mulțumesc vlad. da, cred că ai punctat elemente adevărate. deși cred că sînt mai multe. și nu puține legate de mine. da, cred că dialogul este necesar și sînt decis să îl avem. chiar și aci în felul acesta. dar chiar și cu mine însumi.
cred că aici ai improvizat și-a ieșit un jazz interesant. nota amuzantă din final dă o altă culoare, deși solfegiul textului e construit într-o direcție tristă. deci falsă. bune și farsele astea uneori.
cred ca Alina greseste aici si o rog sa citeasca bine Regulamentul Hermeneia si sa nu mai pretinda lucruri care nu sint stipulate acolo. Un editor ar trebui sa dea tonul respectarii regulamentului si nu la pretentii sau mofturi arbitrare. Cred ca "regula celor doua luni" este buna asa cum este atit in spiritul cit si litera ei. Orice este in afara ei nu are girul Hermeneia si personal cred ca dauneaza bunului mers al site-ului. De asemeni exista la sectiunea Info/ Administrative loc daca cineva vrea sa propuna o alta idee. Sa nu transformam subsolul textelor in locuri pentru batalii care n-au o legatura cu textul propriu zis
Thais, sunt ninsori si ninsori, mai ales acum, cu primavara pe aripi... ma bucur ca ti-a placut si ai vazut transparenta. Si cine ar vrea sa stapaneasca oare ninsoarea? Vladimir, chiar la Micul Print era trimiterea, sunt placut surprinsa ca ai vazut atat de usor asta. M-am gandit, punand titlul, ca e singurul clue :-) De Beltane nu mai spun nimic, am pus poza, iar simbolul rozariului amintit de tine este, la urma urmelor, si unul dintre simbolurile celor doua boabe multiplicate ale aceleasi matanii in poezia mea. Dar, desigur, nicio legatura cu organizatia aceasta mafiota. (sic!)
există momente din zi care par friguroase. când te zgribulești într-un gând ca într-o scorbură. sau momente care încetinesc precum mașinile lăsând un suspans ori chemând întrebări. unele din acestea rămân înnegurate, bentale și abia percepute după ce nu mai sunt. dar ele rămân ca gustul cafelei pe limbă. și, câteodată, vine un om frumos, se uită în tine printre cuvinte, scoate aurul și te lasă sărăcit de tristețea montată cu grijă în exterior. cred că atunci, dar și pe viitor, frumusețea va urma cuvintele blânde, binevoitoare ca o trenă la suflet. îți mulțumesc, Mariana!
un poem foarte finuț, cum ziceam, mă miră că nu ești mai înfipt în generația actuală de poeți, poate din cauză că nu ești în bucurești, cam acolo se întîmplă totul
dl. Titarenco, sticluțele acelea, chiar dacă dă un ton naiv, au o marcă a mea personală pe care doresc să o las în fiecare poezie în parte Sapphire, tocmai terenul bătătorit mi-a dat emoții, știam tema, expresiile și atmosefera. Știam că, poate, nu aduc ceva nou prin poezia aceasta, dar am încercat. vă mulțumesc de trecere
banuiesc ca la aceasta intrebare "azi toate lucrurile sunt întoarse pe dos sau poate toate dosurile sunt întoarse cu fața spre mine?" ti-ai raspuns singura cu titlul.
pot spune ca e un poem "adevarat". nu e fantastic in idei, tehnica sau limbaj. nu mi satisface standardele, nu ma face invidios sau gelos. dar ma face sa simt ceea ce spune.
desi ai cautat atat (iti multumesc sincer pt timp si interes)- rotogravura &gestalt nu sunt chiar un capat de lume - nu ai facut decat sa functionezi tu insuti ca o rotogravura asupra textului. pacat - mai aveai doar putin pana la a fi arheolog... survivivore
andreea, prima strofa mi a dat increderea ca voi citi ceva bun, ceva minunat. Apoi, incepand cu a doua, am inceput sa cred. Nu stiu de ce sfarsitul a venit fara de veste...
