Aranca, undeva simt și eu că pierd ceva, nu știu însă exact unde e punctul slab. De aceea am și postat această poezie. Încerc să înțeleg și să modific. De ce am scris "de la ursitoarele-mi oarbe, surde și mute."? am vrut să spun că lipsindu-le lor aceste simțuri, greu puteau să le ofere altora și totuși au făcut-o, dar a fost un dar sau un blestem? această acuitate a simțurilor, inclusiv a bunului simț mi-e benefică sau nu? Ghemul vieții se micșorează odată cu trecerea anilor și eu, neîndemânatică, îl scap printre degete în locuri greu accesibile, în cotloanele sufletului și între aripile gândurilor, astfel că îl pot cu greu recupera, iar dacă nu-l mai recuperez, pur și simplu, pentru mine se termină firul oricât de lung ar mai fi fost. Cam asta este. Acum, voi căuta o nouă formă, poate și un nou titlu, am înțeles că părerea era sinceră și am apreciat asta. Mulțumesc. Sunt deschisă la orice sugestii.
Un amestec de astrologie si religie crestina. Am incercat sa vad cele doua planuri, sa vad legatura dintre ele. Se pare ca este o legatura de cauzalitate. Cred ca se intentioneaza atat sugestia degradarii universale, cat si o anume ciclicitate: chiar daca luna e in descrestere, chiar daca merii sunt uscati, va fi iar o luna noua, de mai multe ori, dar si alti meri tineri plini de rod. E un haiku ce indeamna la multa reflectie. Mi-a placut!
interesanta "povestea" si cred ca s-ar putea spune multe. eu am participat doar la o singura Virtualie si cred ca exista ceva acolo ce nu poate fi transpus in cuvinte. este oare cuvintul "emulatie" potrivit? imi aduce aminte (daca pot spune asta) de spiritul cafenelor pariziene, de camaraderia boema a poetilor, pictorilor, muzicienilor si artistilor in harlem, san francisco sau weimar. e un talent sa poti incuraja arta in formele ei nascinde dar e si un mai mare talent sa ii poti face pe artisti, aceasta sub-specie ciudata de homo sapiens, sa interactioneze si sa scoata arta din ei. ca o observatie tehnica pentru emilian. pentru ca pozele au o rezolutie destul de slaba probabil ca nu ar fi fost nevoie sa le maresti asa de mult ci sa le pastrezi la o dimensiune ceva mai mica. asta ar fi ajutat si la pastrarea claritatii lor precum si la nestricarea frameworkului. thanks again emil.
revin, scuzele de vigoare daca o parte din observatiile mele au mai fost facute,dar in momentul in care am postat primul comentariu nu citisem decat textul scris fara comentariile celorlalti membri. multumesc pentru intelegere
Un poem imagistic... insa vad o disconcordanta aici. Imaginea de inceput ne indica "coltul acesta" pentru ca mai apoi umbra sa fie "o uriasa pagoda de fum", imagine care mai degraba ne plaseaza la un tarm deschis de mare sau ocean, la un asfintit (probabil) de soare (pentru ca urmeaza "sa plec pentru inca o noapte"). Deci imaginea initiala nu mi se pare in acord cu restul poemului. Apoi "carabanit" - ce cuvant este asta? Vine de la verbul "a carabani"? cu reflexivul "a te carabani"? Parca imi aminteste de un jargon de cand eram copil, dar parca tot nu era "carabanit", nu stiu ce sa zic... poate ca ar trebui evitat? Sau poate "catranit"? Interesanta atitudinea paianjenilor "satui de nehotararile mele" - gasesc aici o imagine plina de forta, ca si cum prada, prin nehotararea sa, isi defineste o atitudine de "ne-resemnare" in fata destinului, lucru care devine mai clar in partea a doua a poemului, care mi se pare cea mai reusita, mai plina de esente poetice. "Gelatina orelor", "batiscaf translucid" dar mai ales "diminetile caramizii ale labirinthei" mi se par licente poetice demne de atentie. Pentru fluenta lecturii as fi introdus un rand liber inainte de versul "tarziu ma inchid in..." Un poem clasic Virgil Titarenco care, spre deosebire de altii, o tine tot asa.. :-) Bobadil.
