Silviu, am o nelămurire nelămurită: de ceva vreme - să tot fie un an, un an jumate - am tot intrat cu observaţii pe sub textele tale, şi aici (e drept, mai puţin) şi pe alte site-uri. Nu am avut, însă, plăcerea de-a intra în dialog cu tine niciodată. Dacă promit să înstelez şi să pun peniţe oricărui text de-al tău de acum înainte, crezi că aş avea oareşce şanse să mă pricopseşti c-un răspuns?
Să nu-mi răspunzi taman acum, e ultima dată când tastez sub textele tale.
Dear Hannibal L ma bucur ca te-au atras mieii mei care nu pot fi redusi tacerii si cum mi te inchipui acum fredonind Goldberg Variations nu-mi ramine decit sa spun: "you go, girlfriend!" si sa-ti torn un pahar de Chianti! :p
cheers, A!
Textul e ok, are atmosferă, în special finalul. E onest şi pare scris la prima mână. De tăiat, neapărat, "scot la lumină cuvintele" - o mare platitudine clişeică.
"sub mine – conul de umbră – cât lumea de larg,
prinde rădăcini deasupra unei prăpăstii; pe buza ei,
în tăcere, mă respiră din nou prin toți porii singurătatea." - dacă ai scoate "în tăcere", care supralicitează liric, ar fi un fragment foarte bun. Şi aşa e bun.
O observaţie (poţi s-o iei şi ca rugăminte): scoate şi încetează, pentru dumnezeu, datarea şi (mai ales!) "orificarea" textelor/comentariilor. E groaznic de inestetic şi degrabă dătătoriu de importanţă :). Fără supărare, sper.
cînd am citit această poezie nu era niciun com. aveam două observații, exact ce a semnalat și Adrian. și totuși revin la primele trei versuri -anna stă în gară/cu gluga de blană/în fața trenului- cred că este o exprimare confuză (cel puțin). cum stă cu gluga în fața trenului? și asta nu e tot, urmează - cu luminile galbene(cu gluga/cu luminile). de văzut!
Un ,,eu-tu" frumos expus, cu acurateţe, cu bun-simţ, iar vulnerabilitatea e doar atât cât trebuie. E altceva decât cum ne-ai obişnuit. Metafora, simbolul sunt discrete, iar starea bine circumscrisă, ţinută sub control. Cred că te prinde bine şi acest stil, mai puţin abscons.
,,Îmi plâng lamentaţiile" îmi pare pleonastic.
"am lăsat pietrele să cadă" - evităm o alăturare de "s"-uri care deranjează puțin urechea; "nu mai puteau strivi pe nimeni dar reușeau să tulbure" - m-aș opri la "tulbure" , ducând apele dincolo, adică în versul următor Cred că o piatră poate tulbura la fel de mult ca și o apă - forme de relief, da? Apoi nu mai este nevoie să schimbăm acel "măcar" cu "doar". Ar veni ceva de genul: "nu mai puteau strivi pe nimeni dar reușeau să tulbure măcar apele distorsionau umbrele" Cred că verbul "a tulbura" este unul destul de puternic ca imagine și conduită artistică încât să accepte în jurul său un acolit, un "baston", doar pentru a forma cititorului o bună imaginație și de ce nu o explicație. - "ape tulburi"; "să tulburi apele" cu pietre? - truism Părerea mea se vrea una bună despre acest text. Are un mesaj transmisibil (să nu ne gandim la gripa porcină) și acesta este primul merit al textului. Generează o stare și este suficient. Bun.
cui nu-i place finalul?:) în rest nu mă bag :), și uite , hai treacă de la mine, am băgat două semne (ultimele, nu voi mai proceda așa pentru că respect inteligența cititorului în general) ca să nu fie messenger răspunsul meu.