înclin să cred că lucrurile ar fi fost altfel dacă evenimentul s-ar fi petrecut pe continentul nordamerican. sau cel puțin în California. din punctul de vedere al românilor de aici. dinspre partea isntituțiilor românești sînt nevoit să spun că le lipsește ceva profund și esențial. filosofia și deprinderea cu conceptul de slujire a națiunii române, indiferent de politică sau de interese materiale. și fără acest „organ”, ca și parte vitală a structurii lor interioare, instituțiile românești, înăuntrul sau înafara României sînt practic o nulitate, practic inexistente. Adică, de fapt, nu este nicio diferență dacă ești somalez, botswanian, bangladeshian, burundez sau român. Îmi pare rău să o spun dar acesta este un adevăr trist și copleșitor. Și pînă cînd cel puțin școala de diplomați din România nu se va transforma fundamental, nu există absolut nicio speranță. Va continua să îți fie rușine că ești român pe meleaguri străine. Și asta nu pentru că ești român ci pentru că România este de 22 de ani guvernată și reprezentată peste hotare de tot felul de indivizi dubioși lipsiți de cea mai vagă umbră de patriotism.
Mădălina, te rog să revezi ce spune regulamentul Hermeneia despre folosirea privilegiului comentariilor și să renunți la transformarea lui în chat. Te rog să te consideri avertizată.
Eu cred că granița de care vorbești dintre zborurile dinafară și dinăuntru este modul în care fiecare percepe o față sau alta a realității. Subtitlul mă duce însă cu gândul că iubirea, despre care vorbești în final, e totuși aceea care ne face să sângerăm, noi, "caiși înfloriți". Splendid final. Și totuși, poate mă lămurește Paul ce nu e bine, din punctul lui de vedere, cu genitiv- dativele. Nu de alta dar și eu le folosesc și nu știu de ce ar deranja atât? Tot cu gânduri bune, Cami
eu nu am rezervere intrucat e vorba de primul act sexual.so...textul poate o sa se destepte in timp...abia s-a nascut, poate fi si prost, multumesc de trecerea obiectiva
Sancho, mulțumesc de trecere și pentru observații. Căsnicia de aici nu este una în sensul oficial, am vrut sa subliniez ce este de fapt un cuplu solid, de ce partea oficiala se subințelege și nu ea este cheia fericirii intre un el și o ea.
Poate un alt poem va fi mai pentru sufletul tău.
Draga Bobadil,
E posibil să ai dreptate, doar că, având în vedere că scrii aşa: "lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini", adica producând nişte amuzante greşeli de exprimare şi de gramatică, noi doi nu avem ce discuta.
O fi democraţie, inclusiv pe hermeneia, dar noi doi facem parte din clase intelectuale diferite...
A celor care stăpânesc limba română, pe de o parte, şi a celor care n-o stăpânesc, pe de alta.
Hohote de durere, anticorpi vlăguiţi,
prizonierii viselor se scaldă-n hohote...
Nuanţe de femei cresc în hohote de tăcere,
copii nenăscuţi revendică hohote de soare .
Strivesc lumina zilei în hohote de întuneric.
Arunc sentimente în hohote de foc,
şi-n hohote de joc se prinde liniştea...
Cuvintele sunt seci, şi pe dinăuntru, şi pe dinafară -
hohote de respiraţie, trista vioară,
ce-n hohote de jale îşi urmează arcuşul.
stii ce e interesant? stii sa scrii, ai constructii reusite, dar pe alocuri in acest text cazi in patetism. iar eu ma asteptam sa ma lasi perplex. adica vreau sa sa spun ca finalurile astea cu "plinga" sint prea banale. sugereaza-ne...
draga Sixtus, parerea mea. umila. este ca era mai simplu sa spui "da doml'e, am facut o mica gafa" si cu asta basta. nu era nici o tragedie. toti le mai facem. ma indoiesc ca toata invirteala asta pe dupa sura cum ca inchinarea nu e inclinare (evident aici ai sa ma iei probabil cu faptul ca inchinarea ta de aici nu e religioasa ci e... carteziana), deci ma indoiesc ca aceasta pledoarie convinge pe cineva. si inca ceva, ultima data cind am citit pe undeva steagul in berna e semn de doliu si nu de capitulare. dar din nou, inchinarea nu e neaparat capitulare. poate fi si respect. la urma urmei nu e vorba decit de 45 de grade din cele 90 ale exigentei carteziene.
