Îţi scrisesem că a spera cu mine nu sună româneşte, chiar dacă ar fi licenţă poetică, tot nu merge. A spera împreună cu mine. Şi oricum, sună mult mai bine, chiar şi poetic: au sperat împreună cu mine, pentru că dă finalului forţa pe care nu o are, acum, prin cuvinte paucisilabice.
Eu aş da o lege: orice scriitor să fie obligat să înveţe armonie şi un instrument muzical. Sau măcar să ştie să fluiere :).
De acord, Dana. Nici mie nu-mi place începutul. Chiar deloc, e urât, penibil, stingher, neatent; aici ar merge ceva în stilul vetero-psalmic din versurile 5 și 6, dar aici e specialist Dorin, nu eu. Îl regândesc, muțam' de observație.
asta nu poate fi acceptată. dacă vreodată va fi, e prematur spus. pigrafa e o scriere falsă, un fel de apocrifă la urechea fundamentalistului. e o licenţă. va sta acolo pînă la verdictul final. good night.
Ani, textul acesta, deși nu e lipsit de idee, este greoi în exprimare, cuvintele nu par a se lega unele de altele, sunt alăturări nu numai nefericite ca "intrată târâș", "permanent urmărește" - citește și tu cu voce tare să îți dai seama cum se poticnește limba în cuvintele acestea unul lângă celălalt - dar mai ai și o cacofonie în ultimul vers al primei strofe, un typo la "cuvimte", o imagine cel puțin ciudată "umerii ii sunt desfăcuți in fața coarnelor timpului" - trebuie să fii atentă la imaginile pe care mintea le creează involuntar din cuvintele tale. Pe scurt, ar fi bine să revezi textele pe care le scrii înainte de a posta, și să încerci să îți sporești singură exigența față de propriile tale creații.
Virgil, mulțumesc pentru semn și pentru peniță. Răspund târziu pentru că abia acum am văzut că am un comentariu. Mă bucur că tu consideri reușit acest text, mai ales că îți cunosc exigențele.
domnule profet, stiti ca sunt o persoana amuzanta si imi place sa rad alaturi de ceilalti. acum un gand nastrusnic -cred ca e de la frappe- ma determina sa vizualizez scena descrisa de dvoastra. intr-adevar, in viata, tot ce e dramatic are si o parte optimista. pesimist nu e cel care vede jumatatea goala ci acela care nu vede paharul. insa efortul meu e spre placerea cititorilor. fiind o comunitate, ei devin, incet-incet, asa cum spuneti dvs, "dragi". iar de la chei nu ma dau inapoi, dupa cum se stie. iar in privinta publicarii, cred ca va fi o carte bine legata, cand va fi si daca va fi. dar mi-a placut interventia dvs. sincer. actaeon, ma bucura prezenta ta constanta aici din ultimul timp. este o cheie buna, desi, ptr cei neinteresati de angelologie si hermetisme, o interpretare la indemana poate fi si cea sociologica. nu-i asa ca sunt amuzant? va multumesc
sinceritatea unui poem are în opinia mea un soi de dualitate...cel care scrie e așezat la un capăt al poemului și cel care citește la celălalt capăt...între ei se țese sfoara asta, sinucigașă uneori, numită sinceritate cu recunoștință, domnului ionuț caragea
Este bine realizată imaginea din finalul poemului, netezirea cicatricilor "până la sare", dar nu știu cât e de potrivită fotografia cu un text care îmi pare mai degrabă "resemnat".
O părere echilibrată, analiză sinceră prin prisma proprie. Da, un subiect ce abia a fost început aici. Vor mai curge rîuri de cerneală de acum. Apreciez abordarea.
Sunt extrem de onorat pentru că te-ai aplecat asupra acestui text. Pe lângă erudiţie şi talent critic, dovedeşti şi o empatie, cu care, o spun fără reţinere , deschizi drumuri noi în domeniu.
amestec de nou si ruine, eleganta a pasului poetic, remarc in mod deosebit finalul. te citeam si pe agonia caci sonetele tale aveau un farmec aparte. parerea mea e ca meriti sa fii mai mult decat novice insa en garde ... ai o spada ascutita ce te va sluji sa scrii bine.
