Îmi permit să fac o paralelă între literatură şi o altă artă, cea teatrală, de care sunt foarte îndrăgostită, şi să vin să spun că a fi critic de literatură, echivalează cu noţiunea de a juca pe scenă, ca şi actor, pe viu, o piesă de teatru. Pentru că dincolo de emoţia generată către un public larg, există şi acel grai al unei bune dicţii, un limbaj persuasiv, ce ţine nu de natura piesei în sine, a materialului scriitoricesc propus publicului, evident, de un scriitor, ci de felul în care actorul de teatru vs criticul de literatură va reuşi să pună în scenă/pe hârtie, prin talent şi dăruire de frumos, opera colegului său, scriitorul. Nu poţi scinda legătura dintre criticul de literatură şi scriitor atâta timp cât singurul instrument al celui implicat într-o dezbatere literară este condeiul. Ba, mai mult, consider că un critic de literatură este mult mai îndreptăţit să vadă dincolo de el ca şi critic şi latura aceasta de scriitor. Ca să fii un scriitor bun, trebuie şi este aproape impusă condiţia de a citi cât mai mult, de a te dezvolta prin citit şi scris. Un critic literar reuşeşte această performanţă cum e dat exemplu elocvent, aici, de Tudor Cristea.
"Din fericire, există, însă, şi s-a impus tot mai evident în ultima vreme şi părerea că asemenea delimitări nu sunt întotdeauna îndreptăţite, pentru că un critic este şi el un scriitor. În acest sens, sunt scriitori nu doar Balzac sau Stendhal, dar şi Saint-Beuve ori Albert Thibaudet, nu doar Camus, dar si Pierrre de Boisdeffre şi, ca să revenim în spaţiul naţional, nu doar Rebreanu sau Arghezi, dar şi Lovinescu ori G. Călinescu, nu doar Marin Preda sau Ana Blandiana, dar şi E. Simion ori N. Manolescu. - T. Cristea")
Un actor de film, cel care îmbrăţişează arta cinematografică, de exemplu, va fi un actor foarte bun, dacă va fi trecut prin teatru mai întâi, pentru că el porneşte de la "un viu scenic" , de la o emoţie naturală, şi va şti să dea viaţă unei pelicule pe mai târziu.
Vă cititesc cu interes, domnule T. Cristea, şi daţi-mi voie să cad de-acord cu cele expuse de dumneavoastră, mai sus, dar şi să afirm prin crezul meu, că un scriitor complex sau ideal, în sensul în care nu putem defini idealul dar îl putem imagina la nivel de idee, este un bun critic literar, eseist, poet, scriitor şi de ce nu un talentat grafician sau pictor, precum l-aş da, aici, exemplu pe Victor Hugo.
Cu drag.

typo: înainte

e un poem in care imaginile-metafore sint foarte sugestive mi se par insa, putin altfel, scazute ca intensitate, acestea, si cred ca poemul ar putea supravietui frumos si fara ele; dar asta e doar o parere a mea...e o alternativa doar. (intr-un atelier literar se pot ridica si astfel de idei; opinii personale ce ar putea avea un impact sau nu asupra poeziei): "animal neîndemnatic în căutarea sânului desenează ceruri aurii în jurul nopții" deosebit mi se pare finalul prin forta expresiva: "liniștea se înalță se face secure cade"

Exact, alma, genitivele! Abundența de determinative acolo denotă o atentă șlefuire a sensurilor, minuțiozitate în distilarea nuanțelor,... da, specifice lui Virgil. E ca o mică grădină în care nu fiecare floare, ci fiecare petală are rostul ei. Felul în care reflectă lumina. Nu prea înțeleg, însă, finalul, iar al doilea vers mi se pare ușor redundant; aș vedea: "îmi pătează cu urme de cerneală degetele", sau chiar numai "sunt urme de cerneală pe degete". Pe de altă parte, fiind, de fapt, niște antiplatonice, se explică.

Matei, iti multumesc de trecere si pentru apreciere, te mai astept. Cu respect

Mulţumesc pentru comentarii!
@Adrian A. Agheorghesei: Voi revizui! Îmi pare rău pentru ele. Mi-au scăpat.
@Raluca Blezniuc: Mulţumesc! Sunt la început...
@Cristina Ştefan: E o teoretizare... Orice imagine pe care o expunem e subiectivă. Un text nu poate fi o fotografie perfectă. Şi aparatele de fotografiat mai dau greş cu focalizarea. Să nu mai vorbim de fiinţele imperfecte...:)

aici, cum altfel... imi place interpretarea ta data finalului, multam!

Mereu, in viata aceasta, apropiere intre miraj si mi'raj :) Talent aparte pentru imagini rafinate.

Younger Sister, te rog să te străduiești să susții motivele pentru care evidențiezi un text cu o peniță; Katya se va folosi mai mult într-o astfel de situație, pentru a avea o mai bună imagine asupra modului în care îi sunt receptate scrierile. Și, de ce nu, se vor folosi și ceilalți cititori, la rândul lor autori. Katya, îmi pare rău pentru intervenția off-topic.

îmi pare rău și-mi cer iertare pentru acel typo al adresării, Marina, mi-am dat seama că am greșit, recitind comentariul, dar nu am mai modificat, sperând să nu observi :) dacă vigilența demonstrată de tine anterior m-a făcut să mă întristez (un pic), vinovat, spiritul tău de anticipație mă bucură și mă face să îți mulțumesc, încă de pe acum, cu zeci de ani înainte :)

corectează 'somnabul' 'apriorică' 'înebunit' înainte să folosești cuvinte pretențioase arată că le cunoști pe cele simple și gramatica.
Un poem plin de greșeli, zorzoane și cam atât.

Cristi, nimeni, dar absolut nimeni, nu goneste pe nimeni de aici. cel putin atita timp cit ma ocup eu de hermeneia. dar motivul avertizarii este cel pe care l-ai mentionat. si nu functioneaza aici sisteme cu acumulari ca si minutele la celular.

probabil pentru tine, nicodem, care ai, din păcate în acest caz, o capacitate atît de redusă de înțelegere.
și da, acolo dumnezeu spune despre sine „nu exist”.
iar întreaga (mea) discuție nu e zero. dar pentru asta trebuie să gîndești

Frumoase imagini cu toate că este oarecum ofensiv versul 3 și sincer, dacă noi am glisa pe coarda orizontului ni s-ar înroși ochii măcar din cauza rezistenței vântului dacă nu de teamă...