admit orice, numai să fie susţinut în cunoştinţă de cauză. De unde ştie francezul ăla, care habar nu are de limba română, cum scriu eu? M-a tradus Frosin în limba lui Voltaire? Sigur nu. M-a tradus doar George Anca, dar în engleză.
În sfârşit, nu vreau să reiau aici toată discuţia. Trebuie să precizez, însă, că tot ce am afirmat cu privire la traducerile din Eminescu postate aici nu reprezintă, cum afirmi, o polemică joasă sau o reglare de conturi. E purul adevăr (poate subiectiv, dar mă îndoiesc): traducerile sunt foarte slabe. Dar mi se pare că avem pe site un specialist, care ar putea să se pronunţe. Sau mă înşel eu şi l-am găsit pe alt site. Ştiu că i-am acordat o peniţă (dar poate altceva - nu spun ce, ca să nu zici că fac reclamă mascată unui alt site, cum mi-ai spus când am anunţat apariţia numărului pe ianuarie al revistei Litere, determinându-mă să şterg anunţul). Specialistul acesta s-ar putea pronunţa si el cu privire la calitatea traducerilor din Eminescu. Dar lucrul ăsta e evident şi pentru un elev de liceu de nivel mediu, care studiază franceza, dar îl înţelege şi pe autorul "Luceafărului".
Nu stiu daca repetarea cuvintelor "vino", "singele" si "dragostea" face prea mult bine textului. Dimpotriva. Pare o tinguire amoroasa dar nu are fior liric. Parerea mea.
o poezie banalizate de expresii uzitate, sabii in ochi, sfisieri de umbre in care autorul arunca cu cuvinte care dau bine la ureche. Nesiguranta este cu atat mai mare cu cat imaginea ochilor se repeta, la ce bun ma intreb sa accentuezi, ba sunt sabii in ochi, ba sunt ochi strapunsi de aschii de sare. Parataxarea a devenit un element ultrafolosit in versificatie, iti dai seama, dimineati de zirconiu cat de bine suna, cat de profund. Din pacate se cam confunda postmodernismul cu juxtapunerile poetice, si in acest text se vede si mai evident prin ruperea de ritm si idee, de la banal la complex si invers, autorul nu-si gaseste locul, identitatea in cadrul propriului text. Cam asa vad eu ca poet textul asta al tau, ti-am facut si comentarii pozitive, dar in general iti cauzi cuvintele si vrei sa impresionezi prin cuvinte atent cautate. Nu tine, poate doar pe internet. Poate ca o critica mai dura te mai trezeste la realitate. Apropo, si cauta si tu unele expresii pe google s avezi de cate ori au fost folosite si de cine, vei descoperi cat de original esti.
Sancho, in primul rand multumesc pentru gandurile ce mi le/ai adresat vis/a/vis de poem. in al doilea rand, comentariul tau imi pare mai mult o chestie de gust si aprecieri personale. mi/ar fi placut sa fii mai ales constructiv.
Consider cuvântul cu pricina nonliric, din exprimarea civilă, fără pic de poezie, ca şi ultimele trei versuri ale acelei strofe pentru care am făcut sugestia în comentariul anterior a fi eliminate/modificate. Modificarea de acum, da, a eliminat cuvântul inacceptabil pe Hermeneia (total de acord cu decizia lui Adrian), dar înlocuirea făcută nu a adus un plus de lirism. Oricum, e bine că aţi scăpat de frig :)
Despre vulgarităţi în literatura de calitate, a trecut "moda".
Apreciez tonul comentariului, mănuşile puse peste pumnal :), dar mărturisesc că se simte înţepătura. Mea culpa!
Ioano de Xplikții că altfel io nu pricepeam mare lucru.
Asha da, e klar k lumina zilei, și vorbim de un moment nu doar unic... ci absolut unic!
Si de un poem de umplutură
si inca ceva. esti o persoana prea isteata ca sa dai numai raspunsuri in dodii. avem un bobadil. ne trebuie doi? Daca ajungem acolo mai bine deschideti Bobadilopaedia dot com. adica locul in care se spune nimic despre tot.