Ce să spun, Mădălina, nu vreau să mint frumos... Bineînţeles că, acum, personajul e ceva mai bine conturat, cititorul rezonează cu el ceva mai mult, dar tot nu se întâmplă nimic. S-a întâmplat ceva, evident, un transplant de inimă, dar la noi, cititorii, nu a ajuns decât informaţia succintă, şi, concret, nimic altceva. Iar despre modul în care este scris textul - se vede foarte clar mâna nesigură, care tremură de multe ori, care scoate în evidenţă lucruri ce i se par importante cu ajutorul expresiilor prozaice, plate şi lungite. Cred, aproape ştiu, că vei scrie cândva credibil, dar, până atunci, vei trece prin destul de multă maculatură. Improtatn e să ai răbdare şi să munceşti.
Cred c-am să revin cu unele tuşe care vizează, clar, textul.
Bobadil, Aranca a fost cit se poate de decenta si retinuta in comentariile ei. Chiar o felicit pentru asta. Ma indoiesc ca multa lume ar fi tolerat usor atacul tau la persoana si antipatia violenta pe care o manifesti fata de ea. Si asta inclusiv in ultimul tau comentariu in care ma jignesti si pe mine facind aluzie la posibilitatea unui motiv obscur sau poate de alta natura care m-ar face sa o "tin" in echipa editoriala. Te asigur Bobadil ca ai mai reusit sa scazi o treapta in ochii mei prin acest gest. Ea ti-a atras atentia ca prin acea injuratura din acel banc incalcai regulamentul hermeneia. Atita tot. Ti-o spun sincer, daca ai chef de bancuri porcoase si de injuraturi, dragul meu, am observat ca sint "saituri" românesti unde poti sa "zburzi" pe chestii din astea in voie. Noi nu avem pretentia ca facem mare literatura aici dar nici nu am de gind sa mai dau mult cu matura si farasul dupa ce "scuipati" voi la "o bere prieteneasca" pe aici. Exista chiar voci care sugereaza ca ar exista o intentie subterana de a "promiscuiza" hermeneia. Foarte discret. Eu, asa cum am spus, nu vreau sa fac din ea nici azil de fete batrine si nici biserica de puritani. Dar nici nu intentionez sa o las sa devina latrina. Vrea cineva sa scrie si sa comenteze literatura, este bine venit. Are cu totul alte intentii (oricit de șugubețe și interesante) îi urăm drum bun. Deci, sper că ai înțeles. Următoarele abateri nu vor mai benficia de comentariile mele. Așa cum știți suspendarea unui cont îmi ia mult mai puțin timp decît ce am făcut aici.
o casă japoneză clasică nu are uluce sau jgheab sau scurgerea aceea tubulara de la streașină cum au casele occidentale. la streașina casei japoneze se află un lanț vertical (uneori poate avea tot felul de componente specifice, clopoței, minipagode, etc) pe care apa de ploaie nu coboară val-vîrtej ca prin uluc ci se prelinge (japonezului îi place aceasta calmă armonizare cu natura). La capătul de jos al lanțului este de obicei un vas de piatră în care se adună apa de ploaie pe care japonezul o prețuiește foarte mult și cu care își udă copăceii bonzai. La acel lanț m-am referit în textul meu. în engleză se spune „rain-chain”.
Și acum următoarea ghicitoare: știi de ce japonezii preferă 7-5-7 în haiku? Și de ce nu alte combinații?...
o imagine luată de mine acum cîteva săptămîni. chiar dacă nu în Japonia.
