nicio biografie si totusi multe texte.... sa ne amintim vorbele aceluiasi poet care spunea cam asa: am vazut poetul intrand in cetate cu soimul sugrumat in pumn.. ce parere aveti? al dvs, francisc
iar pustnicii gârboviți care iau drumul chiliei pot fi fotbaliștii stelei (deși numai pustnici nu-s ei) luînd drumul la vestiare
ghioceii pot fi firele albe înflorite cu această ocazie în capul pătrat al lui gigi becali
Virgil, nu eu am deschis această cutie a Pandorei, dar știi tu... o dată deschisă... poate că eu nu cunosc prea bine limba engleză dar o mai folosesc pe ici, pe colo, prin comentarii.
Însă tu folosești limba română în poeme și ar trebui nu? să o folosești în mod corect.
Acest poem are două greșeli de gramatică destul de deranjante... eu nu-s un adept al impunerii gramaticii în poezie, sper că știi... dar aici e clar de corectat.
Nu-ți spun unde, îți vei da probabil singur seama, dacă nu poate întrebi un prieten sau alegi altă variantă disponibilă.
În rest, poemul mi-a plăcut ca deobicei
nu-ți lipsesc deloc ideile în poezie nu te-ai patinat și asta mă bucură
însă acest poem ar trebui simplificat
ideea e picturală, e minimalistă, iar încărcarea simbolică ar trebui redusă la minim
părerea mea
Cele bune my bro
cred ca poemul acesta dincolo de discursul sprintar, are o cu siguranta o adancime „codata” departe de „comunul” obisnuit, o incursiune intr-un univers al pasilor liberi, un salt peste perceperea logica, cu intrarea directa a imaginatiei intr-o infatisare mult mai plina de semnificatii... si daca tonul ludic confera armonie scrierii, finalul accentueaza adancimea unui mesaj care nu ingradeste, impune doar citirea pe un portativ special
Nuța, cu toate bunele tale intenții, ești depășită de problemă. Eu îi dau dreptate lui Adrian. Și nu mă simt obligat să explic pe larg de ce. Voi spune doar că un om nu trebuie să se lase călcat în picioare de nulități! De nimeni de fapt. Atât am spus! Restul e mai sus:)
un poem cu titlu pretențios și filosofic, scris între trecut și viitor, ca între alfa și omega, încheiat cu o concluzie metafizică, lipsită de inspirația și autenticitatea care caractereizeză, de obicei, autorul. cu stimă, mircea nincu.
nu e un text slab desi folosirea anumitor termeni o face artificial pretentioasa zic eu. cred de asemenea ca ar mai fi mers o strofa de mijloc. dar bineinteles asta e o chestiune de inspiratie
Dacă ne referim strict la text, pot să spun că-mi place, e scris în mod realist, obiectiv. Mircea înregistrezi realitatea exct cum este, tehnologia a intrat și-n biserică. E puțină ironie la final izvorâtă chiar din acest amalgam ciudat. Și e bine că se termină așa, interogativ. Mi se pare că e cel mai bun text al tău, fără încărcătura semantică și ...ritmică de până acum.
...Profetul, ați fi putut s-o formulați, dar n-ați facut-o. Dacă dumneavoastră construcția "il citesti, si implicit nici sa il respecti banuiesc" vi se pare una perfect logică, atunci sindromul autosuficienței în problema exprimării atinge cote alarmante. ...Sincer, nu am să caut chichița din regulament pe baza căreia acest text nu ar avea verde.Încă din primul meu comentariu am vrut să transmit altceva - faptul că era mult mai simplus și mai elegant să interveniți cu un comentariu de genul "punct al regulamentului - parte a textului care intră în contradicție cu acel punct - cerere de retragere a textului - avertizare. Nu vi se pare mai în spiritul unui sitel literar și mai generos acest mod decât o aserțiune care se sparge într-un puzzle vicios?Pe mine intervenția dumneavoastră m-a dus cu gândul aproape la dictatură, dacă nu la o nevoie de autosatisfacere prin folosirea puterii. Bineînțeles, se poate să fiu în eroare. Sper să fiu. ...Cu aceasta închei această conversație că altfel ajungem s-o dăm în concurs, vorba dumenavoastră, sau în "cucu", altă vorbă care vă aparține (cu cutumă) Tooate bune!