Nu ma impac cu cateva chestii: "cateodata as vrea sa cred ca" "sentimente nocive ce-mi cresc in carne" si finalul In rest placut mult, pacat ca s-a scumpit motorina si kilometrul la taxi. Cand eram mic fugeam de la scoala si luam taxiul, faceam un tur prin centru pana la Inter si plateam cu banii de ciocolata... alegeam mereu o volga neagra, da, era taxi :-) Don't cry for me Argentina. Salve Ioane, mai novice :-)) Andu
Din respect pentru interventia de bun-simt a Biancai si pentru acest site Ioane revin fara sa mai vorbesc despre dezamagirea pe care mi-a creat-o reactia ta copilareasca. Dar sa trecem peste asta. Ce voiam eu sa-ti spun aseara (scuza-ma era tarziu si la ora aceea aveam o viziune mai degraba holistica asupra problemelor, azi insa e opshpe si un sfert si sunt inca la birou, deci e alta gasca in alta traista) este ca exprimarea aceasta nu te prinde, nu iti este caracteristica si deci (cum altfel?) nu iti iese defel. Hai sa luam cateva sintagme din aceasta colectie de sintagme pe care tu o numesti poezie: "imi cioplesc o rama din degete" - cu un astfel de incipit, aproape ca dezarmezi cititorul sa continue.. este atat de confuza exprimarea si de lipsita de forta incat te lasa fara replica... "imi cioplesc o rama" - te duce imediat cu gandul la acest act primordial al cioplirii, un efort, o stare de gratie... apoi "din degete", nici nu stii daca acest "din degete" trebuie citit ca "din varful buzei" in constructia "iti spun te iubesc din varful buzelor" sau pur si simpul banal, rama aceea tu o vrei alcatuita "din degete" (ca din lemn), dar atunci de ce sa o mai cioplesti? Degetele sunt deja cioplite si inca bine de tot, de Dumnezeu...Ma rog, daca ar fi sa ma intind vis-a-vis de slabiciunile acestui incipit de poem probabil ca as scrie mult prea mult. "fotografia miscata a orasului" - cliseu "isi leaga strazile de glezne" - bun dar continuarea "ca pe niste sireturi"?? o explicatie care strica tot "copacii cu ramurile infipte in luna" - cliseu (incearca "cu mana stanga ti-am intors spre mine chipul sub cortul adormitilor gutui si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea vazduhul serii mi-ar parea caprui si mi-ar parea ca deslusesc prin crenge zvelti vanatori in arcuitii lei din goana calului cum isi subtie arcul o tinde-ti mana stanga catre ei" - scuze de eventualele inexactitati, am citat din memorie) "fularul singuratatii in jurul gatului" - aici am rasuflat usurat, ma gandeam ca daca mai sus sireturile erau in jurul gleznelor acum, iata, fularul "singuratatii" este la locul sau, adica in jurul gatului. Andu
trăgeau un năvod care se-ngreuna cu indiferenţa aceea portocaliu strălucitoare
vor fi cu toţii în absolut acelaşi loc
Eu zic că e puţin cam mult.
De scos neapărat virgula de aici: "băncile de lemn cu scaune rabatabile, se umplu de copii cu gladiole".
Şi de pus un apostrof ori un "l" aici: "ca prostu".
În rest, un text puternic; ca mai mereu. O poezie care călătoreşte în vremuri rămase pe loc.
"norii de-afara treceau tot prin nori
un nor în formă de cal întrerupt fiindcă vântul
avea puţină treabă cu Nae şi se făcea târziu sau păsările
trăgeau un năvod care se-ngreuna cu indiferenţa aceea portocaliu strălucitoare
cu care răspunsurile
vin mereu invers decât te-ai aştepta
şi-n pământ e mereu târziu" - excelent.
Pentru naturaleţe şi curăţenie, pentru atmosferă şi, mai ales, pentru că e un text care răscoleşte fără să fie invaziv; pentru toate astea şi altele, toată stima de respect şi de apreciere simpatică până la prietenoasă,
"Preocupări în teologie, filozofie, istorie, computere și construcții."? e atat de trist sa gasesc acest text incat mi-a si trecut gandul sa mai public ceva... cred ca am sa caut ceva pe google... de fapt eu voiam imi spun parerea despre "pisica neagra" - unde acel "era" se subintelegea a fi "se facea... noapte", curajoasa obtiune de a descrie un vis ( un cojmar ) lasand cititorul sa-l desluseasca asa cu fanturile lui, intr-o realitate paralela... ce spuneam? a, sunt atat de trist incat tre sa deschid google-ul sa caut poezie... sau nu?
