Lucian, să fi fost numai strofa patru și era suficient să fie o poezie frumoasă. Asta nu înseamnă că restul nu e bun, dimpotrivă. Nu știu pe cine ai vrut să zugrăvești dar eu m-am gândit la mama și la bunica mea. Reușită metafora "ochi alabaștri". /O\
Aalizeei, mulțumesc pentru aprecieri. Și lui Sorin pentru efectul elegant al fotografiei. Dacă am reușit în text să păstrez nuanța, asta nu e tocmai rău :).
Hanny, Stef, Radu, mă durea capul, nu m-am supărat, ești darnic cu aprecierile, în ultima vreme scriu foarte rar. Excelentă parodia. Radu, să știi că nu prea eram isteț la ora respectivă, dar la picioare m-am gîndit tot timpul, chiar înainte de a o scrie, gambele lor necontrolate, încercînd să scape
Am comentat chiar textul - am precizat că nu aduce nimic nou. De ce e așa - cred că suntem destul de maturi poetic să știm asta. E un text cu tălpi, mir, îngeri. Mai lipsea albastrul.
Poemul acesta este pentru mine încă o dovadă (dacă mai era nevoie) că acest autor se joacă pur și simplu cu talentul său uneori. Rezultatul sunt poeme ca acesta în care poți găsi destule elemente interesante (așa cum bine spun ante-comentatorii mei) mai puțin pe poetul Virgil Titarenco.
Cred că ar trebui să vă luați întâi Dvs. însuși puțin mai în serios Domnule Titarenco... cel puțin în linia acestui gen de poesis pe care ni-l prezentați. Dacă însă e joacă, din punctul meu de vedere, joaca artistului ar arăta altfel.
Marga
P.S. Una peste alta (special pentru un antecomentator cu probleme de persistență a memoriei) poemul are vibrație, deci oferă răsplata lecturii. Restul sunt desigur, exigențe la care nu aș renunța.
Mulțumesc, Alma, că ai trecut de recele acesta pentru a simți celelalte puncte cardinale. Nu văd acum ligamentul acela, dar când îmi trece orbirea, văd eu ce îi pot face. Până atunci acopăr memoria cu inima. :)
Multumesc pentru opinii... vizualizarea acestora imi arata inca o data cat de subiectiv este orice demers critic si din cate perspective diferite putem aborda un text. Textul este unul in care m-am situat intentionat la un nivel nepretentios si de aceea ai gasit atatea formulari comune Virgile... asta era si miza. Numai ca vezi tu, banalul acesta este suprasaturat cu adevaruri personale care s-au vrut transmise fara echivoc. In cazul acestui text chiar depinde foarte mult de gustul cititorului. Personal l-am vrut cat mai fara zorzoane. Andrei... e o obsesie folositoare :)
habar n-am dacă tu știi asta sau nu (probabil nu în întregime) dar asta, tocmai asta te face un artist. arta nu este viață și viața nu este artă dar e ca în matematica discretă (sper să nu spun o gogomănie) cu cît arta e mai involuntar aproape de viață cu atît este mai artă. Dumnezeu este un artist nu pentru că a făcut viața ci pentru că a făcut-o incomensurabil de vulnerabilă la instabilitate. De aceea pînă și o pudră de praf pe o mobilă sau gura ciobită a unei sticle pot însemna atît de mult prin atît de puțin.
Oana, ca atenție la detaliu și atmosferă nu stă rău textul acesta. Unde șchioapătă: fir epic (slab, slab), exagerări (și acelea clișeistice), fragmente nesusținute logic ("Bărbații erecți răman pe freeze, cu degetele încă butonând isteric"; " Doar ochii mai mișcă în orbitele iritate de prea multe nopți de nesomn simultan" - la cine se referă "simultan"? - nu e nevoie să-mi explici mie, ci sa reformulezi ). Chestia cu "EA" pică rău, dar rău de tot. Ai și ceva typo, revezi textul, te rog.
sau, mai degrabă, neagră, viaţa pornită în trombă de la nuanţe de roz către ceea ce devine este descoperită cu gustul "prins" din "cartea bucatelor" şi se derulează sarcastic- hilar înspre "catedralele melancoliei".
am zâmbit şi am oftat, nu mai ştiu care a fost prima reacţie, poate că cele două stări chiar s-au suprapus!
