Totul pare amestecat, un fel de dezordine primordiala, in care Oriana atinge cu buricele degetelor cuvintele, le inmoaie, le stapaneste, le aduce la un loc al lor numai de ea stiut. Poezia se redefineste cu delicatete si dezinvoltura, planurile se intrepatrund, dar ea urmareste matematic logica sarpelui inimii, urcat pe nebanuite inspre minte. Citind si recitind aceasta poezie, m-am tot intrebat de ce imi place, de ce nu ma deranjeaza amestecul aparent haotic... sa fie probabil motivele de mai sus, sa fie si multe altele pe care eu nu le stiu a spune, dar Oriana scrie poezie, si aceasta este una dintre demonstratiile sale in acest sens. Queen margot, nu spun ca nu ai facut un comentariu la obiect, dar te rog sa justifici mai amanuntit acordarea unei penite; e greu uneori, cred ca stiu, sa lasi un semn din prea multe cuvinte, cand te simti coplesit, dar sper sa revii si sa explici de ce ai apreciat ca aceasta poezie merita sa fie recomandata.
O stare de insingurare redata foarte bine, mai putin, de aceasta data, prin recurs la cuvant ci intr-un mod cat se poate de aluziv... am rezerve fata de "umerii ...decupați", "coșmar vinețiu" - locuri comune. Utilizarea femininului de la stâlpnic da o nota de confuzie in coerenta cu natura religioasa a termenului.
...îmi place ceva, nu m-am lămurit încă ce, poate scutură-te de nemurire ca de-o zeamă urât mirositoare despică-mi gura ca pe-o rană învechită sub care în ascuns capătul descărnat al limbii conjură adevăruri fără folos cât și: ultima strofă. nu mă împac deloc cu expresia deșert de cuvinte însă pentru că este un poem reușit în tropi aleși și pentru că avuabilitatea se desfășoară liberă în acest poem ce apare ca luntrea lui Charon, îngălbenesc cu plăcerea fresh. atent, cu gânduri bune, paul
nu esti in masura si nu ai nici permisiunea de a face aprecieri estetice sau de alta natura asupra persoanei mele sau asupra potentialilor cititori ai textelor mele. stop!
eu hotarasc daca este sau nu necesar sa te parafrazez, atat timp cat citez de pe site
pentru opinia ta proasta asupra textului ti-am multumimit de la inceput. nu esti nici primul nici ultimul care are opinii proaste adespre textele mele. nu ma sperie critica. deloc.
observatia mea se referea la faptul ca AI OBLIGATIA SA CITESTI TEXTUL LA CARE TE HOTARASTI SA COMENTEZI, INDIFERENT CAT ESTE EL DE PROST! pe acesta, asa prost cum este, nu l-ai citit.
daca il citeai vedeai ca "miza" nu este si nu a fost niciodata vreo anomalie umana, polimorfa sau de alta natura.
Propunere: Întrucât cuvântul "redemptiv" nu există în limba română, dar văd că îl folosiți, vă propun totuși, căci nu noi inventăm acum limba, să găsim o expresie mulțumitoare, pentru ca lumea să ne înțeleagă și în primul rând noi înșine să ne înțelegem. Și ca să facem lumină, ce-i cu acest redemptiv, căci sunt convins că nu mulți cunosc semnificația termenilor teologici consacrați. Am vobservat că ați evitat elegant termenul. Eu zic măcar să-l numim la început. Eu aș folosi chiar "adevăr mântuitor" , de vreme ce un filosof pragmatist îl numește așa, cu termenul teologic consacrat, cred că o putem face și noi. Alte variante ar fi "izbăvitor", "eliberator" (asta dacă nu vrem să ni-i punem în cap pe de-alde știți cine). Unii ar putea opta pentru un mult mai echivoc "adevăr compensator", însă "răscumpărător", deocamdată cel puțin, aș prefera să nu-l folosim, pentru a nu provoca chiar din start conflictul dintre concepția doctrinei despre răscumpărare a teologiei occidentale tomiste, și cea bizantină care respinge chiar și termenul respectiv (problemă la care, oricum, vom ajunge). De acord?
