În amonte

imaginea utilizatorului moi
moi -

mașina ta gonea printre copaci deși
îmi imaginam o bicicletă imensă
trebuia să mă țin bine de tine
în timp ce roata sfărâia ușor
pe linia discontinuă
decupând cămașa de forță a lumii

îmi tatuasem o inimă deasupra sânului drept
o simțeam cum pulsează
mairepedemairepede
până când toate cuvintele nespuse
tâșneau
elice verzi
scrijelindu-ți numele
pe catapulta clipei

n-am să reușesc niciodată să scriu
despre tine
sau ziua aceea
rămâne doar mașina ta
gemând scurt
atunci când se înfige într-un copac
cu resemnarea unui poem
care-a învățat să tacă

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

cristina, multam ca mi-ai

moi -

cristina,

multam ca mi-ai aratat. de fapt nici nu erau alice, erau elice (asta de la niste copaci pe care-i am pe strada, de au semintele alungite verzi, de le arunci in sus semintele lor zbarnaie ca o elice).

nu stiu daca asta explica mai bine ce-am vrut sa zic. daca e de rau... ne gandim la altceva

Un poem bine-nchegat cursiv,

Bott -

Un poem bine-nchegat cursiv, și totuși am rețineri cu privire la astfel de exprimări gen „cămașa de forță a lumii”ori „catapulta clipei” - care sună cumva disonant față cu simplitatea discursului din restul poemului. Apoi, nu știu de ce, mi se par și învechite, pretențioase și forțate astfel de sintagme. Și desigur, ce ne-am face dacă nu am folosi în poem, chiar și în treacăt , cuvântul poem?!. Nu știu, dar de la mine textul se vede fără ultimele 2 versuri care strică tot farmecul și naturalețea lirică de dinainte, ori cel puțin fără cuvântul poem, care sună foarte cerebral și pretențios spre final. Doar o părere /

Am citit,
Eugen.

îmi place prima strofă și

yester -

îmi place prima strofă și mi-a căzut cu tronc finalul (ultimele 4 versuri). am prins de asemenea nuanța ludică și e de bun gust, Oana. făinuț, cum s-ar zice.

eugen - poate ai dreptate pe

moi -

eugen - poate ai dreptate pe undeva. si este o simpla deformatie profesionala treaba asta cu metaforele. in my defence - asa mi-a venit, ca si cand as fi dat cu cutitu-n piatra. nu stiu cat de inspirata a fost lovitura.

cat despre final... pfuai si ce nu-mi place cand fac asta - poemul vorbeste despre un moment despre care vreau de atata vreme sa vorbesc incat as prefera sa se cataputeze intr-un copac, sa faca ceva dramatic de gen, dar sa ma lase o data in pace.

am vorbit atat cumva ca sa explic ca de fapt, chestiile nu-s chiar atat de trase de par cum par :)))

oricum, multam fain de sugestii

de obicei imi plac parti din

caminante -

de obicei imi plac parti din poezii, vad dilutiile, vad cum as fi scris altfel. aici nu e cazul.
ma mira mereu poeziile care par atat de simple, sunt aproape aerate si totusi iti lasa o incarcatura sentimentala covarsitoare. culmea e ca nu-mi plac poeziile cu "poeme" si "cuvinte", dar imaginea asta e atat de graitoare incat probabil ca o voi avea mult timp cu mine:

"până când toate cuvintele nespuse
tâșneau
elice verzi
scrijelindu-ți numele
pe catapulta clipei"

imi mai place atemporalitatea ei, faptul ca mie mi-a transmis "inclestarea" (masina o vad ca pe-un mod de unire) dintre doi oameni intr-un moment limita si n-are alta pretentie. si e destul ca sa fie poezie, pentru mine.

oana, nu vreau să-mi dai

Bott -

oana, nu vreau să-mi dai dreptate. eu ți-am spus doar ceea ce am simțit la lectură în legătură cu acele expresii, care mi-au sunat cumva altfel față cu restul. Nu dau verdicte, ca și unii, care se consideră experți în literatură, (și poate chiar sînt)
a fost doar o opinie. Privitor la întrebarea ta(retorică sau nu) cât de inspirată a fost lovitura - cred că va trebui să-l întrebi pe „șoferul” căruia i-ai dedicat textul. Fiindcă, reieșind din comentariul tău și finalul textului, pare a fi o chestie foarte personală. Oricum, în linii generale, textul mi-a plăcut, altfel n-aș fi lăsat un comentariu în subsolul lui.

Seară bună,
Eugen.

"cu resemnarea unui

sebi -

"cu resemnarea unui poem
care-a învățat să tacă"

numai că acest poem trasmite mult.

sincer, îmi era dor de o astfel de poezie.seducţia simplităţii, căutarea poeziei pure, întoarcerea la libajul simplu, dar nu simplist.am mai observatla tine o astfel de "linie" şi mie, care, mărturisesc, caut ceva asemănător,îmi place. felicitări.

multam de trecere, sebi. e

moi -

multam de trecere, sebi. e cumva reconfortant sa stii ca exista oameni care rezoneaza cu cuvintele tale.