(exercițiu literar) În piața gândurilor revoluționare Vindeam lei, elefanți, urși și câțiva cerbi. Taraba era ascunsă sub diferite bolți: De piatră, de cer, de ochi, de biserici… Stăteam cu toate amintirile alandala. Cele mai clare erau din copilărie. Mi-aș fi dorit să le pot pune la tarabă. Mai ales propriul chip de copil. Erau însă prea multe culori pe fond. Peste toate nevăzuta boltă de lemn, Cu colțuri, gheare interpretate de flaute. De niciunde treceau mașini străine.
Bine ai revenit, Dorina! (și cu text, și cu comentarii)
Reamintesc un paragraf din regulament în care se precizează că trebuie să prezentăm motivația evidențierii unui text prin acordarea unei „penițe de aur”, mai ales că, înainte de a face click pe ultimul buton de acordare a peniței, este afișat un text scris destul de mare și anume: Asigură-te că ai explicat rațiunea acordării în comentariul făcut. Este bine, și necesar, atât pentru autorii textelor evidențiate, cât și pentru ceilalți lectori.
Ștefan, mie mi se pare că ție îți place să scrii. Și asta este foarte bine, de aceea suntem aici. Dar vreau să te rog ca, atunci când postezi pe hermeneia, să accepți să primești orice fel de comentarii. Doar la cele care încalcă regulamentul, chiar și pe acela al bunului simț, va interveni moderatorul. În rest, ești pe cont propriu. Iar asta nu înseamnă regula junglei, pentru că hermeneia nu e nici junglă, nici maidan. Un comentator și-a exprimat părerea în legătură cu textul tău și, pentru că acel comentator este și directorul acestui site, și-a exprimat părerea și în legătură cu penița acordată. Știi ce înseamnă o peniță pe hermeneia? Probabil că nu, pentru că altfel, îndrăznesc eu să sper, nu reacționai așa cum ai reacționat. Dragul meu, o peniță nu îți dă ție, ca și autor, nimic din ceea ce nu aveai, și cu atât mai puțin textului tău. Nu a pretins nimeni asta. Dar o peniță reprezintă modalitatea de apreciere, de recomandare a unui comentator, făcută celorlalți membri ai site-ului. Penița reprezintă un fel de "Atenție, acesta este un text remarcabil, ar fi bine dacă l-ați citi." De aceea s-a atras și în trecut atenția, și poți fi sigur că se va face în continuare, indiferent dacă autorul va protesta întotdeauna (pentru că, desigur, modestia e o boală de care ne ferim cu toții), asupra acordării unor penițe unor texte care , în aprecierea consiliului editorial, nu merită astfel de penițe. Desigur, consiliul editorial hermeneia nu reprezintă nici un fel de for literar, dar până una alta tot ce facem este să monitorizăm direcția sau direcțiile în care se îndreaptă site-ul și instrumentele pe care site-ul le pune la dispoziție membrilor săi. Ne dorim calitate pe hermeneia, și cred că asta îți dorești și tu. Dacă însă ai impresia că hermeneia este doar un loc în care să te manifești așa cum probabil nu o faci în viața reală, te rog să te mai gândești. Personal am încredere că vei reuși să ai cu adevărat încredere în ceea ce faci. Iar asta înseamnă nu să ignori orice părere negativă ("este doar o parere subiectiva de care o sa tin seama in limita bunului simt. adica sub nico forma"), ci să înveți câte ceva de la fiecare, iar atunci când nu ești de acord, să te comporți cu demnitate. Îți voi mai spune încă ceva. Am fost de părere de când ai venit că scrii deosebit, dar aceasta nu împiedică două lucruri: să scrii din când în când comun sau chiar prost și, mai ales, să îți păstrezi cu adevărat modestia. Nu modestia masca ironiei, ci adevărata modestie. Te aștept să scrii, și să scrii din ce în ce mai bine. Asta nu se face însă închis într-o bulă de sticlă.