Leo, dacă stai un pic și cugeți asupra titlului pe care l-ai dat acestui poem din altă postură decât a ta, poate vei realiza că acesta (titlul) poate fi interpretat ca fiind peiorativ sau poate retoric în cel mai fericit caz.
Apoi poemul e mult prea lung și nu suficient de închegat pentru a putea emite pretenția să îți fie citit până la capăt cu inima deschisă de altcineva decât de fanii tăi.
Iar last but not least, chestia asta cu Eminescu și 15 ianuarie este atât de overated încât, părerea mea, din clipa când începi să scrii despre asta ești doomed. Unless nu ești genial, iar tu nu ești. Niciunul dintre noi nu este. Indiferent dacă 'simți' (și maneliștii simt, no ofense) sau nu 'simți' cum zice antecomentatoarea mea. Aici nu e chestie de simțire.
Aici, dacă o dai în bară, e chestie de 'nesimțire'.
E doar părerea mea, desigur
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
scuza-ma, te rog pt eroare. katya
pentru textul : the little black dress deda, acum e ok multa inspiratie si spor!
pentru textul : Sunt contagioasă deparerea mea e ca nu prea inteleg ce vrei sa faci aici. exista unele formulari care pot tinde spre ceva poetic dar multe sint fie mediocre, fie fara prea mult rost. o colectie de insemnari_cu_care_ti-ai_incercat_mina. cam atit
pentru textul : Ca acasă nu e nicăieri(Steaua spre casă) depe unii îi doare chestia asta, domnule profesor... dar cred că nu sunteți străin de feeling...
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deori este o naivitate să fii naționalist într-o manieră moderată?!
îi mulţumesc muzei care îmi e aproape serile; mulţumesc colegelor de site care au rezonat cu acest text şi le asigur că nu sînt doar un cor de interjecţii; îi mulţumesc şi domnului Andu Moldovan care a avut curajul să se infiltreze în acest "cor" feminin cu o critică discretă.
pentru textul : drumul spre Okinawa demă onorează aprecierile şi peniţa acordată acvariului meu fluorescent,venite din partea unui autor preţios şi sensibil estimator al poeziei
pentru textul : o inimă ca o sepie dePoate un pic dulci aceste mici bijuterii, dar de o frumusețe aparte. Imagini liniștitoare, calde, tușuri fine, adînci, contururi delicate asemenea unor stampe traduc în cuvînt farmecul temperat al zilelor de toamnă; da, acel farmec de care avem norocul să ne mai putem încă bucura. Mi-au plăcut mult.
pentru textul : Tanka de toamnă de
o fotografie
pentru textul : The II International Writers’ and Artists’ Festival Lyrical Wild Berries Harvest deeste modest pentru că nu strigă în gura mare "vai, ce bun sunt!" la asta m-am referit.
pentru textul : mic tratat de poezie dela ce i-ar folosi să "se bată de la egal la egal"? întreb şi eu.
este apreciat şi fără să fie "agresiv".
modestia e rădăcina caracterului, părerea mea,depinde de fiecare ce vrea să culeagă, flori sau mărăcini...
Vă mulțumesc mult pentru mesaje. Iată și răspunsul meu, conform așteptărilor: "dragostea mea e o mașină veche de scris cuvintele curg între file precum îngerii lui altaiyr & nichita luna care apare aici e o plasă galbenă și fiecare cititor al acestui text trebuie să stea în ea pe cer timp de o noapte ascult alte piese verzi depășite ele sunt covorașele mele fermecate din folderul zestre prin galbena plasă a lunii primăvara asta mi se scurge cu totul sunt in românia și cresc dimineți în care pielea mea străvezie miroase a lună râd e versul de care îmi amintesc acum când dragostea mea e o scară de griuri și seamănă puțin cu mirabile dictu"
pentru textul : dragostea mea e o mașină veche de scris deMadalina pare mai degraba un fel de jurnal decat poezie... amanunte care pentru tine au sens si care probabil ar trebui sa alcatuiasca in mintea lectorului o imagine... eu n-am reusit.
pentru textul : Fără titlu deToți avem și momente de dulcegăreală. Câteodată pot scoate mai mult din mine, dar nu știu de ce nu merge. Uneori graba, alteori lipsa de inspirație. Visez și eu să scriu din ce în ce mai bine, dar...
pentru textul : în noaptea asta deSapphire, francisc, ... eu sunt "unde taică' meu ca mire/a pus mâna pe himeră/ cu lumea la butonieră." apreciez în măsură obiectivă voroavele voastre, cât despre ce mă reprezintă, hmmm, e treaba mea! cu... yester p.s. nu stați mult sub apă!:) pasajul în plus era o consecință a privirii unor babe jucând șotronul. pentru lămuriri!