Vladimir, ți-am spus odată că mi-am găsit poetul când ți-am citit versurile. Cred că știi ce înseamnă. Nu s-a schimbat nimic de atunci. Despre poezia de aici, aceeași senzație. E dincolo de tehnică, de construcție, de abordare. E o parte din mine. Poate părea patetică și inutilă intervenția, însă uneori cred că se poate ierta impulsul ce nu te lasă nici să taci, nici să spui ceva pertinent. De fapt, poate că e tot un soi de apostazie :)
...Marga, corect! Am confundat diametral două noţiuni, ceea ce înseamnă că e o simplă greşeală. N-am să militez pe câtă engleză ştiu eu - voi spune doar că, în şcoală, am fost pe acolo cu ea. Dar la română, am fost aproape, aproape foarte, foarte bun :).
...Am întâlnit destui oameni, poeţi care scriau bine în ambele limbi. Am cunoscut şi oameni care scriau bine ori foarte bine într-una dintre ele. Am dat şi de cei care scriau aproape cataclismic în română (gramatical, în primul rând), şi, totuşi, dădeau cu tocu-n word în, ai ghicit, engleză. Ăstor din urmă îmi plăcea să le spun "bilingvi ambidextri", aidcă, poeţi care scriu cu ambele picioare.
Bun!
Admit că gramatica n-o cunoaşte aproape nimeni integral, puţini la un nivel superior, şi mai puţini, la unul mediu. În viaţa de zi cu zi, mai ales în limba vorbită, fenomenul e scuzabil, din raţiuni destul de evidente. În limba scrisă, însă, cu atât mai mult cu cât ne raportăm la un site literar, problema se pune puţintel altfel. Chiar şi aşa, sunt tentat să înclin că pot exista scriitori buni printre cei care sunt mult pe lângă, din punct de vedere gramatical. Dar poeţi, mai greu. Iar poeţi buni sau foarte buni, nu!
...În fond şi, evident, la urma urmei :), spus pe şleau, gramatica nu e decât logica internă a limbii. Şi, de cele mai multe ori, cei care au probleme gramaticale, au parte şi de alt soi de greutăţi în perceperea raţiunii extralingvistice. Bunăoara, tu spui:
1. "În rest nu cred că scopul comm-urilor de sub texte este să ne facem morală unul altuia or such."
Greşit! Având în vedere că sunt şi editor, una dintre obligaţiile mele este să intervin acolo unde, exact!, există fapte imorale. Cum ar fi miştocăreala pseudonimelor userilor...
2. "Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism', de unde până unde eu chiar admir Hermeneia pentru este un site cu adevărat internațional și dpdv al limbajului)"
Mai întâi, nu văd care ar fi legătura între faptul că admiri Hermeneia pentru vocea ei internaţională şi acuza mea de snobism... Hermeneia acceptă şi încurajează diversitatea limbilor, dar nu şi snobismul artistic. Iar acum să-mi argumentez, din nou, acuza de snobism: nu există absolut niciun factor care să justifice (factor evident, conceptual, estetic, stilistic...) - care să justifice, spuneam, folosirea titlului în engleză, dar a corpului textului în română. Şi atunci, având în vedere că titlurile în engleză sunt în vogă, este clar că avem de-a face cu snobismul. Şi încă prin definiţie.
3. "Dar poate o lăsați mai moale cu patronizingu' pe aici (dacă nu știți ce înseamnă îmi cer anticipat scuze)."
De ce să îţi ceri scuze? Poţi, eventual, să prezinţi scuze. Atunci când greşim, chiar şi ipotetic, prezentăm scuze. Când ni se greşeşte, cerem scuze.
4. "Și mai puneți mâna pe o carte de engleză, este doar o umilă (sper că aici e corect) recomandare."
Am să pun mâna şi pe o carte de engleză. Atunci când le termin pe cele româneşti.