iata ca textul asta a ridicat o problema: pe mess, cineva ( membru al sitului, dar, pentru ca nu a intervenit aici, banuiesc ca a avut motivele sale si i le respect) imi spune ca textul pare o rescriere a unuia haiku apartinand lui Serban Codrin. anume: "greieri in altar cantand un psalm de demult iisus pe ganduri' spre rusinea mea, marturisesc ca nu am stiut pana acum nimic despre d-l Serban Codrin. Si nici acum nu stiu, de fapt. Voi incerca sa aflu mai multe, am inteles ca este un mare autor de haiku cu tema religioasa. "Capetele de acuzare", ca sa spun asa, sunt atat mesajul, cat si forma eliptica a textui meu. Imi cer scuze, dar asemanarea, atata cata este, e pur intamplatoare, cauzata de folosirea unor simboluri imuabile si vechi de cand lumea. Detest plagiatul. sa nu uit: multumesc, Andu. Probabil ca de acolo provine expresia "cu tzaraita". :)
începutul e frumos,desi putin straniu,chiar ca e greu sa spui,uneori,la revedere asa cum vrei.Din strofa a doua cred ca primele doua versuri stau bine în picioare,apoi ce urmeaza ,mi se pare, o explicatie prea lunga.Iar "copii supraviețuitori ai hoardelor barbare" este de-a dreptul comun.Cred ca s-ar putea lega usor cele doua versuri de strofa a treia.Pentru ca încheierea este o adevarata "finis coronat opus".Cu cele bune.
îmi place. aş renunţa,totuşi, la ultimul vers.
aş lăsa aşa:
"Să moară goală bezna,
zăpada plic în sobă.
Să nu băgăm de seamă"
ultimul vers mi se pare destul de preţios pe lângă "ceaiul de plante,gerul urşi şi foci,etc.", "vorbitul pustiului" dezvoltându-mi un alt tip de mesaj care nu se potriveşte cu atmosfera atât de frumos aşezată până acolo.
citez: "Să intri doar banală/să-mi ceri un ceai de plantă.
Să moară goală bezna/ zăpada plic în sobă." - versuri foarte bune;
"zăpada plic în sobă." - un vers de excepţie pentru care te felicit
contestat și prăfuit de indiferență, revendicat și nerevendicat, șușotit pe la colțuri de suflete sau strigat în spărturi de cer, subiectul "Dumnezeu" (după unii predicatul "Dumnezeu"), Marele Ceasornicar, Marele Arhitect este actual în ceea ce scriem pentru că este actual în ceea ce trăim...Îl creștem și ne crește...Îl plămădim și-L scuipăm...rămâne Marele nostru Anonim! salut inițiativa și postez și eu aruncătura mea de băț în apa Lui cu îngeri Poem din doi în doi 1. Dă-te băă jos de pe cruce! Mama voastră de hoți și de mincinoși! 2. Viața era un lemn cu rădăcini albastre: creșteau deasupra noastră spre pământul cel bun. Lumea era rodul unei iubiri dintre un sus prea sus și nimic altceva. 1. Ce lumină, măă? E plin cimitirul de voi! 2. Pietrele deja șușoteau ștrengărește taina mormântului gol. Drumurile țipau ca toți pruncii lumii! Respirau prima gură de veșnicie din două mâini găurite, curate de sânge și murdare de noi. 1. Mamăăă, ce duhnește Ăsta a cer!
Ionuț, dacă-mi permiți să-ți spun așa, zici frumos aici, îmi place cum o faci, și te văd apropiat de poezia, poate chiar persoana, Ioanei. Cred, totuși, că pentru acel "prag al suferinței prin poezie" (sper să țin minte sintagma) nu vom fi niciodată destul de bătrâni. Iar metamorfoza de care amintești, cred că ne va sta întotdeauna în față. Ea, sau întotdeauna o alta.
vlad turburea cel puțin în ceea ce ține de adresările lui către mine e un mujic, și nu știu dacă dă bine să-l lăudați, domnule titarenco. nu dau exemple, le-ați văzut și nu le-ați sancționat la momentul respectiv. cît, domnule titarenco, o să le mai permiteți lui vlad turburea și alinei manole să-mi zică că am brînză pe la gură, că mă așteaptă caprele la muls sau cîte (cîte!) lucruri de genul, sub texte care n-au nici o legătură cu mine și oricum, așa, în comentarii aruncate numai să mă jignească. de bine de rău sînt unul din cei mai apreciați membri hermeneia în afar sitului și mă bucur de o popularitate la care vlad turburea și alina manole nu visează. de aceea nici nu le răspund, sperînd că or să înceteze. dar văd că nu o fac. întreb deci, vor fi sau nu suspendați? pe mine m-ați suspendat pentru abateri infime de la regulament ori chiar degeaba (că mi-am acordat o peniță, sau mai demult că am scris o poezie de un vers care vi s-o părut bătaie de joc). nu știu dacă vă puteți făli așa că sînteți un om al dreptății odată ce tolerați astfel de comportamente pe hermeneia. și ce dacă vin din partea unor oameni trecuți de prima tinerețe - alina manole și vlad turburea. ei nu pot răspunde legilor sitului?
