Multumesc Daniela! Un semn neasteptat pt aceasta incursiune poetica! un cintec dedicat celei ce incearca sa para a fi altcineva/ceva decit puncte puncte ceea ce e - no name/ no game. Dar luna, lupoaica siderala, stie ce stie: i.e. numai adevarul poate rani, minciuna (mentionata mai sus) cade la pamint precum un glonte orb tras spre puncte puncte luna.
Mi-as dori cum isi dorea si Mr Poe 'to write as mysterious as a cat' (are wolves and cats related? dar leii? :p)
o seara frumoasa iti doresc!
PS un mic tune cu lupoaica, for you! :
Stimate autor,
Acest text este atât de gonflat încât poate să umple la refuz până și cel mai generos recycle bin
Dumneata chiar vrei să asasinezi pe cineva?
Citind textul Dvs. mă scutur și regret cenzura în scopuri umanitare
... găsesc aici un produs finit. Pe care îl salut. În special pentru: "ca și cum viața m-ar șantaja se atîrnă de mine/ încă o zi...". În particular pentru peisajul proaspăt, alcătuit din cuvinte ca : aripă, umbre, salvate prin figurile de stil în a căror componență intră. Și totuși parcă, parcă ar mai trebui ceva...
Ela, îmi cer scuze pentru că am scris pseudonimul tău de editor pe agonia.ro în loc de numele care apare pe volum. Am remediat, mulțumesc pentru vigilență. Te așteptăm oricând!
facem si noi ce putem. pustiul e un mic bolovan format de viata si sistemul universitar, asa ca mine:)), poate de asta nu se simte ca fiind foarte masculin- sa presupunem ca are un caracter androgin, iar individa, inca nu m-am decis asupra ei- sa fie nebuna sau profeta sau iubita ingenua sau undeva pe acolo. oricum, finalul e putin expediat, deja ma lungeam si nu vreau sa scriu un roman, sau poate ca o sa scriu, dar nu ma avant cu promisiunile.
Francisc multumesc lui Dumnezeu pentru ca cineva a fost curios sa ridice poalele acestei poezii scrise in limbaj slobod tocmai pentru a ascunde spiritualul... ai intuit perfect: e vorba despre iubire si stadiile ei. Ar mai fi dar nu vreau sa ma explic... uite Gabriel... "acum nu se mai teme de sunete"... asta are legatura cu trambitele apocalipsei... Iisus este pestele pentru ca este Ihtus... Maria din Magdala nu rosteste numele Iisus ci e vorba de Emanuel, asa cum sta scris in cartile proorocilor... etc Initial era vorba despre "un câine îmi suge degetul mare" pentru a sustine ideea subliniata si de tine a vointei... cerberul este cainele gresit directionat, prins intre lumi, el nu mai este companionul/aparatorul ci instrumentul justitiei divine, el nu mai are suflet dar se afla intr-un exces al ratiunii (capetele) dar apoi am considerat ca este de ajuns sa spun "linge" pentru ca e de ajuns pentru o atingere ce nu are cum sa fie mangaiere. Finalul pe langa sarcasm e si un hint pentru cine are chef sa caute :)
Mădălina, ai dreptate în ceea ce privește comentarea propriilor poezii. Apărarea poetului este însăși creația, poezia lui. Cred că dacă poetul începe să-și comenteze propriile poezii ar face o greșeală; eu am făcut-o în altă parte, și după ce am făcut-o cu înverșunare în vreo câteva rânduri, am avut sentimentul că am greșit, un sentiment al desconspirării al golirii și dezvelirii propriului sine care se învelise acolo cu niște cămăși. Decât să mă fi apucat să fac asta, mai bine scriam încă douășpe poezii la fel. Dacă comentariile mele ajută cu ceva, mă bucur. Eu le-am făcut cu plăcere și e minunat să te concentrezi (vă recomand chiar) asupra universului poetic al unui singur autor. Citiți-i poeziile pe rând, una câte una, toate, cu atenție, și veți descoperi lucruri interesante. Dacă vă apucați și de comentat (iar aș recomanda) vă va lua mai mult timp, dar merită. Poezia merită multe lucruri pe care noi nu i le oferim.
