Draga mea, Saphhire, este un poem foarte frumos din toate punctele de vedere. Sincer, nu indrăznesc să comentez un poem, cred că incă nu am câștigat acest drept, dar să încerc să dezvălui câteva motive care nu m-au lăsat numai cu lectura ci am simțit nevoia să atrag atența asupra acestui final atât de reușit. Să adaug căteva elemente care îmi susțin afirmația despre acest poem: unitatea ideilor, prozodia interioară liniștitoare și specifică Profetului, autorul este cu personalitate poetică, un poem scris de Virgil Titarenco poate fi recunscut și fără semnătură, această caracteristică este după mine cea mai importantă pentru orice creator de artă scrisă (adică să fie detașat de pluton! de marele pluton! .. să aibe marcă proprie! să fie recunoscut după scris, fără semnătură! și Profetul face din plin acest lucru cu tot ce se numeste creație literară!...) Virgil Titarenco este un nume cu un loc sigur in literatură, a intrat deja în Hiperboreea. Citesc intotdeauna cu foarte mare plăcere poemele sale. Acel iz stănescian, nichitian, este undeva in spațiu ca "element chimic" în alcătuirea unui poem de care poetul de față se folosește discret, natural, atît cât e în firea vieții elementul comun "nurilor comuni" din universul stelar. Steaua lui Virgil Titarenco are strălucire proprie și inundă și domină lumina celor care o deslușesc, este ca o cometă pentru fanii poemelor sale. Licențele poetice simple și autentice dezvăluiesc cititorului o forță poetică nedescătușată în totalitate, dar gata să izbucnească într-un Vezuviu imprevizibil și atemporal Sunt foarte multe lucruri frumoase de scris despre poezia acestui poet deja cunoscut navigatorilor pe net, căutătoti de comori scrise, cât și unui număr remarcabil de cititori ai cuvântului publicat, din biblioteci ți nu numai.
Trebuie sa recunosc faptul ca poezia ta mi-a transmis o perceptie aparte a dualitatii... piedestalul moral pe care este construita imaginea ("vina") nu vine, paradoxal, sa completeze un spatiu al atingerii ori al separatiei ci imi pare o incercare de a spune ca omul, mai concret barbatul, poate suferi si rational, la nivelul ideii, al proiectiei, fara a implica resorturi mult mai adecvate unui astfel de discurs... As elimina acel "cu" din fragmentul "cu spatele gol" si cred ca expresia "concavitatea claviculelor", desi foarte expresiva prin sunetul surd pe care-l degaja, artificializeaza versul. Poate si utilizarea "conturului" in loc de "contururilor"... una peste alta mi-a placut textul, cu rezervele enuntate deja.
un haiku reusit, acum eu as merge mai departe, cu scuzele de rigoare, dar as elimina si turla bisericii, pentru ca aceasta nu are de-a face cu orientalismul unui haiku. nu trebuie sa ma asculti, este doar parerea mea, pe care mi-am exprimat-o ori de cate ori am avut ocazia sa vorbesc la manifestari ale genului poetic oriental. fundamental, noi simtim altfel, avem alta credinta, iar a scrie haiku este o provocare grea pentru un spirit occidental. de aceea putem discuta mult si bine pe tema asta. eu te apreciez, Mariana, pentru eforturile pe care le depui aici. cu drag
te rog renunta la majuscule in titlu. apoi titlurile in lb engleza numai de dragul de a scrie ceva in lb engleza mi se par cam aiurea.
pentru mine un text care incepe cu "Fata cuminte prin care trecea înserarea" este un buzz-killer. este prea prafuita metafora.
