stiu ca merg impotriva regulamentului dar scriu aici . nu ma deranjeaza ca sunt trimisă in şantier , mă deranjează că nu se dă nici o explicaţie cât de cât ca să simt si eu că sunt intr-un atelier literar . Dacă nu sunt demnă de atelierul vostru-aşa şi spuneţi şi mă voi retrage .
"Oh, da. Leul din mine, tolanit pe artera pamantului/ cu nesaț a privit buzele tale roșii și mici" Ce vreau sa spun este ca se poate elegant fara "ca un leu", "ca o pungă", "ca un mugur". De trei ori in aceeasi poezie! Desi nu imi place cum spui, imi place ce spui. Intunericul fosnind ca o punga, artera pamantului, viul pe viu încolțește, la pândă - ce imagini! Pirotehnice. Tot respectul pentru copacul cunoasterii, antic vechi si de demult, inca valabil in prezent, dar prezentul ni se intampla cu verbe moderne precum "a cobori" fara "s". Impresia generala, nu numai a mea, este ca poeziile tale, erotice sau nu, incep ca un raget de leu ori urlet de lup si se termina cu un mieunat. Poemul meu preferat ramane, in ciuda finalului, "Insuportabila ușurătate a frumuseții", Il vad si aici. Cu alte cuvinte: te citesc mult mai des decat te comentez.
de mic aveam o pasiune: jucăriile mele. când am crescut mare, vorba cântecului : "pribeag invit la haiducie, tâlhari ce noaptea trag în gol, am bancuri pentru voi o mie, eu însumi sunt un banc nasol" nu știu cum am avut o revelație după cum stă scris: "să facem și politichie, că e o artă, din lighean, privesc la mândra jucărie, ce jucărie mai eram", pe scurt totul ține de planuri, cum îmi spunea un prieten, versuri celebre de altfel:"dar am și planuri, viziune, își zise-n bubble el poetul, curând întreaga națiune, va spune: tu ești internetul" și niciodată nu mi-a lipsit capacitatea de a structura... bobadilit, nu alta...
Nu-i vorba de lipsa soluţiilor, Paul, ba din contră. Fără falsă modestie, am scris atât de mult în vers clasic (temporal, cantitativ), încât pot mula într-un mod acceptabil orice ideatică pe orice formă. Cred că e, mai degrabă, lejeritate. Oricum, dacă ne uităm atent, doar într-un loc cratimile pot fi acuzate ca surogat al unei soluţii, adică aici: "O frază-albastră-mi arde o pupilă". În rest, e vorba de cratime absolut fireşti (contopire de sunete), folosite şi răsfolosite de toţi poeţii.
Marinela, bine ai revenit. Tinand cont de durata absentei tale, iti recomand sa citesti din nou regulamentul sitului ( intre timp au aparut unele amendamente) si iti doresc mult succes. Sa speram ca, sub celelalte texte pe care le vei posta, cititorul va avea prilejul sa-si spuna parerea inaintea autorului! Autocomentandu-te, e ca si cum l-ai invita la tine, i-ai umple paharu, apoi i l-ai lua din fata si l-ai bea tu. la bune citiri.
salut acest demers al domnului Cristea si mai ales faptul ca ni l-a prezentat si noua, celor care la vremea aceea n-am apucat sa-l citim. e drept, prilejul ales nu este tocmai cel potrivit, insa articolul domnului Cristea dovedeste si o mana sigura si o parere autoritara si pune si putin echilibru intre omul Paunescu si poetul Paunescu. stiu ca avind in vedere prilejul n-ar trebui sa gasesc niciun motiv de satisfactie, insa nu pot sa nu remarc profesionalismul in conceperea acestei scurte introduceri in poezia celui de curand trecut in lumea umbrelor.
si apropos, ovYus, in cazul in care te intereseaza sa mai ramii pe Hermeneia (ceea ce este absolut la alegerea ta) va trebui foarte urgent sa iti inscrii o adresa corecta de email pentru ca altfel nu vei putea accesa Hermeneia in noua varianta. sper ca nu iti cer prea mult.
o viziune a ascensiunii, evolutiei propriului eu. compozitia are o fluenta aparte prin forta dinamica a imaginilor. e interesant daca ai compus in romana si ai tradus sau invers si ma intreb asta pentru ca recurgi la o serie de genitive. totodata e interesant cit de puternica este influenta unei limbi asupra alteia, literar vorbind.
faină ideea cu părinții substantive din care rezultă un verb. acțiunea adică. caligrafia modelată în zbuciumul mării, privirea răsărită peste țărm, axiomele drept corijare a raportului la sine ("restul împărțiriii la sine") și felul în care te-ai îmbrăcat în iubire. punct slab în exprimare este "cu_coada" și cred că se putea comprima exprimarea. sau poate tot farmecul constă în descriptiv și înșiruire detailată. oricum e bun textul și finalul memorabil. mi-l însemn în carnețelul cu citate alese.