Ştefane dar n-am să marşez la aşa ceva. credeai că o să-mi "apăr" ultimul vers? sau că o să-l explic probabil...ash bre se susţine singur aşa supărător al drequ cum e. trust me. ştie în pana mea ce vrea...:)
mersi fain şi amical de intervenţie.
Inițial mă deranjase antepunerea predicatului față de subiectul din titlu, dar apoi mi-am zis că poate vrei să accentuezi latura afirmativă a verbului a avea (DA, ARE orașul copii versus NU, nu are...).
Văd că folosești des ingabamentul și uneori nu chiar cu valențele scontate. Spre exemplu, versul „întoarse spre mine casele încăciulate nişte copii” are deja trei structuri lexicale, două dintre ele având cealaltă parte în versul anterior sau în versul următor. Când se supralicitează acest procedeu, înțelegerea devine dificilă și își pierde valoarea stilistică.
La prima strofă am zâmbit (tocmai mă uitasem la știri :) ).
Finalul îl văd astfel:
„are oraşul copii nu mă mai satură aerul lor
curat
mă simt unul
cu iarna în spate”
(versul eliminat mi se pare pueril).
Mi-a plăcut imaginea din versul:
„oraşul cu ochi de peşte alunecă pe sub tălpi”
m-an gandit: "uite un text a carui miza aminteste de ce spunea alma, -largirea paletei tematice, -unde se revolta in stil mimetic, pentru ca poate nici revolta nu si mai are rostul, unde se descriu fapte, senzatii, unde se recapituleaza capitalul existential (sic!), lasand cititorul intr o lume intoarsa cu susul in jos,-normala de altfel, asa cum spunea Hobbes: suntem avortonii unei naturi oarbe" observ ca e trecut la jurnal, insa chiar si asa as renunta la expresii tip "așa o moarte ar trebui să ni se întîmple în fiecare zi" sau "nu nu nu nu sunt bogat". ar fi iesit un poem bun din asta ma supara, chiar imi vine sa ma iau de guler, pt ca nu inteleg subtitlul.
E un poem în care sacrul din om și omenescul din sfinți/zei/dumnezeu se îmbină până la limita contopirii. Îmi amintește de acel "sentiment oceanic" pe care îl resimte orice om, atunci când privește spre Dumnezeu. În prima strofă, dumnezeul în care "ei" locuiesc are aparent "lacune": fără mâini, fără tălpi, anemic. Un dumnezeu cu slăbiciuni de om sau chiar mai mult, cu toate neputințele lui. Aici, în această strofă, deși se vede că sunt alese cu grijă, perturbă: "starea de agregare", "acrilic", "glucidul iubirii". Sunt imagini durificate, ușor ironice chiar. Nu știu de ce aș fi ales alte variante mai în acord cu imaginile conturate. În strofa a doua, atemporalul, continuitatea spirituală, implicit psihică, în arborele inter- și transgenerațional, până la rădăcinile originare, sunt redate desăvârșit. Are coerență, fluiditate și forță. Strofa a treia redă dumnezeului perenitatea, prin versuri inedite: "și iarba crește într-un dumnezeu", "un dumnezeu verde cum pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate anulatele zboruri". Aș fi scris altceva în loc de "supt", aș fi inversat la final sub forma "zboruile anulate" - deși e vizibil că ai evitat o rimă "toate-anulate"; ar merge cumva schimbat. Cred că este unul din cele mai frumoase poeme din seria "poemele lui David". Lucrat cu migală, o spiritualitate înaltă în care Poezia are toate zborurile în ceruri limpezi. Felicitări, Alma!
Domnule Titarenco, nu inteleg de ce poezia mea "Când nu bag de seamă, mănâncă pământ" este postată de două ori pe prima pagină (azi, 6 iulie 2009, ora 14.58). Mi-ar parea rau dacă colegii care publică pe "Hermeneia" ar crede că eu am făcut lucrul acesta, mai ales că toate "manetele de comandă" sunt la dumneavoastră. Vă rog mult remediați "defecțiunea". Să auzim de bine.