Te voi ruga să păstrăm acesta ultimul comentariu pe lângă text. În rest, foarte pe scurt: Ai primit un comentariu corect "politic" dacă vrei, te rog să păstrezi aceleași limite. Nu știu cât ne folosește să uzăm de vorbe cu dublu înțeles... chestia este că totuși oamenii chiar înțeleg, iar jignirile (sau aluziile indirecte jignitoare) nu sunt agreate aici. Am ieși cu toții mult mai câștigați dacă răspunsurile noastre din comentarii ar fi directe și la obiect. Apreciem poate la modul abstract artificiile discursului, ca și scriitori ce ne visăm/ închipuim (poate eu chiar mai mult, cu meseria mea), dar orice ar fi acesta rămâne un mediu virtual, cu limitările sale. Întrebarea ta referitoare la regulament este o capcană ușurică, pe care o ocolesc așa cum deja te-ai învățat, de-aici intrăm în domeniul pe care de obicei iau bani: consultanță se numește. Și Paul, nu eu trebuie să stau liniștită. Ci aceia care își postează texte și poze aiurea pe net, pentru care editorii și moderatorii hermeneia nu au timp și nu dispun nici de mijloacele necesare pentru a face poliție pentru fiecare caz în parte. Și eu am văzut pe net poze pe care am dorit să le folosesc, am trimis mail și ca să vezi, unii mi-au răspuns, alții nu. În primul caz, am postat, în cel de-al doilea, nu. Nu-i nici o filozofie aici. E doar o problemă de economie de mijloace. Nu putem să verificăm tot, pentru aceasta apelăm la modele. Nu am inventat noi asta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc vlad. da, cred că ai punctat elemente adevărate. deși cred că sînt mai multe. și nu puține legate de mine. da, cred că dialogul este necesar și sînt decis să îl avem. chiar și aci în felul acesta. dar chiar și cu mine însumi.
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com decred că aici ai improvizat și-a ieșit un jazz interesant. nota amuzantă din final dă o altă culoare, deși solfegiul textului e construit într-o direcție tristă. deci falsă. bune și farsele astea uneori.
pentru textul : în joacă decred ca Alina greseste aici si o rog sa citeasca bine Regulamentul Hermeneia si sa nu mai pretinda lucruri care nu sint stipulate acolo. Un editor ar trebui sa dea tonul respectarii regulamentului si nu la pretentii sau mofturi arbitrare. Cred ca "regula celor doua luni" este buna asa cum este atit in spiritul cit si litera ei. Orice este in afara ei nu are girul Hermeneia si personal cred ca dauneaza bunului mers al site-ului. De asemeni exista la sectiunea Info/ Administrative loc daca cineva vrea sa propuna o alta idee. Sa nu transformam subsolul textelor in locuri pentru batalii care n-au o legatura cu textul propriu zis
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă deThais, sunt ninsori si ninsori, mai ales acum, cu primavara pe aripi... ma bucur ca ti-a placut si ai vazut transparenta. Si cine ar vrea sa stapaneasca oare ninsoarea? Vladimir, chiar la Micul Print era trimiterea, sunt placut surprinsa ca ai vazut atat de usor asta. M-am gandit, punand titlul, ca e singurul clue :-) De Beltane nu mai spun nimic, am pus poza, iar simbolul rozariului amintit de tine este, la urma urmelor, si unul dintre simbolurile celor doua boabe multiplicate ale aceleasi matanii in poezia mea. Dar, desigur, nicio legatura cu organizatia aceasta mafiota. (sic!)
pentru textul : Arta îmblânzirii deexistă momente din zi care par friguroase. când te zgribulești într-un gând ca într-o scorbură. sau momente care încetinesc precum mașinile lăsând un suspans ori chemând întrebări. unele din acestea rămân înnegurate, bentale și abia percepute după ce nu mai sunt. dar ele rămân ca gustul cafelei pe limbă. și, câteodată, vine un om frumos, se uită în tine printre cuvinte, scoate aurul și te lasă sărăcit de tristețea montată cu grijă în exterior. cred că atunci, dar și pe viitor, frumusețea va urma cuvintele blânde, binevoitoare ca o trenă la suflet. îți mulțumesc, Mariana!
pentru textul : ziua îmbătrâniților deun poem foarte finuț, cum ziceam, mă miră că nu ești mai înfipt în generația actuală de poeți, poate din cauză că nu ești în bucurești, cam acolo se întîmplă totul
pentru textul : după cum nu știu să păstrez aerul deAi mare dreptate, Emil! chiar nu o observasem. sa vad ce pot face. multumesc.