Forma originală a textului includea scrierea bold-uită şi pe cea italic-ă pentru a evidenţia mai bine cele două acţiuni care în final converg şi nu lasă citittorul să interpreteze ce vrea el, dimpotrivă.
Dacă aveţi timp într-o altă zi să-l citiţi până la capăt cred că o să vedeţi (sper din tot sufletul) că totul are o logică.
E un text între epic, liric şi aforistic, mesajul e tulburător, dar nu invadează, metoda discursivă nu e agresivă. Principala sa calitate e că nu pune toate merele în acelaşi coş - nu încercă să fie exhaustiv dpdv al trăirii (sună a utopie, dar unii autori/ texte chiar încearcă). Bineînţeles, ar mai putea fi curăţat pe ici pe colo, dar... Eleganţă în exprimare, echilibru şi o anvergură ideatică bună. Unele fragmente, cum ar fi "nici nu ştii când creşte altul, pentru că şi lor li s-a spus doar atât, ce rost are
să plângi mă, mâine vine o zână, a venit şi când tata
scuipa sânge în patul de lângă fereastră
când totul aşteaptă să primească perechea de aripi
e un alt fel de a spune că nimic nu vindecă" - care au o forţă lăuntrică nimicitoare.
Te salut şi nu ascund că m-am întrebat de multe ori ce s-a întâmplat cu tine, de ce ai dispărut. Mi-era dor de versurile tale, chiar mi-era. Să nu mai fugi! :).
Vladimir, bine-nțeles că ai dreptate, dar nici eu n-am cum să înțeleg perspectiva ta. Pentru mine e un chin să stau în fum, pentru alții în schimb, e o delectare. Cum să ne înțelegem atunci? Aici mi s-a părut interesant cum, din motive exterior literare (nu e nici meta-text, nici para-text, e altceva și cum să-i spunem?) putem induce anumite perceperi ale unei scrieri - aici "înecăcioase" pentru mine - de care nu ne dăm seama. Văd că Bianca a prins ideea.
oh nicodeme, rîd de abia mă pot abține. doamne, scorțoși trebuie să mai fie unii. probabil că tu obții vre-un orgasm spritualo-special din gomozitatea asta. evident eu nu am pretenția că am acces la obrazul lui hristos chiar așa oricînd. ca tine. mi se pare însă puțin cam arogantă pretenția ta că știi cam cînd îi curg lacrimi pe obraz lui hristos. nu-mi pot imagina ce trece prin mintea unor oameni ca tine și ca sebi care aveți această convingere că ați avea un fel de acces special la cunoașterea lui hristos și probabil un fel de mandat la fel de special pentru a urechi pe cei despre care credeți că ar fi mai puțin sfinți decît voi. la urma urmei pot spune că textul și-a atins menirea. ca să mă exprim sudo-poetic, a funcționat ca hîrtia de turnesol. adică a scos la iveală fariseii. cam cum scoate săpunul jegul la suprafața apei. mă tem că dacă hristos ar trăi din nou printre oameni voi doi ați primii care l-ați răstigni. poate și pentru banalul motiv că își permite să bea o cafea la mall. noroc că a înviat și nu îl prea mai puteți atinge cu fanatismul și ipocrizia voastră religioasă. dar nu vă faceți probleme. cei ce beau o cafea cu el în mall astăzi au să o bea și în împărăția cerurilor. și ce cafea...!!
Madim, ca sinteză a trăirilor, este într-adevăr mai bine scrisă poezia aceasta, îmi place că nu mai pare ca ți-ai dat pur și simplu frâu liber trăirilor; e aici o anumită decantare care ți-a folosit. Nu-mi place însă titlul (drept pentru care am și tot ocolit să citesc poezia până acum...), mi se pare chiar... anapoda, și ca imagine, și ca son. Ce rețin: "de-a valma lumile copilăriei", "ploile dezlipesc trupurile" (deși poate ar merge mai bine lipsa determinării: "ploi dezlipesc trupurile"), și, da, ultima strofă.
doua idei de exceptie transpuse in realitate, pentru care, iata, ma bucur din toata inima de Ajun, aici linga bradul frumos impodobit din Hermeneia. Sarbatori fericite tuturor!
