cred ca mi ar fi placut, dincolo de fericirea faramitata aici, sa ascult o singura poveste, cu siguranta, in ea un razboi imposibil s ar fi dus, ca soarele sa ne pice in gura de sus
si unde este comentariul Bobadil? Ai mai fost avertizat pentru acest gen de comentarii. E oare chiar asa de greu sa facem un comentariu inteligent, decent si folositor demersului literar?
Un haiku adevărat. Frumos, sugestiv, lasă loc interpretărilor diverse. Eu nu am văzut lotuşi dimineaţa, aici sunt ca o oglindă, legătură dintre macro şi microcosmos. Mulţumesc pentru postare.
'Înodată' e greșit. Se scrie cu dublu 'n' pt că vine de la 'nod' derivat cu prefix. Ce mi-a plăcut la textul ăsta au fost: 'sfîșietor țipătul pescărușului cauterizîndu-și aripile lovite de noapte' o imagine ce tinde spre absolutul macabru. dar și:' finalul. Simplu, dar plăcut. Ce nu mi-a plăcut a fost cam restul poeziei, pe care o găsesc înapoiată ca stil, descrieri ale litoralului puțin cam trunchiate, mărginite să spun așa. În altă ordine de idei...pui virgulițe în anumite locuri, iar în altele nu pui. Pâi ori lași versul liber, cum optează majoritatea postmoderniștilor, ori îi pui frate virgulițe și puncticele cum îi trebuie. De asemenea, ai folosit majusculă la începutul poeziei, iar apoi textul curge fără nici un fel de oprire, astfle că după ce l-am citit am stat să îmi trag sufletul. Deocmadată mă opresc aici. Toate cele bune!
Dan, într-o zi, destul de curând, voi răspunde cumva întrebării tale despre orașul zeilor, despre nonnecesara schimbare spre lhasa. Da, ai perceput fin, e o anume revoltă în fața unei neputințe dintotdeauna, legată cumva de jumătate din tot ce putem fi. Mulțumesc pentru translația dintr-o întâmplare în alta.
O poezie mai dura decat cele cu care ma obisnuisem in ultimul timp. daca ar fi sa urmez firul narativ si sa incerc sa descopar mesajul acestei poezii as spune ca autorul se afla la o rascruce de drumuri in ce priveste propria creatie. este o stare de tensiune continua:"prin mîinile mele trec batalioanele zilei". mainile certifica ideea ca este vorba despre creatie. apare o presimtire apasatoare:"pentru că eventualitatea unui război trebuie să mă găsească ucis în poziție regulamentară" care explica nevoia de poduri. acestea din urma vor exprima dorinta sau posibilitatea sau mai degraba trebuinta trecerii de la o stare la alta, de la o forma de alta. In dictionarul de simboluri de Jean Chevalier, Alain Gheerbrant se afirma ca "podul il pune pe om pe o cale stramta, unde el intalneste in mod ineluctabil obligatia de a alege. iar alegerea facuta il va osandi sau il va mantui". am reprodus acest citat fiindca observ ca exact aceasta vrea sa sugereze Virgil. acel "chiar daca" accentueaza ideea unei eventuale solutii, dar daca ar alege-o pe aceasta propusa ar insemna sa renunte la ea si la el insusi, pentru a putea ramane din ce in ce mai singur. mi-au placut foarte mult versurile:"pînă cînd și cea mai perfectă metaforă se oprește indecisă ca o fetiță orfană în mijlocul prăfuit al drumului".e atat de nesigura aceasta stare si autorul atat de pierdut incat si metafora se simte aproape tradata, parasita(ca o fetita orfana), aruncata (in mijlocul prafuit al drumului). poezia creste in tensiune pe masura ce inainteaza spre final, poetul striga, cauta, cere, cautand podurile, de fapt, isi doreste o iesire, o solutie, o ceva, mai sus afirma ca ar trebui sa fie singur, iar aici este aproape disperat fiind urmarit de turma, care ar putea fi considerata ca o iluminare, dar e prea putin probabil ca sa il pasca turmele pentru a-i aduce iluminarea. aurul mai simbolizeaza degradarea omului din conditia de nemuritor in cea de muritor, deci turmele acestea de aur il cauta pentru a-l conduce spre o cale gresita, diferita de cea pe care o cauta cu inversunare.lacustele exprima foarte bine ideea de aglomerare, de sufocare. eu am perceput-o ca pe o arta poetica reusita. mi-a placut mult.
