Mihai, e a doua oară când postezi același text fără să modifici nimic conform ultimei observații. Te avertizez că dacă mai revii cu acest text fără să îl cureți de limbajul licențios, inacceptabil pe Hermeneia, voi pune în discuție atitudinea ta în Consiliul Hermeneia.
un text scurt, dar profund în semnificații, ca toate celelalte :) parcul părăsit mă duce din nou cu gândul la un sentiment de tristețe, dar un alt tramvai se poate și întoarce, nu? finalul, însă, aduce un echilibru prin strada care se pierdea în zâmbetul ei... deși pornea dintr-un colț, mi se pare că aici lași loc de o deschidere :)
Aduc mulțumiri tuturor celor care au citit și apreciat acest text.
Virgil, mulțumesc de lectură și semn. O să mă mai gândesc la sugestia ta în legătură cu acel „care”. părerea ta contează. Eugen.
Ionuț, e interesant ceea ce spui tu. Nu cunosc Manifestul cu pricina. Poezia lui Andrei Ruse o citesc rar și fără mare tragere de inimă, iar atunci când o fac, uit repede ce am citit. Lucru care nu se poate spune despre proza autorului în cauză. Oricum, am să dau un search pe google să văd despre ce e vorba. Surprins oarecum de interpretarea ta în legătură cu anumite idei și cuvinte din text... Mă bucur să te revăd. Eugen.
Paul, mulțumesc de lectură și semn. Părerea ta pentru mine contează. Din nou, rămân surprins de interpretarea ta în legătură cu textul. Oricum, ai întrevăzut în el și lucruri la care efectiv nu m-am gândit atunci când am scris. Ceea mă bucură, pentru că, iată cum anumite rânduri pot fi susceptibile de mai multe interpretări.Mulțumesc încă o dată. Eugen.
Domnule Gorun, mulțumesc de prezența constantă în subsolul textelor mele. Mă simt onorat să vă am ca cititor. Părerile dumneavoastră întotdeauna au contat. În ceea ce privește textele mele, eu personal consider că am texte cu mult mai reușite decât acesta, dar care au trecut neobservate. Dar vorba aceea: „unde dai și unde crapă!”. De lungimea textelor nu vreau să discut, pentru că, așa cum am observat, aprecierile și criticile sunt foarte împărțite și subiective, oricât de obiectivi nu ne-am strădui să fim și să analizăm un text la rece. Oricum, dincolo de toate acestea, mă strădui să scriu cât mai variat, în cât mai multe feluri. uneori îmi iese, alteori - nu prea. mulțumesc încă o dată de semn. Cu stimă și apreciere,Eugen.
citind textul ăsta parcă mă gândesc că noi doi ne știm de la agigea...
poemul este minimalist, însă cred că ar mai trebui bărbierit oleacă.
cred că esența ar putea fi cuprinsă în următoarele versuri
'apoi a început
câinește în patru labe
pământul scheaună
pe zgomotul unui sărut
stă pleoștită
strigă steaua rămasă de șase
se topește apusul'
un poem obsedant de frumos cu elemente ce bintuie, indiferent cind si cui a fost scris. Acel iz de Far East predomina si intriga insa, in acelasi timp, intristeaza si linisteste. Oricum, orice as spune aici nu va explica pe deplin culorea diminetilor din odaia de ceai, deci, multumim Vlad!
Excelente com-urile tale! Îţi sugerez – şi cei care sunt interesaţi de acest „dosar” cred că ţi-ar fi recunoscători – să postezi un text separat cu ele asamblate, la rubrica „Revistă literară” cu subtitlul „Documentar” pe care l-am folosit şi eu. Sau, dacă mai sunt şi alte idei, vom putea – căzând împreună de acord cei ce le vor emite – să schimbăm acest subtitlu cu unul mai sugestiv, legandu-l de "Manifeste", de exemplu.
Și totuși trebuie remarcat modul în care e construită treptat această atmosferă ludică! Îmi doresc din ce în ce mai mult "un kráken violet cu cinci viteze"... Am auzit că se mai găsesc prin Atlantic, pe lângă insulele Bahamas, în larg.
bbbbr! v-am citit toate poeziile, asta, ultima a venit asa, ca un duş rece. as minti daca as spune ca-mi place, dar pot spune ca e nelinistitoare, ca o poveste cu strigoi pe care-o asculti cand te-a prins nopatea pe langa cimitir. :)
mai trec.