Îmi plac dezbaterile astea, mai mult, cred că H ar trebui să pună mai mult accent pe ele și ca barometru de opinie s-o ia pe alma, la modul dacă alma a grăit, înseamnă că e ceva. Pentru că fata asta tace dar fără mari eforturi ți-o imaginezi citind totul cu religiozitate și stând mereu la pândă, calculînd momentul în care să posteze rezultatul dospirii ei.
Nici eu nu am cont pe nico rețea de socializare dar asta nu vreau să sune că eu am un cui cu aceste rețele... doar că nu vreau să am un cont pe un site în care nu am nicio încredere dpdv confidențialitatea informațiilor... iar la acest capitol facebook e muci.
Margas
Da, datorita unui comentariu care incalca flagrant Principiile de functionare ale Hermeneia, si pentru faptul ca Aranca este mai grav decit recidivsta cu privire la multe alte incalcari, a fost luata aceasta decizie, care ca sa fiu si mai transparent, era de mult necesara.
Sappfire, nu zici tu rau. Voi scoate una din referiri. Probabil prima. E o sugestie buna. Cat despre titlul, mie imi place, desi m-am gandit si eu ca poate ar fi fost mai bine sa fie in romaneste. Momentan nu am nici o idee stralucita, daca tu ai, sunt deschisa la propuneri.
sunt de-acord cu dl. hutopila. nu se scrie bine. nu se scrie slab. se scrie mediocru, dar mai ales LA FEL.îmi scria zilele trecute un redactor de la o revista literara destul de cunoscuta: "domnule, spune el, când publicam poezie, aproape ca-mi vine sa nu mai scriu numele autorului, pentru ca toti scriu LA FEL." si mai ales se fura în draci si fara jena în reviste si pe site-uri care pretind ca au nivel.
despre aceasta poezie, eu cred ca poate sta fara probleme pe pagina principala a site-ului.
draga Mircea, sint departe de a fi ubicuu. Chiar daca as vrea sa fiu mai prompt timpul meu este si el limitat. Asa cum spuneam insa, exista poezie aici si dincolo de aparente o interesanta perceptie a romanismului din Ardeal.
cred ca varianta sugerata de zapata este mai concisa, mai poetica. ea inlatura cateva exprimari greoaie, maracinoase. prea multe incursiuni in excentric in text.
iata de exemplu o exprimare greoaie si gresita in acelasi timp:
"Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la tine-n sânge, -naripate,
himerele-kamikaze
cu zborul său
pururea amânat."
zborul e al lor, nu al sau. poemul cade ca un kamikaze asupra lui insusi, aproape taindu-i orice respiratie. parerea mea.
Emilian, surprins plăcut de oprirea ta, cu atât mai mult cu cât dai rar pe aici.
"E o limita foarte fragila intre poezie si confesiune.", de acord. Pe linia asta, consider că una dintre cele mai mari greşeli care se face frecvent este faptul de-a considera orice aspect demn de-a fi scris.
"Cind reusesti sa ajungi la cel de linga tine(stiu ca e cliseu), chiar de-ar fi unul singur, inseamna ca ti-ai atins scopul." - până la urmă, în ciuda oricărui curent, experiment, trend, circ etc, rolul artei rămâne acela de-a naşte sentimente. Sau, măcar, de a deschide uşa acestora.
Acum, mă văd pus într-o poziţie ingrată: trebuie să-ţi amintesc că Hermeneia nu acceptă vulgarităţi, aşadar ar fi ok să nu se mai repete.
Mai sunt, d-le Cristea, şi alte "idei doomiste/dumiste" [de la "dumă" (jargon)= glumă/perlă/porcărie], unele, doar hilare; altele, de-a dreptul idioate. Una dintre dumele idioate mi se pare a fi acceptarea (din senin!) accentului unor cuvinte acolo unde vorbitorul vrea, asta în măsura în care accentul este, poate, cea mai importantă genă a limbii.
Voi opera modificarea mottoului.