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe de:)) câtă vreme duelul ăsta nu provoacă „victime colaterale”, eu n-am nimic de obiectat. ba mai mult, admit să fiu martor și să aduc spadele!
fain și jucăuș text, mi-a plăcut.
pentru textul : en garde deAm retinut imaginea involuntara de influenta turceasca... kuka sau cuca, excelenta scapare a autorului care avantajeaza tocmai mesajul poetic... in rest, parca prea light.
pentru textul : sephirot IV de:) Mi-a plăcut teribil cum ai inserat anunțul într-un text literar care mă cam prinsese prin tematică. Eram deja prin parcul din fața casei memoriale a lui Ciprian Porumbescu aflat la 25 de km de mine :) În același timp încercam să îmi imaginez „marea aceea de toyote și gmc-uri” în contrast cu drumul șerpuit, aproape pustiu, ce duce spre satul marelui compozitor.
pentru textul : Astenie de primăvară - 2014 deFelicitări pentru ideea concursului! Așteptăm detaliile organizatorice.
Dacă începi să-mi vorbeşti cu "dumneavoastră", după ce ne-am tutuit amical sau polemic, înseamnă că ai ceva cu mine! Amical, te rog să îndrepţi greşeala de ortografie din comentariul tău (sper că, tehnic, se poate).
pentru textul : Grupaj de poeme MIHAI EMINESCU deAcum, despre disputa cu CFR. Nu eu am început (deşi aşa s-ar părea). El a transportat aici, pe hermeneia, un război care ar fi trebuit să aibă loc în presa scrisă. Dacă-mi trimitea textul postat, fără jignirile de la început, la revista Litere, i l-aş fi publicat. Oricum, nu l-ar fi crezut mai nimeni în România, te asigur. Dar eu cred că bine a făcut că a postat textul lui injurios aici, asociindu-şi la injurii şi nişte pretinşi (dar dacă sunt fictivi?) autori francezi, care ştiu, ei, foarte bine, de pildă, că poezia lui Frosin e superioară poeziei mele. Ar râde şi curcile de această susţinere. Dar eu sunt dispus să admit orice, numai să fie susţinut în cunoştinţă de cauză. De unde ştie francezul ăla, care habar nu are de limba română, cum scriu eu? M-a tradus Frosin în limba lui Voltaire? Sigur nu. M-a tradus doar George Anca, dar în engleză.
În sfârşit, nu vreau să reiau aici toată discuţia. Trebuie să precizez, însă, că tot ce am afirmat cu privire la traducerile din Eminescu postate aici nu reprezintă, cum afirmi, o polemică joasă sau o reglare de conturi. E purul adevăr (poate subiectiv, dar mă îndoiesc): traducerile sunt foarte slabe. Dar mi se pare că avem pe site un specialist, care ar putea să se pronunţe. Sau mă înşel eu şi l-am găsit pe alt site. Ştiu că i-am acordat o peniţă (dar poate altceva - nu spun ce, ca să nu zici că fac reclamă mascată unui alt site, cum mi-ai spus când am anunţat apariţia numărului pe ianuarie al revistei Litere, determinându-mă să şterg anunţul). Specialistul acesta s-ar putea pronunţa si el cu privire la calitatea traducerilor din Eminescu. Dar lucrul ăsta e evident şi pentru un elev de liceu de nivel mediu, care studiază franceza, dar îl înţelege şi pe autorul "Luceafărului".
text mediocru care spune dar nu exprima
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii deNu stiu daca repetarea cuvintelor "vino", "singele" si "dragostea" face prea mult bine textului. Dimpotriva. Pare o tinguire amoroasa dar nu are fior liric. Parerea mea.