Am senzația că am citit textul acesta sub formă de proză. Dacă este adevărat, atunci parcă mi-a plăcut mai mult. Parcă era mai natural. Îmi place ideea, poate că putea fi chiar mai lung. Însă prin anumite locuri are porțiuni care prin mundanul lor nu cred că slujesc scopului scrierii ci mai degrabă traădează un fel de dicteu automat. Exemple ar fi: „ iarna aluneci foarte ușor un vecin chiar și-a rupt piciorul.” sau „frate-miu și-a spart arcada într-un scrînciob a intrat în comă.”. Probabil că „porțiunea” „habemus papam” ar fi putut fi dezvoltată mai mult.
E pentru că acest poem, ca şi altele, mi-a fost fan, m-a căutat zi de zi cu lumina-i în pragul acestui septembrie trist. Am aşteptat un moment prielnic, la un ceai cald, să-l citesc printre rânduri, să-i vorbesc deschis, relaxat, cât de bine pot. Mulţumesc mult pentru aprecieri. Nu-mi doresc decât să pot intra pe vârfuri în universul unui poem prin uşile sau ferestrele pe care mi le deschide.( Ce ,,poetică" sunt! ...e prea dimineaţă...)
Urechea muzicală cred că e o moştenire de la bunici :)...şi în casa noastră toţi cântă, la propriu ( vocal şi instrumental ), dar cel mai important poate e că am exersat scriind cu ani în urmă multe poeme cu vers clasic.
Timpul - un bun comun. Şi eu mulţumesc, Adrian.
biserica pitigoilor a fost intr/adevar ivit in contextul in care comentam cu totii poezia lui alexander ,,uite/l pe unul foarte periculos'' si atunci eu am spus...stefane, biserica pitigoilor (cumuland un comentariu de al lui in care vorbea de bisericute si de pitigoi, fara sa alature termenii, si unul al tau sau al lui emilian pal)asa ca sincer nu stiu de ce ar trebui sa/mi multumesc mie pentru asta, daca ai nelamuriri poti cauta textul si comentariile, nu obisnuiesc sa preiau si nici sa plagiez pe nimeni, sunt foarte atenta cu afirmatiile mele...asa ca nu inteleg care e problema... Mircea te saluta cu dor si drag iar pt alte lamuriri poti sa/l contactezi personal... in ceea ce priveste imprumurturile, daca ai ceva in mod clar de acuzat la adresa mea fa/o si mai ales adu argumente... te rog daca simti ca sunt nelamuriri sau in alte texte e ceva neclar, spune/o...
Nu inteleg de ce este asa de greu sa trimiti un email. Chiar daca anul trecut am "trecut" cu vederea. Dorim sa avem o activitate mai ordonata pe H. de acum. Si nu este vorba de insistenta. Este vorba de o procedura. Mai ales pentru ca am dori ca pe viitor sa nu se mai intimple ca astfel de anunturi sa nu fie vizibile. de data aceasta voi lua decizia ad-hoc dar aş prefera ca pe viitor sa respecti editorii hermeneia. nu pe mine, precizez, pe editori. pentru ca vreau sa fie ei cei care decid. nu doar eu.
Vlad, ultimele mele comentarii din pagina asta sunt facut din postura din membru H, nu din pozitia de editor; mi-asum derapajele si tot ce ar putea urma de aici. Asadar, actionam la fel ca pana acum. Nu am timp sa spun mai multe acum, dar, cumva, pe undeva, voi reveni cu unele chestii care, cred eu, pun punctul pe i in ceea ce priveste comentariul pe text, atacul la persoana, ineficacitatea avertismentului in unele situatii date, ce inseamna activitatea si cum este ea nula in corespondenta cu importanta artistica.
"un mecanism al iluziei" - titlul e deosebit si nu mai putin tehnologia acestuia. atmosfera este cizelata de-o maniera flamanda iar personajele au acele detalii stranii ca intr-o proiectie explodata intr-o perspectiva scenica... imagini spectaculare "se lasă încet seara pe mare pe orașe cu lumini stroboscopice pe trenuri pe catedrale vietato fumare" finalul este tributar unei slabiciuni mai vechi, unei structuri compozite cu tente suprarealiste "strigă un înecat și în locul strigătului se aude un cântec la viola da gamba domnul în frac face o reverență și îți sfâșie gâtul cu ghearele." o pseudoblepsie cronicizata...
oricât ar parea de straniu, eu vad interpretarea lui Matei posibila si plauzibila. dar de la el spre ea si nu invers. nu vad de ce nu s-ar putea discuta. bineînteles, cu perdelele foarte bine trase.
