un poem excelent, în opinia mea, mă bucur mult că l-am găsit la „poarta cetății” numită Hermeneia și că „m-a lăsat să intru”.
mi-a plăcut mai ales slalomul elegant dintre idee și metaforă, și ușurința cu care autorul trece de la nostalgie la realitate.
am vrut să selectez două strofe, să le așez aici întru justificarea peniței... dar nu o s-o fac. ar fi păcat de celelalte.
erate - uf, nelipsitele erate! autor sintetic* si transmințatorul unor învățături extrem de vechi* scuze- tasta T a laptopului meu trage chiulul, uneori.
Excelent domnule, excelent! rar imi e dat sa mai citesc asa ceva pe Hermeneia. Yester, mi-ai facut ziua. O poezie adevarata si moderna. Unde e Fluerasu sa o vada? Excelenta e si data din poza. Cred ca si in 2100 romanii au sa mai aiba o dacie acolo prin ograda, asa de saminta. Imi plac si licentele poetice.
În prima parte ai scris din perspectiva inocenței, un copil vede "arborii îngeri plătiți" și "iar îngerii erau semne mari cu creta pe zidul gros dintre noi"; în a doua din perspectivă matură, dar ai ratat finalul, e prea chinuit: "descopeream încet frumusețea inițiativei absente" Dau peniță pentru tehnică, faină lucrătură, și pentru imaginile amintite.
Nu-s aşa nepotriviţi ochelarii ăia... Ai remarcat foarte bine sindromul acela, "nu mi se poate întâmpla mie". Dar dacă s-a înţeles altceva din poezie, e vina celui care a scris, nu a cititorului :). Trebuie să mai reglez un pic "avansul" :).
Ioana, apreciez informatia exacta si de calitate precum si tehnica ta, care ii permite cititorului sa se apropie de text, sa patrunda sensurile ascunse... Reusesti sa ii faci pe oameni sa vina inca si inca o data si cred ca asta este cel mai important lucru pe care trebuie sa il faca un autor... acord o penita de aur pentru acest eseu din care am avut numai de invatat... cu drag petre
Nicoleta, un text interesant, germinând, întrun epos folcloric, descântecul, ritualul. Contopirea cu vegetalul, inseminarea, redată foarte plastic, în final, susține întreaga construcție. Cu amiciție,
d-le zapata tre' să vă mai servesc şi din astea că altfel vă învăţaţi cu binele. răsfăţaţilor!
mersi fain ştiam că e mai ieftină. dar nimeni nu e perfect ş.a.m.d.
banuiesc ca la aceasta intrebare "azi toate lucrurile sunt întoarse pe dos sau poate toate dosurile sunt întoarse cu fața spre mine?" ti-ai raspuns singura cu titlul.
...Există o imagine obsedantă în textele tale ( vezi și...Mă vezi, treci atât de aproape, ne vezi........) pătrunderea într-un anume spațiu închis. A merge pe o stradă înseamnă a merge prin timp. Dar încet, pe nebăgate de seamă, strada devine ruină.Iar dincolo de bolta de zorele nu te mai vede Dumnezeu. Este limpede o metaforă a trecerii "dincolo", de unde și setea, bine știută din credințele și ritualurile funerare. Vorba lui Sorescu: problema se pune că odată intrat aici, nu mai ai cale de întoarcere. Doar Orfeu a avut darul blestemat de a privi înapoi. Ai știința imaginilor vizuale puternice și, lucru pe care se pune puțin preț azi din neștiință sau superficialitate, al coerenței acestor imagini. Aici, un "paradis în destrămare" prin care rătăcești într-o singurătate apocaliptică. Exemplu al acestei coerențe: imaginea Turnului, adică singura ieșire posibilă din acest spațiu închis de ziduri și flori dar impenetrabil: ÎN SUS. Și faptul întâmplător că turnul se numește Chindia (adică un timp de maximă "înflorire" a zilei care coboară însă înspre apus) ține de aceea și bine strunită coerență imaginară. Încerc să înțeleg dacă meticuloasa descriere arhitecturală din ultima parte intră în antiteză cu inefabila perdea de zorele de la început. Dar mi se pare că este un fel de "topire în piatră" în această bruscă schimbare de registru în care "eu" dispare. Este ceea ce îmi place să numesc "complexul Anei", căci am mai găsit imagini de acest tip în care anima se vrea zidită, ca semn al morții dar - oximoronic - și al (în)durării indefinite în/prin piatră. Vezi imaginea oului din poemul citat și în paranteza de mai sus. Absolut similară cu cea a turnului, ca regresie la origini și barbian "palat de var". Și mai e ceva: eul se instituie CENTRU doar în momentul ascensiunii în turn. Acum - de la Grigore Alexandrescu citire - ar trebui să învie Marea Fantomă a Trecutului. Ceea ce nu se întâmplă. Căci nu mai suntem romantici și ruinele nu se mai adună ca într-un "reverse" cinematografic într-o arhitectură.Am perceput și o discertă auto-ironie aici. Enumerarea aceea arhitecturală din final care m-a deconcentrat puțin inițial am înțeles-o în cele din urmă ca pe o serie dezarticulată de strigăte de ajutor de acolo din înălțimea turnului. Doar din zidita Ana nu rămâne doar asta: cântecul/plânsetul din ziduri?
