De data asta, nu, Paul. Ideea cu care se porneşte la drum este mai degrabă lipsă, imaginea, care altădată era admirabilă, e absentă, iar unde totuşi există, e ştearsă, adâncimea de după detaşarea mimată (cu care, personal, mă obişnuisem) nu e la fel de perceptibilă etc. Cel puţin din pedeveul meu de vedere, nimic notabil aici.
"nu e mult de văzut la iași, zona copou e ok" (ernst wolfinger). Dacă ai fost prin Iaşi, înseamnă că ai dat două ture de gară şi una de bazar. Pentru că avem: grădina Botanică, Muzeul Eminescu/Literaturii Române/Teatrului/de Artă şi altele vreo 5, Casa Dosoftei/Topârceanu/Cazimir/Sadoveanu/Codreanu/Creangă/Alecsandri etc, Palatul Culturii, Univ. Al. I. Cuza, Teatrul Naţional, Biblioteca Central Universitară, Parcul Expoziţiei, Mitropolia, Casa Sindicatelor, vreo 20 de biserici şi 15 manăstiri, 2 mall-uri, câteva hoteluri impunătoare, clădiri vechi, în destule stiluri etc etc etc. Îţi garantez eu că, dpdv al "de văzut-"ului, Iaşiul nu e cu nimic mai prejos decât alte mari oraşe ale Europei.
Bun. După modul în care arunci frazele şi al comportamentului, mi-aminteşti din ce în ce mai mult de Matei Hutopilă...
Imi cer scuze, dar nu pot sa ma abtin sa nu sesizez aceasta situatie rizibila de a citi comentarii amestecate in limbile romana si franceza sub un text scris in limba franceza. Poate ca eu nu sunt capabil sa inteleg spiritul bilingv al emigrantilor... poate, dar tot hilar mi se pare, inca o data imi cer iertare. Ca sa nu mai zic ca imi cer iertare ca nu am scris aici nimic despre text, pentru ca eu cunosc limba franceza prea putin pentru a-mi da cu parerea aici. O parere pe romaneste, desigur. Andu
citindu/te, am remarcat placerea de a plimba cititorul prin tot felul de imagini legate, aleatoriu, de pisica. nu inteleg cum poti invata pisica sa puna mâna la gura si nici ce cauta, in finalul textului, acea broasca. poate se vor a fi metafore, insa, in acest poem sunt aiure si fortate. sa inteleg ca este vorba despre "un celebru scriitor. un scriitor pe care toți îl citesc uimiți fără să se poată hotărî, dacă individul scrie bine sau nu."?
Relativ interesant modul cum reusesti sa compatibilizezi aceste doua acorduri foarte diferite ce isi cauta originea in sufletul barbatului... o pulsiune brutal exprimata, un fel de a conduce fara prea multi mediatori intre volan si roti, nevoia de a te contesta pana la capat, de a te nega pentru a ajunge la insasi radacina celui care pune intrebarea si are curajul sa o si rosteasca... pe de alta parte e multa gingasie in poezia aceasta, se simte nevoia restaurarii unei stari originare in care totul e firesc si simplu, o sete teribila de a trai in cea mai fericita dintre lumile posibile. O poezie revolta impotriva limitelor care imi aduce cumva aminte de Liiceanu si ideea acestuia ca limitati fiind, ceea ce e propriu omului este tocmai incercarea sa de a depasi limita. Si da, poate ca uneori Dumnezeu e mai putin atent la fond decat la ceea ce sta indaratul cuvantului, adica starea. Iar ingerii rareori sting incendii...
Raul, este posibil ca tu sa spui ca textul de mai sus este bun "pentru ca asta vrei tu". Te asigur ca motivul meu nu a fost un moft. Regret ca nu ai inteles ce am vrut sa comunic. Sinceritate si emotionalitate (si chiar autenticitate) exista in foarte multe lucruri din lumea asta.. Ma indoiesc insa ca e de ajuns ca ele sa fie numite literatura. Din nou, parerea mea.
bun. atunci să o luăm ca pe licență poetica, deși mi se pare pretențios. când vorbeam de o "formă naivă" a poemului, credeam că am reușit să imprim un ritm interior acestuia. un ritm naiv, caracteristic vârstei tânărului ce începe a descoperi femeia, deși, se pare că tu asta ai considerat a fi o involuție a scriiturii mele ori, poate, ai dreptate și nu mi-a ieșit nimic aici. oricum, mă bucur că reușești să mă pui pe gânduri și să mă îndrepți atunci când greșesc. mulțumesc și, cum spuneam, te aștept la fiecare poem.
