îmi pare destul de tocit motivul oglinzii...
ca să nu mai vb de titlu cu chihlimbar tra la la
dar ăsta sunt eu
pe de altă parte, înstrăinarea cred că ai putea-o reda aftfel, mult mai bine...
verbul "strecura" aduce un minus
era străină de ea
când își murmura numele
sunetele se dezlipeau
Incercati sa subliniati ceva prin lucioasa / lemn-oasa ? (i.e. de ce nu ati scris lemnoasa legat ?) Atentie la diacritice "hârtie"/ "hărtie".. Nu cred ca e nevoie sa spuneti de doua ori intr-un interval scurt ca zmeul este din hartie. In strofa doi primele doua versuri... e un raport de subordonare disjunctiva numai ca nu vad predicatul "sau cum șosetele domnului Pa, desperecheate, prin toate lumile sale" cumva e tot "urca" ? Daca e asa cred ca ar trebui sa reformulati pentru ca suna ilogic in stadiul actual. At folosit consecutiv zmei si zmeie... v-ati referit la ambele sensuri ale cuvantului zmeu ? Imi este destul de neclar. Foarte multe repetitii ale lui "domnul Pa" (am remarcat ca asta este intentia, dar nu mi se pare un plus). Ialin
well, zîmbesc. pe bune că la o revenire textul mi-a plăcut. desi cu siguranta, si tu andule vezi foarte bine, ca este plin de contradictii care pe alocuri pot face pe unii sa strimbe din nas si sa le considere teribiliste. si, tot la fel, cred ca daca textul ar fi vrut sa fie mai „dens” ar fi reusit mult mai mult. si, nu neaparat din incapatinare, dar acum cind mi-am recitit comentariul, trebuie sa recunosc ca mi-a placut si el. pe bune dom'le că eram mai relaxat pe vremea aceea. viata ne-a incrincenat bobadile...
Vladimir, iti multumesc pentru unele lucruri care vor ramane mereu nerostite pentru ca nu asta ar fi rostul primordial al multumirii. In calatoriile mele din vara aceasta am avut poate mai mult timp sa ma gandesc asupra acestui rost si sa inteleg cate ceva din lucurile care ne sunt daruite. In fine, pana la urma trebuie totusi sa-ti multumesc pentru ca te "umfli in pene" (iti sta bine :-) si pentru "marca inregistrata". Oricum, maestrul e nebun de o buna bucata de vreme incoace, si nu am spus eu asta, Doamne fereste! Bobadil
Același exscurs filosofic autoritar cu care autoarea ne-a obișnuit. Malaxor reflexiv al unor fenotipuri lirice, mereu la limita imaginarului, atenția autoarei îl țintuiește în scaun pe cititor și-l constrânge la a-i deveni adresant, dacă nu partener de dialog. Te simți asaltat, ”executat” ca la carte.
Foarte frumos, acum am priceput si eu cum se naste o poezie, din proboscisul prelins din supernove, etc etc Urmeaza cumva vreo poezie sau ramanem la stadiul acestei geneze explicative cu conotatii cosmogonice? Andu P.S. Oricum introducerea supernovei in aceasta poezie care se doreste a descrie o geneza (a unui poem) denota iarasi cat de neinspirat si/sau semidoct sunteti draga domnule nicodem, supernova fiind o stea care desi e foarte stralucitoare este pe cale de extinctie. Lumina nebuloaselor ar fi mai potrivita cu geneza. V-as da o penita, dar mi-e ca moare supernova mai repede.
O datorie de onoare ma obliga sa scriu si eu despre ce ai scris si publicat. M-am uitat peste poemele tale, fac parte din zona in care se scria acum vreo 15 ani. Totusi, nu trebuie sa crezi ca este o acuza, este, in fond, o chiar perfecta metoda de lucru pe care si eu o experimentez inca. Desigur, vorbesc de pe pozitia unui autor care nu mai scrie de multa vreme poeme de o pagina ci, asa cum s-a putut vedea din volumele publicate in ultima vreme - este vorba de un poem-proza-eseu care ocupa o carte. E posibil sa ne fi cunoscut la Sibiu? Am stat acolo 7 ani dar nu-mi amintesc sa te fi intalnit, cu atat mai mult cu cat am prieteni ce au terminat Institutul Teologic "Andrei Saguna" acolo. In sfarsit, ca sa ma refer la poeziile tale - nu cred ca sunt multi autori care continua aceasta linie. Nu e "de rau" oricum. Acest poem cred ca merita o penita de aur chiar si pentru simplul fapt ca exista aici: "In spatele umbrelor/ Nu vor mai fi/ Decat umbre". Sa ai pace, Dancus
mulțumesc aziza. iată cîteva observații valide. în ce privește prima întrebare, este ceva ce voi analiza. însă vreau să îți spun că nu prea am văzut persoane pe aici care să se prea înghesuie pentru așa ceva. și mă refer la persoane care întrunesc cîteva din criteriile minime necesare. așa că, defilăm și noi cum putem.