Ani, in poezie este important si ce exprimi dar si cum exprimi. Uite formulari de genul "fiorul neamului", "semnele zborului"' "intunericul neființei"' "lumina conștiinței" si mai ales excesiva utilizare a acestor constructii nu pot constitui fundament pentru o poezie de calitate. Apoi faptul ca intr-un singur vers sugerezi de trei ori ideea circularitatii "cercurile mandalei-invârtite pe mijloc" nu cred ca poate fi o virtute poetica ci numai o scapare pleonastica. Eu iti sugerez sa nu te simti neinteleasa in ceea ce scrii pentru ca din cate am observat pe aici sunt destui oameni poate mai familiarizati ca tine cu elementele unui plan hermetic ci sa intelegi ca primul nivel de care se loveste cititorul in cazul unui text este cel literal si abia apoi patrunde mai departe.
Hai să-ncercăm să ridicăm puțin nivelul scriiturii. Lăsăm canțoneta, jocurile ușoare și să vâslim gondola spre ape mai serioase. Veneția trebuie să inspire mai mult decât atât. Ce zici?
interesant. "cu torțe" a fost adaugat ulterior. cam dupa vreo douazeci de minute. si recunosc, a fost o decizie pe care as avea tendinta sa o clasific drept impulsiva. si din nou nerevizuita. nu pot spune ca imi displace in mod necesar. dar ar fi presupus o constructie mai elaborata pentru introducerea ei. asa ca deocamdata o scot. multumesc pentru citire si observatii.
OK, bănuiam că face parte dintr-o lucrare mai amplă, însă, aşa cum probabil ştiţi, pe net, textele se citesc, de cele mai multe ori, ca de sine stătătaore. Cu atât mai mult cu cât cititorul dă pentru prima dată de un fragment, chiar dacă acesta vine ca o continuare la altele. Bun. În cazul nostru, mă apuc să citesc. Citesc, citesc, autorul mă plimbă, mă plimbă, pentru a-mi spune că personajul îşi umblă în, pardon!, izmene. Cum ar trebui să reacţionez eu? Ar trebui să fiu entuziasmat? Ce anume din acest text are pretenţia să mă facă să citesc urmarea? Lipsa oricărei idei? N-aş prea crede asta.
Sfaturi sincere şi utile? Tăiaţi drastic din descrieri! (textul de mai sus are numai descriere). Dacă nu, alternaţi-le cu introspecţii al personajului, cu dialog, ca stil, ca expresie, ca ceva, cu ceva. Recitiţi textul! De câte ori ne spuneţi cum cade lumina, ce fel de lumină, de beznă, cât şi cum este lumina/bezna unui loc? Şi, mai ales, în ce stil? Unul neîngrijit, greoi, pe alcouri prea "peotic", pe alte alocuri, prozaic, cu redundanţe (citez "ferestrele blocurilor")... Revizuiţi punctuaţia. Dar, cel mai important, dacă doriţi să "prindeti" cititorii, veniţi cu o idee, în primul rând. Dacă ea este inedită şi bine expusă, cu atât mai bine. Cam atât.
Scuză-mă, Ștefan, am uitat să-ți arăt părțile bune, mai multe, am început cu vestea rea și m-am oprit acolo. Deci secvențele bune sunt: 1,2,4, 5, și ultima, a șaptea. De altfel ți le semnalase și Paul. Amestecul acesta frapează la tine: de versuri excelente lângă subnaivități banale(vezi citatul anterior cu portocalele). Nu trebuie să fii decât puțin mai exigent și crești frumos.
a mers atat minunat pana spre final, mai putin ultimul vers. mi-a placut contemplarea creatiei, dar imi pare mult prea marunta lucrarea lui Dumnezeu. in plus, alaturarea heruvim/inger deranjeaza, atat timp cat nu imi spune ceva anume. iar daca ar trebui sa-mi spuna ceva, se aude foarte infundat.
