pe mine nu ma derabjeaza acel "as vrea" de inceput, dar mi-ar fi placut mai mul daca ar fi fost doar "as vrea ca ceasurile sa-si inghita limba". fara angoase...si cred ca nici de Sisif nu prea imi place.
Ar mai fi de adăugat Matia, cel care l-a înlocuit pe Iuda, după ce acesta a trădat.
Însemnările sunt bine intenționate, bine venite și mi-a plăcut comparația de la început, aceea cu „fanii”.
"sigur, asta e un site de literatura. dar cred ca poate fi apreciata si decizia de a scrie, pur si simplu, despre ceva. idei sunt, pasaje surprinzatoare sunt, oricum.".... Corect. De aceea exista Santierul literar.
Again, avem doua probleme aici: prima, care anume este scopul cu care Cristina foloseste site-ul. A doua, este frecventa cu care Cristina posteaza astfel de "materie prima".
Cu siguranta nu dispretuiesc experienta ei si nici preocuparile ei. Dar, asa cum am scris initial "ceea ce este regretabil este faptul ca ai putea folosi astfel de materiale ca materie prima pentru a face arta.". Dar ea alege doar sa se "descarce" aici. Nu sa creeze. Acest lucru eu am numit "blogareala". Si sper sa fi fost inteles. Hermeneia, intr-un mod deliberat, nu contine sectiunea de blog. Exista optiunile de note si jurnal in contextul prozei, sau "cutia cu nisip" in contextul experimentului. Si ele pot fi vazute ca inrudite cu blogul. Daca daca cineva alege sa posteze mediocru chiar si acolo, ma tem ca putini vor mai fi interesati sa citeasca asa ceva. Pentru simplul motiv ca, de bine de rau, Hermeneia se straduieste sa fie un site de literatura online. Oricit de mult este dispretuita sau abuzata notiunea de literatura online.
Adrian nu inteleg exact ce vrei sa spui. Eu vad ca dupa toate semnele de punctuatie din comentarii (inclusiv ale tale) exista spatii. Adica exista un spatiu. Nu imi este clar daca nu cumva tu vrei sa existe 2 sau mai multe spatii. In orice caz, un spatiu exista. In acelasi timp comentariile sint filtrate html (ceea ce credeam ca este evident) si deci spatiile extra sint elimintate iar daca cineva urmareste sa le introduca trebuie sa foloseasca entitatea html necesara. Totusi nu as recomanda abuzarea de folosirea html.
alma, pe scurt: nu ai avut de lucru! mai întâi, calific gestul tău ca subiectivism semeț. mai apoi spun că, a-ți vârâ mâna într-un stup, cu intenția didactică de a bate albinuțele la funduleț cu vărguța, e un gest complet neinspirat. încă ceva: celor ce s-au simțit gâdiliți, le recomand pana de struț cu înlocuitori! celor ce s-au simțit jigniți, le recomand izolare în credința scrierii, eventual. celorlalți: auguri!
Alma, se mai intimpla...asa e cind iti vine o idee la miezul noptii...uite, acum mi-am amintit de volumul "Litera alba" al lui Viorel Marineasa din Timisoara... dar sa spunem ca Viorel (...) m-ar ierta (...) daca litera mea din poem este aproape alba.
remarc traducerea și totuși cred că era mai aproape de sensul intenționat de autor dacă foloseai „pămînt” și nu „cîmpuri”, „nemișcate” în loc de „liniștite” și „atît de puțină plăcere ne este dat să avem” în loc de „atît de puțin știm noi despre plăcere”.
Mi-a placut textul, desi se simte ca pe undeva, cavalcada ideilor nu a avut timpul necesar de a se aseza, cumnite, in cuvinte potrvite. Oricum, cine mananca la fast-food nowadays, adica aproape oricine, intelege si ingurgiteaza un astfel de text care, sa recunoastem, face mai degraba obiectul unor dezbateri la un big-mac decat al unui studiu mai aprofundat. Oricum, dezbarerea nu a incetat sa apara si ii multumesc Adrianei ca a tinut pasul cu acest "magnat" al ideaticii care este marele exilat Sextus Empiricus. Eu nu ma voi arunca intr-o dezbatere aici pentru ca deocamdata impresia mea este de un fel de babilonie in care regasesc multe referinte in care orice cititor chiar si avizat se poate pierde cu multa usurinta "trecand prin Platon, chiar și Aristotel și continuind cu, de exemplu, Thomas D’Aquino, Leibnitz, Kant, Descartes, Hegel și pană in zilele noastre: Heidegger și chiar Derrida" este o insiruire menita sa adune analize, pareri, eseuri care ar umple un tir. Eu unul recunosc ca am fost si sunt in continuare fascinat de universul unui d'aquino pe care insa l-am explorat mai mult drintr-o perspectiva religioasa sa fiu sincer ... Oricum, salut ideea aducerii in prim-plan a unor asemenea convulsii ideatice, insa ma tem ca, la fel ca in cazul sonetelor traduse din marele Will si care umplu pagina de texte la ora actuala, nu prea are lumea ce zice. Citeste si te minuneaza pare a fi sloganul acestor scrieri. Dar nu e rau, asta se cheama culturalizare. Cat timp nu e indoctrinare e de bine, parerea mea. Astept si pe Dan Puric ca deja m-ai facut curios Gorune :-) Andu P.S. Cine e Potra asta ca m-ai bagat in ceata?