...Cam atât. Punctele de mai sus au fost în cheie logică. Gramatical, nu mă mai chinui. În final, mai spun doar că, dacă prin "patronizing" înţelegi îndreptare ortografică, ortoepică, de sintaxă şi, de ce nu, artistică, dacă prin acelaşi termen înţelegi măsuri administrative sau trasul uşor de mâneci veleitare şi ironico-uliţise, îţi dau o veste proastă: "patronizingu'" va continua.
Interesanta constructia asta, filozofie cu detensionare-n final:"Nu avea nevoie. Obținuse din start." Felicitari! dar atentie la concordantele verbale!
de ce recul? de ce la mijloc? de ce pirograva? ultima strofa este foarte frumoasa. si a doua fara primele 3 versuri, chiar daca nu respecta adevarul istoric. sa nu cazi.
Un poem curios. Final ciudat: in una din cartile mele si eu am scris: "ca o poveste spusa unor particule ascultatoare de strontiu". Nu, nu ne opreste nimeni sa gandim mai repede unul decat altul sau, cu indulgenta - concomitent. E interesant de remarcat faptul ca, citind zilnic ceva din ceea ce scriu contemporanii mei, desopar tot mai ades asemanari surprinzatoare. Nu plagiat, nu furt intelectual! Idei tulburatoare aflate in puterea altor cuvinte, atata tot. Candva m-am apucat de scrierea unui dictionar al ideilor, al circulatiei lor intr-o forma schimbata. Cu rusine recunosc: nu l-am realizat. Ar fi fost ceva ca si dictionarul de rime al lui Eminescu, actualizat dupa standardele moderne ale poeziei de azi. S-a dus si acest proiect, ca multe altele. Sa revin: fara nici un fel de lingusire, aveti o penita de aur pentru poem. Motivatie: poate pentru ca si eu scriu poezie in acest fel (ori stil?), poate pentru ca nici un poet n-are nimic de pierdut in momentul in care societatea il obliga sa devina bogat, ca ea. Motivatie 2: citind "de ce nu spunem tot" mi-am imaginat ca este recitat de alt poet, Nicoara Mihali, din Maramures. Mi-am luat o sticla de coniac si am scris cele de fata. Ma voi uita pe google, poate aflu mai multe despre scriitorul Titarenco. Sa aveti pace, Dancus
te rog explica-mi si mie paradoxul logic din expresia cu pricina ca eu nu il vad. in ce priveste siguranta, da e acolo pentru ca stiu despre ce vorbesc dar am stiut ca textul va naste controversa. astept comentariile tale
Virgil, multumesc de sugestii si incurajare. Ma inrolez cu placere la proiectul de a cerceta mari artisti de origine romana. Moisei Gamburd tatal artistei Miriam Gamburd este considerat primul pictor al Moldovei de peste Prut. Sper sa am ocazia unui articol despre om si arta lui.
oare nu mai hrănește nimeni șantierul H?
erai roșie senină ca o simfonie albastră
rușinea te părăsise subit...
fluturii panicați care s-au ascuns între picioarele tale... m-au lăsat fără cuvinte.
Pe bune, texte de genul ăsta chiar trebuie să apară pe pagina principală? Care-i rostul? Să mă enervez și iau o suspendare?
Zi Virgile!
Că dacă e așa trag o înjurătură în direct și măcar mă răcoresc pe canicula asta, zău...
Andu
nu că aș fi unul dintre cârcotași, iertare! dar mi-a sărit în ochi "nevarsată - nevărsată". îmi plac echilibrul textului și metaforele. și mai ales îmi plac seriile 2 și 3, mai "umanizate", ca pentru fiecare dintre noi. alegerea sufletului "gol" și a îngerului de o treaptă inferioară (adică "de casă" - nu cred că se confundă cu un înger păzitor, însă) trimite către eteric... și etericul nu poate fi închis în colivie pentru totdeauna. moarte îi eliberează pe ambii. a LEX. PS.: apropo, nu le am cu clasificarea poeziei în modernă, clasică, postmodernă etc. așa că nu îl încadrez nicăieri. a CELAȘI.
