in "ai rupt totul" m-ar deranja alăturarea aceasta de sunete "pt_to", am ales cealaltă variantă. altceva vroiam sa spun acolo dar nu mai conteaza. nu stiu ce i acela truim, dar te scuz. nici asta nu cred ca conteaza. contează (evit verbul importă) faptul că am schimbat ceva, am schimbat ceva înspre bine, și cred că o să ne împăcăm din ce în ce ma bine. mulțumesc. și acestea fiind spuse, tac.
Cred că ești norocos: la tine ninge altfel peste icoanele din inimi, rotund și pătrunzător, înflorind fotonii până în cele mai ascunse unghere ale sufletului...păstrează-te așa cât poți în aceste lumini ale solstițiului, așezat în poezie precum un om de zăpadă în aluatul iernii... Subliniez aceste versuri, deosebite ca imagine sentimentală nu numai metaforică: "începe să ningă mai alb și mai des, o să mă însor într-o iarnă ca asta, parcă te văd tremurând toată de frig lângă mine, are emoții, o să-mi spun eu încântat și o să-mi pun o mână vânătă împrejurul tău, o să-mi las câteva clipe sufletul în aer"
a trecut un zeppelin și a închis orașul katyei într-o portocală necoaptă a dorințelor, printre cochilii de melc și croissant de stele, suflete singure fără buchete de mireasă. s-a umezit cerul de noapte. poveste între două riduri de îngeri. finalul katyei poate fi cât un poem de sine-stătător: vedea cum ușa se inchide strivindu-i umerii buchet aruncat de mireasă peste capul sufletelor singure prea singure ca să mai fie întregi". fain.
Mon cher, "Pestele cu Periscop" apartine unei singure insule. "la joie de vivre" se ofera intotdeauna in compensatie...platesti in avans, fii sigur. ceea ce primesti in aceasta viata rezulta din efectul "yin si yang", in mentinerea echilibrului. dincolo de aparente, exista o iconografie a Clipei cu "branhii de aer" sfisiate.
yester, observ că îți tot place să te zbengui(ca să citez tot din masterii acestui site) pe sub textul ăsta... găsește-ți și tu o altă ocupație că începi să mă sictirești și nu te văd bine... ce naiba? ți-au trebuit 3 pseudocomentarii să-mi spui că e slab textul. nu ești deloc eficient.
Așteptarea a fost pe măsură. Sau invers. Cineva ar spune: ar trebui să te apuci să scrii o carte. Numai că la Dorin cartea e scrisă gata. Nu mai fac aprecieri, căci ar însemna să mă repet, și nici nu vreau să și-o ia în cap. O să-ți spun când ceva nu-mi place, doar știi că am făcut-o. Dar cam demult, hm?
Si eu cred ca poemul acesta ar trebuie incadrat ca experiment. E interesant ca lectura, insa la idee mai e de lucru. De exemplu la cadrare a lecturii, persoana intai plural e prea vaga, determinantii par aruncati din tramvai, "senzatia ACEASTA de echilibru" care senzatie de echilibru? Daca denumesti, trebuie sa si referi ceva, etc. Un poem scris la repezeala, parerea mea, Andu
Sunt și câteva rime nefericite Adrian,cu această poezie n-am ajuns încă la adevărata creație sper să pot ajunge la o poezie care să mă mulțumescă deplin,orcum mulțumesc de trecere și semn.
imi pare foarte rau ptr ca mi-am permis sa postez aici acest text care nu este serios. este meschin si mediocu, repet. filozofia pe care o detin ma va ajuta cu siguranta sa ma detașez de el fuarte rapid. spun asta ca cand ma mai loghez il scot. multumesc sincer
Doru, ai regizat bine monologul ăsta, iar discursul simplu, fără patetism(...mult, e bun dozajul, e o artă să păstrezi măsura) îl pune în valoare. Și autoironia e fină: "mă întind noaptea târziu lângă soție mă pliez precum coada sirenei numai pieptul meu în contact cu aripile ei de înger îmi dau de știre că sunt om – nimic altceva." Felicitări și pentru carte! Anunță-ne dacă faci lansare...