Mai apare cate una ca asta. Fara explicatii, mai mult sau mai putin discursive care se vor "poetice". E viziune pur si simplu si atat ajunge ca sa fie poezie.
Laurentiu... niciodata nu am discutat despre ceea ce exista ca premisa a textului poetic si chiar nu ma intereseaza daca este cu adevarat ceva ori cata autenticitate are la izvoare poezia... discutam despre "produs", virtutile ori minusurile acestuia, de pe o pozitie acceptata ca fiind subiectiva, ne spunem parerea si cam atat... uneori, din pozitia de lectori, ne permitem sa oferim alternative ori sfaturi dar desigur ca aici nici nu se pune problema de asa ceva, mai ales datorita faptului ca avem de-a face cu un autor mai mult decat exigent cu el insusi cand e vorba despre parerea altora :)
Ai unele expresii suspecte: "ultimul oftat ca amintire/ trupul ei un templu sacru/ o frumusețe adevărată/ doar ea a știut
să-și ascundă sufletul". Păcatul lor nu e că sunt prăfuite/ bătrâneşti, ci faptul că nici contextul nu le ajută deloc, ele cad ca din alt text, text al altui secol.
Margas, tu nu ti-ai adulmecat niciodata moartea, privindu-te in oglinda? Narcisista si flamanda iluzie este moartea! Deja am comentat prea mult. O seara faina.
Mă bucur mult când aflu astfel de veşti, fie şi despre poeţi pe care i-am cunoscut doar în spaţiul virtual. Simt că îmi creşte inima fiindcă apreciez poezia ta, Paul, şi a altora desigur. O carte e în primul rând o frumoasă aducere-aminte pentru mine, este acel lucru pe care îmi place să îl percep cu toate simţurile - miros, pipăit, auz (foşnetul foilor) şi văz desigur. Recunosc că nu o gust :) Felicitări autorului!
Sa zic ce nu merge in poemul asta, ok? "fara de racoare raman nucii" o tentativa de a reda imposibilul printr-o metafora greoaie si o consonantica in "n". "si se topesc stramosi sub talpa crucii" - doar pentru ritm (sub apasarea crucii ar fi introdus muzicalitatea) plus imaginea deplasata de "topire" sub "talpa crucii" care, desi materializeaza simbolul, pierde expresia din versul anterior. "fosnind a pustiire si-a nimic" - o tautologie nesustinuta decat de dragul rimei. Oricum, apreciez aceasta incercare de "fals-sonet" (chiar fals) ca atare. Insa cu asemenea tentative sunt cat se poate de exigent. Mai ales ca iubesc genul. Bobadil
Sa inteleg ca EA e balanta, cu ascendent in varsator si mijlocul cerului in fecioara? =)) Ca taurul... Nu, nu e bine cu zodiile in poezie. Vezi cum faci, poate schimbi si finalul, ca e cu mai multe... intelesuri =)). Ma scuzi.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
stiu ca merg impotriva regulamentului dar scriu aici . nu ma deranjeaza ca sunt trimisă in şantier , mă deranjează că nu se dă nici o explicaţie cât de cât ca să simt si eu că sunt intr-un atelier literar . Dacă nu sunt demnă de atelierul vostru-aşa şi spuneţi şi mă voi retrage .
pentru textul : Gând lucid deGeorge draga, prin prisma aforismului din strofa a doua (exceptional!) tu esti cu siguranta un solitar.
asa e, legenda continua. :)
pentru textul : Legenda continuă desa ne citim la anu' si etcatera.
"Oh, da. Leul din mine, tolanit pe artera pamantului/ cu nesaț a privit buzele tale roșii și mici" Ce vreau sa spun este ca se poate elegant fara "ca un leu", "ca o pungă", "ca un mugur". De trei ori in aceeasi poezie! Desi nu imi place cum spui, imi place ce spui. Intunericul fosnind ca o punga, artera pamantului, viul pe viu încolțește, la pândă - ce imagini! Pirotehnice. Tot respectul pentru copacul cunoasterii, antic vechi si de demult, inca valabil in prezent, dar prezentul ni se intampla cu verbe moderne precum "a cobori" fara "s". Impresia generala, nu numai a mea, este ca poeziile tale, erotice sau nu, incep ca un raget de leu ori urlet de lup si se termina cu un mieunat. Poemul meu preferat ramane, in ciuda finalului, "Insuportabila ușurătate a frumuseții", Il vad si aici. Cu alte cuvinte: te citesc mult mai des decat te comentez.
