cred ca in fiecare dintre noi se da o lupta yester, importanta e doar lupta aceasta, ea ne tine vii ... in rest repetam aceleasi gesturi de mii de ani, nimic nou, uneori doar ne plangem lasitatea cand ne trezim in lumi diferite, norocul nu sta in palma stanga, nu are rost sa-l inramam deasupra patului... imi place acest poem prin discursul acesta identificat cu realul, pare un cantec de lecuit tristeti intr-o limba necunoscuta, unde ne-cunoasterea vine in primul rand, de la neconcordanta dintre tine si tine, sau dintre tine si lume ... sau poate e doar un gand ce face pe mortul, uitat intr-o vitrina impodobita de sarbatori:) haide deschide fereastra, pregateste-ti frumos sufletul... ai primit urarea?

Nicio șansă cu jazzul și nu vreau s-o iau de la capăt. Țin minte că a fost odată ceva care mi-a plăcut.

Nu, scrisul nu se poate învăța. Iar un cenaclu, în principiu e dăunător. De acord. Ai zis ”criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat.” E normal, perfect de acord, critica (adevărată) se face pentru cititor, nu pentru autor. Asta înțeleg foarte puțini. Autorul ar fi de dorit să-și păstreze nota personală, întotdeauna am susținut asta.

Acolo am vorbit într-adevăr în clișee, dar n-aveam dispoziție pentru cuvinte mari. Mai bine mici.

Nu prea inteleg poelmica din subsolul acestui text dar, cata vreme acesta apare in pagina, as vrea sa spun ca mie mi-a placut si cred ca Ovidiu nu scrie rau. E adevarat, pe alocuri sunt pasaje care "ma pierd" de exemplu "hora satelor" sau "musteste osul" dar constructia in sine e interesanta, se vede ca autorul incearca, experimenteaza si asta cred ca ar trebui sustinut, incurajat. Insa in ceea ce te priveste ca membru Hermeneia as vrea sa-ti spun (din proprie experienta) ca nici macar nu ar trebui sa incerci sa te lupti cu Regulamentul. Pe Hermeneia Regulamentul e un fel de Dumnezeu in caz ca nu ti-ai dat seama. Este adevarat, Regulamentul este foarte probabil copilul intelectual al lui Virgil Titarenco, insa de atatia ani de cand el (Regulamentul) exista si este adus in discutie de nenumarate ori, de oameni care nu mai sunt demult pe site, ca de exemplu Bianca, acest Regulament dupa cum spuneam a ajuns sa aibe puterea sa proprie care o depaseste pe cea a celui care l-a creat. Regulamentul pe Hermeneia este ca un fel de cele zece porunci (care de fapt au fost cinsprezece, impartite in trei table de cate cinci dar Moise, coborand de pe Munte, distrat, a scapat una pe jos si s-a spart, nimeni nu stie ce i-a dictat Dumnezeu acolo). Hermeneia este un site literar guvernat de un Regulament pe care insusi autorului sau i se pare mai usor sa il respecte decat sa il schimbe. Asa ca stay cool man and write well, Andu

deci, nu stiu ce sa spun, elena. toata problema asta cu "reading the fine print", chiar daca in contextul acesta nu este menit sa fie doar un "fine print", este destul de... problematica. pe de-o parte nu sint convins nici ca o astfel de metoda ar asigura mare lucru, asta ca sa nu mai vorbim ca procesul realizarii unui asa "quiz" cere timp si resurse. la urma urmei am putea foarte bine sa re-introducem o etapa de aprobare in ciclul inscrierii dar si asta ar ingreuia procesul si cineva ar trebui sa primesca email-uri si sa verifice seriozitate, chestie care la urma urmei e la fel de precisa ca si timpul probabil. de aceea, principiul meu cred ca va ramine cum ca fiecare este considerat om serios si bine intentionat pina cind ne demonstreaza ca de fapt nu e. eu sint gata sa "iert" pe oricine spune "sorry, n-am stiut, imi pare rau, am sa fiu mai atent data viitoare" decit sa consider pe fiecare un potential calcator de regulament. e posibil sa fiu putin prea idealist. alternativa legalismului excesiv, insa, mi se pare nenaturala. nu ca ce ai propus tu ar fi fost legalism, dar incerc sa echilibrez "costuri" cu "beneficii".

PS- este ”a Hungarian song” nu ”an”

M-am gândit ceva vreme dacă să fac acest comentariu sau nu. Am ajuns la concluzia că dacă nu-l fac, mă discreditez ca editor. În faţa mea, iniţial, în faţa celorlalţi, apoi. Cred că cei mai mulţi dintre voi ştiu că poate nu sunt cel mai potrivit în funcţia de moderator, dar, ca editor, eliminând subiectivismul inerent artei, nu am avut parti-pris-uri. Aşadar, calm, pe puncte şi, sper, fără viitoare ranchiună:

.....am prezentat sintagma "trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității" câtorva persoane si toate mi-au spus că nu e în regulă. Cu atât mai mult venind de la tine, cel care trebuie să impună, prin exemplu, o anumită prestanţă; cu atât mai mult cu cât nu puţine sunt momentele în care ai alunecat /aluneci într-un reducţionism de tipul "aşa sunteţi voi, românii/ aşa sunt românii/ tipic românesc". Dar nu mai insist pe această pantă. Nu aici e, neapărat, esenţa.