Despre tagurile folosite aici. Aș fi lăsat doar "p16" și "nu" bold, pentru că sublinierile înclinate încetinesc citirea poemului. Per total, poemul este destul de bun, sunt mici amănunte de exprimare poetică, precum "căușul palmelor" care mai trebuie lucrate. Ideea e de actualitate și prinde la public. Probabil că Sorin se referă la feedback din partea anumitor persoane care publică pe Hermeneia, motiv pentru care am intervenit. :) Sper ca părerea mea să îți fie de folos.
am citit o strofă şi jumătate şi mi-a pierit cheful. slab. repetiţii, stîngăcii. etc.
îţi recomand:
- să citeşti mai întîi cum scriu alţii, şi pe hermeneia poţi găsi autori care scriu bine
- să foloseşti mai puţine cuvinte, eventual să sugerezi şi nu să descrii
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Silviu, am o nelămurire nelămurită: de ceva vreme - să tot fie un an, un an jumate - am tot intrat cu observaţii pe sub textele tale, şi aici (e drept, mai puţin) şi pe alte site-uri. Nu am avut, însă, plăcerea de-a intra în dialog cu tine niciodată. Dacă promit să înstelez şi să pun peniţe oricărui text de-al tău de acum înainte, crezi că aş avea oareşce şanse să mă pricopseşti c-un răspuns?
Să nu-mi răspunzi taman acum, e ultima dată când tastez sub textele tale.
Succes!
pentru textul : Amurg cu Ludmila deacordate!
Multumesc, Mariana
Dear Hannibal L ma bucur ca te-au atras mieii mei care nu pot fi redusi tacerii si cum mi te inchipui acum fredonind Goldberg Variations nu-mi ramine decit sa spun: "you go, girlfriend!" si sa-ti torn un pahar de Chianti! :p
pentru textul : Well... decheers, A!
Textul e ok, are atmosferă, în special finalul. E onest şi pare scris la prima mână. De tăiat, neapărat, "scot la lumină cuvintele" - o mare platitudine clişeică.
"sub mine – conul de umbră – cât lumea de larg,
prinde rădăcini deasupra unei prăpăstii; pe buza ei,
în tăcere, mă respiră din nou prin toți porii singurătatea." - dacă ai scoate "în tăcere", care supralicitează liric, ar fi un fragment foarte bun. Şi aşa e bun.
O observaţie (poţi s-o iei şi ca rugăminte): scoate şi încetează, pentru dumnezeu, datarea şi (mai ales!) "orificarea" textelor/comentariilor. E groaznic de inestetic şi degrabă dătătoriu de importanţă :). Fără supărare, sper.
pentru textul : Conul de umbră de'Abandon' așa se numește..
pentru textul : ce am scris "atunci" decînd am citit această poezie nu era niciun com. aveam două observații, exact ce a semnalat și Adrian. și totuși revin la primele trei versuri -anna stă în gară/cu gluga de blană/în fața trenului- cred că este o exprimare confuză (cel puțin). cum stă cu gluga în fața trenului? și asta nu e tot, urmează - cu luminile galbene(cu gluga/cu luminile). de văzut!
pentru textul : anna dear fi un poem interesant daca ai evita genitivele din final. cu cit le eviti, cistigi in expresie poetica.
pentru textul : surâs decât de bine cunoşti tu site-urile... Aliodor
pentru textul : Tristeţi duminicale deUn ,,eu-tu" frumos expus, cu acurateţe, cu bun-simţ, iar vulnerabilitatea e doar atât cât trebuie. E altceva decât cum ne-ai obişnuit. Metafora, simbolul sunt discrete, iar starea bine circumscrisă, ţinută sub control. Cred că te prinde bine şi acest stil, mai puţin abscons.
pentru textul : policrom de,,Îmi plâng lamentaţiile" îmi pare pleonastic.
