închis în acest loc
şi acest spaţiu
ca într-o broască mecanică
orele mă aruncă peste lucruri
gardurile sar peste mine
ca nişte gînduri neverosimile
avioane planează peste autostradă
îmi zic într-o zi unul va greşi pista
ca o pasăre mare în căutare de cuib
cu siguranţă va trebui să îşi lase trenul de aterizare
pe cîteva caroserii vor trosni
vor trage îngerii la sorţi
demonii vor trage morţii
cum trag puii de rîme
va fi un camion lung cu cai
sau poate un şir de honde toyote nissan
pentru că n-ai iubit niciodată stop
nu ai cum să ştii stop
îmi sună alarma cuvintelor stop
amintirile curg ca o hemoragie
o lavă de imagini secrete
se varsă pe autostradă
iar ploaia ploaia
nu mai vine
doar broasca mecanică sare
mai departe
sare
pe asfaltul
întins ca o pecingine