Ioana... gând bun ai avut tu astăzi :-) ... mă tem că pagina aceasta se va încărca extrem de puternic... tu îți dai seama ce ai chemat aici? Poate ar trebui să pui un avertisment :-) Cred că nu voi face un comentariu chiar atât de "pe text", ci voi încerca să spun unde anume mi se pare, la fiecare, cât de subiectiv voi putea, punctul cel mai acut. Ioana: "ti-am spus ai gresit... ti-am mai spus am gresit... tu nu aveai voie sa gresesti am crezut ca era de la sine inteles " Francisc: "care mâini de copil, scrijelind, îți caută Fața." La rându-mi, îți las aceasta: Împărtășirea cu celălalt Niciodată nu scriem doar pentru noi înșine. Când cea mai ascunsă dorință, durere sau bucurie, cum ar fi, se așterne pe hârtie, ne-am făcut un părtaș. Există cineva pe care, conștient sau inconștient, l-am lăsa sau ni l-am dori să citească. Să știe. Uneori îmi pare că toate cuvintele, cu excepția unuia singur, au murit. Astăzi, el este durere. În altă seară, este iubire. Alteori, lacrimă. A fost și moarte. Să-mi fie Doamne în fiecare zi. Te-ai gândit cât de ușor ar fi dacă, în loc de a scrie, ne-am îndrepta încet spre ușa acelui prieten, spre brațele acelei iubite, și am spune în puține cuvinte moartea din suflet, disprețul ce ne macină, ura, durerea, patima, și ne-am așterne singurătatea? Dar cum să mai înfrunți și demonii celuilalt? Și cât de cumplit dacă am bătut la ușă și a rămas închisă. Sau, mai rău decât atât, s-a deschis, brațele ne-au primit, am fost ascultați, am fost și înțeleși! Ce ne mai rămâne, căci demonii aduși la lumina zilei par mici și caraghioși, chiar nouă ni se face parcă rușine… Asa că tăcem. Nu facem nici un drum, nu batem la nici o ușă, nu ne odihnim în brațele nimănui. Ne iubim temerile, le creștem și le hrănim, nu vrem să rămânem mai săraci cu o frământare. Hârtia este o promisiune care este mai bine, uneori, să rămână doar atât. (nov. 2004) P.S. Pentru editare, în dreapta paginii, sus: HCODE.
in primul vers acel atunci intarzie o cacofonie. dar tot cacofonie jenanta ramane. pe care trebuie sa o evitam in special in poezie, unde trebuie sa fim melodici chiar daca nu folosim rime. ''care îți păreau eterne acum zac mute precum aripile înțepenite ale unei păsări moarte'' ce rost are intepenite?
Mă bucură mult partea cu sumedenia de gânduri :) Acesta este scopul unui haiku. De fapt, sumedenia aceea de gânduri este continuarea poemului în lector.
„Cariul de lemn” este acea insectă care face galeriile prin lemn distrugându-l.
Ioana, Schema e simpmla (neurofiziologica). Somnul, se zice, are trei faze Prima si ultima, de somn superficial. Cea de la mijloc, de somn profund. In tote trei se viseaza. In prima, se "rezolva" in vis toate frustarile din timpul zilei anterioare. E un fel de "magie" iluzionista, in cadrul careia se poate orice. Inclusiv "calculul coordonatelor (firesti?!) ale punctului pe care sa se sptijine toiagul". In ultima, tot cu un fel de magie (iluzionista), se realizeaza proiectii ale dorintelor care se spera a fi "realizate" in ziua care urmeaza. Singura faza in care se realizeaza o regenerare, este cea de mijloc, a somnului prifund. Si aici se viseaza, dupa cum am amintit. Dar aceste vise, de obicei, sunt uitate. Dincolo de neurofiziologie se zice ca de aici, in anumite cazuri de "luciditate", se reamintesc, la trezire, visele premonitionale. Adica cele ale unor lucruri care chiare se vor intampla. Revenind la poezia de fata, chiar imi place. Si aceasta deoarece spune mult mai mult decat schema saracacioasa expusa anterior. Evident, este vorba de o receptare absolut specifica, fara pretentii de universalitate. Pentru ca, diferit de o logica a "simtului comun", capatat, de altfel, prin traditie si, prin urmare, printr-o conditionare, eu nu cred ca cineva dintre noi (oamenii obisnuiti) este "universal" (valabil). Iar faptul ca ne prevalam de acest "simt comun" pentru a putea comunica intre noi (dar niciodata pe deplin), este cu totul altceva. Si, in fine, poezia (printre altele) incearca, cu mai mult sau mai putin succes si, evident, cu altfel de "logica", sau, mai bine zis, "logici" pe care suntem chemati sa le depistam, uneori fara sa ne dam seama, sa spuna mai mult pentru a "rezona" cu autorul. Cum iti explici, printre altele, faptul ca imagini tin textul tau "Malai" imi staruie si acum in minte? Din motivele aratate eu sunt impotriva asa zisei "critici (literare) obiective". Cam asta este.