Madim, interesanta viziune. Si sincer, frumos construita. Cea mai puternica impresie acea dovada ca ati existat impreuna. Desi tot acolo parca ceva scartaie... poate ar fi mers mai bine "am existat in acelasi moment, in acelasi loc". Sau nu stiu. Este insa foarte important lucrul asta. Unii oameni nu pot pur si simplu coexista. Sau unii oameni nu pot coexista cu umbrele lor. Da, e o poezie care ma lasa pe ganduri. Poate ca il mai reiei dupa ce se mai raceste, pentru versul acesta care pentru mine sta stalp al poeziei (trebuie sa mai spun ca iar mi se par stalpi: as fi vrut sa scriu cu litere mari/ asa cum m-a invatat bunica", "sa vad cum avem trupurile pictate cu litere negre" - si aici eu le vad deja majuscule!").
cu scuze pentru dezacordurile gramaticale: în privința deciziei consiliului, să îl consider (comentariul); plus cîteva erate în comentariile precedente.
Linea, multumesc pentru cuvintele tale sunt ca niste flash-uri, flash-uri care imi ridica unele semne pentru a lasa deoparte pe celelalte.... in lumea din care vin eu licuricii sunt azvarliti (in sus) cu varful coasei, pana in luna; nu stiu daca extazul le mai priește, sper, totusi, macar rotirea sa le faca bine....cat despre divinitate...sa-i fie, la fel, de bine..... francisc
e bine ca iti place sa crezi lucruri bune despre tine insuti. toti psihologii (intre care si eu) ti-ar da o bila alba. nu stiu daca neaparat si literatii. "îmi place să cred că fratele meu mă așteaptă pentru că eu nu știu cum să cer iertare" -cum am spus: bila alba. pentru caracter.
Engleza asta :( . Mi s-a parut ca exista o legatura intre femeia spinzurata de cer si semnificatia pe care o atribuie Dan Brown Graalului. Poate nu mai vad bine...multumesc dr. Solomon.
Ioana, O idee mare pe care o pierzi intr-o formulare mica mica Oricum, salut iesirea din banalitate "o furtuna strica tot aici sau acolo" asa, ca sa descoperim un graunte de lumina in oceanul de smoala Andu
paul, poezia ta este atât de simpla, dar atât de fermecatoare. evit sa te comentez, nu pentru ca nu mi-ar placea, ci pentru ca are un "farmec tacut". parca ai spune, asemeni lui Sorescu, "liniste ca ne uitam în ochi, e un moment periculos, putem nimeri alaturi, doamne fereste!" o zi frumoasa.
dar limbajul e voit asa arhaic!
iar balamalele de articulare chiar de persuasiune vin sa aduca une penitence d'apres, meme a l'avance
nu e un text de constructie, e viu exact unde il vedeti mort
ia ganditi-va la comparatia aia nu ca procedeu de stil ci ca iluminare+disperare
undeva trebuie sa facem saritura la fiinta
Danutza, surpriza placuta sa te intalnesc aici. Nu am uitat gustul amar al busuiocului... Textul acesta al tau are mult potential. Ceea ce cred ca taie elanul la prima citire este exprimarea scolareasca "Crepusculul x mele se intemeiaza pe faptul ca". Adica suna ca dintr-un manual scolar. Versurile care mi-au placut sunt: "Crepusculul ochilor există în tot ceea ce sunt eu când mă iau în brațe." Cu drag, O
Mi-au plăcut foarte mult versurile acestea, ritmul în care s-a scris poezia, finalul care, oarecum, m-a amuzat, în sensul bun al cuvântului. Cu duşmanii care-ţi zic: "să-l lovim acolo unde îl doare" - simplu şi sincer. Şi dacă în poezie putem fi la obiect, tu ai reuşit la final să ne aduci cu picioarele pe pământ.