Nu stiu daca mi-ai raspuns mie. Pentru ca nu stiu despre ce "Maestru" este vorba. Iar daca e o ironie, atunci e ok, ca m-am obisnuit. In acelasi timp marturisesc ca nu ma pricep la teoria deformarii si cu atit mai putin la definitia deformarii. Este a doua oara in ultimele citeva zile cind cineva imi cere "definitii". O fi un simptom si nu m-am prins eu. Dar e interesant. Si inteligent. Sa definesti inainte de a discuta. Dar, asa cum am spus, nu am definitia la deformare. Probabil e un fel de modificare a unei forme. Originale. Oricum mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului. Ideea daca stau sa ma gindesc este excelenta. Si corecta daca stai sa ii intrebi pe fizicienii relativisti. Daca ii intrebi insa pe adeptii nedeterminismului probabil ca iti vor spune altceva. Ce nu inteleg eu este de ce uter. Si de ce "diform" (deci rectific, nu deformat). (Care o fi diferenta intre diform si deformat..?..) Anyway, uterul sugereaza atit sexualitate cit si fertilitate. Iar ciinele nu are uter. Cel putin daca nu este catea, nu?
Ambele poeme sunt remarcabile. Întrucât nu doresc să abuzez de facilitatea acordării peniței, las acest semn distinctiv asupra aceluia care m-a impresionat cel mai mult, deși, e greu de spus care. Textul nu poate fi disecat spre a preciza ce anume și cât, întregul, inefabilul poemului, profunzimea...
a fost un incident, nu înțeleg de ce simți nevoia de a face o tragedie din asta. se întîmplă și la case mai mari. în orice caz nu se va mai întîmpla datorită măsurilor pe care le-am luat.
A.V., îți spun (până nu uit, fiindcă pare o lectură interesantă) că ai un typo aici
„Un lucru se mai spune despre autorul de faţă: cum să ar fi „neo-bacovian”. ”
și acum, despre cronică
eu am citit poeziile lui Aldea pentru prima oară (mai bine zis, le-am auzit) la Artgotica Sibiu. și dacă în zumzetul de acolo s-a făcut liniște, asta spune ceva.
bună cronică, tu meriți citit atât pentru ce scrii (ca poet), cât și pentru ce spui (în calitate de critic literar).
felicitări!
E un text foarte frumos, aș putea da și câteva imagini care îmi plac: "pasărea cu ochi de argint", "castelele simetriilor perfecte"," geometria sfântă a inimii", "coada cometei", "parfumul unei umbre", " amintirile noastre zdrelite pe margini"... Un titlu inedit și sugestiv, "religia scoicilor". Scoica își păzește perla din ea prin carapace, o mare minune a lumii acvatice precum ar fi copilul nenăscut. Însă copiii se nasc din dragoste și pentru dragoste. Poartă în A.D.N-ul lor acest sentiment. Cum ar putea să nu-l cunoască și dacă ar fi așa, nu ar fi atunci viața lipsită de orice sens? Textul dumneavoastră, ca mai multe altele, mi-a răscolit sufletul cu o mare de impresii. Acestea sunt doar câteva.
Mister Andu, gestul tău mă bucură și îți mulțumesc. Sunt onorat de faptul că pot posta aici. Mulțumesc de asemenea celor care au făcut posibil acest fapt. Într-adevăr oamenii se mai schimbă, însă amintirile rămân. Spor la scris!