hm, text confesional, cu pasaje serioase si bune si pe de alta parte cu pasaje ludice si mai putin reusite. Exemplificare f buna strofa ei nu-i plac amintirile mirosul de salam din tren oamenii fără gură păsările moarte mamele moarte drumurile lungi săruturile scurte nesiguranța simplu, eficient, la suflet inceput bun "în ce crezi acum cind cei din jurul tău pier" ei nu-i plac amintirile pentru că amintirile spune ea te fac mai greu orice om vine pe lume cu oasele pregătite pentru cît mai multe momente de ratare cel puțin așa spune ea cînd vrea să mă simtă se desparte de mine și doarme singură cu precizarea oasele le-as inlocui cu carnea nu-mi plac versurile cu vietnamezi si bombe, ies din context iar comparatia desfac berea ca pe niste vene e urata, plus ca berea e la singular si venele la plural alte versuri f bune nu putem spune nimic dacă nu ne doare mai bine rămînem în încremenirea noastră și ne prefacem puternici asta la o prima vedere, toate cele bune
Cred că nu e foarte simplu să scrii în acest stil (m-aș gândi mereu dacă nu cumva "s-a mai zis" o anumită expresie...). E deosebit finalul, deși l-aș scrie în formă inversată: "ochii dragonului oglindesc cerul / oricînd mai albastru", e alt sens, dar îmi pare că lasă loc mai mult imaginației.
dimineața se strecoară în pomii verzi își caută rădăcinile crescute în visele tale spasme colorate trec prin zid iubirea crește invadează cuvintele viorile amuțesc pentru un timp ne promit răstignirea
Un pic de clasic cum altfel decât acrit în acest poem, primul care îmi vine în minte e Geo Bogza, tonul acesta elegiac și 'sfătos' fără pretenții de filozofie însă plin de 'cujetare'.
Interesant deși plicticos, bine construit deși înțepenit, cam așa am citit eu acest poem care promite dar nu livrează, cam la fel cu reclamele la telefoanele mobile când sigur la factură plătești mai mult decât te așteptai. Cred că poemului îi lipsește acea sinceritate care face din poezie poezie și din polologhie polologhie.
Finalul trebuie re-lucrat. Cuvinte ca 'parșiva' sunt dificile și nu își găsesc ușor locul într-un text poetic atât de subțire ca acesta.
Doar o părere.
Spor,
M
Un poem ca o călătorie printre peisaje ,,cardiace de toamnă", şi o călătorie printre amintiri. Lectorul e alături de autor datorită forţei sugestive a poemului, a imaginilor care se adresează mai multor analizatori (vizual, auditiv, tactil şi chiar şi olfactiv prin prezenţa cafelei :) ).