stii, uite ca mi s-a intimplat ceva interesant. cred ca sint obosit, e tirziu, si am intrat sa citesc si eram convins ca textul apartine altcuiva si l-am citit. si nu mi-a placut in mod deosebit. pe alocuri mi s-a parut putin bombastic sau chiar incepator (putin naiv in sensul artei grafice naive). si abia ulterior mi-am dat seama ca tu esti autorul. am inteles prin aceasta experienta surprinzatoare si neplanuita cit sint totusi de subiectiv. m-am intrebat, oare daca as fi stiut de la inceput ca tu esti autorul oare as mai fi fost atit de exigent? nu stiu. poate. dar nu cred. mi se pare putin livreasca mentionarea aceea cu benzinaria din texas. ca un fel de cliseu despre ce cred romanii despre west texas din filme. dar acelasi lucru il poti gasi si in alta parte in arizona sau new mexico sau poate chiar california. dar despre texas au romanii ideea asta ca poti merge zile intregi fara sa intilnesti pe nimeni. oricum, mie mi s-a parut un cliseu relativ uzat. nu stiu de ce dar mi s-a parut oarecum aiurea expresia aceea cu cristosii alungind bancherii. poate mai ales pluralul. mi se pare o rupere din curgerea textului. si apoi poate m-am plictisit sa tot citesc mentionarea lui dumnezeu sau a lui cristos ori de cite ori cineva vrea sa "zica ceva mai provocator" in text. mie aproape nu imi mai spune nimic. am mai spus-o cred si alta data, mentionarile religioase si cele sexual-erotice intr-un text trebuie facute cu multa atentie si masura (chiar mai mult ca alte expresii deosebite) pentru ca sa nu devina plictisitor banalizate. e un risc acolo. salturile astea din texas in brutarie, de acolo pe oltenitei si apoi in beirut oricit de exotice mi s-ar parea totusi artificializeaza mult textul dupa parerea mea. imi da senzatia ca cineva a inceput sa ma bombardeze cu inedit geografic din lipsa de forma artistica. putea de exemplu ramine "glont ratacit" fara mentionarea strazilor din beirut. la urma urmei un critic si mai aspru te va intreba si la ce iti foloseste detaliul beirutului daca in contextul general al textului nu aduce nimic semnificativ, nimic care sa il faca necesar. apoi urmeaza chestia cu avalansa si schiorii, saltul la celular si la invidie si efectiv imi creaza o senzatie de vertigo unde nu mai stiu de unde am inceput, de ce am ajuns acolo si care este de fapt mesajul sau macar "poezia" in text. parera mea este ca avem de a face cu o colectie de crochiuri dar care nu se leaga in mod neaparat. probabil cu ceva mai multa lucratura si liant ar fi iesit ceva. dar asa cum e acum nu imi da deloc senzatia de intreg.
Sunt unele creații în fața cărora nu mai ai răgazul să zăbovești în fața lor să le admiri încrustările ornamentale, variațiunile și armoniile, culorile și luminile, pur și simplu ești atras înăuntru ca de o forță magnetică uriașă. Și-n zăbava mea dinlăuntru, văd/aud/simt cuvinte cu miros de mir și cireșii cu rod. Un amestec de eros, de agape, de fileo ca între primii doi miri din eden sau ca aceia din cântarea cântărilor.
Nu pot să nu redau câteva citate:
ţi-am spus că pereţii aceştia sînt prea mari şi nu o să mai am timp să-i miruiesc. e prea departe proschinitarul iar pereţii nu se pot rîndui la miruit ca oamenii. cînd să mai ajung şi la fruntea ta? şi ţi-am mai zis– nu lăsa cutiile cu daruri la vedere. mă istovesc.