Frumos acest eveniment, lansarea unui volum de poezie, mai ales cind la timona sta skipper Cozan, cu obrajii arsi de soare, vint, palme si ce-o mai aduce apropierea de perfectiune intr-ale condeiului, dar sa nu uitam ca panglica a fost taiata, sticla de sampanie s-a spart in acel loc bine ales de juriu, iar acum, cu mina streasina la inima (precum Sorescu) astept pe tarmul meu de insula o copie cu semnatura autorului si iz de cerneala proaspata.
Imi place cum e construit textul si ideatica lui. Nu sunt de-acord cu afirmatia din penultimul vers "moartea este alcătuita din aceleaşi patru elemente…", nu la mod conceptual cat contextual, e prea declarativa, denotativa si nu mi se pare ca are ce cauta acolo.
Este un text bun. Descrie inspirat, cu imagini elocvente, scene din lumea aparte a spitalelor psihiatrice.
Nu sunt sondate adancimile si resorturile depresiei personajului principal, dar intr-un text atat de scurt este si imposibil.
Folosirea abundenta a numelui intreg : Kate Recam, subliniaza reusit incercarea de pastrare a identitatii personajului, lupta puternica si disperata de a nu se faramita. Ca si cum numele intreg ar putea mentine intregul amenintat de dezagregare. Stilistic vorbind, eu vad in asta un element poetic.
Si nu este singurul :
"există un fel de finalitate în sângele lui kate recam, venele sorţii sunt mai puţin pronunţate decât venele ei. şapte nopţi s-a zvârcolit fără somn, ca dimineaţa să-şi măsoare cearcănele în oglinda bătrâneţii. fiecare om care s-a uitat în acea oglindă, şi-a uitat acolo o bucată de bătrâneţe."
Am retinut :
"recam şi-a scos de mult toate măştile de pe faţă, şi-a descarnat întruchiparea dincolo de limită. şi-a murit toate zilele" ...
si-a scos, si-descarnat, ...si-a murit : interesanta fantezie lingvistica
Banuiesc ca autoarea este foarte tanara, din pricina renuntarii la literele mari de la inceputul propozitiilor.
As spune ca textul pierde din frumusete din pricina obstacolelor formale de citire. Literele mari ar ajuta ochiul la incheierea fara efort a unei unitati sintactice, iar aerisirea textului prin aliniate si paragrafe ar permite ideilor si imaginilor sa nu se inghesuie la poarta de receptare a cititorului.
hermeneia 2.0 presupune cumva si modificari de design (layout)... ? mi se pare ok ideea de curatenie printre membrii inactivi, diferentiera lor prin incadrare, desi cred ca va fi mai mult munca pentru consiliu. ialin
fain poem! nu sunt pentru personalizări (tăcerea cu părul ei), aș fi vrut să păstrezi cuvântul "fagure", însă atmosfera este bine redată și se poate simți pe deplin. aș zice că e un pastel modern. încă o dată surprins plăcut de poezia ta, Virgil.
Dana, mulțumesc mult de vizită și semnul de încurajare pentru această încercare poetică. Eu sunt onorat de trecerea ta pe la mine. Virgil: ideea e că țărușii cu pricina nu sunt înfipți în piatră, ci tocmai că în pragul acestei pietre se pierd urmele lor... în fine, nici versul nu e extrem de explicativ. Răsufletul e un cuvânt e drept mai puțin folosit, dar prezent în DEX, așa că nu insist. Despre restul, nu am ce să spun, mi se pare chestie de gust și nu vreau să te contrazic. Mulțumesc mult de trecere, am nevoie de cât mai multe bușituri, sunt un real ajutor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mihai, e a doua oară când postezi același text fără să modifici nimic conform ultimei observații. Te avertizez că dacă mai revii cu acest text fără să îl cureți de limbajul licențios, inacceptabil pe Hermeneia, voi pune în discuție atitudinea ta în Consiliul Hermeneia.
pentru textul : Castelul din Rónaszék (IV) deun text scurt, dar profund în semnificații, ca toate celelalte :) parcul părăsit mă duce din nou cu gândul la un sentiment de tristețe, dar un alt tramvai se poate și întoarce, nu? finalul, însă, aduce un echilibru prin strada care se pierdea în zâmbetul ei... deși pornea dintr-un colț, mi se pare că aici lași loc de o deschidere :)
pentru textul : Orașul deAduc mulțumiri tuturor celor care au citit și apreciat acest text.