După întunecimea nopţii, dimineaţa aduce o pată de culoare şi de strălucire. Tot mai bun, mai strălucitor e prezentul :)
Ce bine că nu e şi cafeaua un moft! :)
Felicitări, Paul!
desore pescuit si altele: "STURION, sturioni, s.m. (La pl.) Nume dat ordinului peștilor cartilaginoși (chondrostei), în special din fam. acipenseridae (sturioni propriu-zisi), caracterizați printr-un schelet incomplet osificat (pești fără oase) și corpul acoperit de cinci rânduri longitudinale de plăci (scuturi), cu rostrul alungit, prevăzut cu mustăți. Sunt prezenți aproape exclusiv în Marea Neagră, în Caspica, foarte rari în apele Europei occidentale (doar șipul), de unde migrează în fluviile aferente; reprezintă un produs piscicol foarte valoros, având carnea albă și gustoasă, fără oase, cu grăsime puțină, dar mai ales pentru icrele lor negre din care se prepară caviarul. (La sg.) Pește din această familie v. cegă, morun, nisetru, păstrugă, șip, viză" in concluzie, mai pescuieste si in alte ape...in marea neagra... goticul are multe valente...nu tin toate de canicula...
le-am si notat pentru premiul de popularitate, neincercind sa ghicesc care al cui este (ar fi fost si in zadar, mi-am dat seama dupa ce au aparut numele autorilor); singurul 10 l-am dat pentru "anotimpul papusilor", insa m-au impresionat si alte citeva scrieri, nu degeaba clasate intre primele si de juriu, mi-am zis azi; mi-a fost jena sa pariez pe propriul text, insa nu am facut-o intimplator, si am luat in considerare si potentialul de succes la public al scrierilor (pariul a fost pariu, nu inseamna ca pentru mine asta a fost si "top 3"); oricum, una peste alta, concursul a inviorat serios comunitatea "hermeneia", si in afara lui - apar mult mai multe si mult mai des texte pe prima pagina, se citeste si se comenteaza mai mult; fiind prima chestie de genu` pe aici, o consider o reusita!
orice încercare de a reface prima parte în acelaşi ton cu celelalte a eşuat , motiv pentru care înclin să îţi dau dreptate Adrian şi voi renuţa la prima unitate care acum îmi pare doar o introducere în peisaj.mulţumesc.
Ela, Ariana, Alma va multumesc pentru opinii. Si eu as mai schimba cate ceva prin aceasta poezie dar deocamdata o las in asteptare pana cand voi gasi cuvintele potrivite... nu sunt un mestesugar al versului care face poezii la comanda bune de recitat la crasma... conteaza mai mult sinceritatea fata de mine si in raport cu lectorii.
salut initiativa, salut aplecarea catre experimental, salut entuziasmul. si, mai ales, va urez tuturor inspiratie, toleranta, Sarbatori Fericite si La Multi Ani! ciocnesc cu voi un pahar de sampanie, pentru ARMONIE!
Virgil, am luat notă de intervenția ta și o respect. Asta nu înseamnă că sunt neapărat de acord cu cele spuse de tine. Comentariul meu inițial la acest text nu conține, cred eu, niciun atac la persoană, ci doar o ironie, o înțepătură literară, spune-i cum vrei tu. Eu nu am spus că autorul ar fi așa și pe dincolo, ci doar că el folosește murături găsite prin cămara sa în loc de idei poetice proaspete. Asta este și va rămâne părerea mea despre acest autor, adică nu despre autor, da? ci despre cum acest autor se exprimă pe aici, pe Hermeneia. Eu una nu m-aș ofusca niciodată dacă cineva m-ar ataca ironic pe texte mai ales dacă aș simți înțepătura în față și nu în spate, cred că înțelegi pe deplin ce zic. Foarte probabil nu voi mai comenta acest autor până va scrie și altceva decât am citit aici și în mai toate textele sale de până acum și sper că astfel voi fi scutită de înjuriile lui la adresa mea rămase nepedepsite pe motiv că, vezi Doamne, sunt doar răspunsuri la hărțuielile mele literare.
Cu toate acestea eu am așa, un educated guess că tu știi foarte bine despre ce este vorba în propoziție dar intervii într-o încercare mai mult decât lăudabilă de a păstra o atmosferă relaxată pe site, lucru pentru care, am spus-o, te respect.
Și de aceea, mă repet pentru ultima oară, voi înceta să comentez acest autor veleitarist însă lipsit de talent până mi se va oferi șansa de a spune altceva în afara celor deja răs-spuse aici.