şi mai ales de ce laşi cutiuţa în care păstrăm rugăciunile cu capacul deschis? nu am promis noi că o deschidem cînd dă orezul în pîrg şi citim împreună din praznicar?
nu mă dojeni că ţi-am spălat trupul şi te-am învelit. eu nu am cunoscut femeia decît prin prescura întinsă de mîna ei mie.
primeşte-mă acum şi să ne prefacem că pînă la primăvară mai sînt cîteva ore de somn. mîine te voi duce în Okinawa aşa cum ţi-am promis. cireşii vor scînteia în vale pînă vor da în văpaie şi poate de la văpaia asta –sau aievea? - îl vom vedea pe Dumnezeu cum trage prin cer toate ricşele din lume.
La finalul unor astfel de poeme nu felicit autorul, ci spun simplu: mulțumesc, Vlad!
probabil, iti sta mai bine cu proza, se simte, oricum, multa naratiune, prozaism, cind incerci sa creezi metafore te cam impiedici, te arunci "ca o armata persana".da,ar trebui sa te imprietenesti cu un poet !!!
Ecaterina, 1.citez din crezul tău artistic : "gestionez patetismul ca și cum e mai important decît să gîndim în imagini de fapt ce e important și cum se împacă asta cu nevoia de fugă se mai spune că trăim prin alții" Fiecare poezie are patetismul ei și mă mir că nu știi acest lucru. 2.Ana are mere.Tu nu ai proprietatea termenilor.Poezia aste o formă de abstracțiune. 3.Ești o poetă talentată dar rebelă doar la nivelul comentariilor.La vârsta ta , crezi că ai pătruns sensurile infantilismului și te poți hazarda în asemenea aprecieri ? Eu te stimez, încearcă te rog să te ridici la valoarea poeziilor tale, Laurențiu
Orasul, nu cartierul, pentru ca acolo ai nevoie de doar 3 silabe. Asculta ritmul interior. Mie ultimul vers mi se pare doar smecher. Finalul e cautat, ca si titlul, insa textul, in ansamblu, emotioneaza.
te rog nu mai folosi titlul scris cu majuscule si nici majuscule pentru cuvinte in totalitatea lor in text. totodata aranjarea textului ingramadind numele personajului si dialogul este deranjanta si greu de urmarit. asta in contextul in care textul este si el foarte lung
eu aş scoate "vor trosni", "honde toyote nissan" (n-au niciun sens, mai bine ziceai rolls royces), aş elimina cel puţin un "că" din expresia "pentru că că n-ai iubit niciodată" şi "stop"urile care nu spun nimic, nici măcar expresie de şoc nu dau. textul, până la trenul de aterizare pe caroserii, e fain. după, mai trebuie revizuit.
Felicitări pentru ziarul descoperit și mai ales, pentru versurile lui Tristan Tzara...Am găsit și eu un anticariat foarte interesant însă graba nu mi-a permis să rămân printre ceilalți să cumpăr ceea ce văzusem cu Tristan Tzara, poate mîine poimâine. Este un act cultural de suflu să poți culege și imprima, de ce nu? publica tot ceea ce a scris inedit Tristan Tzara, oriunde. E o idee? Colaborăm?
Un fel de cântec, inflexiuni biblice, tânguiri de psalm și Apocalipsă, stilul cozanian începe să se contureze (pentru cei care încă nu s-a făcut deja). Textele pe care ni le trimite Dorin formează întotdeauna cicluri. "Dospirea" îmi miroase mie a început de astfel de ciclu; poate urma "coacerea" de exemplu. Stilul său aparte este deja distinct pe hermeneia, poate singurul de acest fel de aici. Original, inimitabil, frâu liber imaginației, dar întotdeauna își păstrează un colțișor cald al lui, din care să se apere eficient în cazul oricărei critici. Text subtil întotdeauna, uneori bolovănos (cu ce vine la gură, v. "Predarea lucrurilor", "Ascendent", "Adam"), alteori atent cizelat ("Prestidigitatorul", "Lepra", "Halleluya brother", "Nălucile", "Dospirea"), sau aproape haotic, clamând răbdarea cititorului ("1/100 sec...", "Predica de sub munte", "Act cu antet...", "Capătul lumii"). Pentru cei interesați, a se vedea comentariile mele la unele dintre ele. Oricum, la doar o lună de "hermenia.com" este dificil a ne propnunța complet asupra oricărui autor, întrucât funcționând încă "regula celor două luni", pot exista texte puternice ale autorilor care încă nu sunt publicate, și care ar contura mai deplin stilul fiecăruia.