Virgil, mulțumesc de lectură și semn. O să mă mai gândesc la sugestia ta în legătură cu acel „care”. părerea ta contează. Eugen.
Ionuț, e interesant ceea ce spui tu. Nu cunosc Manifestul cu pricina. Poezia lui Andrei Ruse o citesc rar și fără mare tragere de inimă, iar atunci când o fac, uit repede ce am citit. Lucru care nu se poate spune despre proza autorului în cauză. Oricum, am să dau un search pe google să văd despre ce e vorba. Surprins oarecum de interpretarea ta în legătură cu anumite idei și cuvinte din text... Mă bucur să te revăd. Eugen.
Paul, mulțumesc de lectură și semn. Părerea ta pentru mine contează. Din nou, rămân surprins de interpretarea ta în legătură cu textul. Oricum, ai întrevăzut în el și lucruri la care efectiv nu m-am gândit atunci când am scris. Ceea mă bucură, pentru că, iată cum anumite rânduri pot fi susceptibile de mai multe interpretări.Mulțumesc încă o dată. Eugen.
Domnule Gorun, mulțumesc de prezența constantă în subsolul textelor mele. Mă simt onorat să vă am ca cititor. Părerile dumneavoastră întotdeauna au contat. În ceea ce privește textele mele, eu personal consider că am texte cu mult mai reușite decât acesta, dar care au trecut neobservate. Dar vorba aceea: „unde dai și unde crapă!”. De lungimea textelor nu vreau să discut, pentru că, așa cum am observat, aprecierile și criticile sunt foarte împărțite și subiective, oricât de obiectivi nu ne-am strădui să fim și să analizăm un text la rece. Oricum, dincolo de toate acestea, mă strădui să scriu cât mai variat, în cât mai multe feluri. uneori îmi iese, alteori - nu prea. mulțumesc încă o dată de semn. Cu stimă și apreciere,Eugen.
pentru textul : Umbra. deinteresant. ar mai trebui cizelat pe ici pe colo. in plus nu cred ca merge ca eseu.
pentru textul : Mic tratat despre descompunere deŞi
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deLeonard Ancuţa
Dan Tristian
Doamna Adriana. Inchinaciune pentru frumosul Dvs. comentariu. Si pentru ironia fina. Si atat.
pentru textul : (1) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Cantor detuturor*
or mai fi, sunt foarte obosita :)
pentru textul : [REC] decitind textul ăsta parcă mă gândesc că noi doi ne știm de la agigea...
poemul este minimalist, însă cred că ar mai trebui bărbierit oleacă.
cred că esența ar putea fi cuprinsă în următoarele versuri
'apoi a început
pentru textul : mai bine târziu decâinește în patru labe
pământul scheaună
pe zgomotul unui sărut
stă pleoștită
strigă steaua rămasă de șase
se topește apusul'
Citit, plăcut, lăsat sermn să știi.
pentru textul : iubirea noastră are întârziere deun poem obsedant de frumos cu elemente ce bintuie, indiferent cind si cui a fost scris. Acel iz de Far East predomina si intriga insa, in acelasi timp, intristeaza si linisteste. Oricum, orice as spune aici nu va explica pe deplin culorea diminetilor din odaia de ceai, deci, multumim Vlad!
pentru textul : Li-lu Yo-lai deExcelente com-urile tale! Îţi sugerez – şi cei care sunt interesaţi de acest „dosar” cred că ţi-ar fi recunoscători – să postezi un text separat cu ele asamblate, la rubrica „Revistă literară” cu subtitlul „Documentar” pe care l-am folosit şi eu. Sau, dacă mai sunt şi alte idei, vom putea – căzând împreună de acord cei ce le vor emite – să schimbăm acest subtitlu cu unul mai sugestiv, legandu-l de "Manifeste", de exemplu.
pentru textul : Manifeste (2) - Manifesto of Futurism (Marinetti) deȘi totuși trebuie remarcat modul în care e construită treptat această atmosferă ludică! Îmi doresc din ce în ce mai mult "un kráken violet cu cinci viteze"... Am auzit că se mai găsesc prin Atlantic, pe lângă insulele Bahamas, în larg.
pentru textul : iubire somnambulă debbbbr! v-am citit toate poeziile, asta, ultima a venit asa, ca un duş rece. as minti daca as spune ca-mi place, dar pot spune ca e nelinistitoare, ca o poveste cu strigoi pe care-o asculti cand te-a prins nopatea pe langa cimitir. :)
pentru textul : What a wonderful world(!) demai trec.