Nu înțeleg exact ce ai vrut să spui, Raluca. În orice caz, poți găsi aici un flashback despre cum arăta site-ul pe vremea aceea. Majoritatea linkurilor nu sînt active dar mă voi strădui să le fac. E ceva ce pregăteam pentru cei care nu erau pe Hermeneia pe vremea aceea. Hermeneia - versiunea 1
nu am citit comentariile de mai sus fiindca nu am rabdare si nici timp. pot sa spun ca sunt onorata de locul pe care mi l-a acordat Alina in "constiinta sa literara". ma bucura chiar.gresesc spunand asta? nelasand niciodata vreun comentariu la textele mele, credeam ca ma evita fiindca nu scriu bine. daca autorii care acum se simt mai mult sau mai putin jigniti ar fi intrat in categoriile care-i intereseaza, oare ar mai fi facut atata zarva pe site? incercand sa am o parere obiectiva, tocmai fiindca doar doua trei persoane imi stiu adevarata identitate(public cu pseudonim) am sa afirm ca acum, la 100 de zile, eu il consider cel mai bun site. am fost destul de sceptica la inceput. daca se va mentine asa va fi perfect. ar fi pacat sa aiba intaietate orgoliile si mai stiu eu ce alte lucruri subiective in defavoarea literaturii si a valorii care ar trebui promovata.multumesc alma si nu atat pentru locul care mi l-ai oferit in clasament, ci pentru rolul care il ai tu pe acest site.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Totul pare amestecat, un fel de dezordine primordiala, in care Oriana atinge cu buricele degetelor cuvintele, le inmoaie, le stapaneste, le aduce la un loc al lor numai de ea stiut. Poezia se redefineste cu delicatete si dezinvoltura, planurile se intrepatrund, dar ea urmareste matematic logica sarpelui inimii, urcat pe nebanuite inspre minte. Citind si recitind aceasta poezie, m-am tot intrebat de ce imi place, de ce nu ma deranjeaza amestecul aparent haotic... sa fie probabil motivele de mai sus, sa fie si multe altele pe care eu nu le stiu a spune, dar Oriana scrie poezie, si aceasta este una dintre demonstratiile sale in acest sens. Queen margot, nu spun ca nu ai facut un comentariu la obiect, dar te rog sa justifici mai amanuntit acordarea unei penite; e greu uneori, cred ca stiu, sa lasi un semn din prea multe cuvinte, cand te simti coplesit, dar sper sa revii si sa explici de ce ai apreciat ca aceasta poezie merita sa fie recomandata.
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più deO stare de insingurare redata foarte bine, mai putin, de aceasta data, prin recurs la cuvant ci intr-un mod cat se poate de aluziv... am rezerve fata de "umerii ...decupați", "coșmar vinețiu" - locuri comune. Utilizarea femininului de la stâlpnic da o nota de confuzie in coerenta cu natura religioasa a termenului.
pentru textul : stâlpnica deImpresionantă graţia gigantică a făpturilor tehno-fantastice.
pentru textul : punctul pe i de...îmi place ceva, nu m-am lămurit încă ce, poate scutură-te de nemurire ca de-o zeamă urât mirositoare despică-mi gura ca pe-o rană învechită sub care în ascuns capătul descărnat al limbii conjură adevăruri fără folos cât și: ultima strofă. nu mă împac deloc cu expresia deșert de cuvinte însă pentru că este un poem reușit în tropi aleși și pentru că avuabilitatea se desfășoară liberă în acest poem ce apare ca luntrea lui Charon, îngălbenesc cu plăcerea fresh. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : invocatio detăioasă (să nu zic răutăcioasă). mi-a amintit că cineva mi-a urat recent multă... initiere (haha) frumos din nou. te felicit
pentru textul : Povești pseudo-Zen (1) denu esti in masura si nu ai nici permisiunea de a face aprecieri estetice sau de alta natura asupra persoanei mele sau asupra potentialilor cititori ai textelor mele. stop!
eu hotarasc daca este sau nu necesar sa te parafrazez, atat timp cat citez de pe site
pentru opinia ta proasta asupra textului ti-am multumimit de la inceput. nu esti nici primul nici ultimul care are opinii proaste adespre textele mele. nu ma sperie critica. deloc.
observatia mea se referea la faptul ca AI OBLIGATIA SA CITESTI TEXTUL LA CARE TE HOTARASTI SA COMENTEZI, INDIFERENT CAT ESTE EL DE PROST! pe acesta, asa prost cum este, nu l-ai citit.
pentru textul : terorism individual* dedaca il citeai vedeai ca "miza" nu este si nu a fost niciodata vreo anomalie umana, polimorfa sau de alta natura.