sapphire, e logic asa: prima parte releva un univers unde violenta sacrificiului asigura, prin verbele "tari" utilizate eficienta discursului si taierea imprejur a cuvintelor. astfel, daca prima parte e aruncarea, a doua e culegerea rodului, care, fireste, implica o alta dimensiune si o alta tensiune, de alta factura, dar de aceeasi intensitate. intrebarea finala reia ciclul, relevand continuitatea curgerii sus/jos a sensului a ceea ce numim faptul de a fi. multumesc ptr. apreciere
Cum n-ați citit poezia anilor 60?! Dar Nichita Stănescu, Sorescu, Baltag, Blandiana, Mălăncioiu, Melinescu, Buzea și atâția, și-atâția? E drept, eu mă refeream la cei din plutonul secund, mai dulcegi și mai fără relief personal. Poate fi, însă, desigur, și o coincidență, dar nu putem defini altfel un stil decât raportându-l la ceea ce a existat sau există (indiferent de ce explicație ar putea da autorii). Sper să nu vă supărați pe mine, având în vedere și faptul că sunteți primul care trebuie să înțeleagă, dar și să impună, regula jocului...
La mulţi ani,Hermeneia!Virgil, mulţumim pentru urări! În altă ordine de idei, dacă nu eram atentă, aş fi crezut că cele două pahare umplute cu şampanie, vin, poate otravă,etc. sunt două picioruşe de pui cu radiografie cu tot:))))
Buna seara ! O prima strofa amuzanta intr-un mod pragmatic cu doua versuri construite bizar. As spune ca primul dintre ele "Plantele au in loc de clorofilă simțul riscului," are o idee buna, creaza o altfel de imagine. Magnifica/magnefica ? Eroare sau licenta ? Strofa a doua este slaba in comparatie cu prima. Ii lipseste o idee adevarata. Aceea e un fel de observatie cauzala. Atentie la cacofonie "privirile liviude". Nu e musai sa le evitati, dar este recomandat din ratiuni evidente. Ialin
Raluca, ce ai vrut să spui prin „Referitor la subsolul primei pagini, dar aici nu ma bag,”?
În ce privește penițele probabil că nu ar fi rău să văd aici o discuție.
Editorii pot pune texte la remarcate oricînd consideră de cuviință.
multumesc de trecere si critica vulcanica m-ati convins ,,poetic'' sa scriu sîn nu sân gliastrele sunt pietre care la atingere devin lichide, o materie ce isi schimba starea din solid in lichid dar fara fierbere, nu e gheață ci viață.
Am zâmbit. Semn că mi-a plăcut joaca ta care "nu se pune", începutul abrupt, telegrafic, înmuiat apoi de tușe aproape dulcege, dar încadrate bine de tonul dubitativ ironic al poemei. Mare minune să mai folosești stele de mare, scoici, luna, perle, valuri și nisip într-o poezie și să nu devii plictisitor, "liricoid", sentimental.
mulțumesc. euphorbia elegans nu e cenușie. iar despre plecări nu spun decât că nu sunt decât reîntoarceri, fiindcă altfel întâlnirea în alb nu ar mai fi fost să fie. pentru ca toate acestea să fie autentice eu rămân. (ai un typo la "pliată pe încheietura subțire al nopții") dinspre rogvaviv, ela
Ma bucur ca ai trecut, Emi. Nu am scris intamplator versurile acelea, desi ma gandeam ca ar putea crea un anumit dezacord cu restul textului. Am lasat asa, dar acum cred si eu ca ar putea lipsi.. sau sa inlocuiesc cu altceva mentinand ideea mea initiala. Deocamdata le sterg.
Marina, dacă ar fi să mă gândesc acum la "terapie", aș zice că arta e terapeutică în general, este calea cea mai lesne de exprimare. Unora le este greu să se facă înțeleși în alt mod, nu? "Terapia", eu o înțeleg în sens de catharsis. Și dacă am reușit să dau 12 simboluri în 11 versuri, nu pot decât să mă bucur că am reușit.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Îţi scrisesem că a spera cu mine nu sună româneşte, chiar dacă ar fi licenţă poetică, tot nu merge. A spera împreună cu mine. Şi oricum, sună mult mai bine, chiar şi poetic: au sperat împreună cu mine, pentru că dă finalului forţa pe care nu o are, acum, prin cuvinte paucisilabice.