In ceea ce privește subtitlul, e împrumutat din comentariile la un text de Ștefan Ciobanu (dacă nu mă înșel), comentarii dispărute între timp (știe autorul de ce...). Oare greșesc? De aceea, mă așteptam să văd un text în contextul comentariilor... Sau eventual, merçi pentru cei care involuntar, au emanat expresia "biserica pițigoilor"... Spun asta pentru că studiez un fenomen foarte interesant în ultima vreme referitoare la împrumuturi de acest gen. Poate în subsol trebuia să dai referințe tocmai spre aceste direcții noi lirice, urmare a "unei discutii uimitoare cu sculptorul si poetul Mircea Lacatus" (îl salut din mers și el știe de ce...parola e Françoise) să nu fim induși în eroare.
Voiam sa subliniez altceva acolo. Textul se axeaza pe trecator si pe dezastrul emotional in care se afla si nu pe americanii care isi exprima emotiile exuburenat sau pe faptul ca a doua zi era ziua lui de nastere. In locul americanilor putea fi oricine, in momentul acela el tot asa i-ar fi vazut. O sa modific acolo ca sa nu mai apara alte neclaritati.
Multumesc pentru sugestii si pentru incredere.
aici emoția „clasică” și expresiile insolite din postmodernitate duc la „un lucru bine făcut” împreună.
tema singurătății. probabil una identitară pentru ăst „eu poetic”. de fapt, avem două biografii acare se intersectează. cea cotidiană și cea poetică. justificare și a apetitului postmodernului pentru cotidianul impregnat, contaminat de imaginar.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
rectificare: in loc de "caut barbat" se va citi "blind date".
pentru textul : caut femeie deM-ai făcut să zâmbesc... fain text! Curat noroc ăsta...
pentru textul : Norocosul depe mine nu ma derabjeaza acel "as vrea" de inceput, dar mi-ar fi placut mai mul daca ar fi fost doar "as vrea ca ceasurile sa-si inghita limba". fara angoase...si cred ca nici de Sisif nu prea imi place.
pentru textul : dacă s-ar deschide pleoapele timpului ne vor găsi răstigniți în chihlimbar deAr mai fi de adăugat Matia, cel care l-a înlocuit pe Iuda, după ce acesta a trădat.
pentru textul : Fanii lui Cristos deÎnsemnările sunt bine intenționate, bine venite și mi-a plăcut comparația de la început, aceea cu „fanii”.
"sigur, asta e un site de literatura. dar cred ca poate fi apreciata si decizia de a scrie, pur si simplu, despre ceva. idei sunt, pasaje surprinzatoare sunt, oricum.".... Corect. De aceea exista Santierul literar.
pentru textul : Gărzile negre deAgain, avem doua probleme aici: prima, care anume este scopul cu care Cristina foloseste site-ul. A doua, este frecventa cu care Cristina posteaza astfel de "materie prima".
Cu siguranta nu dispretuiesc experienta ei si nici preocuparile ei. Dar, asa cum am scris initial "ceea ce este regretabil este faptul ca ai putea folosi astfel de materiale ca materie prima pentru a face arta.". Dar ea alege doar sa se "descarce" aici. Nu sa creeze. Acest lucru eu am numit "blogareala". Si sper sa fi fost inteles. Hermeneia, intr-un mod deliberat, nu contine sectiunea de blog. Exista optiunile de note si jurnal in contextul prozei, sau "cutia cu nisip" in contextul experimentului. Si ele pot fi vazute ca inrudite cu blogul. Daca daca cineva alege sa posteze mediocru chiar si acolo, ma tem ca putini vor mai fi interesati sa citeasca asa ceva. Pentru simplul motiv ca, de bine de rau, Hermeneia se straduieste sa fie un site de literatura online. Oricit de mult este dispretuita sau abuzata notiunea de literatura online.
Adrian nu inteleg exact ce vrei sa spui. Eu vad ca dupa toate semnele de punctuatie din comentarii (inclusiv ale tale) exista spatii. Adica exista un spatiu. Nu imi este clar daca nu cumva tu vrei sa existe 2 sau mai multe spatii. In orice caz, un spatiu exista. In acelasi timp comentariile sint filtrate html (ceea ce credeam ca este evident) si deci spatiile extra sint elimintate iar daca cineva urmareste sa le introduca trebuie sa foloseasca entitatea html necesara. Totusi nu as recomanda abuzarea de folosirea html.
pentru textul : Străin dealma, pe scurt: nu ai avut de lucru! mai întâi, calific gestul tău ca subiectivism semeț. mai apoi spun că, a-ți vârâ mâna într-un stup, cu intenția didactică de a bate albinuțele la funduleț cu vărguța, e un gest complet neinspirat. încă ceva: celor ce s-au simțit gâdiliți, le recomand pana de struț cu înlocuitori! celor ce s-au simțit jigniți, le recomand izolare în credința scrierii, eventual. celorlalți: auguri!