(Uitaţi încă o problemă: atâta vreme cât, dată fiind consoana dublă, e cert că vocabula n-a suferit înca procesul de "românizare", nu înţeleg de ce "mottoului" trebuie scris fără cratima şi nu se comportă ca alte cuvinte adoptate, gen "mouse-ul", etc)
Virgile, pe mine nu ma prinzi cu afirmatii din astea! (large smiling face). Imi amintesc de una dintre putinele "stele" agonice primite de la tine pe un poem de-al meu atat de criptic incat numai tie Domnule yerba mate ti-a putut rezona (ala cu "culcusul pufos al melcului din ureche", remember, daca vrei il postez si aici sa vad daca iti mai place :-). Iti multumesc de citire si de semn, Andu
Mereu citesc cu placere textele tale si imi place stilul, usor ironic, al sonetelor. Aici, cracii de nori / prelungirile futile de raze si luna grasa sunt delicioase.
vorbind asa de una singura pe ultimele rinduri ("Finalul pe langa sarcasm e si un hint pentru cine are chef sa caute ":) nimeni nu are chef sa caute si nici nu are nevoie de hinturi doar ca din motive obiective in ceea ce priveste textele postate le citesc chiar cu voce tare (sa vad cum suna- un exercititu mai vechi, din alte vremuri) si e pacat (de poezia ta sau a altora) sa nu spun; insa mi s-a intimplat sa mai intilnesc si am tacut, dar nu-i normal.... unde era agapa aia? la trei sarmale?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adrian,am modificat textul.mulţumesc pentru trecere.
pentru textul : Fericirea nu vine de la femeia dată bărbatului delipsită de orice emoţie
pentru textul : defunctis amor deMultumesc Daniela! Un semn neasteptat pt aceasta incursiune poetica! un cintec dedicat celei ce incearca sa para a fi altcineva/ceva decit puncte puncte ceea ce e - no name/ no game. Dar luna, lupoaica siderala, stie ce stie: i.e. numai adevarul poate rani, minciuna (mentionata mai sus) cade la pamint precum un glonte orb tras spre puncte puncte luna.
Mi-as dori cum isi dorea si Mr Poe 'to write as mysterious as a cat' (are wolves and cats related? dar leii? :p)
o seara frumoasa iti doresc!
pentru textul : Pseudo dePS un mic tune cu lupoaica, for you! :
Stimate autor,
pentru textul : pâinea zilei de luni deAcest text este atât de gonflat încât poate să umple la refuz până și cel mai generos recycle bin
Dumneata chiar vrei să asasinezi pe cineva?
Citind textul Dvs. mă scutur și regret cenzura în scopuri umanitare
albaștrii/ albaștri
pentru textul : de nicăieri teama de... găsesc aici un produs finit. Pe care îl salut. În special pentru: "ca și cum viața m-ar șantaja se atîrnă de mine/ încă o zi...". În particular pentru peisajul proaspăt, alcătuit din cuvinte ca : aripă, umbre, salvate prin figurile de stil în a căror componență intră. Și totuși parcă, parcă ar mai trebui ceva...
pentru textul : fluturele metalic deEla, îmi cer scuze pentru că am scris pseudonimul tău de editor pe agonia.ro în loc de numele care apare pe volum. Am remediat, mulțumesc pentru vigilență. Te așteptăm oricând!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție defacem si noi ce putem. pustiul e un mic bolovan format de viata si sistemul universitar, asa ca mine:)), poate de asta nu se simte ca fiind foarte masculin- sa presupunem ca are un caracter androgin, iar individa, inca nu m-am decis asupra ei- sa fie nebuna sau profeta sau iubita ingenua sau undeva pe acolo. oricum, finalul e putin expediat, deja ma lungeam si nu vreau sa scriu un roman, sau poate ca o sa scriu, dar nu ma avant cu promisiunile.
