trebuie să recunosc faptul că citesc, la o oră târzie din noapte, acest poem confesiune molcomă, sensibilă și plină de elemente nostalgice care trezesc în mine o duioșie pe care cred că Luminița a intenționat să o sublinieze. Există în trecutul nostru fapte mărunte ,dar din care este alcătuită viața. Amintirile ni le împrospătează și uneori ne regăsim în ele, dar printr-o miraculoasă conexiune ele trăiesc odată cu noi chiar dacă nu în același spațiu. tăiatul mămăligii cu ața, ciupercile tăvălite în sare pe plita încinsă, precum și neînțelesurile unor structuri existențiale ale celor dragi care au fost pentru noi și vor rămâne prin noi. Frumos poem, Luminița! Ultimul singur vers l-aș elimina pentru că "din inima lui bătută în cuie de iarbă" este un final puternic.
Surpriză – Djamal în alt registru – al poeziei „narative” – pe marginea lui 7 (șapte vaci slabe și idem grase/ șapte culori ale spectrului luminii/ șapte păcate/ etc.) – combinat cu „rădăcinile – cuie” (răstignire/ dezbrăcare de haina (pantalonii) de „piele” limitativă/ bună de dat la cȃini/ (ajuns «gol și alb cu ochii plini de pași și de sunete») la o percepție/ extrasenzorială – iar „albul” aici are alt rol/ mai subtil/ decȃt al „luminii albe”/ cel al „luminii incolore”/ din Sufi (cine face confuzie, e treaba lui; pentru cine nu, e un paradox revelator). Cam tȃrziu semnul care îl las. Dar am recitit poezia de mai multe ori. Și, de fiecare dată, „altfel”. Mulțumesc Djamal
dragul meu Virgil te rog sa privesti obiectiv nuantele exprimate in acest context: am avut comentarii de la Ioana si Beniamin strict referitoare la sensurile limbii franceze din text si am inteles perfect spitritul celor spuse, (limba franceza invatata inca din clasa a Va cel putin de mine). Aceste comentarii nu m-au jignit, dimpotriva. Problema capata o cu totul alta conotatie cand Andu Moldovan afirma "Poate ca eu nu sunt capabil sa inteleg spiritul bilingv al emigrantilor... " o conotatie chiar peiorativa. Asta vis-a-vis de romanii care, PLECATI SAU NU, cunosc si engleza, franceza, italiana, ebraica, spaniola, portugheza si altele...Daca cineva nu stie, nu-i nici o rusine, dar nu trebuie sa jigneasca pe nimeni. Te rog sa nu faci greseala sa cazi intr-o capcana.
Aş zice cum am zis: Tudor Cristea, simplu. Pentru că nu pot să-i spun lui Mihai Eminescu, Dl. Mihai Eminescu şi nici lui Dante, "gloriosul Dante" vorba lui N.Stanescu
Poemul de față este postat la interval de două zile față de ultimul. Dacă este vorba de alt gen de încălcare a regulamentului te rog atenționează-mă.Fii te rog mai explicit. Cu stimă
Versul cu "a venit primavara" si "covorul de fluturi" din final ma impiedica sa las a doua penita de pe siteul asta. Un plus pentru strofa de la "mare in forma de clopot" ! Ialin
Un text interesant, aproape ritualic. As fi renuntat la partea cu "taranul" si la "mi se clatina un premolar". Mi-a placut asocierea spatio-temporala din "câmpia într-un final. / mai lungă decât orice iarnă."
