mergi pe firul apei înapoi, înspre izvor. un izvor de tristeţe secondat de întrebări. niciodată umanitatea nu va scăpa de întrebări, chiar dacă unele răspunsuri vin de la sine.
Gorune, marturisesc ca nu incetezi sa ma fascinezi si uite, lasa teoria universurilor pulsatorii sau gaurile de vierme, baliverne d-ale lui Hawking, dar nu credeam ca mai pot sa aud in ziua de azi un banc de pe vremea lui ceau atat de celebru ca acesta cu biscuitii intr-o varianta modificata. Eu il stiam asa (si jur ca nu am mai auzit bancul asta spus de nimeni de atunci, din 80 toamna) era la congresul 13 si nea Nicu cuvanta la sala palatului si la un moment dat a vrut biscuiti... si i-a cerut lui Manea Manescu... biscuiti... si asta a dat mai departe in prezidiu... biscuiti! Si nimeni n-avea biscuiti si au dat in sala mai departe... biscuiti... si edivent finalul este ca sala a inceput sa aplaude in ritmul stiut: biscuim, biscuim! Mai exista unul, dupa congresul 13 (ca dupa 14 n-au mai prea iesit bancuri cu ceau-bau ca directia 5 a devenit formatie de rock) vine un delegat acasa obosit si adoarme in fotoliu, dupa vreo ora vine nevasta-sa si il trezeste "Mitica, ti-am fiert doi cremvursti, cum ii vrei, cu mustar sau fara", la care asta sare ca ars in picioare si incepe sa aplaude "cu-mus-tar, cu-mus-tar!" Deci, revenind, tu ori esti de la directia a cincea baterist sau backround vocals, ori te-ai ramolit. Dar eu nu cred ca te-ai ramolit. Andu
ce imi pare mie a fi potential euristic, este aceasta decupare a unor spatii noi, care aduc libertate fanteziei in intalnirea cu inefabilul, o singura secunda ajunge sa ne implineasca visul Cami, aceea secunda poate fi chiar “jocul” in care palmele noastre ne tin sufletele la inaltime, jocul acela “fara reguli” a starilor de intalnire cu noi insine... mi-a placut pe ansamblu, tehnic vorbind… poate explici, insisti prea mult pe atmosfera starii pe care vrei sa o transmiti…putin mister ar prinde bine si aici are dreptate francisc
Oriana, am ales aceste personaje pentru charisma lor de sorginte erotică.Lucretia Borgia ar fi împins poemul într-o zona prea macabră.Așa, am încercat să păstrez acea duioșie de care, de ce să nu recunoaștem , sunt capabile chiar și personajele malefice... Mulțumesc pentru aprecieri
is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all. (O Wilde) - poate una din radacinile poemului?
Andu esti mai aproape de adevar decit crezi: chiar discutam asta recent, impactul mediei pe retina muzei..nu stiu daca a fost scris in fata tv-ului dar inspiratia a pornit de la un film f scarry: After-life. Foarte trist/ macabru/ pe alocuri grotesc. insa esenta era cred intrebarea: de ce murim? si raspunsul dat de unul din personaje a fost: ca sa apreciem mai mult viata. Multumesc de apreciere si semn! (vezi? nu doare sa vorbim [aproape] civilizat! :D)
Adrian, multumesc pentru feedbackul constructiv si ma bucur ca ai metionat ce ai mentionat mai sus: in verva creatiei uneori nu constientizez stlul scrierii si uneori mesajul iese diluat. daca aici a iesit bine voi revedea cum si de ce.
Multumesc tuturor celor care m-au citit si comentat. si recomandat
PS: Chiar voiam sa va intreb: credeti ca femeia din poza sarutata de barbat este cea a carei cenusa se afla in urna?
iata un text prin care, inca o data, poetul cozan vine cu inovatii, in acelasi stil caracteristic. remarc, pe langa libertatea de a alege fiecare unde incepe si se termina universul (poematic), cultivarea paradoxului, ambiguitatea conceptuala, ca semn al relativismului, dar si al puterii de manipulare al lui, si, in plus, o anume tandrete a ideii, un fel de protejare a lui si lasare sa fie. acum ma retrag, surprins si de aceasta data felicitari! cu respect, francisc
m-ai amuzat teribil bobadil. totul dar mai ales finalul a sunat precum un secretar de CAP în plenara de la județ. scurt și cu conștiință de clasă. adică de pătură. că țărănimea era pătură. socială. acu' să nu zici că te fac țăran. numa' ziceam și eu.