Margas
a fost un comentariu simbolic. Îmi pare rău că nu m-am făcut înţeleasă, dar mesajul era că poezia trebuie trimisă în şantier pentru refacere sau "facere".
Mulţumesc, Remus! Nu e târziu niciodată pentru o urare si pentru o vorbă bună! La fel de mulţi să-ţi fie anii!
Cred că am gresit că le-am postat pe toate odată :) Un haiku are nevoie de singurătate în juru-i, de spaţiul acela alb ca rama unui tablou :) Mă bucur că îţi plac toate.
s-a rezolvat problema reconfigurării parolei după înscriere și oricînd după aceea. observ că nu am primit niciun fel de comentariu/răspuns cu privire la opțiunea selectării textelor preferate.
Nu am înțeles aproape nimic din acest text multimedia și cu atât mai puțin de ce autorul a considerat necesar să îl posteze în acest spațiu literar. Puținele cuvinte care îl însoțesc derutează și mai mult. 'roman viitor' de exemplu este o exprimare dubioasă, menită să complice lucrurile și așa neclare.
Mulțumesc, Bianca. Am făcut unele corecturi, deocamdată. Voi reveni asupra textului de îndată ce îmi va permite timpul. Structura este voit nedefinită, așa cum este profilul lucrurilor învăluite în ceața memoriei. Se pot detașa doar contururile esențiale. Așa cum ai remarcat nu am urmărit atît de mult firul epic ci, mai ales, fiorul liric, captarea cititorului în interiorul acestui ceva care ne aparține totuși fiecăruia din noi. Nu am spus mai mult pentru că ierburile vrăjitoarei aceleia au rădăcini adînci. Cine știe dacă și cînd vor fi stărpite vreodată. Ne rămîne numai încrederea și speranța și posibilitatea fiecăruia din noi de a ne ridica deasupra mantiei ei înșelătoare.
dragă kiki, atunci cînd scrii în limba română „m-ai am un motiv” te asigur că nici nu mai ai nevoie de biografie. e suficientă lipsa de ortografie. pentru ca să nu mai ai „o atitudine subiectivă lagată de autorul textului”
M-a atras foarte mult inspiratul titlu, între Nichita Stănescu și S Dali, căutam frumusețea vieții,...am găsiut acest "iarba stă/udă ca nesimțita" care sincer, nu mi-a plăcut deloc! parcă ar trebui ceva schimbat pe aici. Iarba care e simbolul vieții, al pasiunii, al tinereții,..aici dau de fața ei "udă (și) nesimțita" , m-a surprins, mai ales că este vorba de un poem scris de Asztalos George, care scrie frumos și cu mult miez.
ce imi palce la textul lui lucian, este luciditatea. da, este lucid, el de departeaza de sentimentul acela pe care orice crestin in simte tocmai pentru a avea o imagine concreta si completa. nu consider a fi blasfemie, pentru ca nu loveste in credinta, ba mai mult, ce imi palce la el este ca nu e patetic, si nu elogiaza nimic, scrie ceea ce el vede. un text simplu, prin faptul ca nu e incarcat prin inutilitati, si reuseste sa aduca secolele in prezent si sa ne dezvaluie o alta fata a credinciosului. frumos, finalul mi se pare incendiar! restul e istorie! cu drag, queen
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ioana... gând bun ai avut tu astăzi :-) ... mă tem că pagina aceasta se va încărca extrem de puternic... tu îți dai seama ce ai chemat aici? Poate ar trebui să pui un avertisment :-) Cred că nu voi face un comentariu chiar atât de "pe text", ci voi încerca să spun unde anume mi se pare, la fiecare, cât de subiectiv voi putea, punctul cel mai acut. Ioana: "ti-am spus ai gresit... ti-am mai spus am gresit... tu nu aveai voie sa gresesti am crezut ca era de la sine inteles " Francisc: "care mâini de copil, scrijelind, îți caută Fața." La rându-mi, îți las aceasta: Împărtășirea cu celălalt Niciodată nu scriem doar pentru noi înșine. Când cea mai ascunsă dorință, durere sau bucurie, cum ar fi, se așterne pe hârtie, ne-am făcut un părtaș. Există cineva pe care, conștient sau inconștient, l-am lăsa