Zîmbesc, Costin...:) Uneori țin toate trăirile încuiate. Nu-mi spune că nu cunoști sentimentul acesta de lacăt că nu te cred. Le țin încuiate pentru a le număra, a le inventaria, a vedea cum stau cu genuncii, dacă încuietorile sunt bune, dacă totul e pregătit pentru marea retragere definitivă. Nu-mi spune că e tristețe asta. Tu știi că nu e. O să învăț odată-și-odată să merg și pe bicicleta aia..:) Mulțam de încurajare. E a doua oară cînd ești omul potrivit la momentul potrivit și la locul potrivit.
de acord cu spusele tale Virgile și să recunosc acum nu cred că ești un prototip al nepotismului... cred că te străduiești să faci ceva bun și asta e de apreciat, just.
Însă în legătură cu deja (pentru mine) faimoasa suspendare a contului pe Hermeneia mi se pare injust ca în postura de suspendat să nu mai ai acces la propriile texte... știu că e o problemă tehnică aici dar cred că, pentru a fi corect și față de autorul suspendat ar trebui să îi faci și textele invizilbile pe perioada suspendării. Dacă de exemplu el (autorul suspendat) primește comentarii la texte pe perioada suspendării el nu poate răspunde... nu e incorect? Plus, textele postate de un autor nu poți să le blochezi la stergere de către acesta în nicio circumstanță, indiferent cât de jos l-ai trimis pe site pe acest autor. Asta ca să nu mai vorbesc că eu, cel puțin, o dată cu Hermeneia 2.0 m-am trezit cu o pleiadă de texte reînviate în pagina de autor, texte pe care le ștersesem cu mâna mea în versiunea anterioară a site-ului. Toate astea plus alte câteva cu care nu te mai obosesc acum îmi întăresc convingerea că Hermeneia nu este doar un site făcut pe genunchi, ci este un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici (autorilor) și care sunt tratați ca și cum li s-ar face un favor prin această hai să o numim publicare. Mai multă modestie și mai mult profesionalism din partea ta nu ar aduce decât beneficii unei comunități literare (și acum nu mă refer doar la Hermeneia) și așa sărăcită de inspirație in this day and age.
Andu
nu am gasit cusur tehnic acestui text. este complex si imi pace fiecare figura de stil utilizata. deci: deoarece, din pricina si de aceea, semnul meu galben! fain!
prea multe intertexte care artificializează textul
rezerve mari față de nepoezia unor expresii precum „limba lui Nietzsche” sau „culorile lui Picasso”.
singura porțiune demnă de menționat:
„pe rochia mea în carouri
un nebun
își sărută încontinuu regina
și buzele-i gem
de cireșe
de sete
de foame
romantismul e definit mult prin subiectivsm dar eu nu văd aici romantism ci poate mai degrabă un anumit gen de impresionism cred că expresia "se văd oricând sentimentele" este redundantă în context "și inutilă." mi se pare că dezavantajează textul acolo, există prea multă așteptare ca orologiul să aibe o funcție încît însăși inactivitatea lui joacă un rol în economia sentimentelor astfel că nu cred că e "inutil". poate nu e ceea ce ai vrea să fie. apoi expresia "util" sau "inutil" pare puțin prea pragmatică pentru atmosferă. părerea mea
Profetul - un arc pe care încerc mereu să-l aștern peste trăiri uneori divergente, așa cum sunt cele ale fiecărei zile, sub povara stimulilor ce ne sunt potrivnici.
mulţumesc Ottilia pentru acest poem frumos! Îmi aminteşte de Sorescu, poetul meu preferat, dar are o altă alură, o altă structură, mai afirmativă, mai peremptorie, mai feminină. Sărbători fericite!
e mai bine asa? "glasuind poezia", am mai descoperit un "fenomen fonetic"...samburele_lumii, am modificat si acolo. si cand te gandesti ca mereu ii sfatuiesc pe altii sa-si recite textele... Adriana
Andu, scuze trebuie să îi ceri lui Paul. Iar în ce privește bunul simț, toată discuția de față nu are nicio legătură cu al meu bun simț ci cu bunul tău simț. Deci, te rog... scutește-mă...