Virgil, sunt incantata, acesta era sensul... nu era tacerea dupa care nu mai urmeaza nimic. Fotografia intr-adevar, alaturi de titlu, face tonul in minimalis :-)
nu am zis nimic rău despre text! a fi halucinant în poezie ca şi în film, ca şi în artă, de fapt, nu este un lucru rău. el conduce adesea un artist spre succes şi unicitate. nu ştiu de unde ai interpretat tu aşa comentariul meu. dă-mi voie să mă întreb. scopul meu nu a fost să deturnez poemul tău. când m-am referit la o stare m-am referit concret la o stare. când poezia îţi dă o stare, înseamnă că textul propus şi-a atins scopul în bine. paparuda nu este un cuvant dezgustător şi nici nu se leagă de "rahat". nu am să dau sensul lui aici. când am zis stilul Căuneac, îmi place să cred că mă pot visa şi pe mine cu stilul Coraline:),
Jules Verne avea nişte ciuperci gicantice de o frumuseţe scriitoricească şi plantele Venus, deşi erau carnivore, impresionau:)
dacă tu recomanzi cititorului atât de frumos spus: "Si daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)" acelaşi lucru mi-ar plăcea să mi-l îngădui şi mie. lasă-mă să cred că nu ai vorbit serios mai sus.
poate de aceea nici n-am avut senzația că scriu o poezie și poate de aceea și lipsește lirism. dar uneori am așa un chef să scriu despre ce nu pot să scriu, despre ce dacă aș scrie liric ar fi o dulcegărie. da, și eu am obsesia palmelor mele. obrazul a început să mă înșele cu vremea
"sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat de întâia zăpadă. frumos acest final si poemul nu-i unul de aruncat la cos! e un omagiu adus omului lumina. as elimina din text "din an in paste". Cu speranta ca vei taia acest surplus dau o penita, prima de altfel.
remarc strofele: "Ce călău mai priceput decât/lama atât de clară/din amintiri?
Ce moarte mai bună decât/plecarea din tine/pe nescrise?"
un text altfel de cum ne-ai obişnuit. îmi dă o senzaţie de scriere veche dar nu prăfuită.
"peste" din final îmi place în mod deosebit pentru că face parte şi din arsenalul meu poetic, în sensul că îmi doresc ca finalul unui text să se dezvolte prin el însuşi cât să permită celuilalt libertatea de a explora dincolo de sensul unui cuvânt.
Recunosc că în primul text am alternat două poezii și nu mi-a ieșit deloc bine, o să țin cont de sfaturile tale și sper într-o zi să mă pot detașa de scrierile megaîndoliate,super complexe.Oricum mulțumesc de trecere și sfaturi chiar aveam nevoie.o zi frumoasă Adrian,
Un poem foarte echilibrat. Expresii de mare efect abundă: "cocorii limpeziți", "mai porți al nopții naos drept povară...?", "fântâna ce-n suflet coboară", "valul frânt se-nduplecă-n amurg". Primele trei strofe sunt magnifice în construcție și expresie, iar imaginea poetică ce le încheie sălășluiește un sentiment de pace în cititor: "îndepărtat de ape / uiți să mori". Aceasta și încheie partea contemplativă a poeziei, urmând una retorică. E partea poeziei care începe să "urce" dinspre contemplație înspre o trezire a unei revolte nenumite, ce se reflectă în simțirea autoarei destul de întunecat și tragic. Finalul mă lasă nelămurit. Am impresia că ar trebui să "urce", în schimb el "coboară". Dar asta-i toamna!
n-am stiut de regula cu linkurile, pacat, era chiar o piesa buna :). cacofonia am rezolvat-o... cumva, oricum, fonic e mai ok momentan.