mulțumesc. mă iartă, andule, dar nu, nu schimb! eventual aș putea să tai, o chestie echivalentă cu a veni cu bocancii plini de noroi - de-acolo din comuna izgoniții - și a-i așeza peste ce au văzut antecomentatorii tăi.
un poem care oscilează cu o tristeţe asumată între depărtare/apropiere acceptare/renunţare. confesiune strunită cu decupări cotidiene ce sugerează un univers familiar/familial peste care se suprapun uneori tuşe exotice, prilej de întrebări retorice. evidenţiez fluenţa textului, grija pentru exprimare, fără capricii lingvistice. nu am votat dar trec şi eu acest poem în lista preferinţelor mele.
dacă, intr-adevar, imaginea de pe wikipedia lipseste si dvs. aveti dreptate si cred ca aveti -drept pentru care ma bucur penntru ca, pana la urma, ma luminez si eu-, atunci nu-mi ramane decat sa-mi arog drepturile de autor si, in consecinta, sa numesc aceasta "Crucea lui Francisc"
e scrisa bine dar ii lipseste autenticitatea. e un hibrid, un fel de poezie bionica, ceva ce ar trebui sa para real dar nu e. pana la urma tot o facatura.
Îmi permit să fac o paralelă între literatură şi o altă artă, cea teatrală, de care sunt foarte îndrăgostită, şi să vin să spun că a fi critic de literatură, echivalează cu noţiunea de a juca pe scenă, ca şi actor, pe viu, o piesă de teatru. Pentru că dincolo de emoţia generată către un public larg, există şi acel grai al unei bune dicţii, un limbaj persuasiv, ce ţine nu de natura piesei în sine, a materialului scriitoricesc propus publicului, evident, de un scriitor, ci de felul în care actorul de teatru vs criticul de literatură va reuşi să pună în scenă/pe hârtie, prin talent şi dăruire de frumos, opera colegului său, scriitorul. Nu poţi scinda legătura dintre criticul de literatură şi scriitor atâta timp cât singurul instrument al celui implicat într-o dezbatere literară este condeiul. Ba, mai mult, consider că un critic de literatură este mult mai îndreptăţit să vadă dincolo de el ca şi critic şi latura aceasta de scriitor. Ca să fii un scriitor bun, trebuie şi este aproape impusă condiţia de a citi cât mai mult, de a te dezvolta prin citit şi scris. Un critic literar reuşeşte această performanţă cum e dat exemplu elocvent, aici, de Tudor Cristea.
"Din fericire, există, însă, şi s-a impus tot mai evident în ultima vreme şi părerea că asemenea delimitări nu sunt întotdeauna îndreptăţite, pentru că un critic este şi el un scriitor. În acest sens, sunt scriitori nu doar Balzac sau Stendhal, dar şi Saint-Beuve ori Albert Thibaudet, nu doar Camus, dar si Pierrre de Boisdeffre şi, ca să revenim în spaţiul naţional, nu doar Rebreanu sau Arghezi, dar şi Lovinescu ori G. Călinescu, nu doar Marin Preda sau Ana Blandiana, dar şi E. Simion ori N. Manolescu. - T. Cristea")
Un actor de film, cel care îmbrăţişează arta cinematografică, de exemplu, va fi un actor foarte bun, dacă va fi trecut prin teatru mai întâi, pentru că el porneşte de la "un viu scenic" , de la o emoţie naturală, şi va şti să dea viaţă unei pelicule pe mai târziu.
Vă cititesc cu interes, domnule T. Cristea, şi daţi-mi voie să cad de-acord cu cele expuse de dumneavoastră, mai sus, dar şi să afirm prin crezul meu, că un scriitor complex sau ideal, în sensul în care nu putem defini idealul dar îl putem imagina la nivel de idee, este un bun critic literar, eseist, poet, scriitor şi de ce nu un talentat grafician sau pictor, precum l-aş da, aici, exemplu pe Victor Hugo.