pentru textul : gata de aruncat în prăpastie mirii dede mic aveam o pasiune: jucăriile mele. când am crescut mare, vorba cântecului : "pribeag invit la haiducie, tâlhari ce noaptea trag în gol, am bancuri pentru voi o mie, eu însumi sunt un banc nasol" nu știu cum am avut o revelație după cum stă scris: "să facem și politichie, că e o artă, din lighean, privesc la mândra jucărie, ce jucărie mai eram", pe scurt totul ține de planuri, cum îmi spunea un prieten, versuri celebre de altfel:"dar am și planuri, viziune, își zise-n bubble el poetul, curând întreaga națiune, va spune: tu ești internetul" și niciodată nu mi-a lipsit capacitatea de a structura... bobadilit, nu alta...
pentru textul : firesc deNu-i vorba de lipsa soluţiilor, Paul, ba din contră. Fără falsă modestie, am scris atât de mult în vers clasic (temporal, cantitativ), încât pot mula într-un mod acceptabil orice ideatică pe orice formă. Cred că e, mai degrabă, lejeritate. Oricum, dacă ne uităm atent, doar într-un loc cratimile pot fi acuzate ca surogat al unei soluţii, adică aici: "O frază-albastră-mi arde o pupilă". În rest, e vorba de cratime absolut fireşti (contopire de sunete), folosite şi răsfolosite de toţi poeţii.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deDraga Marina, multumesc de trecere. Si pentru sinceritate. Violeta
pentru textul : Șoapte deMulte nume cunoscute pe aici.
Felicitări, Laurenţiu, Andrei!
pentru textul : Palmaresul Festivalului Internaţional de Literatură “Tudor Arghezi” – Ediţia a XXXII-a, 2012 deMarinela, bine ai revenit. Tinand cont de durata absentei tale, iti recomand sa citesti din nou regulamentul sitului ( intre timp au aparut unele amendamente) si iti doresc mult succes. Sa speram ca, sub celelalte texte pe care le vei posta, cititorul va avea prilejul sa-si spuna parerea inaintea autorului! Autocomentandu-te, e ca si cum l-ai invita la tine, i-ai umple paharu, apoi i l-ai lua din fata si l-ai bea tu. la bune citiri.
pentru textul : Agora desalut acest demers al domnului Cristea si mai ales faptul ca ni l-a prezentat si noua, celor care la vremea aceea n-am apucat sa-l citim. e drept, prilejul ales nu este tocmai cel potrivit, insa articolul domnului Cristea dovedeste si o mana sigura si o parere autoritara si pune si putin echilibru intre omul Paunescu si poetul Paunescu. stiu ca avind in vedere prilejul n-ar trebui sa gasesc niciun motiv de satisfactie, insa nu pot sa nu remarc profesionalismul in conceperea acestei scurte introduceri in poezia celui de curand trecut in lumea umbrelor.
pentru textul : ADRIAN PĂUNESCU – Riscul pe cont propriu deDomnule Gorun,
Adrian,
vă mulțumesc!
pentru textul : plânsul salcâmilor dedin cauza urmatoarelor versuri nu mai cred nimic din rest, cu atat mai putin finalul...
pentru textul : here comes that rainbow again de"scriu de parcă l-aş biciui pe cristos
urcă gloabă golgota"
Paul ma bucur ca e fain.:) P.S. I urge you, sir, not to mock the mocker!:))) gday, Corina
pentru textul : Honestly dePaul, true, textul nu străluceşte. Şi, evident, nu mă reprezintă total. Dar am căzut în ispită. Ai dreptate şi cu finalul.
Silviu, îmblânzesc scorpia :).
pentru textul : Pilda omului care a tăcut desi apropos, ovYus, in cazul in care te intereseaza sa mai ramii pe Hermeneia (ceea ce este absolut la alegerea ta) va trebui foarte urgent sa iti inscrii o adresa corecta de email pentru ca altfel nu vei putea accesa Hermeneia in noua varianta. sper ca nu iti cer prea mult.
pentru textul : hermeneia 2.0 deo viziune a ascensiunii, evolutiei propriului eu. compozitia are o fluenta aparte prin forta dinamica a imaginilor. e interesant daca ai compus in romana si ai tradus sau invers si ma intreb asta pentru ca recurgi la o serie de genitive. totodata e interesant cit de puternica este influenta unei limbi asupra alteia, literar vorbind.