"am lăsat pietrele să cadă" - evităm o alăturare de "s"-uri care deranjează puțin urechea; "nu mai puteau strivi pe nimeni dar reușeau să tulbure" - m-aș opri la "tulbure" , ducând apele dincolo, adică în versul următor Cred că o piatră poate tulbura la fel de mult ca și o apă - forme de relief, da? Apoi nu mai este nevoie să schimbăm acel "măcar" cu "doar". Ar veni ceva de genul: "nu mai puteau strivi pe nimeni dar reușeau să tulbure măcar apele distorsionau umbrele" Cred că verbul "a tulbura" este unul destul de puternic ca imagine și conduită artistică încât să accepte în jurul său un acolit, un "baston", doar pentru a forma cititorului o bună imaginație și de ce nu o explicație. - "ape tulburi"; "să tulburi apele" cu pietre? - truism Părerea mea se vrea una bună despre acest text. Are un mesaj transmisibil (să nu ne gandim la gripa porcină) și acesta este primul merit al textului. Generează o stare și este suficient. Bun.
pentru textul : oameni și pietre deVirgil, am incercat si ieri, si astazi sa schimb fotografia de la avatar si nu reusesc.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deam modificat
pentru textul : funeralii decu multumiri
Multumesc frumos pentru atentie. Nu esti singurul care remarca asemanarea descrierii din a doua secventa cu Ilf si Petrov!
pentru textul : Gelu n-am decui nu-i place finalul?:) în rest nu mă bag :), și uite , hai treacă de la mine, am băgat două semne (ultimele, nu voi mai proceda așa pentru că respect inteligența cititorului în general) ca să nu fie messenger răspunsul meu.
pentru textul : psalmul apelor simple dele scriu dupa ce vand esarfele...
pentru textul : I live in a yellow water-lily deVladimir, ți-am spus odată că mi-am găsit poetul când ți-am citit versurile. Cred că știi ce înseamnă. Nu s-a schimbat nimic de atunci. Despre poezia de aici, aceeași senzație. E dincolo de tehnică, de construcție, de abordare. E o parte din mine. Poate părea patetică și inutilă intervenția, însă uneori cred că se poate ierta impulsul ce nu te lasă nici să taci, nici să spui ceva pertinent. De fapt, poate că e tot un soi de apostazie :)
pentru textul : apostasia demultumesc...
pentru textul : travaliu de...Marga, corect! Am confundat diametral două noţiuni, ceea ce înseamnă că e o simplă greşeală. N-am să militez pe câtă engleză ştiu eu - voi spune doar că, în şcoală, am fost pe acolo cu ea. Dar la română, am fost aproape, aproape foarte, foarte bun :).
...Am întâlnit destui oameni, poeţi care scriau bine în ambele limbi. Am cunoscut şi oameni care scriau bine ori foarte bine într-una dintre ele. Am dat şi de cei care scriau aproape cataclismic în română (gramatical, în primul rând), şi, totuşi, dădeau cu tocu-n word în, ai ghicit, engleză. Ăstor din urmă îmi plăcea să le spun "bilingvi ambidextri", aidcă, poeţi care scriu cu ambele picioare.
Bun!
Admit că gramatica n-o cunoaşte aproape nimeni integral, puţini la un nivel superior, şi mai puţini, la unul mediu. În viaţa de zi cu zi, mai ales în limba vorbită, fenomenul e scuzabil, din raţiuni destul de evidente. În limba scrisă, însă, cu atât mai mult cu cât ne raportăm la un site literar, problema se pune puţintel altfel. Chiar şi aşa, sunt tentat să înclin că pot exista scriitori buni printre cei care sunt mult pe lângă, din punct de vedere gramatical. Dar poeţi, mai greu. Iar poeţi buni sau foarte buni, nu!