Ştefan, mă onorează prezenţa ta sub haiku-urile mele. Nu au prea mulţi cititori, dar sunt bucuroasă pentru cei ce îşi fac timp să contemple imaginile înrămate în cuvinte.
Zâmbesc la sintagma ,,cum trebuie" şi-ţi mulţumesc.
Mă bucur mult că le-ai vizualizat pe acestea două. Se şi întrevede o legătură între ele: urcuşul spre lumină şi purtătorii de lumină. Vezi, haiku-ul nu folosşte metafora, doar o focalizează pe cea existentă lângă noi, atât de aproape ochiului şi inimii.
Te mai aştept şi la viitoarele poeme.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am eu senzatia sau fotografia era in alta tonalitate. daca e asa, cred ca atunci imi placea mai mult. dar poate nu era. cine stie..
pentru textul : Te iubesc dus-întors deLucian, să fi fost numai strofa patru și era suficient să fie o poezie frumoasă. Asta nu înseamnă că restul nu e bun, dimpotrivă. Nu știu pe cine ai vrut să zugrăvești dar eu m-am gândit la mama și la bunica mea. Reușită metafora "ochi alabaștri". /O\
pentru textul : Corabia chipului tău dedesi nu e frumos si nici nu e corect spus ""pipăind după zboruri"" etc, poemul imi place
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră dede aprecieri. Mulțumesc pentru semn.
Cu prețuire!
pentru textul : oniromahie deAalizeei, mulțumesc pentru aprecieri. Și lui Sorin pentru efectul elegant al fotografiei. Dacă am reușit în text să păstrez nuanța, asta nu e tocmai rău :).
pentru textul : kansas in june deEmil, excelent tot textul...dar finalul e de milioane!
pentru textul : a fost odata un tunel deDe data asta cred c-o să ajung şi eu. Având în vedere că sunt de-aici, din Târg, dacă pot ajuta cu ceva...
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deHanny, Stef, Radu, mă durea capul, nu m-am supărat, ești darnic cu aprecierile, în ultima vreme scriu foarte rar. Excelentă parodia. Radu, să știi că nu prea eram isteț la ora respectivă, dar la picioare m-am gîndit tot timpul, chiar înainte de a o scrie, gambele lor necontrolate, încercînd să scape
pentru textul : noaptea cailor de fier deAm comentat chiar textul - am precizat că nu aduce nimic nou. De ce e așa - cred că suntem destul de maturi poetic să știm asta. E un text cu tălpi, mir, îngeri. Mai lipsea albastrul.
pentru textul : downtown dePoemul acesta este pentru mine încă o dovadă (dacă mai era nevoie) că acest autor se joacă pur și simplu cu talentul său uneori. Rezultatul sunt poeme ca acesta în care poți găsi destule elemente interesante (așa cum bine spun ante-comentatorii mei) mai puțin pe poetul Virgil Titarenco.
pentru textul : uneori dumnezeu mă scoate din priză deCred că ar trebui să vă luați întâi Dvs. însuși puțin mai în serios Domnule Titarenco... cel puțin în linia acestui gen de poesis pe care ni-l prezentați. Dacă însă e joacă, din punctul meu de vedere, joaca artistului ar arăta altfel.
Marga
P.S. Una peste alta (special pentru un antecomentator cu probleme de persistență a memoriei) poemul are vibrație, deci oferă răsplata lecturii. Restul sunt desigur, exigențe la care nu aș renunța.