- în ce privește imaginea autorului la text, este și aceasta încă un punct pe lista „to do”.
- am corectat textul, mulțumesc.
te rog să continui.
Joaca de-a zeii. "Amintirea" de-a fi fost zei, de fapt. Stii ce zic? Desi "amalgamati in propriul ecou" mi-a creat imaginea pe care cred ca ai vizat-o, nu-mi pare din acelasi registru cu restul poeziei. Sunt interesata de continuare. Ce vei indrazni sa creezi de-aici?
Am uitat să te felicit pentru migala construcției în limba franceză, să amintesc și de polisemia cuvântului"pied"(picior, picior metric, silabă, și rang regesc-metaforic). Pentru un cititor de limbă franceză e o lectură plină de semnificații, despre aspirația unuia spre înălțimi spirituale și a altuia spre împliniri terestre.
Textul acesta e chiar unul bun si are cam tot ceea ce ii trebuie... cea mai interesanta imagine mi s-a parut aceea cu "omul își coboară căruciorul din suflet". "cupola imnurilor" suna insa parca prea pretios.
Dacă aşa spuneţi voi, mă dau şi eu pe brazdă. Am citit ceva asemănător la o poetă, Adriana Carrasco, şi am încercat să adopt stilul. Ei îi reuşeşte, mie încă nu :)) Dar o să mai lucrez până o să îmi reuşească şi mie, nu mă las. Mulţumesc pentru comentarii!
Dau dreptate titlului, bine susţinut de poem. Îmi place să iau în considerare cele două sensuri ale cuvântului ,,primul” – ,,cel dintâi" într-o ordine cronologică ( primul cu care avem de a face) şi respectiv ,,primul” adică ,,cel mai cel...” :) Se pare că iadul din om îl întrece pe cel biblic. Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său. Iată că mesajul poemului e cel care m-a corupt :) prima oară. La o recitire cu scopul de identifica stilul, mijloacele artistice, descopăr un poem cerebral, introspectiv, construit pe argumente, pe tropi sugestivi, pe o gradare a stărilor celui care rătăceşte, acel ,,încă eu”. Vocea rătăcitorului sporeşte mesajul, îl face şi mai credibil. Cred că poemul şi-a atins scopul ideatic şi artistic. Mi-ar plăcea şi varianta b, cu ,,Primul rai” :) Aş putea să citez multe versuri, dar mă rezum la următorul:
,, Mi-am mâncat mâna stângă –
cu dreapta, te-am ţinut de mână.”
prea mult "cer" pentru o singura zi...nu crezi? "împart cerul în patru două atrii două ventricule întorcând cerul în ferestrele ce bat perfect aceleași răni (...) cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn (...) în fiecare dimineață aranjez icoanele sub pielea cerului - o încăpere părăsită unde toate zidurile au mirosul pieptului tău" referitor la ultimul fragment citat...ori vezi cerul ca pe un trup (pielea cerului) ori ca pe o incapere. apoi, un loc comun cat toate cerurile la un loc: "uneori pare atât de ușor să mori și să te naști din nou" ce mi-a placut: "cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn"...desi as fi renuntat la adjectivul "noua". fireste, toate astea sunt opinii de cititor, subiective, carevasazica. :)
Marina, multumesc mult. Da, SUV-urile sunt Sport Utility Vehicle. De fapt acest ciclul de trei poeme are o istorie foarte curioasa. E un pariu de imaginatie, toate au pornit de la o singura fraza pe care mi s-a cerut s-o dezvolt, un exercitiu de autenticitate, de transpunere si imprumut al unor stari.