pentru textul : un cartuș și o nebună deFrancisc multumesc lui Dumnezeu pentru ca cineva a fost curios sa ridice poalele acestei poezii scrise in limbaj slobod tocmai pentru a ascunde spiritualul... ai intuit perfect: e vorba despre iubire si stadiile ei. Ar mai fi dar nu vreau sa ma explic... uite Gabriel... "acum nu se mai teme de sunete"... asta are legatura cu trambitele apocalipsei... Iisus este pestele pentru ca este Ihtus... Maria din Magdala nu rosteste numele Iisus ci e vorba de Emanuel, asa cum sta scris in cartile proorocilor... etc Initial era vorba despre "un câine îmi suge degetul mare" pentru a sustine ideea subliniata si de tine a vointei... cerberul este cainele gresit directionat, prins intre lumi, el nu mai este companionul/aparatorul ci instrumentul justitiei divine, el nu mai are suflet dar se afla intr-un exces al ratiunii (capetele) dar apoi am considerat ca este de ajuns sa spun "linge" pentru ca e de ajuns pentru o atingere ce nu are cum sa fie mangaiere. Finalul pe langa sarcasm e si un hint pentru cine are chef sa caute :)
pentru textul : Impresii deMădălina, ai dreptate în ceea ce privește comentarea propriilor poezii. Apărarea poetului este însăși creația, poezia lui. Cred că dacă poetul începe să-și comenteze propriile poezii ar face o greșeală; eu am făcut-o în altă parte, și după ce am făcut-o cu înverșunare în vreo câteva rânduri, am avut sentimentul că am greșit, un sentiment al desconspirării al golirii și dezvelirii propriului sine care se învelise acolo cu niște cămăși. Decât să mă fi apucat să fac asta, mai bine scriam încă douășpe poezii la fel. Dacă comentariile mele ajută cu ceva, mă bucur. Eu le-am făcut cu plăcere și e minunat să te concentrezi (vă recomand chiar) asupra universului poetic al unui singur autor. Citiți-i poeziile pe rând, una câte una, toate, cu atenție, și veți descoperi lucruri interesante. Dacă vă apucați și de comentat (iar aș recomanda) vă va lua mai mult timp, dar merită. Poezia merită multe lucruri pe care noi nu i le oferim.
pentru textul : Două luni în păr deŞtefane dar n-am să marşez la aşa ceva. credeai că o să-mi "apăr" ultimul vers? sau că o să-l explic probabil...ash bre se susţine singur aşa supărător al drequ cum e. trust me. ştie în pana mea ce vrea...:)
pentru textul : Poemul cu Mihaela demersi fain şi amical de intervenţie.
Inițial mă deranjase antepunerea predicatului față de subiectul din titlu, dar apoi mi-am zis că poate vrei să accentuezi latura afirmativă a verbului a avea (DA, ARE orașul copii versus NU, nu are...).
Văd că folosești des ingabamentul și uneori nu chiar cu valențele scontate. Spre exemplu, versul „întoarse spre mine casele încăciulate nişte copii” are deja trei structuri lexicale, două dintre ele având cealaltă parte în versul anterior sau în versul următor. Când se supralicitează acest procedeu, înțelegerea devine dificilă și își pierde valoarea stilistică.
La prima strofă am zâmbit (tocmai mă uitasem la știri :) ).
Finalul îl văd astfel:
„are oraşul copii nu mă mai satură aerul lor
curat
mă simt unul
cu iarna în spate”
(versul eliminat mi se pare pueril).
Mi-a plăcut imaginea din versul:
pentru textul : are oraşul copii de„oraşul cu ochi de peşte alunecă pe sub tălpi”
mulţumesc pentru semnalare Mariana.
pentru textul : prea linişte pentru septembrie deacolo e locul versului doar că am păpat un "de",neatenţia, îmi cer scuze.
am completat.
da, e un text mai vechi si pe vremea aceea as fi vrut sa pot sa scriu mai mult asa. nu stiu daca voi mai incerca vreodata desi ma ispiteste
pentru textul : Nefericitele peripeții ale scribului Ligriv și ale ereticei Celiadhee (I) ▒ dem-an gandit: "uite un text a carui miza aminteste de ce spunea alma, -largirea paletei tematice, -unde se revolta in stil mimetic, pentru ca poate nici revolta nu si mai are rostul, unde se descriu fapte, senzatii, unde se recapituleaza capitalul existential (sic!), lasand cititorul intr o lume intoarsa cu susul in jos,-normala de altfel, asa cum spunea Hobbes: suntem avortonii unei naturi oarbe" observ ca e trecut la jurnal, insa chiar si asa as renunta la expresii tip "așa o moarte ar trebui să ni se întîmple în fiecare zi" sau "nu nu nu nu sunt bogat". ar fi iesit un poem bun din asta ma supara, chiar imi vine sa ma iau de guler, pt ca nu inteleg subtitlul.