nicodem, we go a long way back, ca să mă exprim colocvial. nu m-am uitat, poate că în ultimul timp vei fi scriind și poezie. acum, că tu nu înțelegi un pronume substantivizat, ori o metonimie ca figură de stil, ori ce altceva nu intră între cunoștințele tale, nu e un fapt nou pentru mine. nonsens e această inițiativă a mea de a-ți răspunde, dar hei, de aceea există lestul temporal. desigur, vor fi existând la tine și alte neînțelesuri, prefer să las textul să vorbească.
nuța, ești pe cât de pragmatică pe atât de măgulitoare. mai hai.
Mi-era dor de acest condei sigur și tenace. Mi se pare așa întrucât nu tratează deloc superficial subiectele pe care și le propune. Le duce întotdeauna la bun capăt, e atent la detalii, dă dovadă de luare în serios a scrisului și nu în ultimul rând de o autentică abilitate de a trezi interesul cititorului.
Are o curgere naturală, aici tăvălug de gânduri, însă bine temperate, o extraordinară luciditate în mânuirea cuvântului și o veridică construire a personajului. Deci talent, nu?
După câte văd, e o primă parte aici. Pe mine cel puțin, m-a câștigat de cititor.
mi-a plăcut mult poezia, tenta ei diafană, gingaşă, cu tot parfumul acela ameţitor care se strecoară printre încheieturile de lemn, într-un moment de tensiune maximă, cum "întunericul alterna cu lumina în cumpăna perfectă a timpului", cu tot cu finalul ei ce curmă vraja albă, dincolo de durere, dar care te face să porţi în minte poemul mult timp după aceea, la fel cum nu poţi uita destinul prinţului din levant al lui Ştefan Augustin Doinaş, care mi-a venit în minte acum. un poem care îndeamnă spre tăcere, şi de aceea mă opresc aici, păstrând imaginea albă a florilor de mireasă.
"sufletul lui e doar o basculantă
de ce vreți să îl acoperiți cu gazon
și petunii
pe el
omul care nu mai are nimic de visat
voi"
nu mi-au placut deloc finalul si mustele. punk bach cred ca se refera la teme din bach in muzica punk, apropos de omul care nu mai are nimic de visat. nu mi se pare deloc criptica, decat daca sunt eu total pe alaturi.
e remarcabila aceasta daghereotipie usor demodata desueta, de a imprima in sufletul argintat (in toate sensurile cuvintului) al celuilalt, trecerea fluida, dinamica a trupului Femeii cu "oase albastre ca niște lujeri de sticlă"! poemul nu-l percep decit ca un elogiu discret si perseverent, adus tineretii, perfectiunii: "pe ecranul de radar trupul tău înaintând în soare ca un animal singur în savană văzut prin luneta puștii de vânătoare ca o mașină amfibie văzută pe cadranul telescopic al tancului Jaguar ca o pasăre obosită văzută de ochiul înfometat al eretelui"
Pentru atmosfera atit de naturala schitata doar din citeva gesturi cit se poate de firesti. Un poem senzitiv care incepe si se termina cit se poate de uman. Poate sfirsitul lumii mi s-ar parea putin banal, insa cred ca isi are locul sau intr-un cotidian compus in aparenta simplu, dar perfectionat prin detaliu. Iar finalul acela se aseaza excelent peste ghemuirea alcalina sub patura.
Remarc acest text care se pare a trecut neobservat de unii. Cred că ar fi fost benefică și o introducere de fotografii sau, de ce nu, chiar ceva video. Altfel rămînem doar cu un efort de imaginație. Și unde sînt cele „12 poeme”? Că pe Hermeneia nu le-am văzut.