Florin, multumesc pentru legenda, dar o stiam...pe cuvant! de vreo 25 de ani. e fapt, la punctul 2) voiam sa-ti sugerez ca ar fi mai bine sa asezi altfel versurile din acea strofa, pentru a evita confuziile. la punctul 1) spui ca: " obișnuită să țipi când iți șoptesc-deci se poate desprinde ușor ideea k nu este vorba despre pielea cojită" ok...atunci leaga "obisnuita" de tipat, nu de "pielea cojita".
am terminat si eu de citit textul si n-am priceput absolut nimic decit poate ceva narcisism pe la inceput. In rest un amalgam de chestii care n-au nici un rost. Iar incepem sa scriem prost?
expresia prin cuvant nu inseamna neaparat poetizare, zambesc cand citesc un astfel de comentariu. despre scrierea lui virgil nici nu am ce spune, nu e nimic de spus, modul in care dom' director hermeneia analizeaza textele este ingineresc, uneori zambesc gandindu-ma ca acest om talentat face si lucruri pur si simplu din obligatie, fara sa simta nicio chemare, poemul asta m-a prins intr-o miscare de du-te vino si da, mi-a amintit de fado. ati ascultat fado-ul? ati inteles acel sentiment fantastic al uitarii, al abandonului? al inexistentei zilei de maine? ce mi se pare din ce in ce mai interesant insa este ca pe aici pe hermeneia nu mai avem comentatori, iar eu (nu ca as fi mare motz :-) mai ca ma las de meseria asta in secunda doi daca lucrurile o tin tot asa. hermeneia a ajuns mai rau ca agonia la acest capitol, ceea ce zic eu e grav, pentru ca mai rau decat agonia inseamna damnarea literara si chiar nu vreau sa cobesc, Bobadil.
majoritatea timpului sunt un fel de piatra care sparge capetele tuturor zburand aiurea intre datorii de tot felul. poezia e un animal mic facut covrig in degetul cel mai marunt. ca sa ma linistesc, citesc. si animalutul incepe sa miste. voiam sa stii ca pe la tine trec adesea, cu scopul asta. si poezia ta mi-a stat deschisa pe monitor o zi intreaga (era sa nici nu-ti spun).
"cineva și-a pierdut telefonul
în buzunarul de la spate
era de la nesomn
și multă poezie"
cand am plecat, mi-am comparat infernul cu chestia asta:"paul stătea pe niște trepte
și am știut
că oricât de mult aș fi mers
eram cumva aproape de casă" si mi-a dat asa, o masura a propriei incapacitati. multumesc pentru "se poate si altfel".
Cu tot respectul cred ca acest text este slab. Ideea, imaginile sunt toate foarte uzitate, cantate si intalnite peste tot. Constructie deficitara, se incearca muzicalitate prin rime aleatoare. Utilizarea unor adverbe spre a potenta suferinta parintilor "doar", "inca", "tot"... "Cate unii (?) alcatuiesc constelatii..." mi se pare eronat. Ialin
Fluturii ucid doar in filmele lui Hitchcock. Alternativa : pasari mari ciugulind aerul spectatorului. Eu zic ca fetita va deschide fereastra ca sa lase fluturasul sa intre, nimic nu e mai trist decat aripi ude leoarca..
oh, no, nu trebuie sa trec pe la ocolul silvic, mi-a facut cineva rost de o padure interioara. cand mi se face de, hop, inauntru si pixul incepe sa scrie. de-acolo incolo eu, de fericire, nici nu mai exist:) multam de citire!
încep sa recunosc vocea asta scrisa. si face bine. uite, o propunere, din senin, administratorul sitului asta ar putea probabil intr-un viitor apropiat sa permita "descarcarea" vocii pe langa scriitura... as fi pus un "asa" intre "s-a destramat" si "ca ceata unui vis"; pentru ritm.
am inteles, am inteles, el este eminul tau.
am trecut cu vederea ironia din comentariul anterior. nu vreau sa ne indepartam de text. de aceea imi iarta exigentele, dar cand vad un text dedicat unui poet consacrat ma astept la performanta. aici, asteptam rima, macar, fiind vorba de un maestru al ei...
insa dupa cum spuneam, ma iarta, ar trebui sa fiu pretentios doar cu mine. cele bune, Ottilia.