Cu drag.
Despre Akedia ttp://www.filocalia.ro/referat/41/Akedia. Si mai sunt multe altele. Interesant. M-ai pus pe gânduri, prin altfel de sensuri. Cred că asta îmi place de fapt în poeziile tale: deschid căi multiple. E îndeajuns să vezi "ramificație după ramificație"...
o să stai pe un pod ca de obicei cu fruntea sprijinită pe brațele încrucișate și trupul firav încordat dacă va ploua nici măcar nu te vei mișca pe acolo vor trece bărcuțele cu motor ale copiilor și tu nu le vei vedea ai putea să și râzi dar azi e o zi senină pe lângă tine trece un cerșetor și te atinge în treacăt cu un braț slinos aș fi vrut să fiu eu
...îmi exprimasem, recent, afinitatea mea neîngrădită față de cel ce sta "La curțile dorului". regăsesc în modul tău de a comenta, așezat, tihnit, ceva din lirismul lui, ceva din rămânerea într-o lume magică. sau poate aspirația la una de acest fel. îmi face bine să știu că îți place, și felul de a o spune. cât despre "legământ", da. dar Cineva spunea, pare-mi-se: "cine nu este cu Mine, este împotriva Mea". deci, oareșce războiuț, tre să fie, nu?:) (întrebare retorică)
Matei, cheile nu erau chiar acestea, poate ar trebui să citești textul fără a te gândi la autor. Dacă aș scrie despre băile în ocean în noiembrie, ar fi plictisitor, nu? Dar povestirile se nasc din nimic, așa cum aceasta s-a născut dintr-o simplă plantă care a dispărut peste noapte. Restul a venit de la sine. Aaa... iar colb nu există, să știi. Smile. Te mai aștept, cu sensibilitatea pe care să nu crezi că nu am remarcat-o în comentariul tău.
Virigil, ai dreptate: - cu "gradual", eram impregnata de lectura unui "ceaslov" in engleza unde "gradually" apare frecvent. scuze. - cu "cerb" ca apare de multe ori intr-o poezie de aceasta dimensiune In schimb: - la 17 ani pe malul marii si cu starile anume am simtit acest "jumatate de rasarit", adica ce inseamna punctele cardinale, prezenta lor, pe jumatate sau nu, lipsa lor etc. Daca tie iti suna fals, imi pare rau. - cind am scris si am recitit aceasta poezie, m-am temut ca transmite un tumult, un prea mult. Se pare ca unor oameni nu le transmite mai nimic. poate ca este efectul contrar al tumultului, ajung sa produc "nereceptare" sau inchidere. voi reflecta la aceasta. recunosc ca e un poem "stancos". voi incerca sa am grija cu scrierea acestor poezii aici. Poate e mai bine sa nu le mai postez. Multumesc.
Alma, ai intuit corect acea glisare (uneori suprapunere) a amintirilor din copilărie către istorie și mitologie. Oare copilul din acest poem a traversat aceste lumi și acum ne povestește despre ele prin intermediul meu ? Sau copilul sunt chiar eu ? Mulțumesc pentru trecerea subtilă
Virgil, aici e reluarea unei teme vechi de doi ani - mi-am intors asupra ei privire de acum, asta a rezultat, ma bucur sa aflu ca a iesit ceva bun.