Paule, din acest moment voi lua măsuri justiţiare împotriva ta. Mîna justiţiei americane e destul de lungă să te găsească. Ai depăşit orice măsură de bun simţ şi vom vorbi în alt forum.
Pentru complicitate, pentru simplitate, si pentru luminile acelea ca flacarile comorilor. Si, in opinia mea, poate ar merita sa pui altceva in locul zapezii nepatate de singe. E putin cam cliseistic.
"La fel cum Luna poate bate în fereastră, la fel cum o piatră poate sta în lacrimă etc., metaforic vorbind şi Luna poate sta agăţată." (Cezar)
Cezar,
...A presupune ori a spune pe de-a dreptu' că oareşcine de pe acest site nu pricepe o metaforă nu înseamnă altceva decât să arăţi cât de naivoliterar eşti; pentru că 1. "în luna stă agăţată pe cer" marea problemă nu stă în metaforă (fie ea chiar clişeică/nesărată/infantilă etc), cu alte cuvinte, nu stă în verb - agăţată - ci stă în tautologia "pe cer". Bineînţeles: într-un univers cutare, luna poate sta agăţată până şi de iţarii lu' Moş Crăciun, dar până una alta, primordial, luna stă în cer, de aceea, acea "metaforă" e tautologică.
Apoi, "chipul ei de aur", sintagmă pre-prepaşoptistă (cred că o găseşti şi-n Biblie) este în stare să distrugă orice discurs, al oricărui autor; "lumina ei minunată" păcătuieşte prin sărăcie ("minunată" nu spune nimic; poate fi totul şi nimic; când un autor este în impas creator, mai uzează de astfel de petice); "cu lumina ei minunată şi cu mărirea ei, ne face s-o privim în fiecare noapte când cerul e senin" - fraza asta (pentru că mi-e greu să o ridic la rang de versuri) poate fi oricât de inocentă/sensibilă etc... tot infantilă rămâne, fără vlagă artistică, fără nimic; nu mai pomenesc de umorul din "când cerul e senin" vs "în fiecare noapte"
...Spre a doua "unitate" nu mai privesc. Remarc doar "mama nopţilor" - numai aşa nu a fost numită această minunate entitate.
...Aşadar, acest text, stând la "magazie" este privilegiat, iar frustrarea ta este manifestată spre editori ori cititori; originea ei este în autor. Sunt sigur că, pe viitor, vei da dreptate acestor firi mogule, care vor să-ţi oprească urcuşul scriitoricesc.
da, dar textul rămâne tot, din pct meu, unul slab, foarte slab. și cu greșeli de ortodrafie.
în contrast cu semenii mei nepăsători...etc, adică, uite, ce bun sunt eu față de ceilalți...
își joacă pariul fără călăuză...ce treabă are pariul cu călăuza ? un amestec de cuvinte a căror sens e cunoscut doar de autor, dar care nu provoacă nicio emoție poetică. unii au senzația că dacă scriu cifrat dau cititorul pe spate.
în orice caz, poezia cred că trebuie să fie și altceva decât un snop de pilde, îndemnuri cu caracter vag moralizator. putea fi scris pur si simplu atât: să fim mai buni, fraților/ să fie pace, pace pe pământ !
era mai ok.
capra vecinului și o dungă. hai, pa !
niciunul nu-și curmă suferința privindu-se...
Și imaginea de acum e interesantă, doar că o prefer pe cealaltă, datorită unei fante verticale albe între brațul fetei și corp, așa încât cade exact pe mijlocul irisului, ca un fulger.