Aranca, ciudat, aceeasi senzatia am avut si eu... ca nu apare intre idei conexiunea, mi-am pus lentile maritoare... si am restrans putin imaginea, mai multe nu pot face deocamdata. multumesc de pareri! Sarbatori fericite tie si celor dragi!
Virigl, "invidie". E usor sa spui cind nu cunosti omul. Imi pare rau ca (ma) poti percepe asa. Sper sa poti intelege, altadata. Domnul sa ne dea ceea ce are de dat. Si noi sa putem primi. Multumesc. Acum tac. Nu va fi o pierdere pentru Hermeneia.
afișarea zilei și orei reprezintă o problemă pentru că formatarea pe Hermeneia presupune afișarea automată a datei de postare. ora este absolut inutilă și inestetică. în primul rînd pentru că niciun alt autor nu își pune textele așa. apoi pentru că nu are nici o importanță ci mai degrabă generează senzația că este o postare tip blog, ceea ce nu este cazul.
pentru cineva care nu are treaba, nici cu realitatea lui Emilian, nici cu cea a Cristinei, nu pot spune decat ca textul permite ambele interpretari - de la imagine cruda, la parodie. necazul e ca s-a trecut de la text la om. nu stiu in ce masura putem vorbi despre "ce a vrut sa spuna poetul aici?"... da' acum, ca tot e poetul aici, parca tot mai bine intreb inainte de a-i da un sut. acum, pe de alta parte, asa vad eu lucrurile, realitatea Cristinei coincide cu unele imagini din text. de aici reactia. iar eu, daca mai continui asa, o sa fac exact ce spuneam ca nu se face, adica sa ghicesc de ce a spus Cristina ce a spus. mai bine o intreb pe ea.
acu, legat de poezie. domnule poet, la ce bun sa scriem despre realitate, ca despre o fundatura din care nu mai putem iesi? n-ar fi mai sanatos sa cautam solutia?... sa zicem ca ar fi un (clishi, clishi!) semnal de alarma. pentru cine?
Depresie citadina. Pesimism metropolitan. Si Mircea Vintila ne canta "...nu ai unde sa pleci, e secolulul XX" desi contextul era altul acolo, o fata frumoasa intr-un han vechi. Exista deci intotdeauna un loc unde ne putem refugia pentru o doza de puritate.
In textul de fata tenta matematica nu este usor sesizabila pentru ca motivul aparent al fantasticului acapareaza ideea. Depinde foarte mult si de aspectul cantitativ al terminologiei matematice. Voi da un exemplu al Adelinei Ionescu (copy/paste de pe alt site) " Undeva, într-un Timp… (Zaruri inegale) Undeva, într-un Timp arcuit pe tãcere - un balans bicuspid între lumi indecise - în preludiu de unghi, douã drepte promise infinitului orb îi cerșesc alte sfere. Undeva, într-un Timp, timp al formelor goale, integrale de doi stau sub semn de-ndoialã, când o umbrã de con cu rotiri în spiralã, în matricea destin sapã clipe egale. Undeva, într-un Timp - veșniciei concentric - gândul unghiului drept și a cercului formã se rãsfrâng pe contur, umbra lor cuneiformã rãmânând, oarecum, într-un timp geometric. Dinspre Timpul din noi, mã privesc și încerc pas în unghi, dans în cerc, sã-nțeleg semn de doi… " in care, datorita faptului ca sunt numerosi termenii, tenta matematica devine un scop in sine. Pentru sustinerea acestei conversatii cred ca ar fi mai indicat ca si dumneavoastra sa postati in subsolul acestor comentarii niste linkuri catre comentariile facute Luminitei Suse si lui Doru Lubov de care ati amintit anterior. Ialin
atunci probabil ca poate nu ar fi rau sa o iei de la capat. adica sa procesezi fotografia si sa o faci ceva mai intunecata (darker) si sa o redimensionezi la dimensiunile acceptate de pagina. (banuiesc ca iti dai seama ca e aberant sa permitem oricui sa posteze orice placinta aici, desi si asa aparitia scrollbar ar trebui sa ii faca pe cei care pun imagini sa inteleaga ca au iesit in decor) si apoi sa pui textul. parerea mea este ca e recomandabil ca sa existe un contrast suficient dar si o cantitate redusa de text, din ratiuni de la sine intelese
Hei, francisc! Cum sa fiu supărat! Nici vorbă! N-am de ce. E un jurnal care, iată, sună și pentru alții. Iar când l-am scris, mă gândeam că ție, probabil, îți va suna primul. q.e.d. Madim, da, problema fundamentală e alegerea, și DAAA!, bine zici, o alegere prin, paradoxal, renunțare. Alma, da, există și false opțiuni (opțiuni neadevărate, adică opțiuni ce nu stau în adevăr - de exemplu: astăzi decid să mă sinucid, dar nu o fac: e o opțiune falsă), și, respectiv, nu cred că e prea scurt, iată, "ideea a prins". Cu mulțumiri pentru trecere și popas.