Nicodem, am pus "cer" deocamdata, nu stiu daca exprima exact ce am vrut eu sa spun, oi mai vedea. multumesc de semnalarea acelui typo, nu-l zaream nicicum...:)
Domnule Gorun, intotdeauna interventiile dvs. in pagina mea sunt o bucurie. nu e o orientare voluntara spre minimalism, sa stiti, dar in ultima vreme mi-e mai usor sa scriu astfel. mi-e mai...firec, ca sa spun asa.
un poem simplu si percutant; genul care nu te indemna la analiza, (adevarurile simple ies din sfera analizei, intotdeauna) ci te indeamna sa-l simti. final asemenea unei pietre pretioase, pusa mestesugit intr-o montura discreta: "femeia e ca marea vine si pleacă încet mareea ne trăgea înapoi" admiratie, Adriana
ei uite că eu nu sînt neaparat de acord. este adevărat că textul nu se remarcă prin strălucire sau orice fel de "lucire". dar ceea ce observ este acea abilitate de a sugera inefabilul și alunecarea asta în diferite spații temporale. aș spune destul de ciudat acest lucru și poate chiar contrară filozofiei japoneze care admiră mirajul momentului. aici, în acest text nu există moment, nu există "acum". si asta este, mi se pare mie, demn de notat. probabil că dacă ar fi o pictură (japoneză..?), o simpla tușă roșie cu pensula ar schimba foarte mult. și poate că asta lipsește textului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
este vorba despre cuvîntul „om”
pentru textul : picătură deAranca, undeva simt și eu că pierd ceva, nu știu însă exact unde e punctul slab. De aceea am și postat această poezie. Încerc să înțeleg și să modific. De ce am scris "de la ursitoarele-mi oarbe, surde și mute."? am vrut să spun că lipsindu-le lor aceste simțuri, greu puteau să le ofere altora și totuși au făcut-o, dar a fost un dar sau un blestem? această acuitate a simțurilor, inclusiv a bunului simț mi-e benefică sau nu? Ghemul vieții se micșorează odată cu trecerea anilor și eu, neîndemânatică, îl scap printre degete în locuri greu accesibile, în cotloanele sufletului și între aripile gândurilor, astfel că îl pot cu greu recupera, iar dacă nu-l mai recuperez, pur și simplu, pentru mine se termină firul oricât de lung ar mai fi fost. Cam asta este. Acum, voi căuta o nouă formă, poate și un nou titlu, am înțeles că părerea era sinceră și am apreciat asta. Mulțumesc. Sunt deschisă la orice sugestii.
pentru textul : Dar sau blestem ? deUn amestec de astrologie si religie crestina. Am incercat sa vad cele doua planuri, sa vad legatura dintre ele. Se pare ca este o legatura de cauzalitate. Cred ca se intentioneaza atat sugestia degradarii universale, cat si o anume ciclicitate: chiar daca luna e in descrestere, chiar daca merii sunt uscati, va fi iar o luna noua, de mai multe ori, dar si alti meri tineri plini de rod. E un haiku ce indeamna la multa reflectie. Mi-a placut!
pentru textul : Haiku deinteresanta "povestea" si cred ca s-ar putea spune multe. eu am participat doar la o singura Virtualie si cred ca exista ceva acolo ce nu poate fi transpus in cuvinte. este oare cuvintul "emulatie" potrivit? imi aduce aminte (daca pot spune asta) de spiritul cafenelor pariziene, de camaraderia boema a poetilor, pictorilor, muzicienilor si artistilor in harlem, san francisco sau weimar. e un talent sa poti incuraja arta in formele ei nascinde dar e si un mai mare talent sa ii poti face pe artisti, aceasta sub-specie ciudata de homo sapiens, sa interactioneze si sa scoata arta din ei. ca o observatie tehnica pentru emilian. pentru ca pozele au o rezolutie destul de slaba probabil ca nu ar fi fost nevoie sa le maresti asa de mult ci sa le pastrezi la o dimensiune ceva mai mica. asta ar fi ajutat si la pastrarea claritatii lor precum si la nestricarea frameworkului. thanks again emil.
pentru textul : un fel de poveste deFelicitări, Virgil! Îți doresc lansare frumoasă.
pentru textul : Mirabile Dictu derevin, scuzele de vigoare daca o parte din observatiile mele au mai fost facute,dar in momentul in care am postat primul comentariu nu citisem decat textul scris fara comentariile celorlalti membri. multumesc pentru intelegere
pentru textul : Despre suflet deMă bucur mult de vizită și semn. Sunt două părți ale aceluiași întreg, astfel cum bine ai remarcat. Mulțumesc și te mai aștept cu mare drag, Cristina.