sau ni l-am dori să citească. Să știe. Uneori îmi pare că toate cuvintele, cu excepția unuia singur, au murit. Astăzi, el este durere. În altă seară, este iubire. Alteori, lacrimă. A fost și moarte. Să-mi fie Doamne în fiecare zi. Te-ai gândit cât de ușor ar fi dacă, în loc de a scrie, ne-am îndrepta încet spre ușa acelui prieten, spre brațele acelei iubite, și am spune în puține cuvinte moartea din suflet, disprețul ce ne macină, ura, durerea, patima, și ne-am așterne singurătatea? Dar cum să mai înfrunți și demonii celuilalt? Și cât de cumplit dacă am bătut la ușă și a rămas închisă. Sau, mai rău decât atât, s-a deschis, brațele ne-au primit, am fost ascultați, am fost și înțeleși! Ce ne mai rămâne, căci demonii aduși la lumina zilei par mici și caraghioși, chiar nouă ni se face parcă rușine… Asa că tăcem. Nu facem nici un drum, nu batem la nici o ușă, nu ne odihnim în brațele nimănui. Ne iubim temerile, le creștem și le hrănim, nu vrem să rămânem mai săraci cu o frământare. Hârtia este o promisiune care este mai bine, uneori, să rămână doar atât. (nov. 2004) P.S. Pentru editare, în dreapta paginii, sus: HCODE.
pentru textul : ce am scris "atunci" dein primul vers acel atunci intarzie o cacofonie. dar tot cacofonie jenanta ramane. pe care trebuie sa o evitam in special in poezie, unde trebuie sa fim melodici chiar daca nu folosim rime. ''care îți păreau eterne acum zac mute precum aripile înțepenite ale unei păsări moarte'' ce rost are intepenite?
pentru textul : viața precum o cutie veche de cărți deMă bucură mult partea cu sumedenia de gânduri :) Acesta este scopul unui haiku. De fapt, sumedenia aceea de gânduri este continuarea poemului în lector.
pentru textul : Haiku de„Cariul de lemn” este acea insectă care face galeriile prin lemn distrugându-l.
Ioana, Schema e simpmla (neurofiziologica). Somnul, se zice, are trei faze Prima si ultima, de somn superficial. Cea de la mijloc, de somn profund. In tote trei se viseaza. In prima, se "rezolva" in vis toate frustarile din timpul zilei anterioare. E un fel de "magie" iluzionista, in cadrul careia se poate orice. Inclusiv "calculul coordonatelor (firesti?!) ale punctului pe care sa se sptijine toiagul". In ultima, tot cu un fel de magie (iluzionista), se realizeaza proiectii ale dorintelor care se spera a fi "realizate" in ziua care urmeaza. Singura faza in care se realizeaza o regenerare, este cea de mijloc, a somnului prifund. Si aici se viseaza, dupa cum am amintit. Dar aceste vise, de obicei, sunt uitate. Dincolo de neurofiziologie se zice ca de aici, in anumite cazuri de "luciditate", se reamintesc, la trezire, visele premonitionale. Adica cele ale unor lucruri care chiare se vor intampla. Revenind la poezia de fata, chiar imi place. Si aceasta deoarece spune mult mai mult decat schema saracacioasa expusa anterior. Evident, este vorba de o receptare absolut specifica, fara pretentii de universalitate. Pentru ca, diferit de o logica a "simtului comun", capatat, de altfel, prin traditie si, prin urmare, printr-o conditionare, eu nu cred ca cineva dintre noi (oamenii obisnuiti) este "universal" (valabil). Iar faptul ca ne prevalam de acest "simt comun" pentru a putea comunica intre noi (dar niciodata pe deplin), este cu totul altceva. Si, in fine, poezia (printre altele) incearca, cu mai mult sau mai putin succes si, evident, cu altfel de "logica", sau, mai bine zis, "logici" pe care suntem chemati sa le depistam, uneori fara sa ne dam seama, sa spuna mai mult pentru a "rezona" cu autorul. Cum iti explici, printre altele, faptul ca imagini tin textul tau "Malai" imi staruie si acum in minte? Din motivele aratate eu sunt impotriva asa zisei "critici (literare) obiective". Cam asta este.