Adrian, îţi mulţumesc foarte mult pentru comentariul elaborat, foarte la obiect şi pentru revenirea cu un al doilea coment, dovadă în plus a percepţiei tale puternice şi a apropierii de text. De asemenea, un mulţumesc, cu bucurie, pentru peniţă!
Andu, eşti sigur că te aflai în starea în care ar fi trebuit să fii când ai citit această poezie?!
Şi mie mi se mai întâmplă, foarte rar, e-adevărat, să nepreţuiesc vreo poezie care merită atenţia cititorului. De limbajul folosit de tine în comentariul de faţă nu are sens să vorbesc. Vulgaritatea, chiar şi subtilă, nu face ca un om să fie mai presus de sine, de semeni ori seminţie.
Silviu, îţi mulţumesc pentru interpretare, cred că undeva a rămas în coadă de peşte comentariul tău, dar deduc urmarea, este de bine. Mulţumesc şi pentru peniţă.
Domnule Titarenco, pe mine, dimpotrivă, nu mă deranjează acele conjuncţii fiindcă vin într-ajutor. Şi anume, să tensioneze starea pierderii de sine. Să accelereze starea de teamă. Să conducă spre acel final pe care Adrian l-a simţit atât de bine. Nimic agramat şi nici măcar exagerat în versurile acestea pe care le-am dorit mai degrabă relevante prin simplitate decât pompoase. Aţi intuit bine necesitatea colacului de salvare. Oricum, sunteţi binevenit în această pagină.
Sebi, există acea stare de spirit care apropie lectorul (prin tenacitatea percepţiei) de autor (prin relevanţa stărilor/ cadrelor/ figurilor de stil) şi pe care o regăsesc şi de data aceasta în cuvintele tale.
O să fac o colecţie de peniţe, dacă-mi daţi voie! :)
te rog, foloseste diacritice si in subtitlu.
apoi, observ ca in prima strofa ai folosit punctuatia, in a doua nu. asa ai intentionat sau e o eroare de editare?
frumos exprimata revolta impotriva "regizorului" pe care multi dintre noi o simtim si ne macina sufletele, dar prea putini avem curajul sa o si exprimam. "atelierul de vechituri dumnezeiesti" e o expresie reusita prin care se perinda istoria noastra de sute si mii de ani. mi-a placut si canibalul "cu ochii-necati in apus".
daca nu ar fi rima asta, "pasa/ceva/altundeva"! si "sa calci peste taceri" pare prea uzitata... de altfel e un poem cu mopete, molii si ceai intr-o noapte de ianuarie: "și iată acum nu e nimeni acasă până și moliile au plecat să moară altundeva" astept informatii utile de la/despre/de mopete...;)
alma, pentru ca este. iar editorii nu sint obligati sa iti explice. cu atit mai mult cu cit daca ar binevoi sa o faca tu ar trebui mai intii sa ii rogi frumos. ceea ce se pare ca nu ai facut. de ce nu ai facut-o, nu stiu. si nici nu e treaba mea. fiecare se poarta asa cum este. iremediabil. si nu, nu e rost de scandal. ai gresit usa. incearca in alta parte. iar in ce priveste jena, nu, nu noua ar trebui sa ne fie jena, ci tie. iar daca nu iti este, din nou, nu am au ce sa (mai) fac. oricum e prea tirziu acum. si nici nu cred ca este responsabilitatea mea. si oricum, parca am mai spus-o, fiecare se poarta asa cum este. iremediabil. din pacate.
Adriana, îți gânduresc toate respectele mele. Îmi pare rău de situația creată, dar simt o repulsie care n-o mai pot îmblânzi față de acest fenomen al literaturii romane (profetul). Îi miroase urât penița când se apucă să scrie ceva. N-am pretenția să-mi fie înaurite poemele, dar el a deraiat rău de la adevărul a ceea ce constituie o poezie. Cu zahăr, cu sare, lipsită de ele, poezia mea e mai lucidă decat vituperările sale literare și faptul ca are un site nu-i dă dreptul la icnete de idol. Spune-i și lui treaba asta, că de la mine nu vrea s-o primească. Ori trăim în Ghehenă, deja!