Imi place ideea cu spovednaia in atrii si ventricole. In schimb ideea mirosului mi se pare ilara. Imi este imposibil sa o gandesc fara vreo trimitere canina. "ma uit atent"... suna ciudat. Te poti uita neatent ? Personal as reformula, sau as schimba adverbul. Ialin
Dră. Alina Manole, Colajele poetice sunt deobicei interesante, prin arhitectura lor pluriformă. Nu este cazul cu acesta, care, în afara unor performanțe de ordin grafic (lungimi de versuri care alcătuiesc figuri geometrice), nu spune mare lucru. Principala carență o constituie faptul că "poemul" este lipsit de orice fior liric, are versuri terne, plate, puse acolo doar ca să fie. Este păcat, distinsă domnișoară Alina Manole, că vă irosiți timpul (și talentul incontestabil) cu asemenea experimente fade. Vă spun cu toată sinceritatea că nu am vrut să fiu "rău" în acest comentariu; aceasta e părerea mea sinceră și, prin urmare, nu are rost să-mi plătiți polițe în viitor. Cu toate urările mele de bine, Mircea Florin Sandru
da, asta a fost si ideea. fireste, puteam construi un rondel clasic, ca atitudine. insa, era prea putin. ce sens ar fi avut sa-l dezgropam? asa ca textul merge fix pe ideea faptului normal, si universal valabil, al detensionarii. pipi-ul din text e doar pretext. un segment al ansamblului. cred insa ca mesajul e unul frumos. pt ca nu vulgarul importa, ci tocmai revalorificarea acestui act si eliminarea prejudecatilor.
"mai poveștește , mai povestește" zicea un Sultan. Mă bucur de conotațiile găsite. Rețin ca plăcută în mod special:"impresionism/ imaginea cerului despre munte/ imaginea muntelui despre cer". Ce nu îmi cade bine, nu are rost a spune. Se poate să fie doar o impresie greșită! Ce contează: te pot citi ascultând James Cotton:)! amical, yester
Elucubrant! Poate cel mai sofisticat umor este acesta, cel elucubrant! Apoi ce să vezi? Umorul elucubrant devine metempsihoză, sinnead o'connor și toți ceilați. Dar asta e însăși moartea umorului, pentru că umorul adevărat, cel lăsat de Dzeu adică, nu are nimic din această infatuare. Și în acest context nu mă miră aprecierile ante-comentatorilor mei recunoscuți prin contextualitatea lor exagerată unii rău-voitori o numesc spirit de turmă.
Acesta este un text care m-a făcut să râd cu gura până la urechi iar eu mă strădui să îmi păstrez urechile cât mai departe de gură.
Margas
uite, poezia aceasta detine o sensibilitate aparte, nu orice barbat o are, in sensul sensibilitatii orientale ce o intilnesc in poemele tale: e un imn discret dedicat femeii, cum rar se mai gaseste: metafora aceasta este originala prin simplitatea, forta imaginii: "eliberează-ți sufletul închis într-un bici, rupe-ți învelișurile de mătase" imaginea metaforica "nudul sufletului tau" poate pare usor fortat, dar nu imposibil... o mica greseala la editare: "Arată ne" era "Arată-ne". Scrie! Te citesc cu placere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Contextul. Andule, contextul. Citește contextul și abandonează obsesiile
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. dein "ai rupt totul" m-ar deranja alăturarea aceasta de sunete "pt_to", am ales cealaltă variantă. altceva vroiam sa spun acolo dar nu mai conteaza. nu stiu ce i acela truim, dar te scuz. nici asta nu cred ca conteaza. contează (evit verbul importă) faptul că am schimbat ceva, am schimbat ceva înspre bine, și cred că o să ne împăcăm din ce în ce ma bine. mulțumesc. și acestea fiind spuse, tac.