Anca, ma bucur ca iti place. Dincolo de privire sunt cuvintele nerostite si intelese. Multumesc, te mai astept. Bianca, multumesc pentru gandurile frumoase. Amestec planurile inadins pentru ca mai apoi sa ating un punct unic. Inca mai lucrez la acest aspect, sunt curioasa ce va iesi.
Mi se pare interesant demersul de a găsi ceva în care să crezi atunci când ceea era un stâlp de susținere s-a surpat în pustietate. „o cruce de pluș” pentru copii... asta sună a „cruciada copiilor”, a sfârșit de credință în ceva, ceea ce de fapt susține tot poemul. „de frică încep să cred hainele mamei sînt vii” De ce „de frică”? Omul începe să creadă în ceva „de frică”? Asta nu înțeleg. Aș adăuga „să cred în”.
Spiritele mari se întâlnesc întotdeauna! Precum Tanţa şi Costel la Lehliu; ba, parcă, la Mizil. Şi tot aşa precum Adrian şi Dorin pe Hermeneia. După ce s-au păruit, cu gingăşie, tot pe aici. Şi apoi au dat semne de împăcare. Se zice că ironia ar fi un mod subtil de răutate. Ce încerc să fac aici e un exerciţiu (ironic) de admiraţie (sinceră) pentru amândoi. Dorine, am să vin; pregăteşte dedicaţia cu autograf.
Păcat că nu se găsește încă nimeni să comenteze acest text de o frumisețe plină de subtilitate ironică. Am să încerc eu, făcând-o indirect. O poveste sufi spune că într-o tavernă, la o masă, un Magistru (derviș) spunea că lumea este perfectă. La o masă alăturată, un cocoșat revoltat intră în vorbă: cum poți afirma așa ceva? Uită-te la mine cât de nenorocit sunt! Răspunsul: Nu, tu ești cel mai perfect cocoșat dintre cocoșați! Bobadil este cel mai perfect bobadil dintre bobadili!
Ideea e simpatică și ai prins tonul potrivit pentru a nu cădea în ridicol. Nu-i o poezie rea, dar am impresia că exact acolo unde ai încercat să faci echilibrul ai folosit idei mai puțin originale (ierbii îi e dor de iarbă, timpul măsurat în cercurile copacilor"). Cred că nu erau necesare italicele în economia textului. Și poate da, forțate un pic.
Un experiment interesant, alunecînd printre limite, fără să le desfidă totuși provocator.
Nu e o lectură plăcută, dar merită parcursă de mai multe ori, eu am citit-o de două ori. Prima oară am detestat-o a doua oară m-a pus pe gânduri...
În general cred că Adrian abuzează de răbdarea cititorului, ăsta este felul său de a scrie, la fel și în poezie, un fel de citiți-mă cu răbdare ca să vedeți dacă mă meritați! Adrian este un autor orgolios, însă uneori merită să îi acorzi creditul vârstei în favoarea talentului și să îi dorești să ajungă la înțelepciune, cândva.
Eu îl citesc cu interes ca pe un autor într-o transformare.
Însă textul acesta însă îl evidențiez pentru că vorbește răspicat, în ciuda unor erori strecurate pe ici, pe colo.