cred ca exista suficiente adrese de email cu care se poate ajunge la mine (au ajuns si unii nepoftiti si nedoriti) asa ca nu inteleg de ce acel sau acea "cineva" a avut nevoie de un mesager si o chestie din asta pe dupa șură, asta doar dacă are o problemă majoră cu curajul, sau cu lașitatea, for that matter
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc pentru aprecieri si, bineinteles, pentru semnalarea greselilor pe care eu nu le observasem.
pentru textul : Ordinea întâlnirilor deîmi pare destul de tocit motivul oglinzii...
ca să nu mai vb de titlu cu chihlimbar tra la la
dar ăsta sunt eu
pe de altă parte, înstrăinarea cred că ai putea-o reda aftfel, mult mai bine...
verbul "strecura" aduce un minus
era străină de ea
când își murmura numele
sunetele se dezlipeau
ceva în genul ăsta...
pentru textul : de cealaltă parte. chihlimbar dedomnilor, doamnelor imi prezint scuzele.
pentru textul : Dilemă divină deva multumesc pentru rabdare.
nu stiu parca poezia nu dorea sa fie publicata:)
Incercati sa subliniati ceva prin lucioasa / lemn-oasa ? (i.e. de ce nu ati scris lemnoasa legat ?) Atentie la diacritice "hârtie"/ "hărtie".. Nu cred ca e nevoie sa spuneti de doua ori intr-un interval scurt ca zmeul este din hartie. In strofa doi primele doua versuri... e un raport de subordonare disjunctiva numai ca nu vad predicatul "sau cum șosetele domnului Pa, desperecheate, prin toate lumile sale" cumva e tot "urca" ? Daca e asa cred ca ar trebui sa reformulati pentru ca suna ilogic in stadiul actual. At folosit consecutiv zmei si zmeie... v-ati referit la ambele sensuri ale cuvantului zmeu ? Imi este destul de neclar. Foarte multe repetitii ale lui "domnul Pa" (am remarcat ca asta este intentia, dar nu mi se pare un plus). Ialin
pentru textul : eu, domnul Pa și zmeul dewell, zîmbesc. pe bune că la o revenire textul mi-a plăcut. desi cu siguranta, si tu andule vezi foarte bine, ca este plin de contradictii care pe alocuri pot face pe unii sa strimbe din nas si sa le considere teribiliste. si, tot la fel, cred ca daca textul ar fi vrut sa fie mai „dens” ar fi reusit mult mai mult. si, nu neaparat din incapatinare, dar acum cind mi-am recitit comentariul, trebuie sa recunosc ca mi-a placut si el. pe bune dom'le că eram mai relaxat pe vremea aceea. viata ne-a incrincenat bobadile...
pentru textul : octopus deVladimir, iti multumesc pentru unele lucruri care vor ramane mereu nerostite pentru ca nu asta ar fi rostul primordial al multumirii. In calatoriile mele din vara aceasta am avut poate mai mult timp sa ma gandesc asupra acestui rost si sa inteleg cate ceva din lucurile care ne sunt daruite. In fine, pana la urma trebuie totusi sa-ti multumesc pentru ca te "umfli in pene" (iti sta bine :-) si pentru "marca inregistrata". Oricum, maestrul e nebun de o buna bucata de vreme incoace, si nu am spus eu asta, Doamne fereste! Bobadil
pentru textul : un fragment întreg deAcelași exscurs filosofic autoritar cu care autoarea ne-a obișnuit. Malaxor reflexiv al unor fenotipuri lirice, mereu la limita imaginarului, atenția autoarei îl țintuiește în scaun pe cititor și-l constrânge la a-i deveni adresant, dacă nu partener de dialog. Te simți asaltat, ”executat” ca la carte.