textul e bun, ioana. sunt reticent la ce spui tu acolo, dar textul curge frumos și, în ciuda (pre)dispoziției spre automutilare care te-a făcut să-l scrii (sau pe care o trăiai), falsul confesionalism afișat aici aproape că ne convinge că te iubești imposibil.
Mulți, mulți ani Hermeneia! Echipei și oamenilor care țin la acest site, care găsesc aici un loc pentru gândurile lor și un sfat prietenesc, uman, profesionist, avizat. Pentru mine este de ordin sentimental, ca pentru mulți alți membri, fiecare vizită. La mulți ani, dragii mei!
Younger Sister, te rog să te străduiești să susții motivele pentru care evidențiezi un text cu o peniță; Katya se va folosi mai mult într-o astfel de situație, pentru a avea o mai bună imagine asupra modului în care îi sunt receptate scrierile. Și, de ce nu, se vor folosi și ceilalți cititori, la rândul lor autori. Katya, îmi pare rău pentru intervenția off-topic.
...pentru că e o zi ca oricare alta, mulțumesc de trecere vouă. Marina pentru evidențierea făcută și ție Dorine pentru ironia, pe care eu o clasez la charientism, suculentă. cu gânduri bune, vouă, paul
Textele dv sunt foarte bune. Am citit mai mult si m-am convins. Nu stiu de ce le incadrati la cutia de nisip sau experiment, scrieti o poezie boagata in sentimente si imagini sugestive. Va felicit pentru talentul dv.
Nu sunt adepta poemelor lungi, dar acesta m-a captat :) Te-am însoţit pe tot parcursul zilei printre imagini dinamice şi cromatice ( oare nu e un pic de abuz de culoare? e doar o părere ). În versul ,,în cealaltă – paharul din plastic" ţine locul verbului ,,fumegă" cu trimitere la aburii de cafea, da? :) Aici nu e clar ,,despre el, după" iar ,,să mă doară în paișpe" mi se pare nonliric.
Mi-a plăcut mult. Constatăm la finalul unei zile pline golul din noi...un gol pe care un poem ca acesta îl poate umple. Mulţumiri şi felicitări!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
interesant acest mod aproape sadic de a-ti "chinui" cititorul. e o tehnica indrazneata
pentru textul : ea (nașterea noastră cea de toate zilele) deun poem excelent, în opinia mea, mă bucur mult că l-am găsit la „poarta cetății” numită Hermeneia și că „m-a lăsat să intru”.
mi-a plăcut mai ales slalomul elegant dintre idee și metaforă, și ușurința cu care autorul trece de la nostalgie la realitate.
am vrut să selectez două strofe, să le așez aici întru justificarea peniței... dar nu o s-o fac. ar fi păcat de celelalte.
pentru textul : pe o altă patină deMultumesc Costin. Esti darnic cu aprecierile. Personal cred ca mai este de lucrat la acest text dar am vrut sa il imortalizez asa deocamdata.
pentru textul : poetul III deidee-suflu-originalitate.
mi-a adus o mare bucurie lectura unui text pe placul meu!
pentru textul : niciploaia deerate - uf, nelipsitele erate! autor sintetic* si transmințatorul unor învățături extrem de vechi* scuze- tasta T a laptopului meu trage chiulul, uneori.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deExcelent domnule, excelent! rar imi e dat sa mai citesc asa ceva pe Hermeneia. Yester, mi-ai facut ziua. O poezie adevarata si moderna. Unde e Fluerasu sa o vada? Excelenta e si data din poza. Cred ca si in 2100 romanii au sa mai aiba o dacie acolo prin ograda, asa de saminta. Imi plac si licentele poetice.