Rafael, marturisesc ca intr-un anume fel m-a "incitat" fractalul tau si m-am gandit ca totusi poemul acela nu e o ghicitoare :-), referindu-se la naturaletea unor forme, intamplari sau poate chiar personaje in carne si oase si totodata la imperfectiunea nesfarsita a acestora (caracteristica a fractalului, nu?) si de aceea acum nu sunt deloc surprins ca ai gasit aici formele desenate in nisip de un visator, perisabilitatea a tot ceea ce este etern atunci cand se reflecta in apele existentei noastre. Cat despre apex, numai de bine ! :-) Nu stiu ce semnificatie dadeau persii acestuia (poate ma luminezi tu) dar eu m-am gandit la acel punct catre care se indreapta sistemul nostru solar cu cca 20km/s parca. Banal si previzibil ca intreaga mea existenta. Multumesc de citire si semn, Andu
Dorin, mulţumesc. Cineva mi-a spus că ar fi prea metaforic, dar eu am numărat exact patru metafore propriu-zise, să mi se ierte mărturisirea, poate mă înşel. Restul sunt alte figuri de stil sau natură brută. Cât despre titlu, parcă gândim la fel.
cristina, măcar dacă ai fi atentă să comentezi acolo unde am scris asta şi nu aiurea. dar da, am scris asta, şi dacă ai avea capacitatea să te prinzi de poantă (ceea ce se pare că îţi lipseşte cu desăvîrşire în această atitudine gomosasă cu care defilezi), deci dacă ai fi mai atentă ai putea observa că este vorba despre o ironie şi citam (în mod sarcastic, ... mai e nevoie să subliniez ca să te prinzi şi tu?!) afirmaţia la fel de gomoasă a Almei. Dar recunosc... poate am pretenţii prea mari de la tine ca să mă aştept să pricepi subtilităţi.
Mulţumesc dle Nicodem, pentru aplecarea cu înţelegerea justă asupra poemului meu, pentru aprecierea şi sugestiile făcute. Mă bucur să constat ca sunt şi destui oameni de bună credinţă pe acest site.
Vă doresc tuturor mult noroc!
Corolar: oamenii de știință susțin că dacă generații umane la rând s-ar naște pe planete cu gravitație diferită de cea a Pamântului, corpul uman ar suferi mutații esențiale. Chiar membrele corpului s-ar putea să primească alte poziționări.
eşti penibil. şi copilăros. dacă tu nu ştii ce înseamnă sectanţi, crezi că am eu timp şi chef acum să te luminez? şi mai ales să-ţi răspund la întrebări copilăreşti ?
Am şters-o pisiceşte ! Ha, HA Ha ! ce fenomenal eşti, ce întrebare de baraj ai pus ! Mă plictisesc chestiile astea alea tale cu sectanţi etc, ca să-mi mai pierd timpul cu ele. joacă-te cu alţii.
Şi încă ceva, pune serios mâna pe carte şi vezi ce s-a întâmplat la Nurnbeg. Şi din perspectiva Tribunalului Penal Internaţional ( TPI).
Mi se pare că tu nu ştii istorie şi o cam dai cotită. Aşa cum mă aşteptam, de altfel.
eu cred că inocența este ca o formă austeră de inoculare a păcatului omenesc, în sensul naivității greșelii / pîngăririi sufletești. pronumele personale încarcă inutil. se putea mai simplu "palmelor războinice". însă îmi place limbajul simplu raportat la complexitatea sensului. ideea finalului e bună însă negațiile generalizate aduc senzația artificialului. cu toate că aparent sau real se parcurg spații intangibile între limite - pauză în eter. senzație de plutire.
foarte frumos poem. este de o limpezime molcomă, scrisă de un suflet împăcat cu viața, în care lumina tresare atât la propriu cât și la figurat, stilistic. aproape ireproșabil, (acea repetiție "nimic"), dar cursivitatea și intensitatea cu care transmite liniștea e înfiorătoare, Daniela. iată un poem sedativ. pe care îl recomand și îl trec la preferate. și... eu sunt cel care mulțumește.
Dorine e chiar foarte bine scris textul acesta... e viu fratioare si misca, nu este doar o relatare si nici macar o colectie de fantasmo-amintiri... e viata in curgerea ei uneori lina, alteori impiedicata... nu am sa iti reprosez micile imperfectiuni formale ci am sa strig in gura mare ca-mi place. Faine mereu aceste intelegeri de sine in/din partea somnoroasa/feminina a noptilor.