Propunere: Întrucât cuvântul "redemptiv" nu există în limba română, dar văd că îl folosiți, vă propun totuși, căci nu noi inventăm acum limba, să găsim o expresie mulțumitoare, pentru ca lumea să ne înțeleagă și în primul rând noi înșine să ne înțelegem. Și ca să facem lumină, ce-i cu acest redemptiv, căci sunt convins că nu mulți cunosc semnificația termenilor teologici consacrați. Am vobservat că ați evitat elegant termenul. Eu zic măcar să-l numim la început. Eu aș folosi chiar "adevăr mântuitor" , de vreme ce un filosof pragmatist îl numește așa, cu termenul teologic consacrat, cred că o putem face și noi. Alte variante ar fi "izbăvitor", "eliberator" (asta dacă nu vrem să ni-i punem în cap pe de-alde știți cine). Unii ar putea opta pentru un mult mai echivoc "adevăr compensator", însă "răscumpărător", deocamdată cel puțin, aș prefera să nu-l folosim, pentru a nu provoca chiar din start conflictul dintre concepția doctrinei despre răscumpărare a teologiei occidentale tomiste, și cea bizantină care respinge chiar și termenul respectiv (problemă la care, oricum, vom ajunge). De acord?
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deAleksandar - Se putea :). Mulțumesc de semn.
pentru textul : mi-e frică să dorm deVă salut şi vă mulţumesc pentru observaţii.
Forma originală a textului includea scrierea bold-uită şi pe cea italic-ă pentru a evidenţia mai bine cele două acţiuni care în final converg şi nu lasă citittorul să interpreteze ce vrea el, dimpotrivă.
Dacă aveţi timp într-o altă zi să-l citiţi până la capăt cred că o să vedeţi (sper din tot sufletul) că totul are o logică.
pentru textul : Iulian are ochi de melc deDa, si eu am observat ca nu zice nimic dupa. Ramane mut de uimire =)). Nu imi plac rimele, nici nating, nici inutil / copil. Imi place ideea textului.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deE un text între epic, liric şi aforistic, mesajul e tulburător, dar nu invadează, metoda discursivă nu e agresivă. Principala sa calitate e că nu pune toate merele în acelaşi coş - nu încercă să fie exhaustiv dpdv al trăirii (sună a utopie, dar unii autori/ texte chiar încearcă). Bineînţeles, ar mai putea fi curăţat pe ici pe colo, dar... Eleganţă în exprimare, echilibru şi o anvergură ideatică bună. Unele fragmente, cum ar fi "nici nu ştii când creşte altul, pentru că şi lor li s-a spus doar atât, ce rost are
să plângi mă, mâine vine o zână, a venit şi când tata
scuipa sânge în patul de lângă fereastră
când totul aşteaptă să primească perechea de aripi
e un alt fel de a spune că nimic nu vindecă" - care au o forţă lăuntrică nimicitoare.
Te salut şi nu ascund că m-am întrebat de multe ori ce s-a întâmplat cu tine, de ce ai dispărut. Mi-era dor de versurile tale, chiar mi-era. Să nu mai fugi! :).
pentru textul : Ficţiuni cu momentul dispariţiei deVladimir, bine-nțeles că ai dreptate, dar nici eu n-am cum să înțeleg perspectiva ta. Pentru mine e un chin să stau în fum, pentru alții în schimb, e o delectare. Cum să ne înțelegem atunci? Aici mi s-a părut interesant cum, din motive exterior literare (nu e nici meta-text, nici para-text, e altceva și cum să-i spunem?) putem induce anumite perceperi ale unei scrieri - aici "înecăcioase" pentru mine - de care nu ne dăm seama. Văd că Bianca a prins ideea.