pentru textul : între două capete de întuneric detest
pentru textul : test interviu dehm, text confesional, cu pasaje serioase si bune si pe de alta parte cu pasaje ludice si mai putin reusite. Exemplificare f buna strofa ei nu-i plac amintirile mirosul de salam din tren oamenii fără gură păsările moarte mamele moarte drumurile lungi săruturile scurte nesiguranța simplu, eficient, la suflet inceput bun "în ce crezi acum cind cei din jurul tău pier" ei nu-i plac amintirile pentru că amintirile spune ea te fac mai greu orice om vine pe lume cu oasele pregătite pentru cît mai multe momente de ratare cel puțin așa spune ea cînd vrea să mă simtă se desparte de mine și doarme singură cu precizarea oasele le-as inlocui cu carnea nu-mi plac versurile cu vietnamezi si bombe, ies din context iar comparatia desfac berea ca pe niste vene e urata, plus ca berea e la singular si venele la plural alte versuri f bune nu putem spune nimic dacă nu ne doare mai bine rămînem în încremenirea noastră și ne prefacem puternici asta la o prima vedere, toate cele bune
pentru textul : where do the children play deCred că nu e foarte simplu să scrii în acest stil (m-aș gândi mereu dacă nu cumva "s-a mai zis" o anumită expresie...). E deosebit finalul, deși l-aș scrie în formă inversată: "ochii dragonului oglindesc cerul / oricînd mai albastru", e alt sens, dar îmi pare că lasă loc mai mult imaginației.
pentru textul : Hoh, Tenger! deparca asteptam un alt final. si, categoric, nu vad rostul primelor doua versuri.
pentru textul : capitulare dedar, intre aceste fragmente cu care n-am rezonat, e un poem bun.
dimineața se strecoară în pomii verzi își caută rădăcinile crescute în visele tale spasme colorate trec prin zid iubirea crește invadează cuvintele viorile amuțesc pentru un timp ne promit răstignirea
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 15 deUn pic de clasic cum altfel decât acrit în acest poem, primul care îmi vine în minte e Geo Bogza, tonul acesta elegiac și 'sfătos' fără pretenții de filozofie însă plin de 'cujetare'.
pentru textul : Gheara deInteresant deși plicticos, bine construit deși înțepenit, cam așa am citit eu acest poem care promite dar nu livrează, cam la fel cu reclamele la telefoanele mobile când sigur la factură plătești mai mult decât te așteptai. Cred că poemului îi lipsește acea sinceritate care face din poezie poezie și din polologhie polologhie.
Finalul trebuie re-lucrat. Cuvinte ca 'parșiva' sunt dificile și nu își găsesc ușor locul într-un text poetic atât de subțire ca acesta.
Doar o părere.
Spor,
M
Un poem ca o călătorie printre peisaje ,,cardiace de toamnă", şi o călătorie printre amintiri. Lectorul e alături de autor datorită forţei sugestive a poemului, a imaginilor care se adresează mai multor analizatori (vizual, auditiv, tactil şi chiar şi olfactiv prin prezenţa cafelei :) ).
pentru textul : întoarcerea la praga deDupă întunecimea nopţii, dimineaţa aduce o pată de culoare şi de strălucire. Tot mai bun, mai strălucitor e prezentul :)
Ce bine că nu e şi cafeaua un moft! :)
Felicitări, Paul!
desore pescuit si altele: "STURION, sturioni, s.m. (La pl.) Nume dat ordinului peștilor cartilaginoși (chondrostei), în special din fam. acipenseridae (sturioni propriu-zisi), caracterizați printr-un schelet incomplet osificat (pești fără oase) și corpul acoperit de cinci rânduri longitudinale de plăci (scuturi), cu rostrul alungit, prevăzut cu mustăți. Sunt prezenți aproape exclusiv în Marea Neagră, în Caspica, foarte rari în apele Europei occidentale (doar șipul), de unde migrează în fluviile aferente; reprezintă un produs piscicol foarte valoros, având carnea albă și gustoasă, fără oase, cu grăsime puțină, dar mai ales pentru icrele lor negre din care se prepară caviarul. (La sg.) Pește din această familie v. cegă, morun, nisetru, păstrugă, șip, viză" in concluzie, mai pescuieste si in alte ape...in marea neagra... goticul are multe valente...nu tin toate de canicula...