Mie cinstit mi se pare un poem realizat, un pic prea clasic cu influente din poezia sud-americana nouazecista si prea static pe gustul meu, insa nimic nu mi-a deranjat lectura.. Placut, Andu
Ioana, iti multumesc de sfaturi. .... ce inseamna scenariu Im si sm? banuiesc ca e vorba diferente de intindere, dar totusi, mi-ar placea sa stiu denumirea. :)
nu prea înţeleg relaţia dintre titlu şi text. nu se mulează. textul pluteşte prin el însuşi, ok, şi e bine condus. mie-mi plac si primele două strofe. ce nu-mi place este că ieşi la suprafaţă foarte rar. ar trebui o macara aici :)
Un poem oarecum alambicat, cu multe întoarceri în sine. Destul de pretențios, departe de ieftina dragoste (știe autoarea ceva?) anunțată contrastant în titlu. Marina Nicolaev ne aruncă în față o lume în care sentimentul e desuet ori mereu întârziat, buna-cuviință dacă nu e demolată, e cel puțin părăsită. Orice se întâmplă, e accident, ne petrecem ființa la "second hand". Poemul nu-și propune valențe estetice subtile, deși rămâne surprinzător cu fiecare vers, ci își propune să dezbrace lumea pe care o trăim de o haină prea strâmtă, care, parcă, nu o încape. O lume în care totul trebuie să fie ieftin, iar dacă e scump, acum e la modă swarovsky, așa că "ar fi bine să nu ne mai vedem Feodor Mihailovici".
neuronii mei sufera, citesc cu incetinitorul.
ceea ce vreau este sa te intreb daca ai luat in calcul diferentele dintre dragoste si iubire, sunt doua feluri de pulsiuni necontrolabile, diferite, primele tin de placere si nejustificare decat prin instincte, celelalte tin de justificare, arhitectura, stiinta, realizare de sine.
dumnezeu amantul iubirii, dumnezeu necunoscut, o realizare de sine misterioasa, universul e peste tot pentru noi.
ma intrebam care e diferenta dinte: dumnezeu amant si dumnezeu iubirea. o vezi?
are un inceput putin mai greoi. eu una as taia prima strofa si am sa-ti spun si de ce. "si masinile mor" e ok, n-am mai auzit-o pana acum, insa "nu-i asa mami" l-am auzit de atat de multe ori incat in mod involuntar creierul meu si-a creat o bariera impotriva expresiei asteia. apoi, versul 2 mi se pare ca o da putin in patetic, care iarasi strica daca nu stii cum sa te pastrezi la o oarecare distanta. as fi mers pe ceva sugestiv, nu care sa dea mura-n gura, pentru ca asa cititorul se simte cumva obligat sa gaseasca o metoda care sa-l ajute sa asimileze informatia gata digerata.
"cu închizători nichelate la casat
programul rabla ne-am ales cu un waucer" imaginile astea( desi bune) nu se leaga.
"picuram prin pardoseala de marmură" versul asta mi-a placut mult, insa "abis"-ul de dupa il strica si-l aduce la granita cliseului.
per total poemul mi s-a parut chiar bun. ar mai trebui lucrat pe ici pe colo, mai ales la inceput unde erai cat pe ce sa ma pierzi. a da, si foarte tare imaginea " păpuşile au privegheat-o trei nopţi
aşa făcuseră în iarna trecută cu vecinul".
daca nu ar fi fost prima strofa probabil ca as fi trecut peste cele cateva scapari si as fi dat penita.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
(exercițiu literar) În piața gândurilor revoluționare Vindeam lei, elefanți, urși și câțiva cerbi. Taraba era ascunsă sub diferite bolți: De piatră, de cer, de ochi, de biserici… Stăteam cu toate amintirile alandala. Cele mai clare erau din copilărie. Mi-aș fi dorit să le pot pune la tarabă. Mai ales propriul chip de copil. Erau însă prea multe culori pe fond. Peste toate nevăzuta boltă de lemn, Cu colțuri, gheare interpretate de flaute. De niciunde treceau mașini străine.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 5 deBine ai revenit, Dorina! (și cu text, și cu comentarii)
pentru textul : lordul banal deReamintesc un paragraf din regulament în care se precizează că trebuie să prezentăm motivația evidențierii unui text prin acordarea unei „penițe de aur”, mai ales că, înainte de a face click pe ultimul buton de acordare a peniței, este afișat un text scris destul de mare și anume: Asigură-te că ai explicat rațiunea acordării în comentariul făcut. Este bine, și necesar, atât pentru autorii textelor evidențiate, cât și pentru ceilalți lectori.