Mulțumesc, Alma, că ai trecut de recele acesta pentru a simți celelalte puncte cardinale. Nu văd acum ligamentul acela, dar când îmi trece orbirea, văd eu ce îi pot face. Până atunci acopăr memoria cu inima. :)
pentru textul : amintirea nordului deMultumesc pentru opinii... vizualizarea acestora imi arata inca o data cat de subiectiv este orice demers critic si din cate perspective diferite putem aborda un text. Textul este unul in care m-am situat intentionat la un nivel nepretentios si de aceea ai gasit atatea formulari comune Virgile... asta era si miza. Numai ca vezi tu, banalul acesta este suprasaturat cu adevaruri personale care s-au vrut transmise fara echivoc. In cazul acestui text chiar depinde foarte mult de gustul cititorului. Personal l-am vrut cat mai fara zorzoane. Andrei... e o obsesie folositoare :)
pentru textul : tango dehabar n-am dacă tu știi asta sau nu (probabil nu în întregime) dar asta, tocmai asta te face un artist. arta nu este viață și viața nu este artă dar e ca în matematica discretă (sper să nu spun o gogomănie) cu cît arta e mai involuntar aproape de viață cu atît este mai artă. Dumnezeu este un artist nu pentru că a făcut viața ci pentru că a făcut-o incomensurabil de vulnerabilă la instabilitate. De aceea pînă și o pudră de praf pe o mobilă sau gura ciobită a unei sticle pot însemna atît de mult prin atît de puțin.
pentru textul : jucării pentru fiul nostru dePai eu cred ca e cazul sa raspunzi, pentru ca eu, cel putin, nu cunosc istoria acestui fapt. Multumesc anticipat.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com deOana, ca atenție la detaliu și atmosferă nu stă rău textul acesta. Unde șchioapătă: fir epic (slab, slab), exagerări (și acelea clișeistice), fragmente nesusținute logic ("Bărbații erecți răman pe freeze, cu degetele încă butonând isteric"; " Doar ochii mai mișcă în orbitele iritate de prea multe nopți de nesomn simultan" - la cine se referă "simultan"? - nu e nevoie să-mi explici mie, ci sa reformulezi ). Chestia cu "EA" pică rău, dar rău de tot. Ai și ceva typo, revezi textul, te rog.
pentru textul : Femme fatale deAveţi dreptate. E o soluţie simplă. Voi modifica. Mă voi gândi şi la "tine/ mine/ stângă". Mulţumesc!
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul desau, mai degrabă, neagră, viaţa pornită în trombă de la nuanţe de roz către ceea ce devine este descoperită cu gustul "prins" din "cartea bucatelor" şi se derulează sarcastic- hilar înspre "catedralele melancoliei".
pentru textul : Série grise ou noire deam zâmbit şi am oftat, nu mai ştiu care a fost prima reacţie, poate că cele două stări chiar s-au suprapus!
congrats!
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deam mai modificat cîte ceva
pentru textul : tern de 6 deiata ca textul asta a ridicat o problema: pe mess, cineva ( membru al sitului, dar, pentru ca nu a intervenit aici, banuiesc ca a avut motivele sale si i le respect) imi spune ca textul pare o rescriere a unuia haiku apartinand lui Serban Codrin. anume: "greieri in altar cantand un psalm de demult iisus pe ganduri' spre rusinea mea, marturisesc ca nu am stiut pana acum nimic despre d-l Serban Codrin. Si nici acum nu stiu, de fapt. Voi incerca sa aflu mai multe, am inteles ca este un mare autor de haiku cu tema religioasa. "Capetele de acuzare", ca sa spun asa, sunt atat mesajul, cat si forma eliptica a textui meu. Imi cer scuze, dar asemanarea, atata cata este, e pur intamplatoare, cauzata de folosirea unor simboluri imuabile si vechi de cand lumea. Detest plagiatul. sa nu uit: multumesc, Andu. Probabil ca de acolo provine expresia "cu tzaraita". :)
pentru textul : Golgotă defuture is analogue. text destul de bun. dar parca e facut din mai multe. eu m-as fi oprit dupa primele 4 strofe.
pentru textul : kodak film deStai linistita Cristina, nu ma descurajez eu asa de repede. Apreciez in schimb o parere sincera si o sugestie buna.
pentru textul : Between the bars deînceputul e frumos,desi putin straniu,chiar ca e greu sa spui,uneori,la revedere asa cum vrei.Din strofa a doua cred ca primele doua versuri stau bine în picioare,apoi ce urmeaza ,mi se pare, o explicatie prea lunga.Iar "copii supraviețuitori ai hoardelor barbare" este de-a dreptul comun.Cred ca s-ar putea lega usor cele doua versuri de strofa a treia.Pentru ca încheierea este o adevarata "finis coronat opus".Cu cele bune.
pentru textul : semnul de plecare demerci Matei. uneori parca as vrea sa pot scrie mai mult despre asta. e ca un spatiu poetic uitat al tarii mele care nu mai exista
pentru textul : scaranoastradebloc deîmi place. aş renunţa,totuşi, la ultimul vers.
aş lăsa aşa:
"Să moară goală bezna,
zăpada plic în sobă.