pentru textul : naufragiu dele-am si notat pentru premiul de popularitate, neincercind sa ghicesc care al cui este (ar fi fost si in zadar, mi-am dat seama dupa ce au aparut numele autorilor); singurul 10 l-am dat pentru "anotimpul papusilor", insa m-au impresionat si alte citeva scrieri, nu degeaba clasate intre primele si de juriu, mi-am zis azi; mi-a fost jena sa pariez pe propriul text, insa nu am facut-o intimplator, si am luat in considerare si potentialul de succes la public al scrierilor (pariul a fost pariu, nu inseamna ca pentru mine asta a fost si "top 3"); oricum, una peste alta, concursul a inviorat serios comunitatea "hermeneia", si in afara lui - apar mult mai multe si mult mai des texte pe prima pagina, se citeste si se comenteaza mai mult; fiind prima chestie de genu` pe aici, o consider o reusita!
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deorice încercare de a reface prima parte în acelaşi ton cu celelalte a eşuat , motiv pentru care înclin să îţi dau dreptate Adrian şi voi renuţa la prima unitate care acum îmi pare doar o introducere în peisaj.mulţumesc.
pentru textul : spre toamna nu ştiu cui deEla, Ariana, Alma va multumesc pentru opinii. Si eu as mai schimba cate ceva prin aceasta poezie dar deocamdata o las in asteptare pana cand voi gasi cuvintele potrivite... nu sunt un mestesugar al versului care face poezii la comanda bune de recitat la crasma... conteaza mai mult sinceritatea fata de mine si in raport cu lectorii.
pentru textul : apostasia desalut initiativa, salut aplecarea catre experimental, salut entuziasmul. si, mai ales, va urez tuturor inspiratie, toleranta, Sarbatori Fericite si La Multi Ani! ciocnesc cu voi un pahar de sampanie, pentru ARMONIE!
pentru textul : două noi secțiuni deVirgil, am luat notă de intervenția ta și o respect. Asta nu înseamnă că sunt neapărat de acord cu cele spuse de tine. Comentariul meu inițial la acest text nu conține, cred eu, niciun atac la persoană, ci doar o ironie, o înțepătură literară, spune-i cum vrei tu. Eu nu am spus că autorul ar fi așa și pe dincolo, ci doar că el folosește murături găsite prin cămara sa în loc de idei poetice proaspete. Asta este și va rămâne părerea mea despre acest autor, adică nu despre autor, da? ci despre cum acest autor se exprimă pe aici, pe Hermeneia. Eu una nu m-aș ofusca niciodată dacă cineva m-ar ataca ironic pe texte mai ales dacă aș simți înțepătura în față și nu în spate, cred că înțelegi pe deplin ce zic. Foarte probabil nu voi mai comenta acest autor până va scrie și altceva decât am citit aici și în mai toate textele sale de până acum și sper că astfel voi fi scutită de înjuriile lui la adresa mea rămase nepedepsite pe motiv că, vezi Doamne, sunt doar răspunsuri la hărțuielile mele literare.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deCu toate acestea eu am așa, un educated guess că tu știi foarte bine despre ce este vorba în propoziție dar intervii într-o încercare mai mult decât lăudabilă de a păstra o atmosferă relaxată pe site, lucru pentru care, am spus-o, te respect.
Și de aceea, mă repet pentru ultima oară, voi înceta să comentez acest autor veleitarist însă lipsit de talent până mi se va oferi șansa de a spune altceva în afara celor deja răs-spuse aici.
Margas
a fost un comentariu simbolic. Îmi pare rău că nu m-am făcut înţeleasă, dar mesajul era că poezia trebuie trimisă în şantier pentru refacere sau "facere".