Mariana, de mult nu te-am mai „regasit pe domeniile” mele, ma bucura revenirea ta.
mister A, mersi. mi s*a mai spus asta cu toparceanu...inclin sa dau dreptate. incet-incet, poate ies vreo 10 texte publicabile, din ac serie... mai asteptam, cum zice buda intrebandu-se daca e mai bine sa cunosti sau sa nu cunosti
multumesc pentru comparatia cu Pan si inca unul blagian!... demult nu mi s/a mai spus ceea ce mi/ai scris tu aici. cred ca ai dreptate in ceea ce priveste felul in care scriu. nu pot fi modern si nici contemporan. sufar de idei bune prost exprimate. iti multumesc de incurajatoarea si concreta trecere! te astept la fel de constructiv.
Adriane, probabil că ai dreptate, de fapt ai dreptate.
Îmi cer scuze dacă am reacționat exagerat, așa e, noi femeile suntem uneori cam impulsive.
Iar despre nick-ul tău nu am vrut niciodată să zic ceva 'la mișto', mereu mi s-a părut prea dificil să scriu ApunctApunctApunct decât 'trei de A' și nu am crezut niciodată că asta ar putea să te ofenseze... tu te-ai gândit vreodată așa?
Și mă mai găndesc că toată această cavalcadă de înțepături msi mult sau mai puțin literare a pornit de la o prostie, anume tu nu ai tăcut când trebuia (like a real man should) iar eu am vorbit aiurea (like a woman does when she's under pressure).
Acum dacă ceea ce mi-ai scris sunt presiune sau nu... eu nu mai comentez, pentru că evident suntem aici pe poziții diferite pe care sper să le reconciliem în viitor, la urma urmei contează ceea ce ne va oferi fiecăruia (fiecăreia) inspirația.
Însă te rog mult nu mai veni în subsolul vreunui text de-al meu cu afirmații de genul 'snobism' doar pentru că afișez titlul în limba engleză (tu o citești pe Luminița Suse?) sau să-mi cauți nod în papură prin comentarii (care sunt în general scrise mai la repezeală) pentru că nu am acordat nu știu ce la nu știu ce. Dacă poți să faci atâta lucru pentru mine îți voi râmâne recunoscătoare și ne vom putea concentra pe ceea ce este cu adevărat important.
Și chiar dacă unii ar putea să fie de altă părere, mie mi-a plăcut acest dialog 'cu scântei' cu tine... și... te mai aștept.
Margas
P.S. Iar un mic misogin tu ești, dacă negi va trebui să ne vedem la o cafea maaare ca să ne țină o noapte întreagă argumentația. Eu sunt antrenată, rezist la stress, pun dinți și câte 10 ore pe zi :-)
Parca am scris eu textul asta, cu tastatura ta :)). Asa ca imi dau o penita! Daca promiti ca renunti la celebrul vers "al frigiderului" =)) si-mi explici ce e aia panza de warhol, ca sunt inculta. Stiu doar despre sindromul Penelopei !
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un text care evocă inocenţa de pe poziţie subiectivă. Atmosferă, sensibilitate, tact, talent - aşa cum ne-ai obişnuit.
pentru textul : Oblică deDe data asta, nu, Paul. Ideea cu care se porneşte la drum este mai degrabă lipsă, imaginea, care altădată era admirabilă, e absentă, iar unde totuşi există, e ştearsă, adâncimea de după detaşarea mimată (cu care, personal, mă obişnuisem) nu e la fel de perceptibilă etc. Cel puţin din pedeveul meu de vedere, nimic notabil aici.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării de"nu e mult de văzut la iași, zona copou e ok" (ernst wolfinger). Dacă ai fost prin Iaşi, înseamnă că ai dat două ture de gară şi una de bazar. Pentru că avem: grădina Botanică, Muzeul Eminescu/Literaturii Române/Teatrului/de Artă şi altele vreo 5, Casa Dosoftei/Topârceanu/Cazimir/Sadoveanu/Codreanu/Creangă/Alecsandri etc, Palatul Culturii, Univ. Al. I. Cuza, Teatrul Naţional, Biblioteca Central Universitară, Parcul Expoziţiei, Mitropolia, Casa Sindicatelor, vreo 20 de biserici şi 15 manăstiri, 2 mall-uri, câteva hoteluri impunătoare, clădiri vechi, în destule stiluri etc etc etc. Îţi garantez eu că, dpdv al "de văzut-"ului, Iaşiul nu e cu nimic mai prejos decât alte mari oraşe ale Europei.