"Preocupări în teologie, filozofie, istorie, computere și construcții."? e atat de trist sa gasesc acest text incat mi-a si trecut gandul sa mai public ceva... cred ca am sa caut ceva pe google... de fapt eu voiam imi spun parerea despre "pisica neagra" - unde acel "era" se subintelegea a fi "se facea... noapte", curajoasa obtiune de a descrie un vis ( un cojmar ) lasand cititorul sa-l desluseasca asa cu fanturile lui, intr-o realitate paralela... ce spuneam? a, sunt atat de trist incat tre sa deschid google-ul sa caut poezie... sau nu?
Am citit aici un poem muzical și m-au atins în mod plăcut acordurile lui.
'ca într-un sunet stins amânat pentru concert
aud valurile mării și mă înțeapă o durere'
sau
'o orgă lângă un bloc
îmi dă sentimentul de monotonie și plictis
apoi cântecul se rupe brusc'
dar mai ales pauza, ca un intermezzo din
'felinarele teribil de orfane'
Un poem care merită evidențiat.
Felicitări!
mi-a plăcut poemul, Adrian. până am ajuns la partea cu "am primit mail de la sufelt" come on... e dulce, prea dulce. dar prima parte a poemului e frumoasă. ai acolo tropi reușiți, se vede că ai exersat mai mult în stil clasic. numai bine, om bun!
Uf, cum mă împiedic în "tubularele" acelea. Știu că l-ai ales special, de aceea abia am îndrăznit să îți spun. În versurile 5-6 ai multe grupări cu "r": ri - er - ăr - ra - ire. Poate prelucrezi un pic. Îmi place curgerea aceastei temporalități, e o lichefiere a zilelor și nu doar, e un totum trăibil, memoria devenind "seva" ce ne face să fim prezenți în orice secundă, "foc sacru". Mi-a rămas intens: "azi verdele părăsind crudul ierbii". :)
Nimic nou in mersul pe contrasens in viata, si totusi ai reusit sa ne faci sa simtim pana la urlet, pana la abandon fiecare pas. Scris lejer, simplu, imaginile nu sunt cautate si cu atat mai puternica senzatia de autentic. Fiecare cuvant pare exploatat la maxim. O singura fraza cred ca este in plus, mai ales ca nu e intotdeauna util sa-ti expui concluzia dintru inceput, tocmai in proza: "viața asta nu e viață e un surogat care-ți face gura pungă." Mult mai sugestiva imaginea din final "mie nu am ce să-mi las viața e o execuție sumară când te cobori în subteranele tale" si "cunoscându-te astfel îți legi morții la ochi și aștepți binecuvântarea". Mai ai cateva typo ("regurigiteaza", "metine curatenia"... mai reia textul, se intampla).
mulțumesc anna pentru aprecieri! mă încântă faprul că am scris un poem care ți-a plăcut. sper că și altora. ai dreptate în privința iubirii. Dante spune despre ea că "mișcă sori și stele". te mai aștept cu drag.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
trebuie să recunosc faptul că citesc, la o oră târzie din noapte, acest poem confesiune molcomă, sensibilă și plină de elemente nostalgice care trezesc în mine o duioșie pe care cred că Luminița a intenționat să o sublinieze. Există în trecutul nostru fapte mărunte ,dar din care este alcătuită viața. Amintirile ni le împrospătează și uneori ne regăsim în ele, dar printr-o miraculoasă conexiune ele trăiesc odată cu noi chiar dacă nu în același spațiu. tăiatul mămăligii cu ața, ciupercile tăvălite în sare pe plita încinsă, precum și neînțelesurile unor structuri existențiale ale celor dragi care au fost pentru noi și vor rămâne prin noi. Frumos poem, Luminița! Ultimul singur vers l-aș elimina pentru că "din inima lui bătută în cuie de iarbă" este un final puternic.
pentru textul : Hemoglife. șapte ani demulțumesc. P.S.S. înțeles. mama ei de (răs)tălmăcire!
pentru textul : clasa muncitoare merge în paradis deEi, nici chiar aşa! Te alinţi!...Ştiind, probabil, ca femeilor le stă bine când fac asta...