Andu
Rafael, eu nu cred că trebuie să conving pe nimeni de nimic. Și nici nu cer nimănui să aibă încredere în mine. Tot ce vreau să demonstrez este că nu există atributele necesare unei așa-zise venalități a moderatorului pe hermeneia (și, dacă tot aduse vorba Virgil, nici a editorilor, pentru că și acolo deciziile se iau asemănător). Asta nu are legătură cu persoana mea. La urma urmelor, un moderator ar putea fi acuzat, teoretic, că e pur și simplu răuvoitor că așa îi e lui inima :) Asta da, ar fi cam greu de combătut. Uite că am oferit arme... să vedem cine se repede să le folosească. În general, eu am răbdare ca oamenii să aibă încredere din experiență, nu să-mi acorde un cec în alb. Iar teamă nici nu cred că ți-ar fi, asta a fost o glumă, nu? Repet... nu că am sau nu încredere în cineva, dar eu, nefăcând altceva decât să atrag atenția, nu am de ce să scot un eveniment oarecare din contextul său. Și... pentru că îmi pare că pot spune asta acum... suntem on the same side cu toții. Hai să facem literatură. Pardon, să faceți :) Paul, mulțam de apreciere, aidoma de înțelegere. Și cu rugămintea de a nu ne lansa în presupuneri asupra celor care nu sunt de acord cu mine, cu tine, sau cu altul. Eu apreciez principiul evocat de Beatrice Hall în amintirea lui Voltaire: "I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it." E dreptul lor să creadă ceva sau altceva și nu cred neapărat că are de-a face cu nivelul de inteligență.
Niciodată nu am înțeles cum poți să dormi cu capul pe piatră... trebuie că e un somn de profet. Normal că atunci visezi îngeri. Iar lumea, nu mai e decât un fund de fântână.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, e trist, la modul simplu. merci de oprire si semn
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni II deCostele, asta e un poem tare usurel, nu inteleg de ce l-ai incadrat la poezie... vrei sa ma dezamgesti? Spune drept. Andu
pentru textul : Piedestal pentru vise denicio biografie si totusi multe texte.... sa ne amintim vorbele aceluiasi poet care spunea cam asa: am vazut poetul intrand in cetate cu soimul sugrumat in pumn.. ce parere aveti? al dvs, francisc
pentru textul : Dimineața nicio biografie deultima fază-
torres bate penalty
și o dă-n bară
(imaginea cred că e familiară multora)
iar pustnicii gârboviți care iau drumul chiliei pot fi fotbaliștii stelei (deși numai pustnici nu-s ei) luînd drumul la vestiare
pentru textul : Haiku deghioceii pot fi firele albe înflorite cu această ocazie în capul pătrat al lui gigi becali
Virgil, nu eu am deschis această cutie a Pandorei, dar știi tu... o dată deschisă... poate că eu nu cunosc prea bine limba engleză dar o mai folosesc pe ici, pe colo, prin comentarii.
pentru textul : icoane pe asfalt deÎnsă tu folosești limba română în poeme și ar trebui nu? să o folosești în mod corect.
Acest poem are două greșeli de gramatică destul de deranjante... eu nu-s un adept al impunerii gramaticii în poezie, sper că știi... dar aici e clar de corectat.
Nu-ți spun unde, îți vei da probabil singur seama, dacă nu poate întrebi un prieten sau alegi altă variantă disponibilă.
În rest, poemul mi-a plăcut ca deobicei
nu-ți lipsesc deloc ideile în poezie nu te-ai patinat și asta mă bucură
însă acest poem ar trebui simplificat
ideea e picturală, e minimalistă, iar încărcarea simbolică ar trebui redusă la minim
părerea mea
Cele bune my bro
mă bucur că ați rezonat cu amarul text de mai sus. eu vă permit să spuneți tot ceea ce simțiți în legătură cu el. de ce nu v-aș permite?
pentru textul : Poem despre mama unei vieți demerci Ioana, am modificat. nu am pus urce pentru ca apare in versul urmator dar am folosit altceva
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit devezi ca am impresia ca de dragul ei ai scris o proza si ai incadrat-o la poezie
pentru textul : de cine m-am îndrăgostit recent decred ca poemul acesta dincolo de discursul sprintar, are o cu siguranta o adancime „codata” departe de „comunul” obisnuit, o incursiune intr-un univers al pasilor liberi, un salt peste perceperea logica, cu intrarea directa a imaginatiei intr-o infatisare mult mai plina de semnificatii... si daca tonul ludic confera armonie scrierii, finalul accentueaza adancimea unui mesaj care nu ingradeste, impune doar citirea pe un portativ special
pentru textul : cu inima cât un purice de diamant deNuța, cu toate bunele tale intenții, ești depășită de problemă. Eu îi dau dreptate lui Adrian. Și nu mă simt obligat să explic pe larg de ce. Voi spune doar că un om nu trebuie să se lase călcat în picioare de nulități! De nimeni de fapt. Atât am spus! Restul e mai sus:)
pentru textul : Viraj mult prea strâns deun poem cu titlu pretențios și filosofic, scris între trecut și viitor, ca între alfa și omega, încheiat cu o concluzie metafizică, lipsită de inspirația și autenticitatea care caractereizeză, de obicei, autorul. cu stimă, mircea nincu.