Bun. După modul în care arunci frazele şi al comportamentului, mi-aminteşti din ce în ce mai mult de Matei Hutopilă...
pentru textul : I just started a small electrical fire in my grandmother’s apartment and short-circuited every plug in her house. deprima parte are fluiditate, place. a doua parte e cam confuză. probabil că lirica se poate folosi de onirism dar pînă la un punct. mi-a plăcut titlul
pentru textul : Desculță deImi cer scuze, dar nu pot sa ma abtin sa nu sesizez aceasta situatie rizibila de a citi comentarii amestecate in limbile romana si franceza sub un text scris in limba franceza. Poate ca eu nu sunt capabil sa inteleg spiritul bilingv al emigrantilor... poate, dar tot hilar mi se pare, inca o data imi cer iertare. Ca sa nu mai zic ca imi cer iertare ca nu am scris aici nimic despre text, pentru ca eu cunosc limba franceza prea putin pentru a-mi da cu parerea aici. O parere pe romaneste, desigur. Andu
pentru textul : adieu decitindu/te, am remarcat placerea de a plimba cititorul prin tot felul de imagini legate, aleatoriu, de pisica. nu inteleg cum poti invata pisica sa puna mâna la gura si nici ce cauta, in finalul textului, acea broasca. poate se vor a fi metafore, insa, in acest poem sunt aiure si fortate. sa inteleg ca este vorba despre "un celebru scriitor. un scriitor pe care toți îl citesc uimiți fără să se poată hotărî, dacă individul scrie bine sau nu."?
pentru textul : poem despre o posibilă viață râioasă deRelativ interesant modul cum reusesti sa compatibilizezi aceste doua acorduri foarte diferite ce isi cauta originea in sufletul barbatului... o pulsiune brutal exprimata, un fel de a conduce fara prea multi mediatori intre volan si roti, nevoia de a te contesta pana la capat, de a te nega pentru a ajunge la insasi radacina celui care pune intrebarea si are curajul sa o si rosteasca... pe de alta parte e multa gingasie in poezia aceasta, se simte nevoia restaurarii unei stari originare in care totul e firesc si simplu, o sete teribila de a trai in cea mai fericita dintre lumile posibile. O poezie revolta impotriva limitelor care imi aduce cumva aminte de Liiceanu si ideea acestuia ca limitati fiind, ceea ce e propriu omului este tocmai incercarea sa de a depasi limita. Si da, poate ca uneori Dumnezeu e mai putin atent la fond decat la ceea ce sta indaratul cuvantului, adica starea. Iar ingerii rareori sting incendii...
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deRaul, este posibil ca tu sa spui ca textul de mai sus este bun "pentru ca asta vrei tu". Te asigur ca motivul meu nu a fost un moft. Regret ca nu ai inteles ce am vrut sa comunic. Sinceritate si emotionalitate (si chiar autenticitate) exista in foarte multe lucruri din lumea asta.. Ma indoiesc insa ca e de ajuns ca ele sa fie numite literatura. Din nou, parerea mea.
pentru textul : Gărzile negre deMulţumesc frumos!
pentru textul : Epitaf deNu ma simt deloc în pericol...
bun. atunci să o luăm ca pe licență poetica, deși mi se pare pretențios. când vorbeam de o "formă naivă" a poemului, credeam că am reușit să imprim un ritm interior acestuia. un ritm naiv, caracteristic vârstei tânărului ce începe a descoperi femeia, deși, se pare că tu asta ai considerat a fi o involuție a scriiturii mele ori, poate, ai dreptate și nu mi-a ieșit nimic aici. oricum, mă bucur că reușești să mă pui pe gânduri și să mă îndrepți atunci când greșesc. mulțumesc și, cum spuneam, te aștept la fiecare poem.