...În fond şi, evident, la urma urmei :), spus pe şleau, gramatica nu e decât logica internă a limbii. Şi, de cele mai multe ori, cei care au probleme gramaticale, au parte şi de alt soi de greutăţi în perceperea raţiunii extralingvistice. Bunăoara, tu spui:
1. "În rest nu cred că scopul comm-urilor de sub texte este să ne facem morală unul altuia or such."
Greşit! Având în vedere că sunt şi editor, una dintre obligaţiile mele este să intervin acolo unde, exact!, există fapte imorale. Cum ar fi miştocăreala pseudonimelor userilor...
2. "Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism', de unde până unde eu chiar admir Hermeneia pentru este un site cu adevărat internațional și dpdv al limbajului)"
Mai întâi, nu văd care ar fi legătura între faptul că admiri Hermeneia pentru vocea ei internaţională şi acuza mea de snobism... Hermeneia acceptă şi încurajează diversitatea limbilor, dar nu şi snobismul artistic. Iar acum să-mi argumentez, din nou, acuza de snobism: nu există absolut niciun factor care să justifice (factor evident, conceptual, estetic, stilistic...) - care să justifice, spuneam, folosirea titlului în engleză, dar a corpului textului în română. Şi atunci, având în vedere că titlurile în engleză sunt în vogă, este clar că avem de-a face cu snobismul. Şi încă prin definiţie.
3. "Dar poate o lăsați mai moale cu patronizingu' pe aici (dacă nu știți ce înseamnă îmi cer anticipat scuze)."
De ce să îţi ceri scuze? Poţi, eventual, să prezinţi scuze. Atunci când greşim, chiar şi ipotetic, prezentăm scuze. Când ni se greşeşte, cerem scuze.
4. "Și mai puneți mâna pe o carte de engleză, este doar o umilă (sper că aici e corect) recomandare."
Am să pun mâna şi pe o carte de engleză. Atunci când le termin pe cele româneşti.
...Cam atât. Punctele de mai sus au fost în cheie logică. Gramatical, nu mă mai chinui. În final, mai spun doar că, dacă prin "patronizing" înţelegi îndreptare ortografică, ortoepică, de sintaxă şi, de ce nu, artistică, dacă prin acelaşi termen înţelegi măsuri administrative sau trasul uşor de mâneci veleitare şi ironico-uliţise, îţi dau o veste proastă: "patronizingu'" va continua.
Să ai o zi frumoasă!
pentru textul : in the sunshine of your love deInteresanta constructia asta, filozofie cu detensionare-n final:"Nu avea nevoie. Obținuse din start." Felicitari! dar atentie la concordantele verbale!
pentru textul : Contrast detext necorectat - deci se sterge
pentru textul : De ziua ta stimată și distinsă doamnă deacest text e ok. te voi citi cu atentie de acum...
pentru textul : piatră de râu dede ce recul? de ce la mijloc? de ce pirograva? ultima strofa este foarte frumoasa. si a doua fara primele 3 versuri, chiar daca nu respecta adevarul istoric. sa nu cazi.
pentru textul : recul. 2. deIdeea din final (pentru care textul este pe prima pagină) merită un preambul mai bun.