pentru textul : despre închideri deCred că ești norocos: la tine ninge altfel peste icoanele din inimi, rotund și pătrunzător, înflorind fotonii până în cele mai ascunse unghere ale sufletului...păstrează-te așa cât poți în aceste lumini ale solstițiului, așezat în poezie precum un om de zăpadă în aluatul iernii... Subliniez aceste versuri, deosebite ca imagine sentimentală nu numai metaforică: "începe să ningă mai alb și mai des, o să mă însor într-o iarnă ca asta, parcă te văd tremurând toată de frig lângă mine, are emoții, o să-mi spun eu încântat și o să-mi pun o mână vânătă împrejurul tău, o să-mi las câteva clipe sufletul în aer"
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii deMarina mă bucură revenirea ta, iti multumesc de trecere si pt apreciere. Te mai astept Cu respect
pentru textul : Dansul zidului dea trecut un zeppelin și a închis orașul katyei într-o portocală necoaptă a dorințelor, printre cochilii de melc și croissant de stele, suflete singure fără buchete de mireasă. s-a umezit cerul de noapte. poveste între două riduri de îngeri. finalul katyei poate fi cât un poem de sine-stătător: vedea cum ușa se inchide strivindu-i umerii buchet aruncat de mireasă peste capul sufletelor singure prea singure ca să mai fie întregi". fain.
pentru textul : balada orașului de mesteacăn deMon cher, "Pestele cu Periscop" apartine unei singure insule. "la joie de vivre" se ofera intotdeauna in compensatie...platesti in avans, fii sigur. ceea ce primesti in aceasta viata rezulta din efectul "yin si yang", in mentinerea echilibrului. dincolo de aparente, exista o iconografie a Clipei cu "branhii de aer" sfisiate.
pentru textul : Peștele cu Periscop deyester, observ că îți tot place să te zbengui(ca să citez tot din masterii acestui site) pe sub textul ăsta... găsește-ți și tu o altă ocupație că începi să mă sictirești și nu te văd bine... ce naiba? ți-au trebuit 3 pseudocomentarii să-mi spui că e slab textul. nu ești deloc eficient.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deAșteptarea a fost pe măsură. Sau invers. Cineva ar spune: ar trebui să te apuci să scrii o carte. Numai că la Dorin cartea e scrisă gata. Nu mai fac aprecieri, căci ar însemna să mă repet, și nici nu vreau să și-o ia în cap. O să-ți spun când ceva nu-mi place, doar știi că am făcut-o. Dar cam demult, hm?
pentru textul : cheile demariana - mulțumesc pentru apreciere. Doar o mică rectificare : eu scriu sonete.
pentru textul : Cerșim la poarta gândului și-a vieții deSi eu cred ca poemul acesta ar trebuie incadrat ca experiment. E interesant ca lectura, insa la idee mai e de lucru. De exemplu la cadrare a lecturii, persoana intai plural e prea vaga, determinantii par aruncati din tramvai, "senzatia ACEASTA de echilibru" care senzatie de echilibru? Daca denumesti, trebuie sa si referi ceva, etc. Un poem scris la repezeala, parerea mea, Andu
pentru textul : ars poetica I deSunt și câteva rime nefericite Adrian,cu această poezie n-am ajuns încă la adevărata creație sper să pot ajunge la o poezie care să mă mulțumescă deplin,orcum mulțumesc de trecere și semn.
pentru textul : Enigmatica prospețime a lucrului durut deimi pare foarte rau ptr ca mi-am permis sa postez aici acest text care nu este serios. este meschin si mediocu, repet. filozofia pe care o detin ma va ajuta cu siguranta sa ma detașez de el fuarte rapid. spun asta ca cand ma mai loghez il scot. multumesc sincer
pentru textul : să ne rugăm deDoru, ai regizat bine monologul ăsta, iar discursul simplu, fără patetism(...mult, e bun dozajul, e o artă să păstrezi măsura) îl pune în valoare. Și autoironia e fină: "mă întind noaptea târziu lângă soție mă pliez precum coada sirenei numai pieptul meu în contact cu aripile ei de înger îmi dau de știre că sunt om – nimic altceva." Felicitări și pentru carte! Anunță-ne dacă faci lansare...