pentru textul : Marlena mea deam revenit pe textul tau cu bucuria de a avea acum dreptul sa acord penite
pentru textul : Geruită, de-altădată deVirgil, sunt incantata, acesta era sensul... nu era tacerea dupa care nu mai urmeaza nimic. Fotografia intr-adevar, alaturi de titlu, face tonul in minimalis :-)
pentru textul : Urme de dor dede la o vreme tot esti pe val
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare deparcă e mai bine acum după modificare dar sfîrșitul tot nu se arată. părerea mea
pentru textul : Golgotă denu am zis nimic rău despre text! a fi halucinant în poezie ca şi în film, ca şi în artă, de fapt, nu este un lucru rău. el conduce adesea un artist spre succes şi unicitate. nu ştiu de unde ai interpretat tu aşa comentariul meu. dă-mi voie să mă întreb. scopul meu nu a fost să deturnez poemul tău. când m-am referit la o stare m-am referit concret la o stare. când poezia îţi dă o stare, înseamnă că textul propus şi-a atins scopul în bine. paparuda nu este un cuvant dezgustător şi nici nu se leagă de "rahat". nu am să dau sensul lui aici. când am zis stilul Căuneac, îmi place să cred că mă pot visa şi pe mine cu stilul Coraline:),
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deJules Verne avea nişte ciuperci gicantice de o frumuseţe scriitoricească şi plantele Venus, deşi erau carnivore, impresionau:)
dacă tu recomanzi cititorului atât de frumos spus: "Si daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)" acelaşi lucru mi-ar plăcea să mi-l îngădui şi mie. lasă-mă să cred că nu ai vorbit serios mai sus.
poate de aceea nici n-am avut senzația că scriu o poezie și poate de aceea și lipsește lirism. dar uneori am așa un chef să scriu despre ce nu pot să scriu, despre ce dacă aș scrie liric ar fi o dulcegărie. da, și eu am obsesia palmelor mele. obrazul a început să mă înșele cu vremea
pentru textul : palmele bătrînului dein noaptea asta si eu vreau sa fim prieteni: ca un extraterestru si un copil.
pentru textul : pietrele umbrei demulțumesc Profetule! și eu te aștept cu o nouă provocare.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 de"sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat de întâia zăpadă. frumos acest final si poemul nu-i unul de aruncat la cos! e un omagiu adus omului lumina. as elimina din text "din an in paste". Cu speranta ca vei taia acest surplus dau o penita, prima de altfel.
pentru textul : închinare de cuarț deremarc strofele: "Ce călău mai priceput decât/lama atât de clară/din amintiri?
pentru textul : Dezaurire deCe moarte mai bună decât/plecarea din tine/pe nescrise?"
un text altfel de cum ne-ai obişnuit. îmi dă o senzaţie de scriere veche dar nu prăfuită.
"peste" din final îmi place în mod deosebit pentru că face parte şi din arsenalul meu poetic, în sensul că îmi doresc ca finalul unui text să se dezvolte prin el însuşi cât să permită celuilalt libertatea de a explora dincolo de sensul unui cuvânt.
Ideea morţilor repetate este, de acum, înhumată. Rămâne să căutăm alte moduri expresive, moduri pe care, pe alocuri, le-ai găsit.
Limbaj excesiv de tehnic aici: "încă nu sunt capabilă să combin trăirile la nivel de experienţă
pentru textul : îmbătrânesc pe malul unui poem depentru a analiza finalul".
nici chitcanii, mai ales cei de aur, bariera lor e de corali, la Marea P(i)si
pentru textul : chițcanii de aur deRecunosc că în primul text am alternat două poezii și nu mi-a ieșit deloc bine, o să țin cont de sfaturile tale și sper într-o zi să mă pot detașa de scrierile megaîndoliate,super complexe.Oricum mulțumesc de trecere și sfaturi chiar aveam nevoie.o zi frumoasă Adrian,
pentru textul : Ars de tăcerea nemărginirii deUn poem foarte echilibrat. Expresii de mare efect abundă: "cocorii limpeziți", "mai porți al nopții naos drept povară...?", "fântâna ce-n suflet coboară", "valul frânt se-nduplecă-n amurg". Primele trei strofe sunt magnifice în construcție și expresie, iar imaginea poetică ce le încheie sălășluiește un sentiment de pace în cititor: "îndepărtat de ape / uiți să mori". Aceasta și încheie partea contemplativă a poeziei, urmând una retorică. E partea poeziei care începe să "urce" dinspre contemplație înspre o trezire a unei revolte nenumite, ce se reflectă în simțirea autoarei destul de întunecat și tragic. Finalul mă lasă nelămurit. Am impresia că ar trebui să "urce", în schimb el "coboară". Dar asta-i toamna!