pentru textul : Cel mai, Cea mai denicodem, Dihania, multumesc pentru semnele de lectura.
pentru textul : Spune-i deAlma, se mai intimpla...asa e cind iti vine o idee la miezul noptii...uite, acum mi-am amintit de volumul "Litera alba" al lui Viorel Marineasa din Timisoara... dar sa spunem ca Viorel (...) m-ar ierta (...) daca litera mea din poem este aproape alba.
pentru textul : și cînd mi-e somn deremarc traducerea și totuși cred că era mai aproape de sensul intenționat de autor dacă foloseai „pămînt” și nu „cîmpuri”, „nemișcate” în loc de „liniștite” și „atît de puțină plăcere ne este dat să avem” în loc de „atît de puțin știm noi despre plăcere”.
pentru textul : Marea e acoperită de trandafiri deMi-a placut textul, desi se simte ca pe undeva, cavalcada ideilor nu a avut timpul necesar de a se aseza, cumnite, in cuvinte potrvite. Oricum, cine mananca la fast-food nowadays, adica aproape oricine, intelege si ingurgiteaza un astfel de text care, sa recunoastem, face mai degraba obiectul unor dezbateri la un big-mac decat al unui studiu mai aprofundat. Oricum, dezbarerea nu a incetat sa apara si ii multumesc Adrianei ca a tinut pasul cu acest "magnat" al ideaticii care este marele exilat Sextus Empiricus. Eu nu ma voi arunca intr-o dezbatere aici pentru ca deocamdata impresia mea este de un fel de babilonie in care regasesc multe referinte in care orice cititor chiar si avizat se poate pierde cu multa usurinta "trecand prin Platon, chiar și Aristotel și continuind cu, de exemplu, Thomas D’Aquino, Leibnitz, Kant, Descartes, Hegel și pană in zilele noastre: Heidegger și chiar Derrida" este o insiruire menita sa adune analize, pareri, eseuri care ar umple un tir. Eu unul recunosc ca am fost si sunt in continuare fascinat de universul unui d'aquino pe care insa l-am explorat mai mult drintr-o perspectiva religioasa sa fiu sincer ... Oricum, salut ideea aducerii in prim-plan a unor asemenea convulsii ideatice, insa ma tem ca, la fel ca in cazul sonetelor traduse din marele Will si care umplu pagina de texte la ora actuala, nu prea are lumea ce zice. Citeste si te minuneaza pare a fi sloganul acestor scrieri. Dar nu e rau, asta se cheama culturalizare. Cat timp nu e indoctrinare e de bine, parerea mea. Astept si pe Dan Puric ca deja m-ai facut curios Gorune :-) Andu P.S. Cine e Potra asta ca m-ai bagat in ceata?
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deamin!
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată decuvinte
pentru textul : niciploaia deNu stiu daca mi-ai raspuns mie. Pentru ca nu stiu despre ce "Maestru" este vorba. Iar daca e o ironie, atunci e ok, ca m-am obisnuit. In acelasi timp marturisesc ca nu ma pricep la teoria deformarii si cu atit mai putin la definitia deformarii. Este a doua oara in ultimele citeva zile cind cineva imi cere "definitii". O fi un simptom si nu m-am prins eu. Dar e interesant. Si inteligent. Sa definesti inainte de a discuta. Dar, asa cum am spus, nu am definitia la deformare. Probabil e un fel de modificare a unei forme. Originale. Oricum mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului. Ideea daca stau sa ma gindesc este excelenta. Si corecta daca stai sa ii intrebi pe fizicienii relativisti. Daca ii intrebi insa pe adeptii nedeterminismului probabil ca iti vor spune altceva. Ce nu inteleg eu este de ce uter. Si de ce "diform" (deci rectific, nu deformat). (Care o fi diferenta intre diform si deformat..?..) Anyway, uterul sugereaza atit sexualitate cit si fertilitate. Iar ciinele nu are uter. Cel putin daca nu este catea, nu?
pentru textul : Facă-se demultam de trecere. de acord. eu inca experimentez. daca o iesi ceva... ramane de vazut. momentan imi fac de cap. ;)
si da modific.
pentru textul : Matrioska dee si acesta un punct de vedere...
pentru textul : Poemul mulțumirii deAmbele poeme sunt remarcabile. Întrucât nu doresc să abuzez de facilitatea acordării peniței, las acest semn distinctiv asupra aceluia care m-a impresionat cel mai mult, deși, e greu de spus care. Textul nu poate fi disecat spre a preciza ce anume și cât, întregul, inefabilul poemului, profunzimea...