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii deSurpriză – Djamal în alt registru – al poeziei „narative” – pe marginea lui 7 (șapte vaci slabe și idem grase/ șapte culori ale spectrului luminii/ șapte păcate/ etc.) – combinat cu „rădăcinile – cuie” (răstignire/ dezbrăcare de haina (pantalonii) de „piele” limitativă/ bună de dat la cȃini/ (ajuns «gol și alb cu ochii plini de pași și de sunete») la o percepție/ extrasenzorială – iar „albul” aici are alt rol/ mai subtil/ decȃt al „luminii albe”/ cel al „luminii incolore”/ din Sufi (cine face confuzie, e treaba lui; pentru cine nu, e un paradox revelator). Cam tȃrziu semnul care îl las. Dar am recitit poezia de mai multe ori. Și, de fiecare dată, „altfel”. Mulțumesc Djamal
pentru textul : Cuie dedragul meu Virgil te rog sa privesti obiectiv nuantele exprimate in acest context: am avut comentarii de la Ioana si Beniamin strict referitoare la sensurile limbii franceze din text si am inteles perfect spitritul celor spuse, (limba franceza invatata inca din clasa a Va cel putin de mine). Aceste comentarii nu m-au jignit, dimpotriva. Problema capata o cu totul alta conotatie cand Andu Moldovan afirma "Poate ca eu nu sunt capabil sa inteleg spiritul bilingv al emigrantilor... " o conotatie chiar peiorativa. Asta vis-a-vis de romanii care, PLECATI SAU NU, cunosc si engleza, franceza, italiana, ebraica, spaniola, portugheza si altele...Daca cineva nu stie, nu-i nici o rusine, dar nu trebuie sa jigneasca pe nimeni. Te rog sa nu faci greseala sa cazi intr-o capcana.
pentru textul : adieu deAş zice cum am zis: Tudor Cristea, simplu. Pentru că nu pot să-i spun lui Mihai Eminescu, Dl. Mihai Eminescu şi nici lui Dante, "gloriosul Dante" vorba lui N.Stanescu
pentru textul : Recitatorul şi mâna muzei dePoemul de față este postat la interval de două zile față de ultimul. Dacă este vorba de alt gen de încălcare a regulamentului te rog atenționează-mă.Fii te rog mai explicit. Cu stimă
pentru textul : deși Botticelli era îndrăgostit Michelangelo te-a pictat mai bine deVersul cu "a venit primavara" si "covorul de fluturi" din final ma impiedica sa las a doua penita de pe siteul asta. Un plus pentru strofa de la "mare in forma de clopot" ! Ialin
pentru textul : primăvară sub clopot deUn text interesant, aproape ritualic. As fi renuntat la partea cu "taranul" si la "mi se clatina un premolar". Mi-a placut asocierea spatio-temporala din "câmpia într-un final. / mai lungă decât orice iarnă."
ialin
pentru textul : poem sticlos deFlorin, multumesc pentru legenda, dar o stiam...pe cuvant! de vreo 25 de ani. e fapt, la punctul 2) voiam sa-ti sugerez ca ar fi mai bine sa asezi altfel versurile din acea strofa, pentru a evita confuziile. la punctul 1) spui ca: " obișnuită să țipi când iți șoptesc-deci se poate desprinde ușor ideea k nu este vorba despre pielea cojită" ok...atunci leaga "obisnuita" de tipat, nu de "pielea cojita".
pentru textul : foarfecele iubirii deam terminat si eu de citit textul si n-am priceput absolut nimic decit poate ceva narcisism pe la inceput. In rest un amalgam de chestii care n-au nici un rost. Iar incepem sa scriem prost?