pentru textul : Scrum VI denicodem, we go a long way back, ca să mă exprim colocvial. nu m-am uitat, poate că în ultimul timp vei fi scriind și poezie. acum, că tu nu înțelegi un pronume substantivizat, ori o metonimie ca figură de stil, ori ce altceva nu intră între cunoștințele tale, nu e un fapt nou pentru mine. nonsens e această inițiativă a mea de a-ți răspunde, dar hei, de aceea există lestul temporal. desigur, vor fi existând la tine și alte neînțelesuri, prefer să las textul să vorbească.
nuța, ești pe cât de pragmatică pe atât de măgulitoare. mai hai.
pentru textul : într-o dimineață cu lună deMi-era dor de acest condei sigur și tenace. Mi se pare așa întrucât nu tratează deloc superficial subiectele pe care și le propune. Le duce întotdeauna la bun capăt, e atent la detalii, dă dovadă de luare în serios a scrisului și nu în ultimul rând de o autentică abilitate de a trezi interesul cititorului.
Are o curgere naturală, aici tăvălug de gânduri, însă bine temperate, o extraordinară luciditate în mânuirea cuvântului și o veridică construire a personajului. Deci talent, nu?
După câte văd, e o primă parte aici. Pe mine cel puțin, m-a câștigat de cititor.
pentru textul : am evadat un timp de"zii si matale" = "zi-i si matale".
pentru textul : Zebre cu barză şi zimbru deVirgil, am incercat si ieri, si astazi sa schimb fotografia de la avatar si nu reusesc.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – demi-a plăcut mult poezia, tenta ei diafană, gingaşă, cu tot parfumul acela ameţitor care se strecoară printre încheieturile de lemn, într-un moment de tensiune maximă, cum "întunericul alterna cu lumina în cumpăna perfectă a timpului", cu tot cu finalul ei ce curmă vraja albă, dincolo de durere, dar care te face să porţi în minte poemul mult timp după aceea, la fel cum nu poţi uita destinul prinţului din levant al lui Ştefan Augustin Doinaş, care mi-a venit în minte acum. un poem care îndeamnă spre tăcere, şi de aceea mă opresc aici, păstrând imaginea albă a florilor de mireasă.
pentru textul : povestea florilor de mireasă ▒ demi-a placut partea asta:
"sufletul lui e doar o basculantă
de ce vreți să îl acoperiți cu gazon
și petunii
pe el
omul care nu mai are nimic de visat
voi"
nu mi-au placut deloc finalul si mustele. punk bach cred ca se refera la teme din bach in muzica punk, apropos de omul care nu mai are nimic de visat. nu mi se pare deloc criptica, decat daca sunt eu total pe alaturi.
pentru textul : punk bach de...your kung fu is better than mine:)) teach me master:)!
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el dee remarcabila aceasta daghereotipie usor demodata desueta, de a imprima in sufletul argintat (in toate sensurile cuvintului) al celuilalt, trecerea fluida, dinamica a trupului Femeii cu "oase albastre ca niște lujeri de sticlă"! poemul nu-l percep decit ca un elogiu discret si perseverent, adus tineretii, perfectiunii: "pe ecranul de radar trupul tău înaintând în soare ca un animal singur în savană văzut prin luneta puștii de vânătoare ca o mașină amfibie văzută pe cadranul telescopic al tancului Jaguar ca o pasăre obosită văzută de ochiul înfometat al eretelui"
pentru textul : trup pe ecranul de radar dePentru atmosfera atit de naturala schitata doar din citeva gesturi cit se poate de firesti. Un poem senzitiv care incepe si se termina cit se poate de uman. Poate sfirsitul lumii mi s-ar parea putin banal, insa cred ca isi are locul sau intr-un cotidian compus in aparenta simplu, dar perfectionat prin detaliu. Iar finalul acela se aseaza excelent peste ghemuirea alcalina sub patura.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni I deRemarc acest text care se pare a trecut neobservat de unii. Cred că ar fi fost benefică și o introducere de fotografii sau, de ce nu, chiar ceva video. Altfel rămînem doar cu un efort de imaginație. Și unde sînt cele „12 poeme”? Că pe Hermeneia nu le-am văzut.