pentru textul : fericirea II denu e un text slab desi folosirea anumitor termeni o face artificial pretentioasa zic eu. cred de asemenea ca ar mai fi mers o strofa de mijloc. dar bineinteles asta e o chestiune de inspiratie
pentru textul : Kore deS.o.s. cu majuscule - S.O.S.
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda deDacă ne referim strict la text, pot să spun că-mi place, e scris în mod realist, obiectiv. Mircea înregistrezi realitatea exct cum este, tehnologia a intrat și-n biserică. E puțină ironie la final izvorâtă chiar din acest amalgam ciudat. Și e bine că se termină așa, interogativ. Mi se pare că e cel mai bun text al tău, fără încărcătura semantică și ...ritmică de până acum.
pentru textul : Gând de vecernie de...Profetul, ați fi putut s-o formulați, dar n-ați facut-o. Dacă dumneavoastră construcția "il citesti, si implicit nici sa il respecti banuiesc" vi se pare una perfect logică, atunci sindromul autosuficienței în problema exprimării atinge cote alarmante. ...Sincer, nu am să caut chichița din regulament pe baza căreia acest text nu ar avea verde.Încă din primul meu comentariu am vrut să transmit altceva - faptul că era mult mai simplus și mai elegant să interveniți cu un comentariu de genul "punct al regulamentului - parte a textului care intră în contradicție cu acel punct - cerere de retragere a textului - avertizare. Nu vi se pare mai în spiritul unui sitel literar și mai generos acest mod decât o aserțiune care se sparge într-un puzzle vicios?Pe mine intervenția dumneavoastră m-a dus cu gândul aproape la dictatură, dacă nu la o nevoie de autosatisfacere prin folosirea puterii. Bineînțeles, se poate să fiu în eroare. Sper să fiu. ...Cu aceasta închei această conversație că altfel ajungem s-o dăm în concurs, vorba dumenavoastră, sau în "cucu", altă vorbă care vă aparține (cu cutumă) Tooate bune!
pentru textul : Camilafca iubirii dePaule, din acest moment voi lua măsuri justiţiare împotriva ta. Mîna justiţiei americane e destul de lungă să te găsească. Ai depăşit orice măsură de bun simţ şi vom vorbi în alt forum.
pentru textul : psalm dePentru complicitate, pentru simplitate, si pentru luminile acelea ca flacarile comorilor. Si, in opinia mea, poate ar merita sa pui altceva in locul zapezii nepatate de singe. E putin cam cliseistic.
pentru textul : Horrorscop de"La fel cum Luna poate bate în fereastră, la fel cum o piatră poate sta în lacrimă etc., metaforic vorbind şi Luna poate sta agăţată." (Cezar)
Cezar,
...A presupune ori a spune pe de-a dreptu' că oareşcine de pe acest site nu pricepe o metaforă nu înseamnă altceva decât să arăţi cât de naivoliterar eşti; pentru că 1. "în luna stă agăţată pe cer" marea problemă nu stă în metaforă (fie ea chiar clişeică/nesărată/infantilă etc), cu alte cuvinte, nu stă în verb - agăţată - ci stă în tautologia "pe cer". Bineînţeles: într-un univers cutare, luna poate sta agăţată până şi de iţarii lu' Moş Crăciun, dar până una alta, primordial, luna stă în cer, de aceea, acea "metaforă" e tautologică.