pentru textul : Rămas bun deUn poem curios. Final ciudat: in una din cartile mele si eu am scris: "ca o poveste spusa unor particule ascultatoare de strontiu". Nu, nu ne opreste nimeni sa gandim mai repede unul decat altul sau, cu indulgenta - concomitent. E interesant de remarcat faptul ca, citind zilnic ceva din ceea ce scriu contemporanii mei, desopar tot mai ades asemanari surprinzatoare. Nu plagiat, nu furt intelectual! Idei tulburatoare aflate in puterea altor cuvinte, atata tot. Candva m-am apucat de scrierea unui dictionar al ideilor, al circulatiei lor intr-o forma schimbata. Cu rusine recunosc: nu l-am realizat. Ar fi fost ceva ca si dictionarul de rime al lui Eminescu, actualizat dupa standardele moderne ale poeziei de azi. S-a dus si acest proiect, ca multe altele. Sa revin: fara nici un fel de lingusire, aveti o penita de aur pentru poem. Motivatie: poate pentru ca si eu scriu poezie in acest fel (ori stil?), poate pentru ca nici un poet n-are nimic de pierdut in momentul in care societatea il obliga sa devina bogat, ca ea. Motivatie 2: citind "de ce nu spunem tot" mi-am imaginat ca este recitat de alt poet, Nicoara Mihali, din Maramures. Mi-am luat o sticla de coniac si am scris cele de fata. Ma voi uita pe google, poate aflu mai multe despre scriitorul Titarenco. Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ deDa, multumesc, si pe mine mine mă ajuta. S-a mai dus din curgerea ca de film, e mai concis, poate mai de impact. Ok, mersi mult!!:)
pentru textul : auto - market dete rog explica-mi si mie paradoxul logic din expresia cu pricina ca eu nu il vad. in ce priveste siguranta, da e acolo pentru ca stiu despre ce vorbesc dar am stiut ca textul va naste controversa. astept comentariile tale
pentru textul : cînd o fată de douăzeci de ani deVirgil, multumesc de sugestii si incurajare. Ma inrolez cu placere la proiectul de a cerceta mari artisti de origine romana. Moisei Gamburd tatal artistei Miriam Gamburd este considerat primul pictor al Moldovei de peste Prut. Sper sa am ocazia unui articol despre om si arta lui.
pentru textul : Miriam Gamburd - Instinctul rău .. e foarte bun deoare nu mai hrănește nimeni șantierul H?
pentru textul : după fluturi deerai roșie senină ca o simfonie albastră
rușinea te părăsise subit...
fluturii panicați care s-au ascuns între picioarele tale... m-au lăsat fără cuvinte.
Pe bune, texte de genul ăsta chiar trebuie să apară pe pagina principală? Care-i rostul? Să mă enervez și iau o suspendare?
Zi Virgile!
Că dacă e așa trag o înjurătură în direct și măcar mă răcoresc pe canicula asta, zău...
Andu
nu că aș fi unul dintre cârcotași, iertare! dar mi-a sărit în ochi "nevarsată - nevărsată". îmi plac echilibrul textului și metaforele. și mai ales îmi plac seriile 2 și 3, mai "umanizate", ca pentru fiecare dintre noi. alegerea sufletului "gol" și a îngerului de o treaptă inferioară (adică "de casă" - nu cred că se confundă cu un înger păzitor, însă) trimite către eteric... și etericul nu poate fi închis în colivie pentru totdeauna. moarte îi eliberează pe ambii. a LEX. PS.: apropo, nu le am cu clasificarea poeziei în modernă, clasică, postmodernă etc. așa că nu îl încadrez nicăieri. a CELAȘI.
pentru textul : moebius love for angels deDespre tagurile folosite aici. Aș fi lăsat doar "p16" și "nu" bold, pentru că sublinierile înclinate încetinesc citirea poemului. Per total, poemul este destul de bun, sunt mici amănunte de exprimare poetică, precum "căușul palmelor" care mai trebuie lucrate. Ideea e de actualitate și prinde la public. Probabil că Sorin se referă la feedback din partea anumitor persoane care publică pe Hermeneia, motiv pentru care am intervenit. :) Sper ca părerea mea să îți fie de folos.
pentru textul : poemul cornet de semințe deam citit o strofă şi jumătate şi mi-a pierit cheful. slab. repetiţii, stîngăcii. etc.
pentru textul : Autumnal deîţi recomand:
- să citeşti mai întîi cum scriu alţii, şi pe hermeneia poţi găsi autori care scriu bine
- să foloseşti mai puţine cuvinte, eventual să sugerezi şi nu să descrii
Pagini