pentru textul : Golgotă dedl. Titarenco, sticluțele acelea, chiar dacă dă un ton naiv, au o marcă a mea personală pe care doresc să o las în fiecare poezie în parte Sapphire, tocmai terenul bătătorit mi-a dat emoții, știam tema, expresiile și atmosefera. Știam că, poate, nu aduc ceva nou prin poezia aceasta, dar am încercat. vă mulțumesc de trecere
pentru textul : așa a fost debanuiesc ca la aceasta intrebare "azi toate lucrurile sunt întoarse pe dos sau poate toate dosurile sunt întoarse cu fața spre mine?" ti-ai raspuns singura cu titlul.
pentru textul : Irefutabil depot spune ca e un poem "adevarat". nu e fantastic in idei, tehnica sau limbaj. nu mi satisface standardele, nu ma face invidios sau gelos. dar ma face sa simt ceea ce spune.
pentru textul : paseo de cristobal dedesi ai cautat atat (iti multumesc sincer pt timp si interes)- rotogravura &gestalt nu sunt chiar un capat de lume - nu ai facut decat sa functionezi tu insuti ca o rotogravura asupra textului. pacat - mai aveai doar putin pana la a fi arheolog... survivivore
pentru textul : Arhetipar desi eu cred ca profesorul te prezenta, nu te introducea.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deFrumoasă efuziune, cucerește prin simplitate și sinceritate. Mi-a plăcut. Cu drag, /O\
pentru textul : Într-o zi deandreea, prima strofa mi a dat increderea ca voi citi ceva bun, ceva minunat. Apoi, incepand cu a doua, am inceput sa cred. Nu stiu de ce sfarsitul a venit fara de veste...
pentru textul : Teenage angst deînclin să cred că lucrurile ar fi fost altfel dacă evenimentul s-ar fi petrecut pe continentul nordamerican. sau cel puțin în California. din punctul de vedere al românilor de aici. dinspre partea isntituțiilor românești sînt nevoit să spun că le lipsește ceva profund și esențial. filosofia și deprinderea cu conceptul de slujire a națiunii române, indiferent de politică sau de interese materiale. și fără acest „organ”, ca și parte vitală a structurii lor interioare, instituțiile românești, înăuntrul sau înafara României sînt practic o nulitate, practic inexistente. Adică, de fapt, nu este nicio diferență dacă ești somalez, botswanian, bangladeshian, burundez sau român. Îmi pare rău să o spun dar acesta este un adevăr trist și copleșitor. Și pînă cînd cel puțin școala de diplomați din România nu se va transforma fundamental, nu există absolut nicio speranță. Va continua să îți fie rușine că ești român pe meleaguri străine. Și asta nu pentru că ești român ci pentru că România este de 22 de ani guvernată și reprezentată peste hotare de tot felul de indivizi dubioși lipsiți de cea mai vagă umbră de patriotism.
pentru textul : Scrisoare deschisă a poetului Adrian Munteanu deMădălina, te rog să revezi ce spune regulamentul Hermeneia despre folosirea privilegiului comentariilor și să renunți la transformarea lui în chat. Te rog să te consideri avertizată.
pentru textul : legendă cu oameni de rând deEu cred că granița de care vorbești dintre zborurile dinafară și dinăuntru este modul în care fiecare percepe o față sau alta a realității. Subtitlul mă duce însă cu gândul că iubirea, despre care vorbești în final, e totuși aceea care ne face să sângerăm, noi, "caiși înfloriți". Splendid final. Și totuși, poate mă lămurește Paul ce nu e bine, din punctul lui de vedere, cu genitiv- dativele. Nu de alta dar și eu le folosesc și nu știu de ce ar deranja atât? Tot cu gânduri bune, Cami
pentru textul : Graniță de culoarea sângelui deOvidiu, nu ma intereseaza rafuielile atita timp cit se fac pe un ton civilizat. Ceea ce ai facut tu se cheama atac la persoana.
pentru textul : Doină deeu nu am rezervere intrucat e vorba de primul act sexual.so...textul poate o sa se destepte in timp...abia s-a nascut, poate fi si prost, multumesc de trecerea obiectiva
pentru textul : ora celor o mie de poeme deSancho, mulțumesc de trecere și pentru observații. Căsnicia de aici nu este una în sensul oficial, am vrut sa subliniez ce este de fapt un cuplu solid, de ce partea oficiala se subințelege și nu ea este cheia fericirii intre un el și o ea.
pentru textul : Misterul cuplului perfect dePoate un alt poem va fi mai pentru sufletul tău.