pentru textul : țigară cu fum de caise determen de postare 10 zile. ok?
pentru textul : Simți? departea a doua incearca ceva. dar prima parte e simpluta rau
pentru textul : nicotină şi uitare deÎn prima parte ai scris din perspectiva inocenței, un copil vede "arborii îngeri plătiți" și "iar îngerii erau semne mari cu creta pe zidul gros dintre noi"; în a doua din perspectivă matură, dar ai ratat finalul, e prea chinuit: "descopeream încet frumusețea inițiativei absente" Dau peniță pentru tehnică, faină lucrătură, și pentru imaginile amintite.
pentru textul : antiplatonice VIII deD-le Gorun, ma bucur sa va vad sub textul meu, dar mai ales, ma bucur pentru ca textul a avut ce sa va ofere. Multumesc pentru semn! Craciun fericit!
pentru textul : Punct și de la capăt deNu-s aşa nepotriviţi ochelarii ăia... Ai remarcat foarte bine sindromul acela, "nu mi se poate întâmpla mie". Dar dacă s-a înţeles altceva din poezie, e vina celui care a scris, nu a cititorului :). Trebuie să mai reglez un pic "avansul" :).
pentru textul : Milli deIoana, apreciez informatia exacta si de calitate precum si tehnica ta, care ii permite cititorului sa se apropie de text, sa patrunda sensurile ascunse... Reusesti sa ii faci pe oameni sa vina inca si inca o data si cred ca asta este cel mai important lucru pe care trebuie sa il faca un autor... acord o penita de aur pentru acest eseu din care am avut numai de invatat... cu drag petre
pentru textul : Civilizație tehnică-literatură tehnică deNicoleta, un text interesant, germinând, întrun epos folcloric, descântecul, ritualul. Contopirea cu vegetalul, inseminarea, redată foarte plastic, în final, susține întreaga construcție. Cu amiciție,
pentru textul : încolțirea pepenilor roșii deovyus, atunci nu mai citi. regretele sint o tragedie mai ales cind nu poti avea altfel de senzatii.
pentru textul : caut femeie ded-le zapata tre' să vă mai servesc şi din astea că altfel vă învăţaţi cu binele. răsfăţaţilor!
pentru textul : Poemul cu Mihaela demersi fain ştiam că e mai ieftină. dar nimeni nu e perfect ş.a.m.d.
teribil acest text. si nu stiu ce ar mai fi de spus in plus.
pentru textul : from blade runners deDjamal, "îmi rod unghiile" îmi sună așa de nepoetic și l-ai repetat în penultimul vers. Dar asta e doar părerea mea. În rest, poezia e bunicică. /O\
pentru textul : Paharul deOriana, aproape că ai făcut o recenzie din textele mele. :) Îți mulțumesc pentru impresii, îmi sunt de mare folos.
pentru textul : november time debanuiesc ca la aceasta intrebare "azi toate lucrurile sunt întoarse pe dos sau poate toate dosurile sunt întoarse cu fața spre mine?" ti-ai raspuns singura cu titlul.