Ștefan, mie mi se pare că ție îți place să scrii. Și asta este foarte bine, de aceea suntem aici. Dar vreau să te rog ca, atunci când postezi pe hermeneia, să accepți să primești orice fel de comentarii. Doar la cele care încalcă regulamentul, chiar și pe acela al bunului simț, va interveni moderatorul. În rest, ești pe cont propriu. Iar asta nu înseamnă regula junglei, pentru că hermeneia nu e nici junglă, nici maidan. Un comentator și-a exprimat părerea în legătură cu textul tău și, pentru că acel comentator este și directorul acestui site, și-a exprimat părerea și în legătură cu penița acordată. Știi ce înseamnă o peniță pe hermeneia? Probabil că nu, pentru că altfel, îndrăznesc eu să sper, nu reacționai așa cum ai reacționat. Dragul meu, o peniță nu îți dă ție, ca și autor, nimic din ceea ce nu aveai, și cu atât mai puțin textului tău. Nu a pretins nimeni asta. Dar o peniță reprezintă modalitatea de apreciere, de recomandare a unui comentator, făcută celorlalți membri ai site-ului. Penița reprezintă un fel de "Atenție, acesta este un text remarcabil, ar fi bine dacă l-ați citi." De aceea s-a atras și în trecut atenția, și poți fi sigur că se va face în continuare, indiferent dacă autorul va protesta întotdeauna (pentru că, desigur, modestia e o boală de care ne ferim cu toții), asupra acordării unor penițe unor texte care , în aprecierea consiliului editorial, nu merită astfel de penițe. Desigur, consiliul editorial hermeneia nu reprezintă nici un fel de for literar, dar până una alta tot ce facem este să monitorizăm direcția sau direcțiile în care se îndreaptă site-ul și instrumentele pe care site-ul le pune la dispoziție membrilor săi. Ne dorim calitate pe hermeneia, și cred că asta îți dorești și tu. Dacă însă ai impresia că hermeneia este doar un loc în care să te manifești așa cum probabil nu o faci în viața reală, te rog să te mai gândești. Personal am încredere că vei reuși să ai cu adevărat încredere în ceea ce faci. Iar asta înseamnă nu să ignori orice părere negativă ("este doar o parere subiectiva de care o sa tin seama in limita bunului simt. adica sub nico forma"), ci să înveți câte ceva de la fiecare, iar atunci când nu ești de acord, să te comporți cu demnitate. Îți voi mai spune încă ceva. Am fost de părere de când ai venit că scrii deosebit, dar aceasta nu împiedică două lucruri: să scrii din când în când comun sau chiar prost și, mai ales, să îți păstrezi cu adevărat modestia. Nu modestia masca ironiei, ci adevărata modestie. Te aștept să scrii, și să scrii din ce în ce mai bine. Asta nu se face însă închis într-o bulă de sticlă.
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deAni, in poezie este important si ce exprimi dar si cum exprimi. Uite formulari de genul "fiorul neamului", "semnele zborului"' "intunericul neființei"' "lumina conștiinței" si mai ales excesiva utilizare a acestor constructii nu pot constitui fundament pentru o poezie de calitate. Apoi faptul ca intr-un singur vers sugerezi de trei ori ideea circularitatii "cercurile mandalei-invârtite pe mijloc" nu cred ca poate fi o virtute poetica ci numai o scapare pleonastica. Eu iti sugerez sa nu te simti neinteleasa in ceea ce scrii pentru ca din cate am observat pe aici sunt destui oameni poate mai familiarizati ca tine cu elementele unui plan hermetic ci sa intelegi ca primul nivel de care se loveste cititorul in cazul unui text este cel literal si abia apoi patrunde mai departe.