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deMulţumesc, Remus! Nu e târziu niciodată pentru o urare si pentru o vorbă bună! La fel de mulţi să-ţi fie anii!
pentru textul : Haiku ( 1 ) deCred că am gresit că le-am postat pe toate odată :) Un haiku are nevoie de singurătate în juru-i, de spaţiul acela alb ca rama unui tablou :) Mă bucur că îţi plac toate.
s-a rezolvat problema reconfigurării parolei după înscriere și oricînd după aceea. observ că nu am primit niciun fel de comentariu/răspuns cu privire la opțiunea selectării textelor preferate.
pentru textul : hermeneia 3.0-c deNu am înțeles aproape nimic din acest text multimedia și cu atât mai puțin de ce autorul a considerat necesar să îl posteze în acest spațiu literar. Puținele cuvinte care îl însoțesc derutează și mai mult. 'roman viitor' de exemplu este o exprimare dubioasă, menită să complice lucrurile și așa neclare.
pentru textul : Felicia deîmi cer scuze pentru dezacorduri și celelalte scăpări...sunt prea multe să le menționez pe fiecare în parte.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deMulțumesc, Bianca. Am făcut unele corecturi, deocamdată. Voi reveni asupra textului de îndată ce îmi va permite timpul. Structura este voit nedefinită, așa cum este profilul lucrurilor învăluite în ceața memoriei. Se pot detașa doar contururile esențiale. Așa cum ai remarcat nu am urmărit atît de mult firul epic ci, mai ales, fiorul liric, captarea cititorului în interiorul acestui ceva care ne aparține totuși fiecăruia din noi. Nu am spus mai mult pentru că ierburile vrăjitoarei aceleia au rădăcini adînci. Cine știe dacă și cînd vor fi stărpite vreodată. Ne rămîne numai încrederea și speranța și posibilitatea fiecăruia din noi de a ne ridica deasupra mantiei ei înșelătoare.
pentru textul : Întoarcerea acasă decrezi ca era nevoie sa faci textul bold?
pentru textul : Magda Cârneci - Art et pouvoir en Roumanie 1945 – 1989 dedragă kiki, atunci cînd scrii în limba română „m-ai am un motiv” te asigur că nici nu mai ai nevoie de biografie. e suficientă lipsa de ortografie. pentru ca să nu mai ai „o atitudine subiectivă lagată de autorul textului”
pentru textul : Rectiliniu deAalizeul induce lumea virtuală în eroare, nici măcar așa :* nu îmi amintesc să îl fi pupat vreodată! E o figură! :))
pentru textul : aici în românia e deja 12 deM-a atras foarte mult inspiratul titlu, între Nichita Stănescu și S Dali, căutam frumusețea vieții,...am găsiut acest "iarba stă/udă ca nesimțita" care sincer, nu mi-a plăcut deloc! parcă ar trebui ceva schimbat pe aici. Iarba care e simbolul vieții, al pasiunii, al tinereții,..aici dau de fața ei "udă (și) nesimțita" , m-a surprins, mai ales că este vorba de un poem scris de Asztalos George, care scrie frumos și cu mult miez.
pentru textul : vine ploaia. ascunde-te sub iarbă defain, omule, tare fain! nu scriu mai mult acu, mai bine recitesc:) spor la toate!
pentru textul : sebi cel nebun după poezie dece imi palce la textul lui lucian, este luciditatea. da, este lucid, el de departeaza de sentimentul acela pe care orice crestin in simte tocmai pentru a avea o imagine concreta si completa. nu consider a fi blasfemie, pentru ca nu loveste in credinta, ba mai mult, ce imi palce la el este ca nu e patetic, si nu elogiaza nimic, scrie ceea ce el vede. un text simplu, prin faptul ca nu e incarcat prin inutilitati, si reuseste sa aduca secolele in prezent si sa ne dezvaluie o alta fata a credinciosului. frumos, finalul mi se pare incendiar! restul e istorie! cu drag, queen
pentru textul : Gând de vecernie detu ești tare drăgălașă și poemu ăsta e simpăticuț (fără ultimu vers)
pentru textul : De noapte dePagini