Draga Bobadil,
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deE posibil să ai dreptate, doar că, având în vedere că scrii aşa: "lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini", adica producând nişte amuzante greşeli de exprimare şi de gramatică, noi doi nu avem ce discuta.
O fi democraţie, inclusiv pe hermeneia, dar noi doi facem parte din clase intelectuale diferite...
A celor care stăpânesc limba română, pe de o parte, şi a celor care n-o stăpânesc, pe de alta.
multumesc frumos!
acum ma retrag, sa rad pe saturate!
:)))))
si, daca se poate, solicit o varianta mai mica a lucrarii (via mail)...poate imi schimb fotografia din profil!
pentru textul : urîtă liberă și pe drum deexcelent! imi place pentru că, deși e în notă parodică, dă senzația de autentic, de cronică.
pentru textul : la pajere deHohote de durere, anticorpi vlăguiţi,
prizonierii viselor se scaldă-n hohote...
Nuanţe de femei cresc în hohote de tăcere,
copii nenăscuţi revendică hohote de soare .
Strivesc lumina zilei în hohote de întuneric.
Arunc sentimente în hohote de foc,
şi-n hohote de joc se prinde liniştea...
Cuvintele sunt seci, şi pe dinăuntru, şi pe dinafară -
pentru textul : Hohote de vară dehohote de respiraţie, trista vioară,
ce-n hohote de jale îşi urmează arcuşul.
stii ce e interesant? stii sa scrii, ai constructii reusite, dar pe alocuri in acest text cazi in patetism. iar eu ma asteptam sa ma lasi perplex. adica vreau sa sa spun ca finalurile astea cu "plinga" sint prea banale. sugereaza-ne...
pentru textul : haifa mea dedraga Sixtus, parerea mea. umila. este ca era mai simplu sa spui "da doml'e, am facut o mica gafa" si cu asta basta. nu era nici o tragedie. toti le mai facem. ma indoiesc ca toata invirteala asta pe dupa sura cum ca inchinarea nu e inclinare (evident aici ai sa ma iei probabil cu faptul ca inchinarea ta de aici nu e religioasa ci e... carteziana), deci ma indoiesc ca aceasta pledoarie convinge pe cineva. si inca ceva, ultima data cind am citit pe undeva steagul in berna e semn de doliu si nu de capitulare. dar din nou, inchinarea nu e neaparat capitulare. poate fi si respect. la urma urmei nu e vorba decit de 45 de grade din cele 90 ale exigentei carteziene.
pentru textul : Euridice deCe să spun, Mădălina, nu vreau să mint frumos... Bineînţeles că, acum, personajul e ceva mai bine conturat, cititorul rezonează cu el ceva mai mult, dar tot nu se întâmplă nimic. S-a întâmplat ceva, evident, un transplant de inimă, dar la noi, cititorii, nu a ajuns decât informaţia succintă, şi, concret, nimic altceva. Iar despre modul în care este scris textul - se vede foarte clar mâna nesigură, care tremură de multe ori, care scoate în evidenţă lucruri ce i se par importante cu ajutorul expresiilor prozaice, plate şi lungite. Cred, aproape ştiu, că vei scrie cândva credibil, dar, până atunci, vei trece prin destul de multă maculatură. Improtatn e să ai răbdare şi să munceşti.