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc deși poezia unde este? hai să fim serioși, nu orice înșirare de propoziții este demers poetic.
pentru textul : vis de ţigan deexpresia prin cuvant nu inseamna neaparat poetizare, zambesc cand citesc un astfel de comentariu. despre scrierea lui virgil nici nu am ce spune, nu e nimic de spus, modul in care dom' director hermeneia analizeaza textele este ingineresc, uneori zambesc gandindu-ma ca acest om talentat face si lucruri pur si simplu din obligatie, fara sa simta nicio chemare, poemul asta m-a prins intr-o miscare de du-te vino si da, mi-a amintit de fado. ati ascultat fado-ul? ati inteles acel sentiment fantastic al uitarii, al abandonului? al inexistentei zilei de maine? ce mi se pare din ce in ce mai interesant insa este ca pe aici pe hermeneia nu mai avem comentatori, iar eu (nu ca as fi mare motz :-) mai ca ma las de meseria asta in secunda doi daca lucrurile o tin tot asa. hermeneia a ajuns mai rau ca agonia la acest capitol, ceea ce zic eu e grav, pentru ca mai rau decat agonia inseamna damnarea literara si chiar nu vreau sa cobesc, Bobadil.
pentru textul : fado curvo demajoritatea timpului sunt un fel de piatra care sparge capetele tuturor zburand aiurea intre datorii de tot felul. poezia e un animal mic facut covrig in degetul cel mai marunt. ca sa ma linistesc, citesc. si animalutul incepe sa miste. voiam sa stii ca pe la tine trec adesea, cu scopul asta. si poezia ta mi-a stat deschisa pe monitor o zi intreaga (era sa nici nu-ti spun).
"cineva și-a pierdut telefonul
în buzunarul de la spate
era de la nesomn
și multă poezie"
cand am plecat, mi-am comparat infernul cu chestia asta:"paul stătea pe niște trepte
pentru textul : epitaful unei zile deși am știut
că oricât de mult aș fi mers
eram cumva aproape de casă" si mi-a dat asa, o masura a propriei incapacitati. multumesc pentru "se poate si altfel".
Cu tot respectul cred ca acest text este slab. Ideea, imaginile sunt toate foarte uzitate, cantate si intalnite peste tot. Constructie deficitara, se incearca muzicalitate prin rime aleatoare. Utilizarea unor adverbe spre a potenta suferinta parintilor "doar", "inca", "tot"... "Cate unii (?) alcatuiesc constelatii..." mi se pare eronat. Ialin
pentru textul : Felul în care murim deMda, Andule, iti dau dreptate. Ma gandesc la o alta varianta, mai "comestibila":) cu mult respect Ion Nimerencu
pentru textul : apartament cu 4 camere deFluturii ucid doar in filmele lui Hitchcock. Alternativa : pasari mari ciugulind aerul spectatorului. Eu zic ca fetita va deschide fereastra ca sa lase fluturasul sa intre, nimic nu e mai trist decat aripi ude leoarca..
pentru textul : Grey rain deCorina,
"dar dacă timpul și universul nu ne vor
iubește-mă acum, în văzul soarelui
aici, în lanul ăsta cu maci
numai te rog
nu te grăbi"
Impecabil final. Nu am cuvinte. Felicitări!
pentru textul : Undeva cîndva deoh, no, nu trebuie sa trec pe la ocolul silvic, mi-a facut cineva rost de o padure interioara. cand mi se face de, hop, inauntru si pixul incepe sa scrie. de-acolo incolo eu, de fericire, nici nu mai exist:) multam de citire!
pentru textul : din jurnalul unui iepure alb deîncep sa recunosc vocea asta scrisa. si face bine. uite, o propunere, din senin, administratorul sitului asta ar putea probabil intr-un viitor apropiat sa permita "descarcarea" vocii pe langa scriitura... as fi pus un "asa" intre "s-a destramat" si "ca ceata unui vis"; pentru ritm.
pentru textul : Rugăciune de zi deam inteles, am inteles, el este eminul tau.
pentru textul : emindoină deam trecut cu vederea ironia din comentariul anterior. nu vreau sa ne indepartam de text. de aceea imi iarta exigentele, dar cand vad un text dedicat unui poet consacrat ma astept la performanta. aici, asteptam rima, macar, fiind vorba de un maestru al ei...
insa dupa cum spuneam, ma iarta, ar trebui sa fiu pretentios doar cu mine. cele bune, Ottilia.