pentru textul : Plat-forma de execuţie deFoarte frumos, acum am priceput si eu cum se naste o poezie, din proboscisul prelins din supernove, etc etc Urmeaza cumva vreo poezie sau ramanem la stadiul acestei geneze explicative cu conotatii cosmogonice? Andu P.S. Oricum introducerea supernovei in aceasta poezie care se doreste a descrie o geneza (a unui poem) denota iarasi cat de neinspirat si/sau semidoct sunteti draga domnule nicodem, supernova fiind o stea care desi e foarte stralucitoare este pe cale de extinctie. Lumina nebuloaselor ar fi mai potrivita cu geneza. V-as da o penita, dar mi-e ca moare supernova mai repede.
pentru textul : Cum se naște o poezie de„holbeste” l-am gasit doar la texte șuchi...
pentru textul : ieşirea din iarnă deO datorie de onoare ma obliga sa scriu si eu despre ce ai scris si publicat. M-am uitat peste poemele tale, fac parte din zona in care se scria acum vreo 15 ani. Totusi, nu trebuie sa crezi ca este o acuza, este, in fond, o chiar perfecta metoda de lucru pe care si eu o experimentez inca. Desigur, vorbesc de pe pozitia unui autor care nu mai scrie de multa vreme poeme de o pagina ci, asa cum s-a putut vedea din volumele publicate in ultima vreme - este vorba de un poem-proza-eseu care ocupa o carte. E posibil sa ne fi cunoscut la Sibiu? Am stat acolo 7 ani dar nu-mi amintesc sa te fi intalnit, cu atat mai mult cu cat am prieteni ce au terminat Institutul Teologic "Andrei Saguna" acolo. In sfarsit, ca sa ma refer la poeziile tale - nu cred ca sunt multi autori care continua aceasta linie. Nu e "de rau" oricum. Acest poem cred ca merita o penita de aur chiar si pentru simplul fapt ca exista aici: "In spatele umbrelor/ Nu vor mai fi/ Decat umbre". Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Zidul fostei grădini demulțumesc aziza. iată cîteva observații valide. în ce privește prima întrebare, este ceva ce voi analiza. însă vreau să îți spun că nu prea am văzut persoane pe aici care să se prea înghesuie pentru așa ceva. și mă refer la persoane care întrunesc cîteva din criteriile minime necesare. așa că, defilăm și noi cum putem.
pentru textul : hermeneia 3.0-b de- în ce privește imaginea autorului la text, este și aceasta încă un punct pe lista „to do”.
- am corectat textul, mulțumesc.
te rog să continui.
Joaca de-a zeii. "Amintirea" de-a fi fost zei, de fapt. Stii ce zic? Desi "amalgamati in propriul ecou" mi-a creat imaginea pe care cred ca ai vizat-o, nu-mi pare din acelasi registru cu restul poeziei. Sunt interesata de continuare. Ce vei indrazni sa creezi de-aici?
pentru textul : antiplatonice I deAm uitat să te felicit pentru migala construcției în limba franceză, să amintesc și de polisemia cuvântului"pied"(picior, picior metric, silabă, și rang regesc-metaforic). Pentru un cititor de limbă franceză e o lectură plină de semnificații, despre aspirația unuia spre înălțimi spirituale și a altuia spre împliniri terestre.
pentru textul : Ciorapii / Les chaussettes deTextul acesta e chiar unul bun si are cam tot ceea ce ii trebuie... cea mai interesanta imagine mi s-a parut aceea cu "omul își coboară căruciorul din suflet". "cupola imnurilor" suna insa parca prea pretios.
pentru textul : liniște și greață deDacă aşa spuneţi voi, mă dau şi eu pe brazdă. Am citit ceva asemănător la o poetă, Adriana Carrasco, şi am încercat să adopt stilul. Ei îi reuşeşte, mie încă nu :)) Dar o să mai lucrez până o să îmi reuşească şi mie, nu mă las. Mulţumesc pentru comentarii!