pentru textul : Peste mâinile mele deo poezie banalizate de expresii uzitate, sabii in ochi, sfisieri de umbre in care autorul arunca cu cuvinte care dau bine la ureche. Nesiguranta este cu atat mai mare cu cat imaginea ochilor se repeta, la ce bun ma intreb sa accentuezi, ba sunt sabii in ochi, ba sunt ochi strapunsi de aschii de sare. Parataxarea a devenit un element ultrafolosit in versificatie, iti dai seama, dimineati de zirconiu cat de bine suna, cat de profund. Din pacate se cam confunda postmodernismul cu juxtapunerile poetice, si in acest text se vede si mai evident prin ruperea de ritm si idee, de la banal la complex si invers, autorul nu-si gaseste locul, identitatea in cadrul propriului text. Cam asa vad eu ca poet textul asta al tau, ti-am facut si comentarii pozitive, dar in general iti cauzi cuvintele si vrei sa impresionezi prin cuvinte atent cautate. Nu tine, poate doar pe internet. Poate ca o critica mai dura te mai trezeste la realitate. Apropo, si cauta si tu unele expresii pe google s avezi de cate ori au fost folosite si de cine, vei descoperi cat de original esti.
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ deSancho, in primul rand multumesc pentru gandurile ce mi le/ai adresat vis/a/vis de poem. in al doilea rand, comentariul tau imi pare mai mult o chestie de gust si aprecieri personale. mi/ar fi placut sa fii mai ales constructiv.
pentru textul : Lângă fereastra veche deConsider cuvântul cu pricina nonliric, din exprimarea civilă, fără pic de poezie, ca şi ultimele trei versuri ale acelei strofe pentru care am făcut sugestia în comentariul anterior a fi eliminate/modificate. Modificarea de acum, da, a eliminat cuvântul inacceptabil pe Hermeneia (total de acord cu decizia lui Adrian), dar înlocuirea făcută nu a adus un plus de lirism. Oricum, e bine că aţi scăpat de frig :)
pentru textul : liquido deDespre vulgarităţi în literatura de calitate, a trecut "moda".
Apreciez tonul comentariului, mănuşile puse peste pumnal :), dar mărturisesc că se simte înţepătura. Mea culpa!
Ioano de Xplikții că altfel io nu pricepeam mare lucru.
pentru textul : Manierism cu Scenă de Gen deAsha da, e klar k lumina zilei, și vorbim de un moment nu doar unic... ci absolut unic!
Si de un poem de umplutură
si inca ceva. esti o persoana prea isteata ca sa dai numai raspunsuri in dodii. avem un bobadil. ne trebuie doi? Daca ajungem acolo mai bine deschideti Bobadilopaedia dot com. adica locul in care se spune nimic despre tot.
pentru textul : story of a city deNu ma impac cu cateva chestii: "cateodata as vrea sa cred ca" "sentimente nocive ce-mi cresc in carne" si finalul In rest placut mult, pacat ca s-a scumpit motorina si kilometrul la taxi. Cand eram mic fugeam de la scoala si luam taxiul, faceam un tur prin centru pana la Inter si plateam cu banii de ciocolata... alegeam mereu o volga neagra, da, era taxi :-) Don't cry for me Argentina. Salve Ioane, mai novice :-)) Andu
pentru textul : vă urez călătorie plăcută deDin respect pentru interventia de bun-simt a Biancai si pentru acest site Ioane revin fara sa mai vorbesc despre dezamagirea pe care mi-a creat-o reactia ta copilareasca. Dar sa trecem peste asta. Ce voiam eu sa-ti spun aseara (scuza-ma era tarziu si la ora aceea aveam o viziune mai degraba holistica asupra problemelor, azi insa e opshpe si un sfert si sunt inca la birou, deci e alta gasca in alta traista) este ca exprimarea aceasta nu te prinde, nu iti este caracteristica si deci (cum altfel?) nu iti iese defel. Hai sa luam cateva sintagme din aceasta colectie de sintagme pe care tu o numesti poezie: "imi cioplesc o rama din degete" - cu un astfel de incipit, aproape ca dezarmezi cititorul sa continue.. este atat de confuza exprimarea si de lipsita de forta incat te lasa fara replica... "imi cioplesc o rama" - te duce imediat cu gandul la acest act primordial al cioplirii, un efort, o stare de gratie... apoi "din degete", nici nu stii