Apoi, "chipul ei de aur", sintagmă pre-prepaşoptistă (cred că o găseşti şi-n Biblie) este în stare să distrugă orice discurs, al oricărui autor; "lumina ei minunată" păcătuieşte prin sărăcie ("minunată" nu spune nimic; poate fi totul şi nimic; când un autor este în impas creator, mai uzează de astfel de petice); "cu lumina ei minunată şi cu mărirea ei, ne face s-o privim în fiecare noapte când cerul e senin" - fraza asta (pentru că mi-e greu să o ridic la rang de versuri) poate fi oricât de inocentă/sensibilă etc... tot infantilă rămâne, fără vlagă artistică, fără nimic; nu mai pomenesc de umorul din "când cerul e senin" vs "în fiecare noapte"
...Spre a doua "unitate" nu mai privesc. Remarc doar "mama nopţilor" - numai aşa nu a fost numită această minunate entitate.
...Aşadar, acest text, stând la "magazie" este privilegiat, iar frustrarea ta este manifestată spre editori ori cititori; originea ei este în autor. Sunt sigur că, pe viitor, vei da dreptate acestor firi mogule, care vor să-ţi oprească urcuşul scriitoricesc.
Toate bune!
pentru textul : Luna deda, dar textul rămâne tot, din pct meu, unul slab, foarte slab. și cu greșeli de ortodrafie.
pentru textul : Trăiește capra vecinului deîn contrast cu semenii mei nepăsători...etc, adică, uite, ce bun sunt eu față de ceilalți...
își joacă pariul fără călăuză...ce treabă are pariul cu călăuza ? un amestec de cuvinte a căror sens e cunoscut doar de autor, dar care nu provoacă nicio emoție poetică. unii au senzația că dacă scriu cifrat dau cititorul pe spate.
în orice caz, poezia cred că trebuie să fie și altceva decât un snop de pilde, îndemnuri cu caracter vag moralizator. putea fi scris pur si simplu atât: să fim mai buni, fraților/ să fie pace, pace pe pământ !
era mai ok.
capra vecinului și o dungă. hai, pa !
niciunul nu-și curmă suferința privindu-se...
Și imaginea de acum e interesantă, doar că o prefer pe cealaltă, datorită unei fante verticale albe între brațul fetei și corp, așa încât cade exact pe mijlocul irisului, ca un fulger.
pentru textul : Umbra deAnca, ma bucur ca iti place. Dincolo de privire sunt cuvintele nerostite si intelese. Multumesc, te mai astept. Bianca, multumesc pentru gandurile frumoase. Amestec planurile inadins pentru ca mai apoi sa ating un punct unic. Inca mai lucrez la acest aspect, sunt curioasa ce va iesi.
pentru textul : e r h a n deMi se pare interesant demersul de a găsi ceva în care să crezi atunci când ceea era un stâlp de susținere s-a surpat în pustietate. „o cruce de pluș” pentru copii... asta sună a „cruciada copiilor”, a sfârșit de credință în ceva, ceea ce de fapt susține tot poemul. „de frică încep să cred hainele mamei sînt vii” De ce „de frică”? Omul începe să creadă în ceva „de frică”? Asta nu înțeleg. Aș adăuga „să cred în”.
pentru textul : Pluș dear fi mai fain fara liniute.
pentru textul : ilegalități fără bluetooth deSpiritele mari se întâlnesc întotdeauna! Precum Tanţa şi Costel la Lehliu; ba, parcă, la Mizil. Şi tot aşa precum Adrian şi Dorin pe Hermeneia. După ce s-au păruit, cu gingăşie, tot pe aici. Şi apoi au dat semne de împăcare. Se zice că ironia ar fi un mod subtil de răutate. Ce încerc să fac aici e un exerciţiu (ironic) de admiraţie (sinceră) pentru amândoi. Dorine, am să vin; pregăteşte dedicaţia cu autograf.