pentru textul : ochiul vântului vede tot deimi plac strofele 2 si 3, cu unele retusuri, de ex, ultimul vers. poate si titlul ar merita finisat
pentru textul : Mai înainte de Liturghie deRemarca e pertinentă și mulțumesc, o să încerc să țin cont, chiar aveam nevoie de o analiză obiectivă din care să am ce învăța.
pentru textul : Să mergem la târg ! deun fir epic si, dupa umila mea parere, finalul e previzibil (desi asta n-ar fi chiar un capat de tara). altfel, am citit la tine si poezie.
pentru textul : Dragostea ca un om invizibil (II) deei uite că auzi acum
a fost un incident, nu înțeleg de ce simți nevoia de a face o tragedie din asta. se întîmplă și la case mai mari. în orice caz nu se va mai întîmpla datorită măsurilor pe care le-am luat.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deA.V., îți spun (până nu uit, fiindcă pare o lectură interesantă) că ai un typo aici
„Un lucru se mai spune despre autorul de faţă: cum să ar fi „neo-bacovian”. ”
și acum, despre cronică
eu am citit poeziile lui Aldea pentru prima oară (mai bine zis, le-am auzit) la Artgotica Sibiu. și dacă în zumzetul de acolo s-a făcut liniște, asta spune ceva.
bună cronică, tu meriți citit atât pentru ce scrii (ca poet), cât și pentru ce spui (în calitate de critic literar).
pentru textul : Aldea aşteptând poezia defelicitări!
E un text foarte frumos, aș putea da și câteva imagini care îmi plac: "pasărea cu ochi de argint", "castelele simetriilor perfecte"," geometria sfântă a inimii", "coada cometei", "parfumul unei umbre", " amintirile noastre zdrelite pe margini"... Un titlu inedit și sugestiv, "religia scoicilor". Scoica își păzește perla din ea prin carapace, o mare minune a lumii acvatice precum ar fi copilul nenăscut. Însă copiii se nasc din dragoste și pentru dragoste. Poartă în A.D.N-ul lor acest sentiment. Cum ar putea să nu-l cunoască și dacă ar fi așa, nu ar fi atunci viața lipsită de orice sens? Textul dumneavoastră, ca mai multe altele, mi-a răscolit sufletul cu o mare de impresii. Acestea sunt doar câteva.
pentru textul : religia scoicilor deMister Andu, gestul tău mă bucură și îți mulțumesc. Sunt onorat de faptul că pot posta aici. Mulțumesc de asemenea celor care au făcut posibil acest fapt. Într-adevăr oamenii se mai schimbă, însă amintirile rămân. Spor la scris!
pentru textul : nais tu mit iu deIn ceea ce privește subtitlul, e împrumutat din comentariile la un text de Ștefan Ciobanu (dacă nu mă înșel), comentarii dispărute între timp (știe autorul de ce...). Oare greșesc? De aceea, mă așteptam să văd un text în contextul comentariilor... Sau eventual, merçi pentru cei care involuntar, au emanat expresia "biserica pițigoilor"... Spun asta pentru că studiez un fenomen foarte interesant în ultima vreme referitoare la împrumuturi de acest gen. Poate în subsol trebuia să dai referințe tocmai spre aceste direcții noi lirice, urmare a "unei discutii uimitoare cu sculptorul si poetul Mircea Lacatus" (îl salut din mers și el știe de ce...parola e Françoise) să nu fim induși în eroare.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deAdevarat... puteti sustine sintagma, dar nici nu am spus ca textul nu ar fi poezie. Ialin
pentru textul : copilul verde deerr... Fragila :)
pentru textul : Ultimul ascunziş deVoiam sa subliniez altceva acolo. Textul se axeaza pe trecator si pe dezastrul emotional in care se afla si nu pe americanii care isi exprima emotiile exuburenat sau pe faptul ca a doua zi era ziua lui de nastere. In locul americanilor putea fi oricine, in momentul acela el tot asa i-ar fi vazut. O sa modific acolo ca sa nu mai apara alte neclaritati.
pentru textul : Between the bars deMultumesc pentru sugestii si pentru incredere.
...cât despre colorat și desenat, păstrează-te, nu fi tu însăți...:)! atent, paul
pentru textul : culoare de întoarcere comună deaici emoția „clasică” și expresiile insolite din postmodernitate duc la „un lucru bine făcut” împreună.
pentru textul : prezervativ detema singurătății. probabil una identitară pentru ăst „eu poetic”. de fapt, avem două biografii acare se intersectează. cea cotidiană și cea poetică. justificare și a apetitului postmodernului pentru cotidianul impregnat, contaminat de imaginar.
Pagini