pentru textul : חונקת את הנקודה הבלתי נתפשת שלפני הנפילה deMarian, indreptatesc speranta ta la fel cum am primit mesajul atat de elegant formulat. Ne mai citim, nu? Bobadil
pentru textul : Meditație defaină ideea cu părinții substantive din care rezultă un verb. acțiunea adică. caligrafia modelată în zbuciumul mării, privirea răsărită peste țărm, axiomele drept corijare a raportului la sine ("restul împărțiriii la sine") și felul în care te-ai îmbrăcat în iubire. punct slab în exprimare este "cu_coada" și cred că se putea comprima exprimarea. sau poate tot farmecul constă în descriptiv și înșiruire detailată. oricum e bun textul și finalul memorabil. mi-l însemn în carnețelul cu citate alese.
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros deMai apare cate una ca asta. Fara explicatii, mai mult sau mai putin discursive care se vor "poetice". E viziune pur si simplu si atat ajunge ca sa fie poezie.
pentru textul : Pasărea de nailon deFii fericit, copilule, acolo unde esti. Si acolo unde sunt eu e bine si fericire. "Scrum"-urile se vor termina curand. Dancus
pentru textul : Scrum XXII degreșeli de tipărire. Șantier
pentru textul : Transplant denicodem ador invidia la oamenii cu pretenţii religioase. e atît de previzibilă. e însăşi natura lor.
pentru textul : domnule Labiș detoata voia catre dumneavoastra, domnule Gorun. eu l-am scris...dar nu mai stiu exact cu ce mana. da, abia astept concluziile de care vorbiti.
pentru textul : Danaidă deLaurentiu... niciodata nu am discutat despre ceea ce exista ca premisa a textului poetic si chiar nu ma intereseaza daca este cu adevarat ceva ori cata autenticitate are la izvoare poezia... discutam despre "produs", virtutile ori minusurile acestuia, de pe o pozitie acceptata ca fiind subiectiva, ne spunem parerea si cam atat... uneori, din pozitia de lectori, ne permitem sa oferim alternative ori sfaturi dar desigur ca aici nici nu se pune problema de asa ceva, mai ales datorita faptului ca avem de-a face cu un autor mai mult decat exigent cu el insusi cand e vorba despre parerea altora :)
pentru textul : arabescurile dorului deAi unele expresii suspecte: "ultimul oftat ca amintire/ trupul ei un templu sacru/ o frumusețe adevărată/ doar ea a știut
să-și ascundă sufletul". Păcatul lor nu e că sunt prăfuite/ bătrâneşti, ci faptul că nici contextul nu le ajută deloc, ele cad ca din alt text, text al altui secol.
Cred că "reflexia mării" e un termen mai adecvat.
pentru textul : las merii să tacă deMargas, tu nu ti-ai adulmecat niciodata moartea, privindu-te in oglinda? Narcisista si flamanda iluzie este moartea! Deja am comentat prea mult. O seara faina.
pentru textul : Adulmecând osul deMă bucur mult când aflu astfel de veşti, fie şi despre poeţi pe care i-am cunoscut doar în spaţiul virtual. Simt că îmi creşte inima fiindcă apreciez poezia ta, Paul, şi a altora desigur. O carte e în primul rând o frumoasă aducere-aminte pentru mine, este acel lucru pe care îmi place să îl percep cu toate simţurile - miros, pipăit, auz (foşnetul foilor) şi văz desigur. Recunosc că nu o gust :) Felicitări autorului!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deinca astept raspuns la intrebarea: Unde este aici poezia?
pentru textul : I have a dream deeu știam că leonida lari a murit...
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deSa zic ce nu merge in poemul asta, ok? "fara de racoare raman nucii" o tentativa de a reda imposibilul printr-o metafora greoaie si o consonantica in "n". "si se topesc stramosi sub talpa crucii" - doar pentru ritm (sub apasarea crucii ar fi introdus muzicalitatea) plus imaginea deplasata de "topire" sub "talpa crucii" care, desi materializeaza simbolul, pierde expresia din versul anterior. "fosnind a pustiire si-a nimic" - o tautologie nesustinuta decat de dragul rimei. Oricum, apreciez aceasta incercare de "fals-sonet" (chiar fals) ca atare. Insa cu asemenea tentative sunt cat se poate de exigent. Mai ales ca iubesc genul. Bobadil
pentru textul : În zodia şopârlei deSa inteleg ca EA e balanta, cu ascendent in varsator si mijlocul cerului in fecioara? =)) Ca taurul... Nu, nu e bine cu zodiile in poezie. Vezi cum faci, poate schimbi si finalul, ca e cu mai multe... intelesuri =)). Ma scuzi.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii II dePagini