Le propun editorilor să scoată „De inimă albastră” de la ”Cele mai citite texte” pentru că, observ, nu se face analiză pe text. El este citit pentru circoteca ce-l însoțește, provocată de K. Dacă membrii Hermeneiei preferă o astfel de pamfletăreală sun gata să le ofer una, sub forma unui „dialog virtual” cu personaje imaginare. Menționȃnd că „ele au o puternică asemănare cu unele reale”. Și, promit ferm, că el va fi mult, mult, mai savuros și mai deochiat decȃt cel care a apărut, pȃnă acum, la „com-uri”. Dar înainte ca textul să fie scos, dacă editorii vor binevoi să o facă, le sugerez celor ce-l vor mai parcurge să-și manifeste interesul pentru o asemenea plamfetăreală; mă voi executa prompt. Ȋn ceea ce privește textul subsemnatului, el – prost, bun – va rămȃne postat. Pentru că e al meu și nu-l repudiez.
Consider acesta unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit pe Hermeneia. Poate aș fi mai plivit cel puțin una sau două conjuncții pe ici pe colo dar trebuie să recunosc că asist la o schimbare la față a Orianei. Eu eram obișnuit cu altfel de texte la ea. Am observat din cînd în cînd aceste noi schimbări de gamă și chiar de material de construcție. Dar acum observ o adevărată trecere a Rubiconului. Impressive...
aham, scriu de ceva vreme pe site-uri d-astea... "eretice":) chiar daca nu satura, exista poemul faramitura, bun si el pentru o anume foame. Numa' de bine!
Părerea mea e că repeţi obsesiv tema, discursul şi, mai ales, sintagme şi cuvinte [pământ, umbră, sărut, om, iubire, a vorbi... sunt doar câteva pe care le-ai ameţit de cap]. :)
Virgil, las o luminiță ca un far pe mare, să găsească drumul ceilalți pentru că poezia este bună, îmi amintește de poeziile lui Nichita, ca puritate a sentimentului...Inedită ideea prizonieratului în acest spațiu subiectiv și tragică...sublimă...
P.S. in limba sparga nu ma pricep. Desi (citez din memorie): „Temboridez guruvă și stelpică norangă Temboridez sa-ti scalpin întorsul și să-ți gui Multmbilara-ți voșcă pe-o crepitură pangă Și să-ți jumiz firiga lâng-un hisar mârzui” Ceea ce-i cu totul altceva, în modul în care „sună”, decât însăilarea ta – cu tot ajutorul (subînțeles) al lui Mădălin Voicu. Cu toate că Voicu, în afară de faptul că e țigan, mai are și ureche muzicală (sau tocmai de aceea). Dar... nici unul și nici altul nu sunteți, totuși....Nina Casian. Cel puțin în ceea ce privește limba spargă. „Versiunea” engleză este, însă, splindidă (din punctul meu de vedere). Gorun
...Sorine, acum îmi rămâne să mă pun pe citit șarpele de aramă probabil până nu citești tot ce e acolo nu ai voie să deschizi gura ca și comentator, așa-i?
La poemul de față însă înclin să fiu de acord într-o proporție mare cu Dl Fanaș. Pentru că incursiuni poți face oricând dar asta nu înseamnă mare lucru. Și un câine face o incursiune la o adică și apoi ridică un picior. Dacă acest poem se vrea o incursiune oriunde, aceasta este una nereușită dpdv poetic.
Cu drag,
Andu
cu toată doza de modestie (și am o modestie colosală, după cum știi bine, Silvia) nu pot să trec la somnul de frumusețe fără să îți mulțumesc pentru marea plăcere.
e, cred, cel mai mare beneficiu din industria asta vers-atilă.
iar faptul că, după atâția ani, mă mai citești îmi dă vigoare:)
so, mulțumesc frumos for passing by!
Multumesc pentru comentariu. In legătură cu folosirea femininului de la "psiholog" si eu am crezut ca stiu regulile până a apărut noul DOOM in care multe cuvinte sunt departe de conotatia lor cunoscuta. De exemplu "geolog-geoloagă", "analog-analoagă" etc. Si eu prefer varianta de bun simț "psiholog" si o voi folosi de acum înainte. Marquesa
poezia e delicata prin compozitia ei, purtind o reverberatie stranie a lucrurilor celor ce nu mai sint decit in cuvintele noastre si in tesatura vesmintelor lasate spre iarna... e desigur doar parerea mea, insa imi pare ca titlul e sters, plat, prin comparatie cu mesajul transmis.