pentru textul : vis a vis deUn poem imagistic... insa vad o disconcordanta aici. Imaginea de inceput ne indica "coltul acesta" pentru ca mai apoi umbra sa fie "o uriasa pagoda de fum", imagine care mai degraba ne plaseaza la un tarm deschis de mare sau ocean, la un asfintit (probabil) de soare (pentru ca urmeaza "sa plec pentru inca o noapte"). Deci imaginea initiala nu mi se pare in acord cu restul poemului. Apoi "carabanit" - ce cuvant este asta? Vine de la verbul "a carabani"? cu reflexivul "a te carabani"? Parca imi aminteste de un jargon de cand eram copil, dar parca tot nu era "carabanit", nu stiu ce sa zic... poate ca ar trebui evitat? Sau poate "catranit"? Interesanta atitudinea paianjenilor "satui de nehotararile mele" - gasesc aici o imagine plina de forta, ca si cum prada, prin nehotararea sa, isi defineste o atitudine de "ne-resemnare" in fata destinului, lucru care devine mai clar in partea a doua a poemului, care mi se pare cea mai reusita, mai plina de esente poetice. "Gelatina orelor", "batiscaf translucid" dar mai ales "diminetile caramizii ale labirinthei" mi se par licente poetice demne de atentie. Pentru fluenta lecturii as fi introdus un rand liber inainte de versul "tarziu ma inchid in..." Un poem clasic Virgil Titarenco care, spre deosebire de altii, o tine tot asa.. :-) Bobadil.
pentru textul : ghemuire III demulțumesc. mă iartă, andule, dar nu, nu schimb! eventual aș putea să tai, o chestie echivalentă cu a veni cu bocancii plini de noroi - de-acolo din comuna izgoniții - și a-i așeza peste ce au văzut antecomentatorii tăi.
pentru textul : omului cu valuri în suflet deAdrian, eu cred ca sunt mai putin de 15....
pentru textul : trei observații deun poem care oscilează cu o tristeţe asumată între depărtare/apropiere acceptare/renunţare. confesiune strunită cu decupări cotidiene ce sugerează un univers familiar/familial peste care se suprapun uneori tuşe exotice, prilej de întrebări retorice. evidenţiez fluenţa textului, grija pentru exprimare, fără capricii lingvistice. nu am votat dar trec şi eu acest poem în lista preferinţelor mele.
pentru textul : poem de alungat singurătatea dedacă, intr-adevar, imaginea de pe wikipedia lipseste si dvs. aveti dreptate si cred ca aveti -drept pentru care ma bucur penntru ca, pana la urma, ma luminez si eu-, atunci nu-mi ramane decat sa-mi arog drepturile de autor si, in consecinta, sa numesc aceasta "Crucea lui Francisc"
pentru textul : rosario decauze tehnice...
pentru textul : stau pe malul unui râu trist dee scrisa bine dar ii lipseste autenticitatea. e un hibrid, un fel de poezie bionica, ceva ce ar trebui sa para real dar nu e. pana la urma tot o facatura.
pentru textul : iubirea între oglindă și zid defa cumva sa se vada "video" toata minunatia cu pricina!
pentru textul : George Precup şi Călin Sămărghiţan vin pentru o seară de poezie la Braşov deCred că este unul dintre cele mai bune poeme ale tale, un crez poetic puternic, un crez de viață, poate mai degrabă, prin strofa a doua. Felicitări!