daca acest "din degete" trebuie citit ca "din varful buzei" in constructia "iti spun te iubesc din varful buzelor" sau pur si simpul banal, rama aceea tu o vrei alcatuita "din degete" (ca din lemn), dar atunci de ce sa o mai cioplesti? Degetele sunt deja cioplite si inca bine de tot, de Dumnezeu...Ma rog, daca ar fi sa ma intind vis-a-vis de slabiciunile acestui incipit de poem probabil ca as scrie mult prea mult. "fotografia miscata a orasului" - cliseu "isi leaga strazile de glezne" - bun dar continuarea "ca pe niste sireturi"?? o explicatie care strica tot "copacii cu ramurile infipte in luna" - cliseu (incearca "cu mana stanga ti-am intors spre mine chipul sub cortul adormitilor gutui si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea vazduhul serii mi-ar parea caprui si mi-ar parea ca deslusesc prin crenge zvelti vanatori in arcuitii lei din goana calului cum isi subtie arcul o tinde-ti mana stanga catre ei" - scuze de eventualele inexactitati, am citat din memorie) "fularul singuratatii in jurul gatului" - aici am rasuflat usurat, ma gandeam ca daca mai sus sireturile erau in jurul gleznelor acum, iata, fularul "singuratatii" este la locul sau, adica in jurul gatului. Andu
pentru textul : photo deşi-am auzit bang-ul acela dezacordat
mişcându-se ca şi cum am săpa făntănile acelea
trăgeau un năvod care se-ngreuna cu indiferenţa aceea portocaliu strălucitoare
vor fi cu toţii în absolut acelaşi loc
Eu zic că e puţin cam mult.
De scos neapărat virgula de aici: "băncile de lemn cu scaune rabatabile, se umplu de copii cu gladiole".
Şi de pus un apostrof ori un "l" aici: "ca prostu".
În rest, un text puternic; ca mai mereu. O poezie care călătoreşte în vremuri rămase pe loc.
"norii de-afara treceau tot prin nori
un nor în formă de cal întrerupt fiindcă vântul
avea puţină treabă cu Nae şi se făcea târziu sau păsările
trăgeau un năvod care se-ngreuna cu indiferenţa aceea portocaliu strălucitoare
cu care răspunsurile
vin mereu invers decât te-ai aştepta
şi-n pământ e mereu târziu" - excelent.
Pentru naturaleţe şi curăţenie, pentru atmosferă şi, mai ales, pentru că e un text care răscoleşte fără să fie invaziv; pentru toate astea şi altele, toată stima de respect şi de apreciere simpatică până la prietenoasă,
al d-voastră etc.
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc dedom'le nu m-am putut abtine de ris. pe bune, bibelouri de portelan si sini tremurind. cea mai buna gluma pe ziua de azi...
pentru textul : tremolo de"Preocupări în teologie, filozofie, istorie, computere și construcții."? e atat de trist sa gasesc acest text incat mi-a si trecut gandul sa mai public ceva... cred ca am sa caut ceva pe google... de fapt eu voiam imi spun parerea despre "pisica neagra" - unde acel "era" se subintelegea a fi "se facea... noapte", curajoasa obtiune de a descrie un vis ( un cojmar ) lasand cititorul sa-l desluseasca asa cu fanturile lui, intr-o realitate paralela... ce spuneam? a, sunt atat de trist incat tre sa deschid google-ul sa caut poezie... sau nu?
pentru textul : Ferma porcilor deLeo, dacă stai un pic și cugeți asupra titlului pe care l-ai dat acestui poem din altă postură decât a ta, poate vei realiza că acesta (titlul) poate fi interpretat ca fiind peiorativ sau poate retoric în cel mai fericit caz.
pentru textul : eminescu să mă judece deApoi poemul e mult prea lung și nu suficient de închegat pentru a putea emite pretenția să îți fie citit până la capăt cu inima deschisă de altcineva decât de fanii tăi.
Iar last but not least, chestia asta cu Eminescu și 15 ianuarie este atât de overated încât, părerea mea, din clipa când începi să scrii despre asta ești doomed. Unless nu ești genial, iar tu nu ești. Niciunul dintre noi nu este. Indiferent dacă 'simți' (și maneliștii simt, no ofense) sau nu 'simți' cum zice antecomentatoarea mea. Aici nu e chestie de simțire.
Aici, dacă o dai în bară, e chestie de 'nesimțire'.
E doar părerea mea, desigur
Pagini