pentru textul : 225 detitlul imi pare nepotrivit. poemul imi place cap-coada
pentru textul : să nu-i zici niciodată prostituată deE un poem în care sacrul din om și omenescul din sfinți/zei/dumnezeu se îmbină până la limita contopirii. Îmi amintește de acel "sentiment oceanic" pe care îl resimte orice om, atunci când privește spre Dumnezeu. În prima strofă, dumnezeul în care "ei" locuiesc are aparent "lacune": fără mâini, fără tălpi, anemic. Un dumnezeu cu slăbiciuni de om sau chiar mai mult, cu toate neputințele lui. Aici, în această strofă, deși se vede că sunt alese cu grijă, perturbă: "starea de agregare", "acrilic", "glucidul iubirii". Sunt imagini durificate, ușor ironice chiar. Nu știu de ce aș fi ales alte variante mai în acord cu imaginile conturate. În strofa a doua, atemporalul, continuitatea spirituală, implicit psihică, în arborele inter- și transgenerațional, până la rădăcinile originare, sunt redate desăvârșit. Are coerență, fluiditate și forță. Strofa a treia redă dumnezeului perenitatea, prin versuri inedite: "și iarba crește într-un dumnezeu", "un dumnezeu verde cum pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate anulatele zboruri". Aș fi scris altceva în loc de "supt", aș fi inversat la final sub forma "zboruile anulate" - deși e vizibil că ai evitat o rimă "toate-anulate"; ar merge cumva schimbat. Cred că este unul din cele mai frumoase poeme din seria "poemele lui David". Lucrat cu migală, o spiritualitate înaltă în care Poezia are toate zborurile în ceruri limpezi. Felicitări, Alma!
pentru textul : deuteronomia deDomnule Titarenco, nu inteleg de ce poezia mea "Când nu bag de seamă, mănâncă pământ" este postată de două ori pe prima pagină (azi, 6 iulie 2009, ora 14.58). Mi-ar parea rau dacă colegii care publică pe "Hermeneia" ar crede că eu am făcut lucrul acesta, mai ales că toate "manetele de comandă" sunt la dumneavoastră. Vă rog mult remediați "defecțiunea". Să auzim de bine.
pentru textul : când nu bag de seamă, mănâncă pământ deÎmi plac dezbaterile astea, mai mult, cred că H ar trebui să pună mai mult accent pe ele și ca barometru de opinie s-o ia pe alma, la modul dacă alma a grăit, înseamnă că e ceva. Pentru că fata asta tace dar fără mari eforturi ți-o imaginezi citind totul cu religiozitate și stând mereu la pândă, calculînd momentul în care să posteze rezultatul dospirii ei.
pentru textul : rețeaua de inutil deNici eu nu am cont pe nico rețea de socializare dar asta nu vreau să sune că eu am un cui cu aceste rețele... doar că nu vreau să am un cont pe un site în care nu am nicio încredere dpdv confidențialitatea informațiilor... iar la acest capitol facebook e muci.
Margas
Da, datorita unui comentariu care incalca flagrant Principiile de functionare ale Hermeneia, si pentru faptul ca Aranca este mai grav decit recidivsta cu privire la multe alte incalcari, a fost luata aceasta decizie, care ca sa fiu si mai transparent, era de mult necesara.
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels deSappfire, nu zici tu rau. Voi scoate una din referiri. Probabil prima. E o sugestie buna. Cat despre titlul, mie imi place, desi m-am gandit si eu ca poate ar fi fost mai bine sa fie in romaneste. Momentan nu am nici o idee stralucita, daca tu ai, sunt deschisa la propuneri.
pentru textul : Anywhere but here desunt de-acord cu dl. hutopila. nu se scrie bine. nu se scrie slab. se scrie mediocru, dar mai ales LA FEL.îmi scria zilele trecute un redactor de la o revista literara destul de cunoscuta: "domnule, spune el, când publicam poezie, aproape ca-mi vine sa nu mai scriu numele autorului, pentru ca toti scriu LA FEL." si mai ales se fura în draci si fara jena în reviste si pe site-uri care pretind ca au nivel.
pentru textul : iarna dedespre aceasta poezie, eu cred ca poate sta fara probleme pe pagina principala a site-ului.
draga Mircea, sint departe de a fi ubicuu. Chiar daca as vrea sa fiu mai prompt timpul meu este si el limitat. Asa cum spuneam insa, exista poezie aici si dincolo de aparente o interesanta perceptie a romanismului din Ardeal.