pentru textul : insomnie deoh nicodeme, rîd de abia mă pot abține. doamne, scorțoși trebuie să mai fie unii. probabil că tu obții vre-un orgasm spritualo-special din gomozitatea asta. evident eu nu am pretenția că am acces la obrazul lui hristos chiar așa oricînd. ca tine. mi se pare însă puțin cam arogantă pretenția ta că știi cam cînd îi curg lacrimi pe obraz lui hristos. nu-mi pot imagina ce trece prin mintea unor oameni ca tine și ca sebi care aveți această convingere că ați avea un fel de acces special la cunoașterea lui hristos și probabil un fel de mandat la fel de special pentru a urechi pe cei despre care credeți că ar fi mai puțin sfinți decît voi. la urma urmei pot spune că textul și-a atins menirea. ca să mă exprim sudo-poetic, a funcționat ca hîrtia de turnesol. adică a scos la iveală fariseii. cam cum scoate săpunul jegul la suprafața apei. mă tem că dacă hristos ar trăi din nou printre oameni voi doi ați primii care l-ați răstigni. poate și pentru banalul motiv că își permite să bea o cafea la mall. noroc că a înviat și nu îl prea mai puteți atinge cu fanatismul și ipocrizia voastră religioasă. dar nu vă faceți probleme. cei ce beau o cafea cu el în mall astăzi au să o bea și în împărăția cerurilor. și ce cafea...!!
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi deMadim, ca sinteză a trăirilor, este într-adevăr mai bine scrisă poezia aceasta, îmi place că nu mai pare ca ți-ai dat pur și simplu frâu liber trăirilor; e aici o anumită decantare care ți-a folosit. Nu-mi place însă titlul (drept pentru care am și tot ocolit să citesc poezia până acum...), mi se pare chiar... anapoda, și ca imagine, și ca son. Ce rețin: "de-a valma lumile copilăriei", "ploile dezlipesc trupurile" (deși poate ar merge mai bine lipsa determinării: "ploi dezlipesc trupurile"), și, da, ultima strofă.
pentru textul : Foșnetul ierbii însângerate dedoua idei de exceptie transpuse in realitate, pentru care, iata, ma bucur din toata inima de Ajun, aici linga bradul frumos impodobit din Hermeneia. Sarbatori fericite tuturor!
pentru textul : două noi secțiuni deMadim, interesanta viziune. Si sincer, frumos construita. Cea mai puternica impresie acea dovada ca ati existat impreuna. Desi tot acolo parca ceva scartaie... poate ar fi mers mai bine "am existat in acelasi moment, in acelasi loc". Sau nu stiu. Este insa foarte important lucrul asta. Unii oameni nu pot pur si simplu coexista. Sau unii oameni nu pot coexista cu umbrele lor. Da, e o poezie care ma lasa pe ganduri. Poate ca il mai reiei dupa ce se mai raceste, pentru versul acesta care pentru mine sta stalp al poeziei (trebuie sa mai spun ca iar mi se par stalpi: as fi vrut sa scriu cu litere mari/ asa cum m-a invatat bunica", "sa vad cum avem trupurile pictate cu litere negre" - si aici eu le vad deja majuscule!").
pentru textul : O umbră în plus decu scuze pentru dezacordurile gramaticale: în privința deciziei consiliului, să îl consider (comentariul); plus cîteva erate în comentariile precedente.
pentru textul : opi deLinea, multumesc pentru cuvintele tale sunt ca niste flash-uri, flash-uri care imi ridica unele semne pentru a lasa deoparte pe celelalte.... in lumea din care vin eu licuricii sunt azvarliti (in sus) cu varful coasei, pana in luna; nu stiu daca extazul le mai priește, sper, totusi, macar rotirea sa le faca bine....cat despre divinitate...sa-i fie, la fel, de bine..... francisc
pentru textul : act cu antet și sigiliu dee bine ca iti place sa crezi lucruri bune despre tine insuti. toti psihologii (intre care si eu) ti-ar da o bila alba. nu stiu daca neaparat si literatii. "îmi place să cred că fratele meu mă așteaptă pentru că eu nu știu cum să cer iertare" -cum am spus: bila alba. pentru caracter.
pentru textul : autoportret pe o roșcovă deEngleza asta :( . Mi s-a parut ca exista o legatura intre femeia spinzurata de cer si semnificatia pe care o atribuie Dan Brown Graalului. Poate nu mai vad bine...multumesc dr. Solomon.