pentru textul : radiografie cu monştri deDau dreptate titlului, bine susţinut de poem. Îmi place să iau în considerare cele două sensuri ale cuvântului ,,primul” – ,,cel dintâi" într-o ordine cronologică ( primul cu care avem de a face) şi respectiv ,,primul” adică ,,cel mai cel...” :) Se pare că iadul din om îl întrece pe cel biblic. Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său. Iată că mesajul poemului e cel care m-a corupt :) prima oară. La o recitire cu scopul de identifica stilul, mijloacele artistice, descopăr un poem cerebral, introspectiv, construit pe argumente, pe tropi sugestivi, pe o gradare a stărilor celui care rătăceşte, acel ,,încă eu”. Vocea rătăcitorului sporeşte mesajul, îl face şi mai credibil. Cred că poemul şi-a atins scopul ideatic şi artistic. Mi-ar plăcea şi varianta b, cu ,,Primul rai” :) Aş putea să citez multe versuri, dar mă rezum la următorul:
pentru textul : Primul infern de,, Mi-am mâncat mâna stângă –
cu dreapta, te-am ţinut de mână.”
asta chiar depaseste orice imaginatie: "în ochiul răsfrânt din oglindă peste chip" nu ma aburi....
pentru textul : dincolo deprea mult "cer" pentru o singura zi...nu crezi? "împart cerul în patru două atrii două ventricule întorcând cerul în ferestrele ce bat perfect aceleași răni (...) cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn (...) în fiecare dimineață aranjez icoanele sub pielea cerului - o încăpere părăsită unde toate zidurile au mirosul pieptului tău" referitor la ultimul fragment citat...ori vezi cerul ca pe un trup (pielea cerului) ori ca pe o incapere. apoi, un loc comun cat toate cerurile la un loc: "uneori pare atât de ușor să mori și să te naști din nou" ce mi-a placut: "cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn"...desi as fi renuntat la adjectivul "noua". fireste, toate astea sunt opinii de cititor, subiective, carevasazica. :)
pentru textul : vineri deMarina, multumesc mult. Da, SUV-urile sunt Sport Utility Vehicle. De fapt acest ciclul de trei poeme are o istorie foarte curioasa. E un pariu de imaginatie, toate au pornit de la o singura fraza pe care mi s-a cerut s-o dezvolt, un exercitiu de autenticitate, de transpunere si imprumut al unor stari.
pentru textul : ruta 86 deAranca, ciudat, aceeasi senzatia am avut si eu... ca nu apare intre idei conexiunea, mi-am pus lentile maritoare... si am restrans putin imaginea, mai multe nu pot face deocamdata. multumesc de pareri! Sarbatori fericite tie si celor dragi!
pentru textul : cel mai frumos idol nu există deD-le Dinu, am să iau ca glumă prima parte a comentariului d-voastră. Dacă nu-i aşa, e grav :)) Voi corecta typo-ul. Mulţumesc de oprire!
pentru textul : Maricico,-n dumnecatu' mă-tii, ai închis câinele afară deVirigl, "invidie". E usor sa spui cind nu cunosti omul. Imi pare rau ca (ma) poti percepe asa. Sper sa poti intelege, altadata. Domnul sa ne dea ceea ce are de dat. Si noi sa putem primi. Multumesc. Acum tac. Nu va fi o pierdere pentru Hermeneia.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deafișarea zilei și orei reprezintă o problemă pentru că formatarea pe Hermeneia presupune afișarea automată a datei de postare. ora este absolut inutilă și inestetică. în primul rînd pentru că niciun alt autor nu își pune textele așa. apoi pentru că nu are nici o importanță ci mai degrabă generează senzația că este o postare tip blog, ceea ce nu este cazul.
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin depentru cineva care nu are treaba, nici cu realitatea lui Emilian, nici cu cea a Cristinei, nu pot spune decat ca textul permite ambele interpretari - de la imagine cruda, la parodie. necazul e ca s-a trecut de la text la om. nu stiu in ce masura putem vorbi despre "ce a vrut sa spuna poetul aici?"... da' acum, ca tot e poetul aici, parca tot mai bine intreb inainte de a-i da un sut. acum, pe de alta parte, asa vad eu lucrurile, realitatea Cristinei coincide cu unele imagini din text. de aici reactia. iar eu, daca mai continui asa, o sa fac exact ce spuneam ca nu se face, adica sa ghicesc de ce a spus Cristina ce a spus. mai bine o intreb pe ea.
acu, legat de poezie. domnule poet, la ce bun sa scriem despre realitate, ca despre o fundatura din care nu mai putem iesi? n-ar fi mai sanatos sa cautam solutia?... sa zicem ca ar fi un (clishi, clishi!) semnal de alarma. pentru cine?