Alina, Virgil, parca imi aduc aminte ca am facut un colaj impreuna, cu ani in urma. mai stiti ceva de el? il mai are cineva? de ce nu-l punem?!
tare mi-ar placea sa vad daca rezista in timp, daca sunt sau nu reactii la el.
Vladimir, mulțumesc pentru părerea ta. Percepem diferit. O inmă ca un turn de sticlă care începe în mijlocul pământului nu este atât de greu de imaginat. Coerență există, depinde cum privești. Iar titlul e în acord cu tabloul. Slabă poezie poate. Toți avem, mulțumesc.
personal, expresia "club exclusivist" nu mi se pare decit un semn spre o anume calitate. chiar daca autorul mentiunii respective nu stia ca, afirmind asta, nu poate decit sa aduca un mare serviciu. nu e nimic pierdut in ceea ce priveste plecarea unora. e dreptul lor. unii au dovedit chiar un comportament discutabil, superficial, infantil. exista si calificative pentru acest gen. important este ca pe acest site sa se scrie literatura. sa exersezi asa cum ai face la cursurile de vioara. important este sa se critice. insa obiectiv, constructiv si mai ales, serios. Adrian, o decantare calitativa nu dauneaza site-ului. Liberalismul pe care il sugerezi poate avea si conotatii negative. Sint de parere ca politica acestui site este buna, criteriile dupa care se selectioneaza si se permite accesul nu sunt deloc demodate. "Deschiderea portilor" nu inseamna acceptarea oricui, de dragul de a avea public in exces. Politica acestui site imi aminteste de vernisajele in care intri totusi pe baza de invitatie, de un anumit protocol. Prefer sa primesc vizitatorii in aceste conditii decit sa vad indivizi diversi care ori isi infunda sacosele cu fursecuri, ori isi "colectioneaza" pahare jur imprejur (si asta o marturisesc ca am vazut-o eu insami, fenomenele petrecindu-se la nivele la care, personal, nu ma asteptam si nu concepeam). din cind in cind se strecoara si acest tip de indivizi, in defavoarea celorlalti, insa iata cum timpul poate sa rezolve totul...oricit de scump este pretul cunoasterii realitatii si calitatii oamenilor.
Andu, nu pot decât să-ți mulțumesc. Mi-a plăcut să particip. Aș fi spus asta aici oricum. Modul civilizat și interesant în care a decurs polemica poate constitui, cred, un reper pentru lumea noastră. Mulțumesc la fel și lui Virgil. Mi-a plăcut să-l am ca partener de discuție.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
modificat!
pentru textul : Depresivă deTextul îşi revine după, dar începutul e pur şi simplu ratat pe toate palierele:
"primul lucru era tăcerea
cuvintelor..."
"le strîngea cum strîngi oasele unui bunic
într-un sac într-un colț" - aici, "într-un colţ" ar putea lipsi, e redundant.
În rest, e plăcut, chiar dacă şi finalul e puţin sentenţios.
"la urmă lăsa întotdeauna mîinile
pentru textul : în ziua cînd a trecut deca niște muncitori cu ziua" - foarte fain!
în opinia mea a doua este cea mai reușita. acolo te-ai intrecut pe tine cea de pînă acum
pentru textul : Hemoglife. Misoginie decred ca mi ar fi placut, dincolo de fericirea faramitata aici, sa ascult o singura poveste, cu siguranta, in ea un razboi imposibil s ar fi dus, ca soarele sa ne pice in gura de sus
pentru textul : mărunțișuri despre fericire desi unde este comentariul Bobadil? Ai mai fost avertizat pentru acest gen de comentarii. E oare chiar asa de greu sa facem un comentariu inteligent, decent si folositor demersului literar?