pentru textul : Baletistul 2.0 dePăcat că nu se găsește încă nimeni să comenteze acest text de o frumisețe plină de subtilitate ironică. Am să încerc eu, făcând-o indirect. O poveste sufi spune că într-o tavernă, la o masă, un Magistru (derviș) spunea că lumea este perfectă. La o masă alăturată, un cocoșat revoltat intră în vorbă: cum poți afirma așa ceva? Uită-te la mine cât de nenorocit sunt! Răspunsul: Nu, tu ești cel mai perfect cocoșat dintre cocoșați! Bobadil este cel mai perfect bobadil dintre bobadili!
pentru textul : jester deIdeea e simpatică și ai prins tonul potrivit pentru a nu cădea în ridicol. Nu-i o poezie rea, dar am impresia că exact acolo unde ai încercat să faci echilibrul ai folosit idei mai puțin originale (ierbii îi e dor de iarbă, timpul măsurat în cercurile copacilor"). Cred că nu erau necesare italicele în economia textului. Și poate da, forțate un pic.
pentru textul : stele de lapte deUn experiment interesant, alunecînd printre limite, fără să le desfidă totuși provocator.
pentru textul : Cucuveaua albă deNu e o lectură plăcută, dar merită parcursă de mai multe ori, eu am citit-o de două ori. Prima oară am detestat-o a doua oară m-a pus pe gânduri...
În general cred că Adrian abuzează de răbdarea cititorului, ăsta este felul său de a scrie, la fel și în poezie, un fel de citiți-mă cu răbdare ca să vedeți dacă mă meritați! Adrian este un autor orgolios, însă uneori merită să îi acorzi creditul vârstei în favoarea talentului și să îi dorești să ajungă la înțelepciune, cândva.
Eu îl citesc cu interes ca pe un autor într-o transformare.
Însă textul acesta însă îl evidențiez pentru că vorbește răspicat, în ciuda unor erori strecurate pe ici, pe colo.
Andu
Rafael, eu nu cred că trebuie să conving pe nimeni de nimic. Și nici nu cer nimănui să aibă încredere în mine. Tot ce vreau să demonstrez este că nu există atributele necesare unei așa-zise venalități a moderatorului pe hermeneia (și, dacă tot aduse vorba Virgil, nici a editorilor, pentru că și acolo deciziile se iau asemănător). Asta nu are legătură cu persoana mea. La urma urmelor, un moderator ar putea fi acuzat, teoretic, că e pur și simplu răuvoitor că așa îi e lui inima :) Asta da, ar fi cam greu de combătut. Uite că am oferit arme... să vedem cine se repede să le folosească. În general, eu am răbdare ca oamenii să aibă încredere din experiență, nu să-mi acorde un cec în alb. Iar teamă nici nu cred că ți-ar fi, asta a fost o glumă, nu? Repet... nu că am sau nu încredere în cineva, dar eu, nefăcând altceva decât să atrag atenția, nu am de ce să scot un eveniment oarecare din contextul său. Și... pentru că îmi pare că pot spune asta acum... suntem on the same side cu toții. Hai să facem literatură. Pardon, să faceți :) Paul, mulțam de apreciere, aidoma de înțelegere. Și cu rugămintea de a nu ne lansa în presupuneri asupra celor care nu sunt de acord cu mine, cu tine, sau cu altul. Eu apreciez principiul evocat de Beatrice Hall în amintirea lui Voltaire: "I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it." E dreptul lor să creadă ceva sau altceva și nu cred neapărat că are de-a face cu nivelul de inteligență.
pentru textul : Moderator pe hermeneia deva recomand sa nu mai puneti numele si prenumele sub text. el apare deja in pagina.
pentru textul : ultimul poem scris in omeu deNiciodată nu am înțeles cum poți să dormi cu capul pe piatră... trebuie că e un somn de profet. Normal că atunci visezi îngeri. Iar lumea, nu mai e decât un fund de fântână.
pentru textul : Iacob și visul dePagini