pentru textul : amfora deHai să-ncercăm să ridicăm puțin nivelul scriiturii. Lăsăm canțoneta, jocurile ușoare și să vâslim gondola spre ape mai serioase. Veneția trebuie să inspire mai mult decât atât. Ce zici?
pentru textul : frumoasa veneţiană deinteresant. "cu torțe" a fost adaugat ulterior. cam dupa vreo douazeci de minute. si recunosc, a fost o decizie pe care as avea tendinta sa o clasific drept impulsiva. si din nou nerevizuita. nu pot spune ca imi displace in mod necesar. dar ar fi presupus o constructie mai elaborata pentru introducerea ei. asa ca deocamdata o scot. multumesc pentru citire si observatii.
pentru textul : nevoia de predictibil II deOK, bănuiam că face parte dintr-o lucrare mai amplă, însă, aşa cum probabil ştiţi, pe net, textele se citesc, de cele mai multe ori, ca de sine stătătaore. Cu atât mai mult cu cât cititorul dă pentru prima dată de un fragment, chiar dacă acesta vine ca o continuare la altele. Bun. În cazul nostru, mă apuc să citesc. Citesc, citesc, autorul mă plimbă, mă plimbă, pentru a-mi spune că personajul îşi umblă în, pardon!, izmene. Cum ar trebui să reacţionez eu? Ar trebui să fiu entuziasmat? Ce anume din acest text are pretenţia să mă facă să citesc urmarea? Lipsa oricărei idei? N-aş prea crede asta.
Sfaturi sincere şi utile? Tăiaţi drastic din descrieri! (textul de mai sus are numai descriere). Dacă nu, alternaţi-le cu introspecţii al personajului, cu dialog, ca stil, ca expresie, ca ceva, cu ceva. Recitiţi textul! De câte ori ne spuneţi cum cade lumina, ce fel de lumină, de beznă, cât şi cum este lumina/bezna unui loc? Şi, mai ales, în ce stil? Unul neîngrijit, greoi, pe alcouri prea "peotic", pe alte alocuri, prozaic, cu redundanţe (citez "ferestrele blocurilor")... Revizuiţi punctuaţia. Dar, cel mai important, dacă doriţi să "prindeti" cititorii, veniţi cu o idee, în primul rând. Dacă ea este inedită şi bine expusă, cu atât mai bine. Cam atât.
pentru textul : Spre periferie deşi încă ceva. poezia adrianei lisandru este o poezie pătrată. eu aşa o văd, aşa o simt ca formă, un cub rubik...
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deScuză-mă, Ștefan, am uitat să-ți arăt părțile bune, mai multe, am început cu vestea rea și m-am oprit acolo. Deci secvențele bune sunt: 1,2,4, 5, și ultima, a șaptea. De altfel ți le semnalase și Paul. Amestecul acesta frapează la tine: de versuri excelente lângă subnaivități banale(vezi citatul anterior cu portocalele). Nu trebuie să fii decât puțin mai exigent și crești frumos.
pentru textul : recreația mare dea mers atat minunat pana spre final, mai putin ultimul vers. mi-a placut contemplarea creatiei, dar imi pare mult prea marunta lucrarea lui Dumnezeu. in plus, alaturarea heruvim/inger deranjeaza, atat timp cat nu imi spune ceva anume. iar daca ar trebui sa-mi spuna ceva, se aude foarte infundat.
pentru textul : cerul visează altfel decât noi deRafael, marturisesc ca intr-un anume fel m-a "incitat" fractalul tau si m-am gandit ca totusi poemul acela nu e o ghicitoare :-), referindu-se la naturaletea unor forme, intamplari sau poate chiar personaje in carne si oase si totodata la imperfectiunea nesfarsita a acestora (caracteristica a fractalului, nu?) si de aceea acum nu sunt deloc surprins ca ai gasit aici formele desenate in nisip de un visator, perisabilitatea a tot ceea ce este etern atunci cand se reflecta in apele existentei noastre. Cat despre apex, numai de bine ! :-) Nu stiu ce semnificatie dadeau persii acestuia (poate ma luminezi tu) dar eu m-am gandit la acel punct catre care se indreapta sistemul nostru solar cu cca 20km/s parca. Banal si previzibil ca intreaga mea existenta. Multumesc de citire si semn, Andu
pentru textul : apex deDorin, mulţumesc. Cineva mi-a spus că ar fi prea metaforic, dar eu am numărat exact patru metafore propriu-zise, să mi se ierte mărturisirea, poate mă înşel. Restul sunt alte figuri de stil sau natură brută. Cât despre titlu, parcă gândim la fel.