pentru textul : Irefutabil de...Există o imagine obsedantă în textele tale ( vezi și...Mă vezi, treci atât de aproape, ne vezi........) pătrunderea într-un anume spațiu închis. A merge pe o stradă înseamnă a merge prin timp. Dar încet, pe nebăgate de seamă, strada devine ruină.Iar dincolo de bolta de zorele nu te mai vede Dumnezeu. Este limpede o metaforă a trecerii "dincolo", de unde și setea, bine știută din credințele și ritualurile funerare. Vorba lui Sorescu: problema se pune că odată intrat aici, nu mai ai cale de întoarcere. Doar Orfeu a avut darul blestemat de a privi înapoi. Ai știința imaginilor vizuale puternice și, lucru pe care se pune puțin preț azi din neștiință sau superficialitate, al coerenței acestor imagini. Aici, un "paradis în destrămare" prin care rătăcești într-o singurătate apocaliptică. Exemplu al acestei coerențe: imaginea Turnului, adică singura ieșire posibilă din acest spațiu închis de ziduri și flori dar impenetrabil: ÎN SUS. Și faptul întâmplător că turnul se numește Chindia (adică un timp de maximă "înflorire" a zilei care coboară însă înspre apus) ține de aceea și bine strunită coerență imaginară. Încerc să înțeleg dacă meticuloasa descriere arhitecturală din ultima parte intră în antiteză cu inefabila perdea de zorele de la început. Dar mi se pare că este un fel de "topire în piatră" în această bruscă schimbare de registru în care "eu" dispare. Este ceea ce îmi place să numesc "complexul Anei", căci am mai găsit imagini de acest tip în care anima se vrea zidită, ca semn al morții dar - oximoronic - și al (în)durării indefinite în/prin piatră. Vezi imaginea oului din poemul citat și în paranteza de mai sus. Absolut similară cu cea a turnului, ca regresie la origini și barbian "palat de var". Și mai e ceva: eul se instituie CENTRU doar în momentul ascensiunii în turn. Acum - de la Grigore Alexandrescu citire - ar trebui să învie Marea Fantomă a Trecutului. Ceea ce nu se întâmplă. Căci nu mai suntem romantici și ruinele nu se mai adună ca într-un "reverse" cinematografic într-o arhitectură.Am perceput și o discertă auto-ironie aici. Enumerarea aceea arhitecturală din final care m-a deconcentrat puțin inițial am înțeles-o în cele din urmă ca pe o serie dezarticulată de strigăte de ajutor de acolo din înălțimea turnului. Doar din zidita Ana nu rămâne doar asta: cântecul/plânsetul din ziduri?
pentru textul : Printre ruine detextul e bun, ioana. sunt reticent la ce spui tu acolo, dar textul curge frumos și, în ciuda (pre)dispoziției spre automutilare care te-a făcut să-l scrii (sau pe care o trăiai), falsul confesionalism afișat aici aproape că ne convinge că te iubești imposibil.
pentru textul : de dragoste deMulți, mulți ani Hermeneia! Echipei și oamenilor care țin la acest site, care găsesc aici un loc pentru gândurile lor și un sfat prietenesc, uman, profesionist, avizat. Pentru mine este de ordin sentimental, ca pentru mulți alți membri, fiecare vizită. La mulți ani, dragii mei!
pentru textul : starea hermeneia deLike!
pentru textul : balada ploilor pierdute 2 deuite cu textul acesta mă provoci să postez un text mai vechi de-al meu
pentru textul : Balada florii de mătasă deYounger Sister, te rog să te străduiești să susții motivele pentru care evidențiezi un text cu o peniță; Katya se va folosi mai mult într-o astfel de situație, pentru a avea o mai bună imagine asupra modului în care îi sunt receptate scrierile. Și, de ce nu, se vor folosi și ceilalți cititori, la rândul lor autori. Katya, îmi pare rău pentru intervenția off-topic.
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că de...pentru că e o zi ca oricare alta, mulțumesc de trecere vouă. Marina pentru evidențierea făcută și ție Dorine pentru ironia, pe care eu o clasez la charientism, suculentă. cu gânduri bune, vouă, paul
pentru textul : fuga de titlu demulţumesc pentru semnalare Mariana.
pentru textul : prea linişte pentru septembrie deacolo e locul versului doar că am păpat un "de",neatenţia, îmi cer scuze.
am completat.
Textele dv sunt foarte bune. Am citit mai mult si m-am convins. Nu stiu de ce le incadrati la cutia de nisip sau experiment, scrieti o poezie boagata in sentimente si imagini sugestive. Va felicit pentru talentul dv.
pentru textul : Din casa bunicilor de...cu mențiunea că aș înlătura cuvintele "umbră" și "stele" , ce nu sunt susținute printr-un trop revelator. atent, paul
pentru textul : eu nu sînt poet deNu sunt adepta poemelor lungi, dar acesta m-a captat :) Te-am însoţit pe tot parcursul zilei printre imagini dinamice şi cromatice ( oare nu e un pic de abuz de culoare? e doar o părere ). În versul ,,în cealaltă – paharul din plastic" ţine locul verbului ,,fumegă" cu trimitere la aburii de cafea, da? :) Aici nu e clar ,,despre el, după" iar ,,să mă doară în paișpe" mi se pare nonliric.
pentru textul : Ultrasonografie(II) - varianta a doua deMi-a plăcut mult. Constatăm la finalul unei zile pline golul din noi...un gol pe care un poem ca acesta îl poate umple. Mulţumiri şi felicitări!
Pagini