.....nu e corect, Virgil, să nu te supui normelor ortografice ale limbii în care scrii, pentru că, citez, îţi sună ţie de prost gust; nu e normal să declari o asemena abatere "licenţă poetică", pentru că aşa rosteşti tu. O licenţă poetică trebuie să fie explicată artistic, nu prin încăpăţânare ortografică.

.....nu e normal, Virgil, să stai, în text, cu un pleonasm cât casa o zi întreagă, doar pentru că nu vrei să-l recunoşti. Toţi greşim. A greşi e omeneşte, a persista în greşeală....

.....nu e corect să ştirbeşti din autoritatea editorilor Hermeneia (inclusiv a ta), încălcându-ţi propriu tău regulament.

Cum mai pot eu acum să trimit texte la şantier pe motive gramaticale? Dar tu? Dar ceilalţi editori? Cum mai putem avea credit dacă aici, acum, nu spuneam nimic?

Atât am avut de spus. Funcţie de răspunsul tau, voi vedea dacă mai e ceva de zis.

Fain text, dar ce este acela un "cont retras"? Menit sa te puna pe ganduri, acest "cont retras" mi se infatisezeaza ca un adevarat invatator intru ale regulilor. Cont retras... hm... la diateza pasiva... de catre cine? de autor doar ar fi putut fi retras, deoarece Consililul "suspenda", nu "retrage"... m-a pus pe ganduri, recunosc, acest nou tip de hai sa-i zic "sanctiune" pe Hermeneia si chiar as vrea sa inteleg ce-i ala "cont retras" In rest, poemul este bun, sta in picioare si chiar tropaie. desi construit oarecum "clasic" cu premise si concluzii ulterioare, lectura este placuta pentruca nu lipsesc surprizele "pirateria" "ochiul lipsa" "instrumentarul unui transplant lucid de speranta" - eh, aici e prea mult, poate daca este ceva ce caracterizeaza lirica feminina este aceasta imposibilitate genetica a a dragelor nostre autoare de a se opri acolo unde deja au spus ce trebuia... nu, ele trebuie neaparat sa mai spuna inca ceva! Eu asa deosebesc o poezie feminina aproape fara sa dau gres. Dar asta nu vreau sa imi fie luata in nume de rau... that's just the way it is :-) Poemul este de citit, parerea mea, Andu

Bună seara, Profetul! ...Sunt de acord cu d-voastră ca ritmul, pe alocuri, este nereușit, dar numai dintr-o perspectiva: aportul semnelor de pucntuație din interiorul versurilor, pentru ca, din punct de vedere prozodic, este un endecasilab si un decasilab aproape perfect. Vă mulțumesc pentru timp, o seară buna! A.A.A

modul de a scrie poezie susținută de imagine, atât de vechi azi și atât de mult experimentat, este un exercițiu, în cazul de față, alfabetic...

imi place textul tau, atat prima strofa cat si a doua, iar aici am apreciat ideea. nu as schimba nimic, poate doar titlul. felicitari, vladimir!

Mulțumesc pentru sugestii, voi încerca să mai lucrez textul. Poate voi exclude fragmentele în engleză și voi completa ideea din prima strofă.

Va multumesc ca ati trecut pe aici. emiemi - ai dreptate Sapphire - esti cam dura:) cu bascalia bobadil - as fi preferat sa citesti cam asa " și o iubită comestibilă ...câteodată" (sa-ti zic un secret, la inceput printr-o "eroare" am fost autor H, doar pentru o ora - doua, dar greseala a fost reparata, cred ca e mai bine asa) :)) Mai treceti! cu respect Ion Nimerencu

mi-a plăcut. Şi o spun eu care mă plictisesc foarte repede citind proză. Există cîteva locuri, precum faptul că e ofiţer şi eşti medic, care ar fi fost suficient să fie sugerate şi nu neaparat declarate (sau descrise prea amănunţit). Finalul e reuşit. Poate puţin prea siroposo-feminin pentru gustul meu dar are farmec. La urma urmei femeile trebuie să scrie ca femeile. Nu ca bărbaţii. În orice caz magia aceea a iubirii pubere este una dintre cele mai frumoase care mi-a fost dat să citesc. Şi cred că foarte puţini se încumetă să scrie despre asta. Mai ales în literatura română.

Toți avem și momente de dulcegăreală. Câteodată pot scoate mai mult din mine, dar nu știu de ce nu merge. Uneori graba, alteori lipsa de inspirație. Visez și eu să scriu din ce în ce mai bine, dar...