pentru textul : we will always have sighisoara... deUn haiku adevărat. Frumos, sugestiv, lasă loc interpretărilor diverse. Eu nu am văzut lotuşi dimineaţa, aici sunt ca o oglindă, legătură dintre macro şi microcosmos. Mulţumesc pentru postare.
pentru textul : 蓮 ー Lotus de'Înodată' e greșit. Se scrie cu dublu 'n' pt că vine de la 'nod' derivat cu prefix. Ce mi-a plăcut la textul ăsta au fost: 'sfîșietor țipătul pescărușului cauterizîndu-și aripile lovite de noapte' o imagine ce tinde spre absolutul macabru. dar și:' finalul. Simplu, dar plăcut. Ce nu mi-a plăcut a fost cam restul poeziei, pe care o găsesc înapoiată ca stil, descrieri ale litoralului puțin cam trunchiate, mărginite să spun așa. În altă ordine de idei...pui virgulițe în anumite locuri, iar în altele nu pui. Pâi ori lași versul liber, cum optează majoritatea postmoderniștilor, ori îi pui frate virgulițe și puncticele cum îi trebuie. De asemenea, ai folosit majusculă la începutul poeziei, iar apoi textul curge fără nici un fel de oprire, astfle că după ce l-am citit am stat să îmi trag sufletul. Deocmadată mă opresc aici. Toate cele bune!
pentru textul : Mirajul denu il simt inchegat poemul. sunt multe imagini, toate bune, toate cu potential, dar parca se taie undeva ca maioneza.
pentru textul : servis auto deFrancisc, s-a intimidat menestrelul de oftatul tău, s-ar putea să aivă și Sapphire dreptate.
pentru textul : Printre dune fără nume deRog un editor să se uite încă o dată peste acest text. Nu cred că este de șantier. Eugen.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor(II) deDan, într-o zi, destul de curând, voi răspunde cumva întrebării tale despre orașul zeilor, despre nonnecesara schimbare spre lhasa. Da, ai perceput fin, e o anume revoltă în fața unei neputințe dintotdeauna, legată cumva de jumătate din tot ce putem fi. Mulțumesc pentru translația dintr-o întâmplare în alta.
pentru textul : a șaptea întâmplare deMulțumesc, Vladimr, mă bucur că ți-a plăcut
pentru textul : Umbra deO poezie mai dura decat cele cu care ma obisnuisem in ultimul timp. daca ar fi sa urmez firul narativ si sa incerc sa descopar mesajul acestei poezii as spune ca autorul se afla la o rascruce de drumuri in ce priveste propria creatie. este o stare de tensiune continua:"prin mîinile mele trec batalioanele zilei". mainile certifica ideea ca este vorba despre creatie. apare o presimtire apasatoare:"pentru că eventualitatea unui război trebuie să mă găsească ucis în poziție regulamentară" care explica nevoia de poduri. acestea din urma vor exprima dorinta sau posibilitatea sau mai degraba trebuinta trecerii de la o stare la alta, de la o forma de alta. In dictionarul de simboluri de Jean Chevalier, Alain Gheerbrant se afirma ca "podul il pune pe om pe o cale stramta, unde el intalneste in mod ineluctabil obligatia de a alege. iar alegerea facuta il va osandi sau il va mantui". am reprodus acest citat fiindca observ ca exact aceasta vrea sa sugereze Virgil. acel "chiar daca" accentueaza ideea unei eventuale solutii, dar daca ar alege-o pe aceasta propusa ar insemna sa renunte la ea si la el insusi, pentru a putea ramane din ce in ce mai singur. mi-au placut foarte mult versurile:"pînă cînd și cea mai perfectă metaforă se oprește indecisă ca o fetiță orfană în mijlocul prăfuit al drumului".e atat de nesigura aceasta stare si autorul atat de pierdut incat si metafora se simte aproape tradata, parasita(ca o fetita orfana), aruncata (in mijlocul prafuit al drumului). poezia creste in tensiune pe masura ce inainteaza spre final, poetul striga, cauta, cere, cautand podurile, de fapt, isi doreste o iesire, o solutie, o ceva, mai sus afirma ca ar trebui sa fie singur, iar aici este aproape disperat fiind urmarit de turma, care ar putea fi considerata ca o iluminare, dar e prea putin probabil ca sa il pasca turmele pentru a-i aduce iluminarea. aurul mai simbolizeaza degradarea omului din conditia de nemuritor in cea de muritor, deci turmele acestea de aur il cauta pentru a-l conduce spre o cale gresita, diferita de cea pe care o cauta cu inversunare.lacustele exprima foarte bine ideea de aglomerare, de sufocare. eu am perceput-o ca pe o arta poetica reusita. mi-a placut mult.