Eh, nenea cu tentativa o fi fost având un orgoliu liric exacerbat :). În legătură cu "nici un" - e ca în cazul cu "î" sau "â", rămâne la cheremul celui care scrie, chiar dacă normele academice recomandă "niciun". Any wey, nu în toate cazurile se scrie legat (în treacă fie spus, aici: "nici unul, nici altul", chiar şi după mofturile academiei (desi logică e destulă, zic eu), "nici unul" se scrie dezlegat. Etc şamede.
Aprecieri pentru munca depusă pe partea tehnică a site-ului!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Draga mea, Saphhire, este un poem foarte frumos din toate punctele de vedere. Sincer, nu indrăznesc să comentez un poem, cred că incă nu am câștigat acest drept, dar să încerc să dezvălui câteva motive care nu m-au lăsat numai cu lectura ci am simțit nevoia să atrag atența asupra acestui final atât de reușit. Să adaug căteva elemente care îmi susțin afirmația despre acest poem: unitatea ideilor, prozodia interioară liniștitoare și specifică Profetului, autorul este cu personalitate poetică, un poem scris de Virgil Titarenco poate fi recunscut și fără semnătură, această caracteristică este după mine cea mai importantă pentru orice creator de artă scrisă (adică să fie detașat de pluton! de marele pluton! .. să aibe marcă proprie! să fie recunoscut după scris, fără semnătură! și Profetul face din plin acest lucru cu tot ce se numeste creație literară!...) Virgil Titarenco este un nume cu un loc sigur in literatură, a intrat deja în Hiperboreea. Citesc intotdeauna cu foarte mare plăcere poemele sale. Acel iz stănescian, nichitian, este undeva in spațiu ca "element chimic" în alcătuirea unui poem de care poetul de față se folosește discret, natural, atît cât e în firea vieții elementul comun "nurilor comuni" din universul stelar. Steaua lui Virgil Titarenco are strălucire proprie și inundă și domină lumina celor care o deslușesc, este ca o cometă pentru fanii poemelor sale. Licențele poetice simple și autentice dezvăluiesc cititorului o forță poetică nedescătușată în totalitate, dar gata să izbucnească într-un Vezuviu imprevizibil și atemporal Sunt foarte multe lucruri frumoase de scris despre poezia acestui poet deja cunoscut navigatorilor pe net, căutătoti de comori scrise, cât și unui număr remarcabil de cititori ai cuvântului publicat, din biblioteci ți nu numai.
pentru textul : cuvintele sînt deTrebuie sa recunosc faptul ca poezia ta mi-a transmis o perceptie aparte a dualitatii... piedestalul moral pe care este construita imaginea ("vina") nu vine, paradoxal, sa completeze un spatiu al atingerii ori al separatiei ci imi pare o incercare de a spune ca omul, mai concret barbatul, poate suferi si rational, la nivelul ideii, al proiectiei, fara a implica resorturi mult mai adecvate unui astfel de discurs... As elimina acel "cu" din fragmentul "cu spatele gol" si cred ca expresia "concavitatea claviculelor", desi foarte expresiva prin sunetul surd pe care-l degaja, artificializeaza versul. Poate si utilizarea "conturului" in loc de "contururilor"... una peste alta mi-a placut textul, cu rezervele enuntate deja.
pentru textul : singurătate deun haiku reusit, acum eu as merge mai departe, cu scuzele de rigoare, dar as elimina si turla bisericii, pentru ca aceasta nu are de-a face cu orientalismul unui haiku. nu trebuie sa ma asculti, este doar parerea mea, pe care mi-am exprimat-o ori de cate ori am avut ocazia sa vorbesc la manifestari ale genului poetic oriental. fundamental, noi simtim altfel, avem alta credinta, iar a scrie haiku este o provocare grea pentru un spirit occidental. de aceea putem discuta mult si bine pe tema asta. eu te apreciez, Mariana, pentru eforturile pe care le depui aici. cu drag
pentru textul : Haiku dete rog renunta la majuscule in titlu. apoi titlurile in lb engleza numai de dragul de a scrie ceva in lb engleza mi se par cam aiurea.
pentru textul : BIG EYES depentru mine un text care incepe cu "Fata cuminte prin care trecea înserarea" este un buzz-killer. este prea prafuita metafora.