"Preocupări în teologie, filozofie, istorie, computere și construcții."? e atat de trist sa gasesc acest text incat mi-a si trecut gandul sa mai public ceva... cred ca am sa caut ceva pe google... de fapt eu voiam imi spun parerea despre "pisica neagra" - unde acel "era" se subintelegea a fi "se facea... noapte", curajoasa obtiune de a descrie un vis ( un cojmar ) lasand cititorul sa-l desluseasca asa cu fanturile lui, intr-o realitate paralela... ce spuneam? a, sunt atat de trist incat tre sa deschid google-ul sa caut poezie... sau nu?
pentru textul : Ferma porcilor deEmi -
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur de"e una din zilele acelea cînd mă întreb
de ce după o noapte împărțită la doi
dimineața pielea miroase a celălalt" ?
Am citit aici un poem muzical și m-au atins în mod plăcut acordurile lui.
'ca într-un sunet stins amânat pentru concert
aud valurile mării și mă înțeapă o durere'
sau
'o orgă lângă un bloc
îmi dă sentimentul de monotonie și plictis
apoi cântecul se rupe brusc'
dar mai ales pauza, ca un intermezzo din
'felinarele teribil de orfane'
Un poem care merită evidențiat.
Felicitări!
Margas
pentru textul : îngeri sub cărămizi dedin
nimic nu mi se pare mai înălţător
decât îndemnul şi calea de urmat
pentru sufletul meu neliniştit
căzut acum în smerenie
în
nimic nu pare mai înălţător
drumu-i pietros, troiţa decolorată
ruginesc cuiele durerii în sufletul
căzut acum în smerenie
Mulţumesc Anna, pentru aprecierea şi părerea ta corectă.
pentru textul : Mi se pare că intră cuvintele în mine demi-a plăcut poemul, Adrian. până am ajuns la partea cu "am primit mail de la sufelt" come on... e dulce, prea dulce. dar prima parte a poemului e frumoasă. ai acolo tropi reușiți, se vede că ai exersat mai mult în stil clasic. numai bine, om bun!
pentru textul : Ambidextru deUf, cum mă împiedic în "tubularele" acelea. Știu că l-ai ales special, de aceea abia am îndrăznit să îți spun. În versurile 5-6 ai multe grupări cu "r": ri - er - ăr - ra - ire. Poate prelucrezi un pic. Îmi place curgerea aceastei temporalități, e o lichefiere a zilelor și nu doar, e un totum trăibil, memoria devenind "seva" ce ne face să fim prezenți în orice secundă, "foc sacru". Mi-a rămas intens: "azi verdele părăsind crudul ierbii". :)
pentru textul : Revers deNimic nou in mersul pe contrasens in viata, si totusi ai reusit sa ne faci sa simtim pana la urlet, pana la abandon fiecare pas. Scris lejer, simplu, imaginile nu sunt cautate si cu atat mai puternica senzatia de autentic. Fiecare cuvant pare exploatat la maxim. O singura fraza cred ca este in plus, mai ales ca nu e intotdeauna util sa-ti expui concluzia dintru inceput, tocmai in proza: "viața asta nu e viață e un surogat care-ți face gura pungă." Mult mai sugestiva imaginea din final "mie nu am ce să-mi las viața e o execuție sumară când te cobori în subteranele tale" si "cunoscându-te astfel îți legi morții la ochi și aștepți binecuvântarea". Mai ai cateva typo ("regurigiteaza", "metine curatenia"... mai reia textul, se intampla).
pentru textul : contrasens deȘi tu, Brutus?
pentru textul : silent night demulțumesc anna pentru aprecieri! mă încântă faprul că am scris un poem care ți-a plăcut. sper că și altora. ai dreptate în privința iubirii. Dante spune despre ea că "mișcă sori și stele". te mai aștept cu drag.
pentru textul : Mă duc și mă duc dePagini