pentru textul : evanghelia lăcustelor destii, uite ca mi s-a intimplat ceva interesant. cred ca sint obosit, e tirziu, si am intrat sa citesc si eram convins ca textul apartine altcuiva si l-am citit. si nu mi-a placut in mod deosebit. pe alocuri mi s-a parut putin bombastic sau chiar incepator (putin naiv in sensul artei grafice naive). si abia ulterior mi-am dat seama ca tu esti autorul. am inteles prin aceasta experienta surprinzatoare si neplanuita cit sint totusi de subiectiv. m-am intrebat, oare daca as fi stiut de la inceput ca tu esti autorul oare as mai fi fost atit de exigent? nu stiu. poate. dar nu cred. mi se pare putin livreasca mentionarea aceea cu benzinaria din texas. ca un fel de cliseu despre ce cred romanii despre west texas din filme. dar acelasi lucru il poti gasi si in alta parte in arizona sau new mexico sau poate chiar california. dar despre texas au romanii ideea asta ca poti merge zile intregi fara sa intilnesti pe nimeni. oricum, mie mi s-a parut un cliseu relativ uzat. nu stiu de ce dar mi s-a parut oarecum aiurea expresia aceea cu cristosii alungind bancherii. poate mai ales pluralul. mi se pare o rupere din curgerea textului. si apoi poate m-am plictisit sa tot citesc mentionarea lui dumnezeu sau a lui cristos ori de cite ori cineva vrea sa "zica ceva mai provocator" in text. mie aproape nu imi mai spune nimic. am mai spus-o cred si alta data, mentionarile religioase si cele sexual-erotice intr-un text trebuie facute cu multa atentie si masura (chiar mai mult ca alte expresii deosebite) pentru ca sa nu devina plictisitor banalizate. e un risc acolo. salturile astea din texas in brutarie, de acolo pe oltenitei si apoi in beirut oricit de exotice mi s-ar parea totusi artificializeaza mult textul dupa parerea mea. imi da senzatia ca cineva a inceput sa ma bombardeze cu inedit geografic din lipsa de forma artistica. putea de exemplu ramine "glont ratacit" fara mentionarea strazilor din beirut. la urma urmei un critic si mai aspru te va intreba si la ce iti foloseste detaliul beirutului daca in contextul general al textului nu aduce nimic semnificativ, nimic care sa il faca necesar. apoi urmeaza chestia cu avalansa si schiorii, saltul la celular si la invidie si efectiv imi creaza o senzatie de vertigo unde nu mai stiu de unde am inceput, de ce am ajuns acolo si care este de fapt mesajul sau macar "poezia" in text. parera mea este ca avem de a face cu o colectie de crochiuri dar care nu se leaga in mod neaparat. probabil cu ceva mai multa lucratura si liant ar fi iesit ceva. dar asa cum e acum nu imi da deloc senzatia de intreg.
pentru textul : pe atunci nu se întîmpla deSunt unele creații în fața cărora nu mai ai răgazul să zăbovești în fața lor să le admiri încrustările ornamentale, variațiunile și armoniile, culorile și luminile, pur și simplu ești atras înăuntru ca de o forță magnetică uriașă. Și-n zăbava mea dinlăuntru, văd/aud/simt cuvinte cu miros de mir și cireșii cu rod. Un amestec de eros, de agape, de fileo ca între primii doi miri din eden sau ca aceia din cântarea cântărilor.
Nu pot să nu redau câteva citate:
ţi-am spus că pereţii aceştia sînt prea mari şi nu o să mai am timp să-i miruiesc. e prea departe proschinitarul iar pereţii nu se pot rîndui la miruit ca oamenii. cînd să mai ajung şi la fruntea ta? şi ţi-am mai zis– nu lăsa cutiile cu daruri la vedere. mă istovesc.