Eu aş da o lege: orice scriitor să fie obligat să înveţe armonie şi un instrument muzical. Sau măcar să ştie să fluiere :).
pentru textul : Suspect de poezie deDe acord, Dana. Nici mie nu-mi place începutul. Chiar deloc, e urât, penibil, stingher, neatent; aici ar merge ceva în stilul vetero-psalmic din versurile 5 și 6, dar aici e specialist Dorin, nu eu. Îl regândesc, muțam' de observație.
pentru textul : Revers deasta nu poate fi acceptată. dacă vreodată va fi, e prematur spus. pigrafa e o scriere falsă, un fel de apocrifă la urechea fundamentalistului. e o licenţă. va sta acolo pînă la verdictul final. good night.
pentru textul : restul ar fi spus prematur deAni, textul acesta, deși nu e lipsit de idee, este greoi în exprimare, cuvintele nu par a se lega unele de altele, sunt alăturări nu numai nefericite ca "intrată târâș", "permanent urmărește" - citește și tu cu voce tare să îți dai seama cum se poticnește limba în cuvintele acestea unul lângă celălalt - dar mai ai și o cacofonie în ultimul vers al primei strofe, un typo la "cuvimte", o imagine cel puțin ciudată "umerii ii sunt desfăcuți in fața coarnelor timpului" - trebuie să fii atentă la imaginile pe care mintea le creează involuntar din cuvintele tale. Pe scurt, ar fi bine să revezi textele pe care le scrii înainte de a posta, și să încerci să îți sporești singură exigența față de propriile tale creații.
pentru textul : matadorul deVirgil, mulțumesc pentru semn și pentru peniță. Răspund târziu pentru că abia acum am văzut că am un comentariu. Mă bucur că tu consideri reușit acest text, mai ales că îți cunosc exigențele.
pentru textul : Poveste cu ceasornic şi peşte desimpatice versurile astea cu patina clasica. mi se mai intimpla si mie
pentru textul : Cântec deda-ti dai seama ca si sunetul e un..."motiv tocit in poezie", nu-i asa?
pentru textul : de cealaltă parte. chihlimbar defăcând sex iniţiatic - puţin pretenţios.
pentru textul : închisoare de săpun deMai bine ca de obicei.
domnule profet, stiti ca sunt o persoana amuzanta si imi place sa rad alaturi de ceilalti. acum un gand nastrusnic -cred ca e de la frappe- ma determina sa vizualizez scena descrisa de dvoastra. intr-adevar, in viata, tot ce e dramatic are si o parte optimista. pesimist nu e cel care vede jumatatea goala ci acela care nu vede paharul. insa efortul meu e spre placerea cititorilor. fiind o comunitate, ei devin, incet-incet, asa cum spuneti dvs, "dragi". iar de la chei nu ma dau inapoi, dupa cum se stie. iar in privinta publicarii, cred ca va fi o carte bine legata, cand va fi si daca va fi. dar mi-a placut interventia dvs. sincer. actaeon, ma bucura prezenta ta constanta aici din ultimul timp. este o cheie buna, desi, ptr cei neinteresati de angelologie si hermetisme, o interpretare la indemana poate fi si cea sociologica. nu-i asa ca sunt amuzant? va multumesc
pentru textul : crucile desinceritatea unui poem are în opinia mea un soi de dualitate...cel care scrie e așezat la un capăt al poemului și cel care citește la celălalt capăt...între ei se țese sfoara asta, sinucigașă uneori, numită sinceritate cu recunoștință, domnului ionuț caragea
pentru textul : Cu recunoștință, unui pantof deAm corectat. Mulţumesc!
pentru textul : Petru pământesc.. deCam care ar fi motivul pentru care ar trebui să mă ţin? O dau în bară mai mereu...
Este bine realizată imaginea din finalul poemului, netezirea cicatricilor "până la sare", dar nu știu cât e de potrivită fotografia cu un text care îmi pare mai degrabă "resemnat".
pentru textul : Culori deputernică imaginea cu voi asudați și actu sexual din final
pentru textul : apriliano deO părere echilibrată, analiză sinceră prin prisma proprie. Da, un subiect ce abia a fost început aici. Vor mai curge rîuri de cerneală de acum. Apreciez abordarea.
pentru textul : Adrian Păunescu - un poet liber deSunt extrem de onorat pentru că te-ai aplecat asupra acestui text. Pe lângă erudiţie şi talent critic, dovedeşti şi o empatie, cu care, o spun fără reţinere , deschizi drumuri noi în domeniu.