Cred c-am să revin cu unele tuşe care vizează, clar, textul.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deBobadil, Aranca a fost cit se poate de decenta si retinuta in comentariile ei. Chiar o felicit pentru asta. Ma indoiesc ca multa lume ar fi tolerat usor atacul tau la persoana si antipatia violenta pe care o manifesti fata de ea. Si asta inclusiv in ultimul tau comentariu in care ma jignesti si pe mine facind aluzie la posibilitatea unui motiv obscur sau poate de alta natura care m-ar face sa o "tin" in echipa editoriala. Te asigur Bobadil ca ai mai reusit sa scazi o treapta in ochii mei prin acest gest. Ea ti-a atras atentia ca prin acea injuratura din acel banc incalcai regulamentul hermeneia. Atita tot. Ti-o spun sincer, daca ai chef de bancuri porcoase si de injuraturi, dragul meu, am observat ca sint "saituri" românesti unde poti sa "zburzi" pe chestii din astea in voie. Noi nu avem pretentia ca facem mare literatura aici dar nici nu am de gind sa mai dau mult cu matura si farasul dupa ce "scuipati" voi la "o bere prieteneasca" pe aici. Exista chiar voci care sugereaza ca ar exista o intentie subterana de a "promiscuiza" hermeneia. Foarte discret. Eu, asa cum am spus, nu vreau sa fac din ea nici azil de fete batrine si nici biserica de puritani. Dar nici nu intentionez sa o las sa devina latrina. Vrea cineva sa scrie si sa comenteze literatura, este bine venit. Are cu totul alte intentii (oricit de șugubețe și interesante) îi urăm drum bun. Deci, sper că ai înțeles. Următoarele abateri nu vor mai benficia de comentariile mele. Așa cum știți suspendarea unui cont îmi ia mult mai puțin timp decît ce am făcut aici.
pentru textul : this is a film deo casă japoneză clasică nu are uluce sau jgheab sau scurgerea aceea tubulara de la streașină cum au casele occidentale. la streașina casei japoneze se află un lanț vertical (uneori poate avea tot felul de componente specifice, clopoței, minipagode, etc) pe care apa de ploaie nu coboară val-vîrtej ca prin uluc ci se prelinge (japonezului îi place aceasta calmă armonizare cu natura). La capătul de jos al lanțului este de obicei un vas de piatră în care se adună apa de ploaie pe care japonezul o prețuiește foarte mult și cu care își udă copăceii bonzai. La acel lanț m-am referit în textul meu. în engleză se spune „rain-chain”.
pentru textul : 3 gafe haiku deȘi acum următoarea ghicitoare: știi de ce japonezii preferă 7-5-7 în haiku? Și de ce nu alte combinații?...
o imagine luată de mine acum cîteva săptămîni. chiar dacă nu în Japonia.
Te voi ruga să păstrăm acesta ultimul comentariu pe lângă text. În rest, foarte pe scurt: Ai primit un comentariu corect "politic" dacă vrei, te rog să păstrezi aceleași limite. Nu știu cât ne folosește să uzăm de vorbe cu dublu înțeles... chestia este că totuși oamenii chiar înțeleg, iar jignirile (sau aluziile indirecte jignitoare) nu sunt agreate aici. Am ieși cu toții mult mai câștigați dacă răspunsurile noastre din comentarii ar fi directe și la obiect. Apreciem poate la modul abstract artificiile discursului, ca și scriitori ce ne visăm/ închipuim (poate eu chiar mai mult, cu meseria mea), dar orice ar fi acesta rămâne un mediu virtual, cu limitările sale. Întrebarea ta referitoare la regulament este o capcană ușurică, pe care o ocolesc așa cum deja te-ai învățat, de-aici intrăm în domeniul pe care de obicei iau bani: consultanță se numește. Și Paul, nu eu trebuie să stau liniștită. Ci aceia care își postează texte și poze aiurea pe net, pentru care editorii și moderatorii hermeneia nu au timp și nu dispun nici de mijloacele necesare pentru a face poliție pentru fiecare caz în parte. Și eu am văzut pe net poze pe care am dorit să le folosesc, am trimis mail și ca să vezi, unii mi-au răspuns, alții nu. În primul caz, am postat, în cel de-al doilea, nu. Nu-i nici o filozofie aici. E doar o problemă de economie de mijloace. Nu putem să verificăm tot, pentru aceasta apelăm la modele. Nu am inventat noi asta.
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar dePagini