şi mai ales de ce laşi cutiuţa în care păstrăm rugăciunile cu capacul deschis? nu am promis noi că o deschidem cînd dă orezul în pîrg şi citim împreună din praznicar?
nu mă dojeni că ţi-am spălat trupul şi te-am învelit. eu nu am cunoscut femeia decît prin prescura întinsă de mîna ei mie.
primeşte-mă acum şi să ne prefacem că pînă la primăvară mai sînt cîteva ore de somn. mîine te voi duce în Okinawa aşa cum ţi-am promis. cireşii vor scînteia în vale pînă vor da în văpaie şi poate de la văpaia asta –sau aievea? - îl vom vedea pe Dumnezeu cum trage prin cer toate ricşele din lume.
La finalul unor astfel de poeme nu felicit autorul, ci spun simplu: mulțumesc, Vlad!
pentru textul : drumul spre Okinawa deViorel, s-a strecurat o cacofonie ...magnifica, in versul 2. :) si nu cred ca este intentionata.
pentru textul : mărturisesc deprobabil, iti sta mai bine cu proza, se simte, oricum, multa naratiune, prozaism, cind incerci sa creezi metafore te cam impiedici, te arunci "ca o armata persana".da,ar trebui sa te imprietenesti cu un poet !!!
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deEcaterina, 1.citez din crezul tău artistic : "gestionez patetismul ca și cum e mai important decît să gîndim în imagini de fapt ce e important și cum se împacă asta cu nevoia de fugă se mai spune că trăim prin alții" Fiecare poezie are patetismul ei și mă mir că nu știi acest lucru. 2.Ana are mere.Tu nu ai proprietatea termenilor.Poezia aste o formă de abstracțiune. 3.Ești o poetă talentată dar rebelă doar la nivelul comentariilor.La vârsta ta , crezi că ai pătruns sensurile infantilismului și te poți hazarda în asemenea aprecieri ? Eu te stimez, încearcă te rog să te ridici la valoarea poeziilor tale, Laurențiu
pentru textul : ochiul lui van gogh deOrasul, nu cartierul, pentru ca acolo ai nevoie de doar 3 silabe. Asculta ritmul interior. Mie ultimul vers mi se pare doar smecher. Finalul e cautat, ca si titlul, insa textul, in ansamblu, emotioneaza.
pentru textul : văd cireși de smoală dete rog nu mai folosi titlul scris cu majuscule si nici majuscule pentru cuvinte in totalitatea lor in text. totodata aranjarea textului ingramadind numele personajului si dialogul este deranjanta si greu de urmarit. asta in contextul in care textul este si el foarte lung
pentru textul : Oameni moderni dejena din finalul comentariului tau tot nu te califica sa postezi pe prima pagina toate rahaturile.
pentru textul : Unui mare poetastru deeu aş scoate "vor trosni", "honde toyote nissan" (n-au niciun sens, mai bine ziceai rolls royces), aş elimina cel puţin un "că" din expresia "pentru că că n-ai iubit niciodată" şi "stop"urile care nu spun nimic, nici măcar expresie de şoc nu dau. textul, până la trenul de aterizare pe caroserii, e fain. după, mai trebuie revizuit.
pentru textul : broasca mecanică deFelicitări pentru ziarul descoperit și mai ales, pentru versurile lui Tristan Tzara...Am găsit și eu un anticariat foarte interesant însă graba nu mi-a permis să rămân printre ceilalți să cumpăr ceea ce văzusem cu Tristan Tzara, poate mîine poimâine. Este un act cultural de suflu să poți culege și imprima, de ce nu? publica tot ceea ce a scris inedit Tristan Tzara, oriunde. E o idee? Colaborăm?