pentru textul : sculptură în lemn viu deMultumesc. Am corectat.
pentru textul : Florin Mugur decristina, măcar dacă ai fi atentă să comentezi acolo unde am scris asta şi nu aiurea. dar da, am scris asta, şi dacă ai avea capacitatea să te prinzi de poantă (ceea ce se pare că îţi lipseşte cu desăvîrşire în această atitudine gomosasă cu care defilezi), deci dacă ai fi mai atentă ai putea observa că este vorba despre o ironie şi citam (în mod sarcastic, ... mai e nevoie să subliniez ca să te prinzi şi tu?!) afirmaţia la fel de gomoasă a Almei. Dar recunosc... poate am pretenţii prea mari de la tine ca să mă aştept să pricepi subtilităţi.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deMulţumesc dle Nicodem, pentru aplecarea cu înţelegerea justă asupra poemului meu, pentru aprecierea şi sugestiile făcute. Mă bucur să constat ca sunt şi destui oameni de bună credinţă pe acest site.
pentru textul : Amurg cu Ludmila deVă doresc tuturor mult noroc!
Corolar: oamenii de știință susțin că dacă generații umane la rând s-ar naște pe planete cu gravitație diferită de cea a Pamântului, corpul uman ar suferi mutații esențiale. Chiar membrele corpului s-ar putea să primească alte poziționări.
pentru textul : Cunoaștere deeşti penibil. şi copilăros. dacă tu nu ştii ce înseamnă sectanţi, crezi că am eu timp şi chef acum să te luminez? şi mai ales să-ţi răspund la întrebări copilăreşti ?
Am şters-o pisiceşte ! Ha, HA Ha ! ce fenomenal eşti, ce întrebare de baraj ai pus ! Mă plictisesc chestiile astea alea tale cu sectanţi etc, ca să-mi mai pierd timpul cu ele. joacă-te cu alţii.
Şi încă ceva, pune serios mâna pe carte şi vezi ce s-a întâmplat la Nurnbeg. Şi din perspectiva Tribunalului Penal Internaţional ( TPI).
Mi se pare că tu nu ştii istorie şi o cam dai cotită. Aşa cum mă aşteptam, de altfel.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " deeu cred că inocența este ca o formă austeră de inoculare a păcatului omenesc, în sensul naivității greșelii / pîngăririi sufletești. pronumele personale încarcă inutil. se putea mai simplu "palmelor războinice". însă îmi place limbajul simplu raportat la complexitatea sensului. ideea finalului e bună însă negațiile generalizate aduc senzația artificialului. cu toate că aparent sau real se parcurg spații intangibile între limite - pauză în eter. senzație de plutire.
pentru textul : atunci s-a sfîrșit defoarte frumos poem. este de o limpezime molcomă, scrisă de un suflet împăcat cu viața, în care lumina tresare atât la propriu cât și la figurat, stilistic. aproape ireproșabil, (acea repetiție "nimic"), dar cursivitatea și intensitatea cu care transmite liniștea e înfiorătoare, Daniela. iată un poem sedativ. pe care îl recomand și îl trec la preferate. și... eu sunt cel care mulțumește.
pentru textul : intersection deDorine e chiar foarte bine scris textul acesta... e viu fratioare si misca, nu este doar o relatare si nici macar o colectie de fantasmo-amintiri... e viata in curgerea ei uneori lina, alteori impiedicata... nu am sa iti reprosez micile imperfectiuni formale ci am sa strig in gura mare ca-mi place. Faine mereu aceste intelegeri de sine in/din partea somnoroasa/feminina a noptilor.