Numai un sucit ca mine putea citi întâi partea a doua, apoi prima, apoi a treia :D. Dar în orice ordine aş fi citit, tot mi-ar fi plăcut. Aştept cu nerăbdare continuările.
Așa cum ne-a obișnuit autorul, și acest poem lasă să transpară limbajul filosofic și permite discuții ample pe simbolistica (hermeneutica) pe care, cu îndemânare, o folosește în versuri. Ce am remarcat deosebit, finalul aproape sonor (realizare doar prin litere, o idee simplă, dar care a prins), Lemuel, Enkidu și strofele aferente. Las cheia de la "capela cu orgă" ascunsă, am dat doar câteva indicii, pentru a permite și celorlalți cititori să găsească alte drumuri, alte răsuciri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mergi pe firul apei înapoi, înspre izvor. un izvor de tristeţe secondat de întrebări. niciodată umanitatea nu va scăpa de întrebări, chiar dacă unele răspunsuri vin de la sine.
pentru textul : Unii spun că viaţa e ca o apă deGorune, marturisesc ca nu incetezi sa ma fascinezi si uite, lasa teoria universurilor pulsatorii sau gaurile de vierme, baliverne d-ale lui Hawking, dar nu credeam ca mai pot sa aud in ziua de azi un banc de pe vremea lui ceau atat de celebru ca acesta cu biscuitii intr-o varianta modificata. Eu il stiam asa (si jur ca nu am mai auzit bancul asta spus de nimeni de atunci, din 80 toamna) era la congresul 13 si nea Nicu cuvanta la sala palatului si la un moment dat a vrut biscuiti... si i-a cerut lui Manea Manescu... biscuiti... si asta a dat mai departe in prezidiu... biscuiti! Si nimeni n-avea biscuiti si au dat in sala mai departe... biscuiti... si edivent finalul este ca sala a inceput sa aplaude in ritmul stiut: biscuim, biscuim! Mai exista unul, dupa congresul 13 (ca dupa 14 n-au mai prea iesit bancuri cu ceau-bau ca directia 5 a devenit formatie de rock) vine un delegat acasa obosit si adoarme in fotoliu, dupa vreo ora vine nevasta-sa si il trezeste "Mitica, ti-am fiert doi cremvursti, cum ii vrei, cu mustar sau fara", la care asta sare ca ars in picioare si incepe sa aplaude "cu-mus-tar, cu-mus-tar!" Deci, revenind, tu ori esti de la directia a cincea baterist sau backround vocals, ori te-ai ramolit. Dar eu nu cred ca te-ai ramolit. Andu
pentru textul : mount palomar dece imi pare mie a fi potential euristic, este aceasta decupare a unor spatii noi, care aduc libertate fanteziei in intalnirea cu inefabilul, o singura secunda ajunge sa ne implineasca visul Cami, aceea secunda poate fi chiar “jocul” in care palmele noastre ne tin sufletele la inaltime, jocul acela “fara reguli” a starilor de intalnire cu noi insine... mi-a placut pe ansamblu, tehnic vorbind… poate explici, insisti prea mult pe atmosfera starii pe care vrei sa o transmiti…putin mister ar prinde bine si aici are dreptate francisc
pentru textul : cascade deOriana, am ales aceste personaje pentru charisma lor de sorginte erotică.Lucretia Borgia ar fi împins poemul într-o zona prea macabră.Așa, am încercat să păstrez acea duioșie de care, de ce să nu recunoaștem , sunt capabile chiar și personajele malefice... Mulțumesc pentru aprecieri
pentru textul : poem de migdale amare detitlul meu e dragoste la periferie. cam ce îți spune ție asta?
pentru textul : dragoste la periferie deis the rarest thing in the world. Most people exist, that is all. (O Wilde) - poate una din radacinile poemului?
Andu esti mai aproape de adevar decit crezi: chiar discutam asta recent, impactul mediei pe retina muzei..nu stiu daca a fost scris in fata tv-ului dar inspiratia a pornit de la un film f scarry: After-life. Foarte trist/ macabru/ pe alocuri grotesc. insa esenta era cred intrebarea: de ce murim? si raspunsul dat de unul din personaje a fost: ca sa apreciem mai mult viata. Multumesc de apreciere si semn! (vezi? nu doare sa vorbim [aproape] civilizat! :D)
Adrian, multumesc pentru feedbackul constructiv si ma bucur ca ai metionat ce ai mentionat mai sus: in verva creatiei uneori nu constientizez stlul scrierii si uneori mesajul iese diluat. daca aici a iesit bine voi revedea cum si de ce.