pentru textul : Locuința de la țară deUn fel de cântec, inflexiuni biblice, tânguiri de psalm și Apocalipsă, stilul cozanian începe să se contureze (pentru cei care încă nu s-a făcut deja). Textele pe care ni le trimite Dorin formează întotdeauna cicluri. "Dospirea" îmi miroase mie a început de astfel de ciclu; poate urma "coacerea" de exemplu. Stilul său aparte este deja distinct pe hermeneia, poate singurul de acest fel de aici. Original, inimitabil, frâu liber imaginației, dar întotdeauna își păstrează un colțișor cald al lui, din care să se apere eficient în cazul oricărei critici. Text subtil întotdeauna, uneori bolovănos (cu ce vine la gură, v. "Predarea lucrurilor", "Ascendent", "Adam"), alteori atent cizelat ("Prestidigitatorul", "Lepra", "Halleluya brother", "Nălucile", "Dospirea"), sau aproape haotic, clamând răbdarea cititorului ("1/100 sec...", "Predica de sub munte", "Act cu antet...", "Capătul lumii"). Pentru cei interesați, a se vedea comentariile mele la unele dintre ele. Oricum, la doar o lună de "hermenia.com" este dificil a ne propnunța complet asupra oricărui autor, întrucât funcționând încă "regula celor două luni", pot exista texte puternice ale autorilor care încă nu sunt publicate, și care ar contura mai deplin stilul fiecăruia.
pentru textul : dospirea deCe seamana directorul cu Brad Pitt din Sapte ani in Tibet :)).
pentru textul : Hermeneia în presa de azi deAlina, Virgil, parca imi aduc aminte ca am facut un colaj impreuna, cu ani in urma. mai stiti ceva de el? il mai are cineva? de ce nu-l punem?!
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur detare mi-ar placea sa vad daca rezista in timp, daca sunt sau nu reactii la el.
felicitări pentru promovare , Mariana.
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 dedrumul poate deveni și ușor, nu doar frumos atunci când ai încredere în tine:)
succes!
Vladimir, mulțumesc pentru părerea ta. Percepem diferit. O inmă ca un turn de sticlă care începe în mijlocul pământului nu este atât de greu de imaginat. Coerență există, depinde cum privești. Iar titlul e în acord cu tabloul. Slabă poezie poate. Toți avem, mulțumesc.
pentru textul : Tango depersonal, expresia "club exclusivist" nu mi se pare decit un semn spre o anume calitate. chiar daca autorul mentiunii respective nu stia ca, afirmind asta, nu poate decit sa aduca un mare serviciu. nu e nimic pierdut in ceea ce priveste plecarea unora. e dreptul lor. unii au dovedit chiar un comportament discutabil, superficial, infantil. exista si calificative pentru acest gen. important este ca pe acest site sa se scrie literatura. sa exersezi asa cum ai face la cursurile de vioara. important este sa se critice. insa obiectiv, constructiv si mai ales, serios. Adrian, o decantare calitativa nu dauneaza site-ului. Liberalismul pe care il sugerezi poate avea si conotatii negative. Sint de parere ca politica acestui site este buna, criteriile dupa care se selectioneaza si se permite accesul nu sunt deloc demodate. "Deschiderea portilor" nu inseamna acceptarea oricui, de dragul de a avea public in exces. Politica acestui site imi aminteste de vernisajele in care intri totusi pe baza de invitatie, de un anumit protocol. Prefer sa primesc vizitatorii in aceste conditii decit sa vad indivizi diversi care ori isi infunda sacosele cu fursecuri, ori isi "colectioneaza" pahare jur imprejur (si asta o marturisesc ca am vazut-o eu insami, fenomenele petrecindu-se la nivele la care, personal, nu ma asteptam si nu concepeam). din cind in cind se strecoara si acest tip de indivizi, in defavoarea celorlalti, insa iata cum timpul poate sa rezolve totul...oricit de scump este pretul cunoasterii realitatii si calitatii oamenilor.
pentru textul : trei observații deAndu, nu pot decât să-ți mulțumesc. Mi-a plăcut să particip. Aș fi spus asta aici oricum. Modul civilizat și interesant în care a decurs polemica poate constitui, cred, un reper pentru lumea noastră. Mulțumesc la fel și lui Virgil. Mi-a plăcut să-l am ca partener de discuție.
pentru textul : some rule rules some rules dePagini