pentru textul : de-a valma-i toamna... den-am stiut de regula cu linkurile, pacat, era chiar o piesa buna :). cacofonia am rezolvat-o... cumva, oricum, fonic e mai ok momentan.
pentru textul : Cantata în mi minor deMariana, de mult nu te-am mai „regasit pe domeniile” mele, ma bucura revenirea ta.
mister A, mersi. mi s*a mai spus asta cu toparceanu...inclin sa dau dreptate. incet-incet, poate ies vreo 10 texte publicabile, din ac serie... mai asteptam, cum zice buda intrebandu-se daca e mai bine sa cunosti sau sa nu cunosti
pentru textul : Sergent K, raportez! deCristian, conform regulamentului acestui site, această poezie era bine să fie postată doar pe Hermeneia, nu și pe încă două site-uri. Mulțumesc.
pentru textul : nu uitați maioneza demultumesc pentru comparatia cu Pan si inca unul blagian!... demult nu mi s/a mai spus ceea ce mi/ai scris tu aici. cred ca ai dreptate in ceea ce priveste felul in care scriu. nu pot fi modern si nici contemporan. sufar de idei bune prost exprimate. iti multumesc de incurajatoarea si concreta trecere! te astept la fel de constructiv.
pentru textul : Altfel de utopie cu tarif normal deAdriane, probabil că ai dreptate, de fapt ai dreptate.
pentru textul : in the sunshine of your love deÎmi cer scuze dacă am reacționat exagerat, așa e, noi femeile suntem uneori cam impulsive.
Iar despre nick-ul tău nu am vrut niciodată să zic ceva 'la mișto', mereu mi s-a părut prea dificil să scriu ApunctApunctApunct decât 'trei de A' și nu am crezut niciodată că asta ar putea să te ofenseze... tu te-ai gândit vreodată așa?
Și mă mai găndesc că toată această cavalcadă de înțepături msi mult sau mai puțin literare a pornit de la o prostie, anume tu nu ai tăcut când trebuia (like a real man should) iar eu am vorbit aiurea (like a woman does when she's under pressure).
Acum dacă ceea ce mi-ai scris sunt presiune sau nu... eu nu mai comentez, pentru că evident suntem aici pe poziții diferite pe care sper să le reconciliem în viitor, la urma urmei contează ceea ce ne va oferi fiecăruia (fiecăreia) inspirația.
Însă te rog mult nu mai veni în subsolul vreunui text de-al meu cu afirmații de genul 'snobism' doar pentru că afișez titlul în limba engleză (tu o citești pe Luminița Suse?) sau să-mi cauți nod în papură prin comentarii (care sunt în general scrise mai la repezeală) pentru că nu am acordat nu știu ce la nu știu ce. Dacă poți să faci atâta lucru pentru mine îți voi râmâne recunoscătoare și ne vom putea concentra pe ceea ce este cu adevărat important.
Și chiar dacă unii ar putea să fie de altă părere, mie mi-a plăcut acest dialog 'cu scântei' cu tine... și... te mai aștept.
Margas
P.S. Iar un mic misogin tu ești, dacă negi va trebui să ne vedem la o cafea maaare ca să ne țină o noapte întreagă argumentația. Eu sunt antrenată, rezist la stress, pun dinți și câte 10 ore pe zi :-)
Parca am scris eu textul asta, cu tastatura ta :)). Asa ca imi dau o penita! Daca promiti ca renunti la celebrul vers "al frigiderului" =)) si-mi explici ce e aia panza de warhol, ca sunt inculta. Stiu doar despre sindromul Penelopei !
pentru textul : intimități fără bluetooth dePagini