Cu stimă
pentru textul : în mine moartea să nu te poată găsi deamestec de nou si ruine, eleganta a pasului poetic, remarc in mod deosebit finalul. te citeam si pe agonia caci sonetele tale aveau un farmec aparte. parerea mea e ca meriti sa fii mai mult decat novice insa en garde ... ai o spada ascutita ce te va sluji sa scrii bine.
pentru textul : Sonet 122 desapphire, e logic asa: prima parte releva un univers unde violenta sacrificiului asigura, prin verbele "tari" utilizate eficienta discursului si taierea imprejur a cuvintelor. astfel, daca prima parte e aruncarea, a doua e culegerea rodului, care, fireste, implica o alta dimensiune si o alta tensiune, de alta factura, dar de aceeasi intensitate. intrebarea finala reia ciclul, relevand continuitatea curgerii sus/jos a sensului a ceea ce numim faptul de a fi. multumesc ptr. apreciere
pentru textul : crucile deCum n-ați citit poezia anilor 60?! Dar Nichita Stănescu, Sorescu, Baltag, Blandiana, Mălăncioiu, Melinescu, Buzea și atâția, și-atâția? E drept, eu mă refeream la cei din plutonul secund, mai dulcegi și mai fără relief personal. Poate fi, însă, desigur, și o coincidență, dar nu putem defini altfel un stil decât raportându-l la ceea ce a existat sau există (indiferent de ce explicație ar putea da autorii). Sper să nu vă supărați pe mine, având în vedere și faptul că sunteți primul care trebuie să înțeleagă, dar și să impună, regula jocului...
pentru textul : ambiguu pentru ruperi de ritm și tăcere dedar o las asa, deocamdata.
pentru textul : nici fata ei nu mai crede în Moşu` deLa mulţi ani,Hermeneia!Virgil, mulţumim pentru urări! În altă ordine de idei, dacă nu eram atentă, aş fi crezut că cele două pahare umplute cu şampanie, vin, poate otravă,etc. sunt două picioruşe de pui cu radiografie cu tot:))))
pentru textul : starea hermeneia deBuna seara ! O prima strofa amuzanta intr-un mod pragmatic cu doua versuri construite bizar. As spune ca primul dintre ele "Plantele au in loc de clorofilă simțul riscului," are o idee buna, creaza o altfel de imagine. Magnifica/magnefica ? Eroare sau licenta ? Strofa a doua este slaba in comparatie cu prima. Ii lipseste o idee adevarata. Aceea e un fel de observatie cauzala. Atentie la cacofonie "privirile liviude". Nu e musai sa le evitati, dar este recomandat din ratiuni evidente. Ialin
pentru textul : Bila dealina, iti multumesc de citire si pentru semn. cu stima
pentru textul : Triunghiuri demultumesc pentru semnul lasat! ai dreptate, suna!
pentru textul : cu latura de opt și foaie de aur deRaluca, ce ai vrut să spui prin „Referitor la subsolul primei pagini, dar aici nu ma bag,”?
pentru textul : hermeneia 3.0-b deÎn ce privește penițele probabil că nu ar fi rău să văd aici o discuție.
Editorii pot pune texte la remarcate oricînd consideră de cuviință.
multumesc de trecere si critica vulcanica m-ati convins ,,poetic'' sa scriu sîn nu sân gliastrele sunt pietre care la atingere devin lichide, o materie ce isi schimba starea din solid in lichid dar fara fierbere, nu e gheață ci viață.
pentru textul : the last song of Shéhérazade demulțumesc frumos, Raluca! nu e rău...
pentru textul : întoarcerea la praga deAm zâmbit. Semn că mi-a plăcut joaca ta care "nu se pune", începutul abrupt, telegrafic, înmuiat apoi de tușe aproape dulcege, dar încadrate bine de tonul dubitativ ironic al poemei. Mare minune să mai folosești stele de mare, scoici, luna, perle, valuri și nisip într-o poezie și să nu devii plictisitor, "liricoid", sentimental.
pentru textul : mic poem demulțumesc. euphorbia elegans nu e cenușie. iar despre plecări nu spun decât că nu sunt decât reîntoarceri, fiindcă altfel întâlnirea în alb nu ar mai fi fost să fie. pentru ca toate acestea să fie autentice eu rămân. (ai un typo la "pliată pe încheietura subțire al nopții") dinspre rogvaviv, ela
pentru textul : départs deMa bucur ca ai trecut, Emi. Nu am scris intamplator versurile acelea, desi ma gandeam ca ar putea crea un anumit dezacord cu restul textului. Am lasat asa, dar acum cred si eu ca ar putea lipsi.. sau sa inlocuiesc cu altceva mentinand ideea mea initiala. Deocamdata le sterg.
pentru textul : cei care iubesc se grăbesc să plece deMarina, dacă ar fi să mă gândesc acum la "terapie", aș zice că arta e terapeutică în general, este calea cea mai lesne de exprimare. Unora le este greu să se facă înțeleși în alt mod, nu? "Terapia", eu o înțeleg în sens de catharsis. Și dacă am reușit să dau 12 simboluri în 11 versuri, nu pot decât să mă bucur că am reușit.
pentru textul : peisaj transcendent dePagini