pentru textul : Între meşteşug, artă şi filozofie deImi place ideea cu spovednaia in atrii si ventricole. In schimb ideea mirosului mi se pare ilara. Imi este imposibil sa o gandesc fara vreo trimitere canina. "ma uit atent"... suna ciudat. Te poti uita neatent ? Personal as reformula, sau as schimba adverbul. Ialin
pentru textul : incizie deDră. Alina Manole, Colajele poetice sunt deobicei interesante, prin arhitectura lor pluriformă. Nu este cazul cu acesta, care, în afara unor performanțe de ordin grafic (lungimi de versuri care alcătuiesc figuri geometrice), nu spune mare lucru. Principala carență o constituie faptul că "poemul" este lipsit de orice fior liric, are versuri terne, plate, puse acolo doar ca să fie. Este păcat, distinsă domnișoară Alina Manole, că vă irosiți timpul (și talentul incontestabil) cu asemenea experimente fade. Vă spun cu toată sinceritatea că nu am vrut să fiu "rău" în acest comentariu; aceasta e părerea mea sinceră și, prin urmare, nu are rost să-mi plătiți polițe în viitor. Cu toate urările mele de bine, Mircea Florin Sandru
pentru textul : H * deda, asta a fost si ideea. fireste, puteam construi un rondel clasic, ca atitudine. insa, era prea putin. ce sens ar fi avut sa-l dezgropam? asa ca textul merge fix pe ideea faptului normal, si universal valabil, al detensionarii. pipi-ul din text e doar pretext. un segment al ansamblului. cred insa ca mesajul e unul frumos. pt ca nu vulgarul importa, ci tocmai revalorificarea acestui act si eliminarea prejudecatilor.
pentru textul : Rondelu` lu` Pufulete de"mai poveștește , mai povestește" zicea un Sultan. Mă bucur de conotațiile găsite. Rețin ca plăcută în mod special:"impresionism/ imaginea cerului despre munte/ imaginea muntelui despre cer". Ce nu îmi cade bine, nu are rost a spune. Se poate să fie doar o impresie greșită! Ce contează: te pot citi ascultând James Cotton:)! amical, yester
pentru textul : Valea Lotusului deElucubrant! Poate cel mai sofisticat umor este acesta, cel elucubrant! Apoi ce să vezi? Umorul elucubrant devine metempsihoză, sinnead o'connor și toți ceilați. Dar asta e însăși moartea umorului, pentru că umorul adevărat, cel lăsat de Dzeu adică, nu are nimic din această infatuare. Și în acest context nu mă miră aprecierile ante-comentatorilor mei recunoscuți prin contextualitatea lor exagerată unii rău-voitori o numesc spirit de turmă.
pentru textul : bună ziulica deAcesta este un text care m-a făcut să râd cu gura până la urechi iar eu mă strădui să îmi păstrez urechile cât mai departe de gură.
Margas
Am citit... Multumesc pentru sugestie...
Cristi
pentru textul : ridică-te... deuite, poezia aceasta detine o sensibilitate aparte, nu orice barbat o are, in sensul sensibilitatii orientale ce o intilnesc in poemele tale: e un imn discret dedicat femeii, cum rar se mai gaseste: metafora aceasta este originala prin simplitatea, forta imaginii: "eliberează-ți sufletul închis într-un bici, rupe-ți învelișurile de mătase" imaginea metaforica "nudul sufletului tau" poate pare usor fortat, dar nu imposibil... o mica greseala la editare: "Arată ne" era "Arată-ne". Scrie! Te citesc cu placere.
pentru textul : Gleznele tale dePagini