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral deDepresie citadina. Pesimism metropolitan. Si Mircea Vintila ne canta "...nu ai unde sa pleci, e secolulul XX" desi contextul era altul acolo, o fata frumoasa intr-un han vechi. Exista deci intotdeauna un loc unde ne putem refugia pentru o doza de puritate.
pentru textul : Nu mai ai unde să fugi deIn textul de fata tenta matematica nu este usor sesizabila pentru ca motivul aparent al fantasticului acapareaza ideea. Depinde foarte mult si de aspectul cantitativ al terminologiei matematice. Voi da un exemplu al Adelinei Ionescu (copy/paste de pe alt site) " Undeva, într-un Timp… (Zaruri inegale) Undeva, într-un Timp arcuit pe tãcere - un balans bicuspid între lumi indecise - în preludiu de unghi, douã drepte promise infinitului orb îi cerșesc alte sfere. Undeva, într-un Timp, timp al formelor goale, integrale de doi stau sub semn de-ndoialã, când o umbrã de con cu rotiri în spiralã, în matricea destin sapã clipe egale. Undeva, într-un Timp - veșniciei concentric - gândul unghiului drept și a cercului formã se rãsfrâng pe contur, umbra lor cuneiformã rãmânând, oarecum, într-un timp geometric. Dinspre Timpul din noi, mã privesc și încerc pas în unghi, dans în cerc, sã-nțeleg semn de doi… " in care, datorita faptului ca sunt numerosi termenii, tenta matematica devine un scop in sine. Pentru sustinerea acestei conversatii cred ca ar fi mai indicat ca si dumneavoastra sa postati in subsolul acestor comentarii niste linkuri catre comentariile facute Luminitei Suse si lui Doru Lubov de care ati amintit anterior. Ialin
pentru textul : Ȋn biblioteci fantaste deatunci probabil ca poate nu ar fi rau sa o iei de la capat. adica sa procesezi fotografia si sa o faci ceva mai intunecata (darker) si sa o redimensionezi la dimensiunile acceptate de pagina. (banuiesc ca iti dai seama ca e aberant sa permitem oricui sa posteze orice placinta aici, desi si asa aparitia scrollbar ar trebui sa ii faca pe cei care pun imagini sa inteleaga ca au iesit in decor) si apoi sa pui textul. parerea mea este ca e recomandabil ca sa existe un contrast suficient dar si o cantitate redusa de text, din ratiuni de la sine intelese
pentru textul : Jaded deHei, francisc! Cum sa fiu supărat! Nici vorbă! N-am de ce. E un jurnal care, iată, sună și pentru alții. Iar când l-am scris, mă gândeam că ție, probabil, îți va suna primul. q.e.d. Madim, da, problema fundamentală e alegerea, și DAAA!, bine zici, o alegere prin, paradoxal, renunțare. Alma, da, există și false opțiuni (opțiuni neadevărate, adică opțiuni ce nu stau în adevăr - de exemplu: astăzi decid să mă sinucid, dar nu o fac: e o opțiune falsă), și, respectiv, nu cred că e prea scurt, iată, "ideea a prins". Cu mulțumiri pentru trecere și popas.
pentru textul : Bunavestire debobadil, acum văd bine
că whatever (ca si mine)
înţelege la minut
cum pe lume-ai apărut!
PS.
pentru textul : întârzieri de...deşi rabbi-acele...maţe,
mai bine le da la raţe...
cred ca exista suficiente adrese de email cu care se poate ajunge la mine (au ajuns si unii nepoftiti si nedoriti) asa ca nu inteleg de ce acel sau acea "cineva" a avut nevoie de un mesager si o chestie din asta pe dupa șură, asta doar dacă are o problemă majoră cu curajul, sau cu lașitatea, for that matter
pentru textul : (de ce oare scriu toate acestea) I dePagini