Mulţumesc, Robert. Toate cele bune!
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deZîmbesc, Costin...:) Uneori țin toate trăirile încuiate. Nu-mi spune că nu cunoști sentimentul acesta de lacăt că nu te cred. Le țin încuiate pentru a le număra, a le inventaria, a vedea cum stau cu genuncii, dacă încuietorile sunt bune, dacă totul e pregătit pentru marea retragere definitivă. Nu-mi spune că e tristețe asta. Tu știi că nu e. O să învăț odată-și-odată să merg și pe bicicleta aia..:) Mulțam de încurajare. E a doua oară cînd ești omul potrivit la momentul potrivit și la locul potrivit.
pentru textul : Îmi vreau tălpile înapoi demintea incretita (de singuratate) dureaza cat un permanent sau mai putin? se asorteaza cu cerceii lungi sau cu sosonii?
pentru textul : fidelă mi-a rămas doar laşitatea desensibile versuri.
titlul. lung şi echivoc. poate fi potrivit la mai multe "stări" de "decojire".
în schimb, imagini frumoase în text. ca o promisiune.
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru de"Într-o zi, într-o noapte,"
Sună aiurea. Zi sau noapte?
"ceasului din perete or să-i crească
limbile ca niște brațe
tu vei dormi
ceasul tău o să bată"
Lipseşte o virgulă. Identifică singur unde
În concluzie poemul este unul foarte prost, lipsit de orice fior liric.
pentru textul : Într-o zi, într-o noapte... deam corecta ultimul vers,multumesc pentru trecere
pentru textul : Femeia pentru jumătate de viață dede acord cu spusele tale Virgile și să recunosc acum nu cred că ești un prototip al nepotismului... cred că te străduiești să faci ceva bun și asta e de apreciat, just.
pentru textul : despre o femeie goală deÎnsă în legătură cu deja (pentru mine) faimoasa suspendare a contului pe Hermeneia mi se pare injust ca în postura de suspendat să nu mai ai acces la propriile texte... știu că e o problemă tehnică aici dar cred că, pentru a fi corect și față de autorul suspendat ar trebui să îi faci și textele invizilbile pe perioada suspendării. Dacă de exemplu el (autorul suspendat) primește comentarii la texte pe perioada suspendării el nu poate răspunde... nu e incorect? Plus, textele postate de un autor nu poți să le blochezi la stergere de către acesta în nicio circumstanță, indiferent cât de jos l-ai trimis pe site pe acest autor. Asta ca să nu mai vorbesc că eu, cel puțin, o dată cu Hermeneia 2.0 m-am trezit cu o pleiadă de texte reînviate în pagina de autor, texte pe care le ștersesem cu mâna mea în versiunea anterioară a site-ului. Toate astea plus alte câteva cu care nu te mai obosesc acum îmi întăresc convingerea că Hermeneia nu este doar un site făcut pe genunchi, ci este un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici (autorilor) și care sunt tratați ca și cum li s-ar face un favor prin această hai să o numim publicare. Mai multă modestie și mai mult profesionalism din partea ta nu ar aduce decât beneficii unei comunități literare (și acum nu mă refer doar la Hermeneia) și așa sărăcită de inspirație in this day and age.
Andu
nu am gasit cusur tehnic acestui text. este complex si imi pace fiecare figura de stil utilizata. deci: deoarece, din pricina si de aceea, semnul meu galben! fain!
pentru textul : dialog cu mirabeau deFelicitari! Autorului - Virgil Titarenco, editurii Grinta si Alinei Manole!