pentru textul : Aterizari Fortate deÎmi permit să fac o paralelă între literatură şi o altă artă, cea teatrală, de care sunt foarte îndrăgostită, şi să vin să spun că a fi critic de literatură, echivalează cu noţiunea de a juca pe scenă, ca şi actor, pe viu, o piesă de teatru. Pentru că dincolo de emoţia generată către un public larg, există şi acel grai al unei bune dicţii, un limbaj persuasiv, ce ţine nu de natura piesei în sine, a materialului scriitoricesc propus publicului, evident, de un scriitor, ci de felul în care actorul de teatru vs criticul de literatură va reuşi să pună în scenă/pe hârtie, prin talent şi dăruire de frumos, opera colegului său, scriitorul. Nu poţi scinda legătura dintre criticul de literatură şi scriitor atâta timp cât singurul instrument al celui implicat într-o dezbatere literară este condeiul. Ba, mai mult, consider că un critic de literatură este mult mai îndreptăţit să vadă dincolo de el ca şi critic şi latura aceasta de scriitor. Ca să fii un scriitor bun, trebuie şi este aproape impusă condiţia de a citi cât mai mult, de a te dezvolta prin citit şi scris. Un critic literar reuşeşte această performanţă cum e dat exemplu elocvent, aici, de Tudor Cristea.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 de"Din fericire, există, însă, şi s-a impus tot mai evident în ultima vreme şi părerea că asemenea delimitări nu sunt întotdeauna îndreptăţite, pentru că un critic este şi el un scriitor. În acest sens, sunt scriitori nu doar Balzac sau Stendhal, dar şi Saint-Beuve ori Albert Thibaudet, nu doar Camus, dar si Pierrre de Boisdeffre şi, ca să revenim în spaţiul naţional, nu doar Rebreanu sau Arghezi, dar şi Lovinescu ori G. Călinescu, nu doar Marin Preda sau Ana Blandiana, dar şi E. Simion ori N. Manolescu. - T. Cristea")
Un actor de film, cel care îmbrăţişează arta cinematografică, de exemplu, va fi un actor foarte bun, dacă va fi trecut prin teatru mai întâi, pentru că el porneşte de la "un viu scenic" , de la o emoţie naturală, şi va şti să dea viaţă unei pelicule pe mai târziu.
Vă cititesc cu interes, domnule T. Cristea, şi daţi-mi voie să cad de-acord cu cele expuse de dumneavoastră, mai sus, dar şi să afirm prin crezul meu, că un scriitor complex sau ideal, în sensul în care nu putem defini idealul dar îl putem imagina la nivel de idee, este un bun critic literar, eseist, poet, scriitor şi de ce nu un talentat grafician sau pictor, precum l-aş da, aici, exemplu pe Victor Hugo.
Cu drag.
Despre Akedia ttp://www.filocalia.ro/referat/41/Akedia. Si mai sunt multe altele. Interesant. M-ai pus pe gânduri, prin altfel de sensuri. Cred că asta îmi place de fapt în poeziile tale: deschid căi multiple. E îndeajuns să vezi "ramificație după ramificație"...
pentru textul : engrame deo să stai pe un pod ca de obicei cu fruntea sprijinită pe brațele încrucișate și trupul firav încordat dacă va ploua nici măcar nu te vei mișca pe acolo vor trece bărcuțele cu motor ale copiilor și tu nu le vei vedea ai putea să și râzi dar azi e o zi senină pe lângă tine trece un cerșetor și te atinge în treacăt cu un braț slinos aș fi vrut să fiu eu
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 deun text muncit și reușit, deși tema dragostei este una atotuzitată.
pentru textul : Epilog de...îmi exprimasem, recent, afinitatea mea neîngrădită față de cel ce sta "La curțile dorului". regăsesc în modul tău de a comenta, așezat, tihnit, ceva din lirismul lui, ceva din rămânerea într-o lume magică. sau poate aspirația la una de acest fel. îmi face bine să știu că îți place, și felul de a o spune. cât despre "legământ", da. dar Cineva spunea, pare-mi-se: "cine nu este cu Mine, este împotriva Mea". deci, oareșce războiuț, tre să fie, nu?:) (întrebare retorică)
pentru textul : Cândva deîn atenția lui Virgil!
încerc să las un comentariu la ultimul text al Annei („dând bice nimicului”) și nu reușesc, nu trece nicicum de previzualizare.