Să nu băgăm de seamă"
ultimul vers mi se pare destul de preţios pe lângă "ceaiul de plante,gerul urşi şi foci,etc.", "vorbitul pustiului" dezvoltându-mi un alt tip de mesaj care nu se potriveşte cu atmosfera atât de frumos aşezată până acolo.
citez: "Să intri doar banală/să-mi ceri un ceai de plantă.
Să moară goală bezna/ zăpada plic în sobă." - versuri foarte bune;
"zăpada plic în sobă." - un vers de excepţie pentru care te felicit
pentru textul : Conjunctiv decontestat și prăfuit de indiferență, revendicat și nerevendicat, șușotit pe la colțuri de suflete sau strigat în spărturi de cer, subiectul "Dumnezeu" (după unii predicatul "Dumnezeu"), Marele Ceasornicar, Marele Arhitect este actual în ceea ce scriem pentru că este actual în ceea ce trăim...Îl creștem și ne crește...Îl plămădim și-L scuipăm...rămâne Marele nostru Anonim! salut inițiativa și postez și eu aruncătura mea de băț în apa Lui cu îngeri Poem din doi în doi 1. Dă-te băă jos de pe cruce! Mama voastră de hoți și de mincinoși! 2. Viața era un lemn cu rădăcini albastre: creșteau deasupra noastră spre pământul cel bun. Lumea era rodul unei iubiri dintre un sus prea sus și nimic altceva. 1. Ce lumină, măă? E plin cimitirul de voi! 2. Pietrele deja șușoteau ștrengărește taina mormântului gol. Drumurile țipau ca toți pruncii lumii! Respirau prima gură de veșnicie din două mâini găurite, curate de sânge și murdare de noi. 1. Mamăăă, ce duhnește Ăsta a cer!
pentru textul : Dumnezeu deIonuț, dacă-mi permiți să-ți spun așa, zici frumos aici, îmi place cum o faci, și te văd apropiat de poezia, poate chiar persoana, Ioanei. Cred, totuși, că pentru acel "prag al suferinței prin poezie" (sper să țin minte sintagma) nu vom fi niciodată destul de bătrâni. Iar metamorfoza de care amintești, cred că ne va sta întotdeauna în față. Ea, sau întotdeauna o alta.
pentru textul : Fotografii cu oameni mici devlad turburea cel puțin în ceea ce ține de adresările lui către mine e un mujic, și nu știu dacă dă bine să-l lăudați, domnule titarenco. nu dau exemple, le-ați văzut și nu le-ați sancționat la momentul respectiv. cît, domnule titarenco, o să le mai permiteți lui vlad turburea și alinei manole să-mi zică că am brînză pe la gură, că mă așteaptă caprele la muls sau cîte (cîte!) lucruri de genul, sub texte care n-au nici o legătură cu mine și oricum, așa, în comentarii aruncate numai să mă jignească. de bine de rău sînt unul din cei mai apreciați membri hermeneia în afar sitului și mă bucur de o popularitate la care vlad turburea și alina manole nu visează. de aceea nici nu le răspund, sperînd că or să înceteze. dar văd că nu o fac. întreb deci, vor fi sau nu suspendați? pe mine m-ați suspendat pentru abateri infime de la regulament ori chiar degeaba (că mi-am acordat o peniță, sau mai demult că am scris o poezie de un vers care vi s-o părut bătaie de joc). nu știu dacă vă puteți făli așa că sînteți un om al dreptății odată ce tolerați astfel de comportamente pe hermeneia. și ce dacă vin din partea unor oameni trecuți de prima tinerețe - alina manole și vlad turburea. ei nu pot răspunde legilor sitului?
pentru textul : starea hermeneia deUn text clar, cu mesaj.
Remarc:
câteodată somnul devine proeminent
îmi apasă ochii
și sparge cumințenia viselor
Această lectură m-a încântat, mulţumesc.
pentru textul : dintre toate durerile am ales așteptarea deŞtefan, mă onorează prezenţa ta sub haiku-urile mele. Nu au prea mulţi cititori, dar sunt bucuroasă pentru cei ce îşi fac timp să contemple imaginile înrămate în cuvinte.
pentru textul : Haiku (9) - Neguri şi reverii deZâmbesc la sintagma ,,cum trebuie" şi-ţi mulţumesc.
Mă bucur mult că le-ai vizualizat pe acestea două. Se şi întrevede o legătură între ele: urcuşul spre lumină şi purtătorii de lumină. Vezi, haiku-ul nu folosşte metafora, doar o focalizează pe cea existentă lângă noi, atât de aproape ochiului şi inimii.
Te mai aştept şi la viitoarele poeme.
Pagini