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu deprea multe intertexte care artificializează textul
rezerve mari față de nepoezia unor expresii precum „limba lui Nietzsche” sau „culorile lui Picasso”.
singura porțiune demnă de menționat:
„pe rochia mea în carouri
un nebun
își sărută încontinuu regina
și buzele-i gem
de cireșe
de sete
de foame
‘bea-mă’”
pentru textul : Shhhh... deromantismul e definit mult prin subiectivsm dar eu nu văd aici romantism ci poate mai degrabă un anumit gen de impresionism cred că expresia "se văd oricând sentimentele" este redundantă în context "și inutilă." mi se pare că dezavantajează textul acolo, există prea multă așteptare ca orologiul să aibe o funcție încît însăși inactivitatea lui joacă un rol în economia sentimentelor astfel că nu cred că e "inutil". poate nu e ceea ce ai vrea să fie. apoi expresia "util" sau "inutil" pare puțin prea pragmatică pentru atmosferă. părerea mea
pentru textul : Tango deProfetul - un arc pe care încerc mereu să-l aștern peste trăiri uneori divergente, așa cum sunt cele ale fiecărei zile, sub povara stimulilor ce ne sunt potrivnici.
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă demulţumesc Ottilia pentru acest poem frumos! Îmi aminteşte de Sorescu, poetul meu preferat, dar are o altă alură, o altă structură, mai afirmativă, mai peremptorie, mai feminină. Sărbători fericite!
pentru textul : angajator deMi-a placut sub rezerva utilizarii conjunctiei la inceputul ultimei strofe.Fiecare dintre noi si-a pus macar o data aceasta problema.
pentru textul : Cuvinte în timp dee mai bine asa? "glasuind poezia", am mai descoperit un "fenomen fonetic"...samburele_lumii, am modificat si acolo. si cand te gandesti ca mereu ii sfatuiesc pe altii sa-si recite textele... Adriana
pentru textul : romanţa celei care a rămas deAndu, scuze trebuie să îi ceri lui Paul. Iar în ce privește bunul simț, toată discuția de față nu are nicio legătură cu al meu bun simț ci cu bunul tău simț. Deci, te rog... scutește-mă...
pentru textul : patul în formă de gondolă devă mulţumesc pentru prezenţă. mă simt onorată!
Adrian, îţi mulţumesc foarte mult pentru comentariul elaborat, foarte la obiect şi pentru revenirea cu un al doilea coment, dovadă în plus a percepţiei tale puternice şi a apropierii de text. De asemenea, un mulţumesc, cu bucurie, pentru peniţă!
Andu, eşti sigur că te aflai în starea în care ar fi trebuit să fii când ai citit această poezie?!
Şi mie mi se mai întâmplă, foarte rar, e-adevărat, să nepreţuiesc vreo poezie care merită atenţia cititorului. De limbajul folosit de tine în comentariul de faţă nu are sens să vorbesc. Vulgaritatea, chiar şi subtilă, nu face ca un om să fie mai presus de sine, de semeni ori seminţie.
Silviu, îţi mulţumesc pentru interpretare, cred că undeva a rămas în coadă de peşte comentariul tău, dar deduc urmarea, este de bine. Mulţumesc şi pentru peniţă.
Domnule Titarenco, pe mine, dimpotrivă, nu mă deranjează acele conjuncţii fiindcă vin într-ajutor. Şi anume, să tensioneze starea pierderii de sine. Să accelereze starea de teamă. Să conducă spre acel final pe care Adrian l-a simţit atât de bine. Nimic agramat şi nici măcar exagerat în versurile acestea pe care le-am dorit mai degrabă relevante prin simplitate decât pompoase. Aţi intuit bine necesitatea colacului de salvare. Oricum, sunteţi binevenit în această pagină.