Virgil, s-a mai întâmplat asta până acum?
pentru textul : numărătoare inversă deerată - minime; interveni
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deMatei, cheile nu erau chiar acestea, poate ar trebui să citești textul fără a te gândi la autor. Dacă aș scrie despre băile în ocean în noiembrie, ar fi plictisitor, nu? Dar povestirile se nasc din nimic, așa cum aceasta s-a născut dintr-o simplă plantă care a dispărut peste noapte. Restul a venit de la sine. Aaa... iar colb nu există, să știi. Smile. Te mai aștept, cu sensibilitatea pe care să nu crezi că nu am remarcat-o în comentariul tău.
pentru textul : Adăpost al șopârlelor deVirigil, ai dreptate: - cu "gradual", eram impregnata de lectura unui "ceaslov" in engleza unde "gradually" apare frecvent. scuze. - cu "cerb" ca apare de multe ori intr-o poezie de aceasta dimensiune In schimb: - la 17 ani pe malul marii si cu starile anume am simtit acest "jumatate de rasarit", adica ce inseamna punctele cardinale, prezenta lor, pe jumatate sau nu, lipsa lor etc. Daca tie iti suna fals, imi pare rau. - cind am scris si am recitit aceasta poezie, m-am temut ca transmite un tumult, un prea mult. Se pare ca unor oameni nu le transmite mai nimic. poate ca este efectul contrar al tumultului, ajung sa produc "nereceptare" sau inchidere. voi reflecta la aceasta. recunosc ca e un poem "stancos". voi incerca sa am grija cu scrierea acestor poezii aici. Poate e mai bine sa nu le mai postez. Multumesc.
pentru textul : urme de cerb deAlma, ai intuit corect acea glisare (uneori suprapunere) a amintirilor din copilărie către istorie și mitologie. Oare copilul din acest poem a traversat aceste lumi și acum ne povestește despre ele prin intermediul meu ? Sau copilul sunt chiar eu ? Mulțumesc pentru trecerea subtilă
pentru textul : este dimineață în peru deUn poem foarte bun, Ioana. Ai toată admirația mea.
pentru textul : Aterizari Fortate deva multumesc. raspund pe rand
Virgil, aici e reluarea unei teme vechi de doi ani - mi-am intors asupra ei privire de acum, asta a rezultat, ma bucur sa aflu ca a iesit ceva bun.
Nicodem, am pus "cer" deocamdata, nu stiu daca exprima exact ce am vrut eu sa spun, oi mai vedea. multumesc de semnalarea acelui typo, nu-l zaream nicicum...:)
Domnule Gorun, intotdeauna interventiile dvs. in pagina mea sunt o bucurie. nu e o orientare voluntara spre minimalism, sa stiti, dar in ultima vreme mi-e mai usor sa scriu astfel. mi-e mai...firec, ca sa spun asa.
pentru textul : ŞapteMbrie deun poem simplu si percutant; genul care nu te indemna la analiza, (adevarurile simple ies din sfera analizei, intotdeauna) ci te indeamna sa-l simti. final asemenea unei pietre pretioase, pusa mestesugit intr-o montura discreta: "femeia e ca marea vine si pleacă încet mareea ne trăgea înapoi" admiratie, Adriana
pentru textul : ca un pește deei uite că eu nu sînt neaparat de acord. este adevărat că textul nu se remarcă prin strălucire sau orice fel de "lucire". dar ceea ce observ este acea abilitate de a sugera inefabilul și alunecarea asta în diferite spații temporale. aș spune destul de ciudat acest lucru și poate chiar contrară filozofiei japoneze care admiră mirajul momentului. aici, în acest text nu există moment, nu există "acum". si asta este, mi se pare mie, demn de notat. probabil că dacă ar fi o pictură (japoneză..?), o simpla tușă roșie cu pensula ar schimba foarte mult. și poate că asta lipsește textului.
pentru textul : Grădina japoneză dePagini