pentru textul : dorina deMie cinstit mi se pare un poem realizat, un pic prea clasic cu influente din poezia sud-americana nouazecista si prea static pe gustul meu, insa nimic nu mi-a deranjat lectura.. Placut, Andu
pentru textul : vineri deIoana, iti multumesc de sfaturi. .... ce inseamna scenariu Im si sm? banuiesc ca e vorba diferente de intindere, dar totusi, mi-ar placea sa stiu denumirea. :)
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă de"cînd chiar că"?!
pentru textul : introfanie de toamnă II deMultumesc Costin. Esti darnic cu aprecierile. Personal cred ca mai este de lucrat la acest text dar am vrut sa il imortalizez asa deocamdata.
pentru textul : poetul III denu prea înţeleg relaţia dintre titlu şi text. nu se mulează. textul pluteşte prin el însuşi, ok, şi e bine condus. mie-mi plac si primele două strofe. ce nu-mi place este că ieşi la suprafaţă foarte rar. ar trebui o macara aici :)
pentru textul : ranfluare detitlul e genial
pentru textul : primăvara lui ghilgameș deUn poem oarecum alambicat, cu multe întoarceri în sine. Destul de pretențios, departe de ieftina dragoste (știe autoarea ceva?) anunțată contrastant în titlu. Marina Nicolaev ne aruncă în față o lume în care sentimentul e desuet ori mereu întârziat, buna-cuviință dacă nu e demolată, e cel puțin părăsită. Orice se întâmplă, e accident, ne petrecem ființa la "second hand". Poemul nu-și propune valențe estetice subtile, deși rămâne surprinzător cu fiecare vers, ci își propune să dezbrace lumea pe care o trăim de o haină prea strâmtă, care, parcă, nu o încape. O lume în care totul trebuie să fie ieftin, iar dacă e scump, acum e la modă swarovsky, așa că "ar fi bine să nu ne mai vedem Feodor Mihailovici".
pentru textul : diversiune ieftină dragostea… de"mosor". Scuze!
pentru textul : pluvială deneuronii mei sufera, citesc cu incetinitorul.
ceea ce vreau este sa te intreb daca ai luat in calcul diferentele dintre dragoste si iubire, sunt doua feluri de pulsiuni necontrolabile, diferite, primele tin de placere si nejustificare decat prin instincte, celelalte tin de justificare, arhitectura, stiinta, realizare de sine.
dumnezeu amantul iubirii, dumnezeu necunoscut, o realizare de sine misterioasa, universul e peste tot pentru noi.
ma intrebam care e diferenta dinte: dumnezeu amant si dumnezeu iubirea. o vezi?
pentru textul : încercare de a-l iubi pe celălalt deare un inceput putin mai greoi. eu una as taia prima strofa si am sa-ti spun si de ce. "si masinile mor" e ok, n-am mai auzit-o pana acum, insa "nu-i asa mami" l-am auzit de atat de multe ori incat in mod involuntar creierul meu si-a creat o bariera impotriva expresiei asteia. apoi, versul 2 mi se pare ca o da putin in patetic, care iarasi strica daca nu stii cum sa te pastrezi la o oarecare distanta. as fi mers pe ceva sugestiv, nu care sa dea mura-n gura, pentru ca asa cititorul se simte cumva obligat sa gaseasca o metoda care sa-l ajute sa asimileze informatia gata digerata.
pentru textul : BJ şi inima de clovn de"cu închizători nichelate la casat
programul rabla ne-am ales cu un waucer" imaginile astea( desi bune) nu se leaga.
"picuram prin pardoseala de marmură" versul asta mi-a placut mult, insa "abis"-ul de dupa il strica si-l aduce la granita cliseului.
per total poemul mi s-a parut chiar bun. ar mai trebui lucrat pe ici pe colo, mai ales la inceput unde erai cat pe ce sa ma pierzi. a da, si foarte tare imaginea " păpuşile au privegheat-o trei nopţi
aşa făcuseră în iarna trecută cu vecinul".
daca nu ar fi fost prima strofa probabil ca as fi trecut peste cele cateva scapari si as fi dat penita.
Pagini