Sebi, există acea stare de spirit care apropie lectorul (prin tenacitatea percepţiei) de autor (prin relevanţa stărilor/ cadrelor/ figurilor de stil) şi pe care o regăsesc şi de data aceasta în cuvintele tale.
O să fac o colecţie de peniţe, dacă-mi daţi voie! :)
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă deBine ai venit!
te rog, foloseste diacritice si in subtitlu.
pentru textul : o cruce, roşu sec, luna si Dumnezeu deapoi, observ ca in prima strofa ai folosit punctuatia, in a doua nu. asa ai intentionat sau e o eroare de editare?
frumos exprimata revolta impotriva "regizorului" pe care multi dintre noi o simtim si ne macina sufletele, dar prea putini avem curajul sa o si exprimam. "atelierul de vechituri dumnezeiesti" e o expresie reusita prin care se perinda istoria noastra de sute si mii de ani. mi-a placut si canibalul "cu ochii-necati in apus".
pentru textul : atelier de vechituri deda, știu că nu întrebi aiurea, dar ăsta e micul meu secret liric:)
pentru textul : avangarda iernii despasiva!
daca nu ar fi rima asta, "pasa/ceva/altundeva"! si "sa calci peste taceri" pare prea uzitata... de altfel e un poem cu mopete, molii si ceai intr-o noapte de ianuarie: "și iată acum nu e nimeni acasă până și moliile au plecat să moară altundeva" astept informatii utile de la/despre/de mopete...;)
pentru textul : poem cu molii deAsa cum spunea mai sus si Gorun ma bucur ca zidurile au cazut si chiar nu ma intereseaza cum ai facut asta... textul este unul deosebit.
pentru textul : Scurtmetraj cu bărbat şi femeie dealma, pentru ca este. iar editorii nu sint obligati sa iti explice. cu atit mai mult cu cit daca ar binevoi sa o faca tu ar trebui mai intii sa ii rogi frumos. ceea ce se pare ca nu ai facut. de ce nu ai facut-o, nu stiu. si nici nu e treaba mea. fiecare se poarta asa cum este. iremediabil. si nu, nu e rost de scandal. ai gresit usa. incearca in alta parte. iar in ce priveste jena, nu, nu noua ar trebui sa ne fie jena, ci tie. iar daca nu iti este, din nou, nu am au ce sa (mai) fac. oricum e prea tirziu acum. si nici nu cred ca este responsabilitatea mea. si oricum, parca am mai spus-o, fiecare se poarta asa cum este. iremediabil. din pacate.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deAdriana, îți gânduresc toate respectele mele. Îmi pare rău de situația creată, dar simt o repulsie care n-o mai pot îmblânzi față de acest fenomen al literaturii romane (profetul). Îi miroase urât penița când se apucă să scrie ceva. N-am pretenția să-mi fie înaurite poemele, dar el a deraiat rău de la adevărul a ceea ce constituie o poezie. Cu zahăr, cu sare, lipsită de ele, poezia mea e mai lucidă decat vituperările sale literare și faptul ca are un site nu-i dă dreptul la icnete de idol. Spune-i și lui treaba asta, că de la mine nu vrea s-o primească. Ori trăim în Ghehenă, deja!
pentru textul : ce frumusețe rară deMa-nclin in fata acuratetii comentariilor dumneavoastra... care semanau izbitor. Ma bucur ca acum am gasit ceva deosebit ! Ialin
pentru textul : Mâine-oi schia pe frunze... deEh, nenea cu tentativa o fi fost având un orgoliu liric exacerbat :). În legătură cu "nici un" - e ca în cazul cu "î" sau "â", rămâne la cheremul celui care scrie, chiar dacă normele academice recomandă "niciun". Any wey, nu în toate cazurile se scrie legat (în treacă fie spus, aici: "nici unul, nici altul", chiar şi după mofturile academiei (desi logică e destulă, zic eu), "nici unul" se scrie dezlegat. Etc şamede.
Aprecieri pentru munca depusă pe partea tehnică a site-ului!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – dePagini