Multumesc tuturor celor care m-au citit si comentat. si recomandat
PS: Chiar voiam sa va intreb: credeti ca femeia din poza sarutata de barbat este cea a carei cenusa se afla in urna?
pentru textul : Dum vita est deiata un text prin care, inca o data, poetul cozan vine cu inovatii, in acelasi stil caracteristic. remarc, pe langa libertatea de a alege fiecare unde incepe si se termina universul (poematic), cultivarea paradoxului, ambiguitatea conceptuala, ca semn al relativismului, dar si al puterii de manipulare al lui, si, in plus, o anume tandrete a ideii, un fel de protejare a lui si lasare sa fie. acum ma retrag, surprins si de aceasta data felicitari! cu respect, francisc
pentru textul : crucile deMultumesc, Emilian! Pentru tot.
pentru textul : un fel de poveste dem-ai amuzat teribil bobadil. totul dar mai ales finalul a sunat precum un secretar de CAP în plenara de la județ. scurt și cu conștiință de clasă. adică de pătură. că țărănimea era pătură. socială. acu' să nu zici că te fac țăran. numa' ziceam și eu.
pentru textul : despre poezie deLe propun editorilor să scoată „De inimă albastră” de la ”Cele mai citite texte” pentru că, observ, nu se face analiză pe text. El este citit pentru circoteca ce-l însoțește, provocată de K. Dacă membrii Hermeneiei preferă o astfel de pamfletăreală sun gata să le ofer una, sub forma unui „dialog virtual” cu personaje imaginare. Menționȃnd că „ele au o puternică asemănare cu unele reale”. Și, promit ferm, că el va fi mult, mult, mai savuros și mai deochiat decȃt cel care a apărut, pȃnă acum, la „com-uri”. Dar înainte ca textul să fie scos, dacă editorii vor binevoi să o facă, le sugerez celor ce-l vor mai parcurge să-și manifeste interesul pentru o asemenea plamfetăreală; mă voi executa prompt. Ȋn ceea ce privește textul subsemnatului, el – prost, bun – va rămȃne postat. Pentru că e al meu și nu-l repudiez.
pentru textul : De inima albastră deeu sînt tentat să cred că "acestei" contextualizează prea mult
varianta mea ar fi:
lună de iarnă -
pentru textul : Criza dese caută ieşirea
din lunga criză
E mai bine asa? am tinut cont si de sugestia lui Ionut Caragea si am eliminat doua pronume.
pentru textul : dispersie deStai ca iti dau eu un exemplu de cum se ia atitudine impotriva acelora. Voi posta acusica un text (deja publicat), asa ca m-ai intaratat si pe mine.
pentru textul : Unui mare poetastru deConsider acesta unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit pe Hermeneia. Poate aș fi mai plivit cel puțin una sau două conjuncții pe ici pe colo dar trebuie să recunosc că asist la o schimbare la față a Orianei. Eu eram obișnuit cu altfel de texte la ea. Am observat din cînd în cînd aceste noi schimbări de gamă și chiar de material de construcție. Dar acum observ o adevărată trecere a Rubiconului. Impressive...
pentru textul : Poeme accidentale. Vulnus nimirum deaham, scriu de ceva vreme pe site-uri d-astea... "eretice":) chiar daca nu satura, exista poemul faramitura, bun si el pentru o anume foame. Numa' de bine!
pentru textul : sunt o vrabie urbană dePărerea mea e că repeţi obsesiv tema, discursul şi, mai ales, sintagme şi cuvinte [pământ, umbră, sărut, om, iubire, a vorbi... sunt doar câteva pe care le-ai ameţit de cap]. :)
pentru textul : Joc în aşteptare deVirgil, las o luminiță ca un far pe mare, să găsească drumul ceilalți pentru că poezia este bună, îmi amintește de poeziile lui Nichita, ca puritate a sentimentului...Inedită ideea prizonieratului în acest spațiu subiectiv și tragică...sublimă...
pentru textul : delirice VI deeu remarc faptul că şi după atâţia ani, tot în exil te simţi.