pentru textul : consuelo si medea deIoana, O idee mare pe care o pierzi intr-o formulare mica mica Oricum, salut iesirea din banalitate "o furtuna strica tot aici sau acolo" asa, ca sa descoperim un graunte de lumina in oceanul de smoala Andu
pentru textul : Dublul nu mă iubește! depaul, poezia ta este atât de simpla, dar atât de fermecatoare. evit sa te comentez, nu pentru ca nu mi-ar placea, ci pentru ca are un "farmec tacut". parca ai spune, asemeni lui Sorescu, "liniste ca ne uitam în ochi, e un moment periculos, putem nimeri alaturi, doamne fereste!" o zi frumoasa.
pentru textul : seară rotundă deeste o inchidere care deschide aici, un orizont si o zbatere oprita, medeea
pentru textul : Drum interior dedar limbajul e voit asa arhaic!
pentru textul : Punct culminant deiar balamalele de articulare chiar de persuasiune vin sa aduca une penitence d'apres, meme a l'avance
nu e un text de constructie, e viu exact unde il vedeti mort
ia ganditi-va la comparatia aia nu ca procedeu de stil ci ca iluminare+disperare
undeva trebuie sa facem saritura la fiinta
err. la err- asta dacă vă referiți la Friedrich Nietzche. Dimineața nu văd prea bine, dioptriile mă omoară în ultima vreme:)
pentru textul : legendă cu oameni de rând deschimband pe ici pe colo, iese o poezie excelenta. m ai surprins in mod placut. bravos!
pentru textul : Ea de ultima dată deDanutza, surpriza placuta sa te intalnesc aici. Nu am uitat gustul amar al busuiocului... Textul acesta al tau are mult potential. Ceea ce cred ca taie elanul la prima citire este exprimarea scolareasca "Crepusculul x mele se intemeiaza pe faptul ca". Adica suna ca dintr-un manual scolar. Versurile care mi-au placut sunt: "Crepusculul ochilor există în tot ceea ce sunt eu când mă iau în brațe." Cu drag, O
pentru textul : Crepuscul deMi-au plăcut foarte mult versurile acestea, ritmul în care s-a scris poezia, finalul care, oarecum, m-a amuzat, în sensul bun al cuvântului. Cu duşmanii care-ţi zic: "să-l lovim acolo unde îl doare" - simplu şi sincer. Şi dacă în poezie putem fi la obiect, tu ai reuşit la final să ne aduci cu picioarele pe pământ.
pentru textul : confesiune de ianuarie deNu înțeleg exact ce ai vrut să spui, Raluca. În orice caz, poți găsi aici un flashback despre cum arăta site-ul pe vremea aceea. Majoritatea linkurilor nu sînt active dar mă voi strădui să le fac. E ceva ce pregăteam pentru cei care nu erau pe Hermeneia pe vremea aceea. Hermeneia - versiunea 1
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență denu am citit comentariile de mai sus fiindca nu am rabdare si nici timp. pot sa spun ca sunt onorata de locul pe care mi l-a acordat Alina in "constiinta sa literara". ma bucura chiar.gresesc spunand asta? nelasand niciodata vreun comentariu la textele mele, credeam ca ma evita fiindca nu scriu bine. daca autorii care acum se simt mai mult sau mai putin jigniti ar fi intrat in categoriile care-i intereseaza, oare ar mai fi facut atata zarva pe site? incercand sa am o parere obiectiva, tocmai fiindca doar doua trei persoane imi stiu adevarata identitate(public cu pseudonim) am sa afirm ca acum, la 100 de zile, eu il consider cel mai bun site. am fost destul de sceptica la inceput. daca se va mentine asa va fi perfect. ar fi pacat sa aiba intaietate orgoliile si mai stiu eu ce alte lucruri subiective in defavoarea literaturii si a valorii care ar trebui promovata.multumesc alma si nu atat pentru locul care mi l-ai oferit in clasament, ci pentru rolul care il ai tu pe acest site.
pentru textul : Cel mai, Cea mai dePagini