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă decred ca varianta sugerata de zapata este mai concisa, mai poetica. ea inlatura cateva exprimari greoaie, maracinoase. prea multe incursiuni in excentric in text.
iata de exemplu o exprimare greoaie si gresita in acelasi timp:
"Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la tine-n sânge, -naripate,
himerele-kamikaze
cu zborul său
pururea amânat."
zborul e al lor, nu al sau. poemul cade ca un kamikaze asupra lui insusi, aproape taindu-i orice respiratie. parerea mea.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor deEmilian, surprins plăcut de oprirea ta, cu atât mai mult cu cât dai rar pe aici.
"E o limita foarte fragila intre poezie si confesiune.", de acord. Pe linia asta, consider că una dintre cele mai mari greşeli care se face frecvent este faptul de-a considera orice aspect demn de-a fi scris.
"Cind reusesti sa ajungi la cel de linga tine(stiu ca e cliseu), chiar de-ar fi unul singur, inseamna ca ti-ai atins scopul." - până la urmă, în ciuda oricărui curent, experiment, trend, circ etc, rolul artei rămâne acela de-a naşte sentimente. Sau, măcar, de a deschide uşa acestora.
Acum, mă văd pus într-o poziţie ingrată: trebuie să-ţi amintesc că Hermeneia nu acceptă vulgarităţi, aşadar ar fi ok să nu se mai repete.
Mulţumesc pentru atenţie, timp şi apreciere!
pentru textul : Noapte bună, copii deMai sunt, d-le Cristea, şi alte "idei doomiste/dumiste" [de la "dumă" (jargon)= glumă/perlă/porcărie], unele, doar hilare; altele, de-a dreptul idioate. Una dintre dumele idioate mi se pare a fi acceptarea (din senin!) accentului unor cuvinte acolo unde vorbitorul vrea, asta în măsura în care accentul este, poate, cea mai importantă genă a limbii.
Voi opera modificarea mottoului.
(Uitaţi încă o problemă: atâta vreme cât, dată fiind consoana dublă, e cert că vocabula n-a suferit înca procesul de "românizare", nu înţeleg de ce "mottoului" trebuie scris fără cratima şi nu se comportă ca alte cuvinte adoptate, gen "mouse-ul", etc)
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deVirgile, pe mine nu ma prinzi cu afirmatii din astea! (large smiling face). Imi amintesc de una dintre putinele "stele" agonice primite de la tine pe un poem de-al meu atat de criptic incat numai tie Domnule yerba mate ti-a putut rezona (ala cu "culcusul pufos al melcului din ureche", remember, daca vrei il postez si aici sa vad daca iti mai place :-). Iti multumesc de citire si de semn, Andu
pentru textul : inner smile deMereu citesc cu placere textele tale si imi place stilul, usor ironic, al sonetelor. Aici, cracii de nori / prelungirile futile de raze si luna grasa sunt delicioase.
pentru textul : Pierduți în trafic devorbind asa de una singura pe ultimele rinduri ("Finalul pe langa sarcasm e si un hint pentru cine are chef sa caute ":) nimeni nu are chef sa caute si nici nu are nevoie de hinturi doar ca din motive obiective in ceea ce priveste textele postate le citesc chiar cu voce tare (sa vad cum suna- un exercititu mai vechi, din alte vremuri) si e pacat (de poezia ta sau a altora) sa nu spun; insa mi s-a intimplat sa mai intilnesc si am tacut, dar nu-i normal.... unde era agapa aia? la trei sarmale?
pentru textul : Impresii deLucian, Sapphire, Alma, multumesc de lectura, sugestii si precieri. Voi reveni cu explicatii, deocamdata timpul nu mi-o permite.
pentru textul : Abis dePagini