pentru textul : introfanie de toamnă II deP.S. in limba sparga nu ma pricep. Desi (citez din memorie): „Temboridez guruvă și stelpică norangă Temboridez sa-ti scalpin întorsul și să-ți gui Multmbilara-ți voșcă pe-o crepitură pangă Și să-ți jumiz firiga lâng-un hisar mârzui” Ceea ce-i cu totul altceva, în modul în care „sună”, decât însăilarea ta – cu tot ajutorul (subînțeles) al lui Mădălin Voicu. Cu toate că Voicu, în afară de faptul că e țigan, mai are și ureche muzicală (sau tocmai de aceea). Dar... nici unul și nici altul nu sunteți, totuși....Nina Casian. Cel puțin în ceea ce privește limba spargă. „Versiunea” engleză este, însă, splindidă (din punctul meu de vedere). Gorun
pentru textul : shi bin a plec de...Sorine, acum îmi rămâne să mă pun pe citit șarpele de aramă probabil până nu citești tot ce e acolo nu ai voie să deschizi gura ca și comentator, așa-i?
pentru textul : Dincolo deLa poemul de față însă înclin să fiu de acord într-o proporție mare cu Dl Fanaș. Pentru că incursiuni poți face oricând dar asta nu înseamnă mare lucru. Și un câine face o incursiune la o adică și apoi ridică un picior. Dacă acest poem se vrea o incursiune oriunde, aceasta este una nereușită dpdv poetic.
Cu drag,
Andu
cu toată doza de modestie (și am o modestie colosală, după cum știi bine, Silvia) nu pot să trec la somnul de frumusețe fără să îți mulțumesc pentru marea plăcere.
pentru textul : schit dee, cred, cel mai mare beneficiu din industria asta vers-atilă.
iar faptul că, după atâția ani, mă mai citești îmi dă vigoare:)
so, mulțumesc frumos for passing by!
Adrian, Silviu, mă bucură mult semnele voastre, mulțumesc pentru ele! :)
pentru textul : cine scâncește la ușa aceasta? deMultumesc pentru comentariu. In legătură cu folosirea femininului de la "psiholog" si eu am crezut ca stiu regulile până a apărut noul DOOM in care multe cuvinte sunt departe de conotatia lor cunoscuta. De exemplu "geolog-geoloagă", "analog-analoagă" etc. Si eu prefer varianta de bun simț "psiholog" si o voi folosi de acum înainte. Marquesa
pentru textul : Experiența dedeeeeci...sa vad daca m-am prins: kreițerova sonata s-a deghizat in o viata in soapte, schimbandu-si brusc autorul. buna treaba! se-ntampla des?
pentru textul : kreițerova sonata depoezia e delicata prin compozitia ei, purtind o reverberatie stranie a lucrurilor celor ce nu mai sint decit in cuvintele noastre si in tesatura vesmintelor lasate spre iarna... e desigur doar parerea mea, insa imi pare ca titlul e sters, plat, prin comparatie cu mesajul transmis.
pentru textul : iarna îmi vine să-mi rod părul deAş fi văzut o altfel de aranjare:
"spre sud sau spre nord,
acelaşi vânt bate
sprijinit în baston"
Doar zic, pen' că nu mă pricep la acest gen de poezie.
pentru textul : sprijinit în baston demersi, Nicholas. fiecare înțelege ce poate. aș fi curios la ce fel de rime te referi, îmi poți da exemple?
pentru textul : versurile sunt asimptomatice demulumesc încă o dată.
Numai un sucit ca mine putea citi întâi partea a doua, apoi prima, apoi a treia :D. Dar în orice ordine aş fi citit, tot mi-ar fi plăcut. Aştept cu nerăbdare continuările.
pentru textul : am evadat un timp (3) deAșa cum ne-a obișnuit autorul, și acest poem lasă să transpară limbajul filosofic și permite discuții ample pe simbolistica (hermeneutica) pe care, cu îndemânare, o folosește în versuri. Ce am remarcat deosebit, finalul aproape sonor (realizare doar prin litere, o idee simplă, dar care a prins), Lemuel, Enkidu și strofele aferente. Las cheia de la "capela cu orgă" ascunsă, am dat doar câteva indicii, pentru a permite și celorlalți cititori să găsească alte drumuri, alte răsuciri.
pentru textul : candelabrele de"parcă mă îndeamnă, parcă mă ling pe bot gândindu-mă"
si de ce mai stai pe ganduri? poate ne faci o surpriza...:)
pentru textul : Concurs de poezie: ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deda, Calin merita intr-adevar felicitat pentru implicare si idei!
Pagini