Am senzația că am citit textul acesta sub formă de proză. Dacă este adevărat, atunci parcă mi-a plăcut mai mult. Parcă era mai natural. Îmi place ideea, poate că putea fi chiar mai lung. Însă prin anumite locuri are porțiuni care prin mundanul lor nu cred că slujesc scopului scrierii ci mai degrabă traădează un fel de dicteu automat. Exemple ar fi: „ iarna aluneci foarte ușor un vecin chiar și-a rupt piciorul.” sau „frate-miu și-a spart arcada într-un scrînciob a intrat în comă.”. Probabil că „porțiunea” „habemus papam” ar fi putut fi dezvoltată mai mult.
pentru textul : habemus papam deE pentru că acest poem, ca şi altele, mi-a fost fan, m-a căutat zi de zi cu lumina-i în pragul acestui septembrie trist. Am aşteptat un moment prielnic, la un ceai cald, să-l citesc printre rânduri, să-i vorbesc deschis, relaxat, cât de bine pot. Mulţumesc mult pentru aprecieri. Nu-mi doresc decât să pot intra pe vârfuri în universul unui poem prin uşile sau ferestrele pe care mi le deschide.( Ce ,,poetică" sunt! ...e prea dimineaţă...)
pentru textul : Frunze deUrechea muzicală cred că e o moştenire de la bunici :)...şi în casa noastră toţi cântă, la propriu ( vocal şi instrumental ), dar cel mai important poate e că am exersat scriind cu ani în urmă multe poeme cu vers clasic.
Timpul - un bun comun. Şi eu mulţumesc, Adrian.
biserica pitigoilor a fost intr/adevar ivit in contextul in care comentam cu totii poezia lui alexander ,,uite/l pe unul foarte periculos'' si atunci eu am spus...stefane, biserica pitigoilor (cumuland un comentariu de al lui in care vorbea de bisericute si de pitigoi, fara sa alature termenii, si unul al tau sau al lui emilian pal)asa ca sincer nu stiu de ce ar trebui sa/mi multumesc mie pentru asta, daca ai nelamuriri poti cauta textul si comentariile, nu obisnuiesc sa preiau si nici sa plagiez pe nimeni, sunt foarte atenta cu afirmatiile mele...asa ca nu inteleg care e problema... Mircea te saluta cu dor si drag iar pt alte lamuriri poti sa/l contactezi personal... in ceea ce priveste imprumurturile, daca ai ceva in mod clar de acuzat la adresa mea fa/o si mai ales adu argumente... te rog daca simti ca sunt nelamuriri sau in alte texte e ceva neclar, spune/o...
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deNu inteleg de ce este asa de greu sa trimiti un email. Chiar daca anul trecut am "trecut" cu vederea. Dorim sa avem o activitate mai ordonata pe H. de acum. Si nu este vorba de insistenta. Este vorba de o procedura. Mai ales pentru ca am dori ca pe viitor sa nu se mai intimple ca astfel de anunturi sa nu fie vizibile. de data aceasta voi lua decizia ad-hoc dar aş prefera ca pe viitor sa respecti editorii hermeneia. nu pe mine, precizez, pe editori. pentru ca vreau sa fie ei cei care decid. nu doar eu.
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie deVlad, ultimele mele comentarii din pagina asta sunt facut din postura din membru H, nu din pozitia de editor; mi-asum derapajele si tot ce ar putea urma de aici. Asadar, actionam la fel ca pana acum. Nu am timp sa spun mai multe acum, dar, cumva, pe undeva, voi reveni cu unele chestii care, cred eu, pun punctul pe i in ceea ce priveste comentariul pe text, atacul la persoana, ineficacitatea avertismentului in unele situatii date, ce inseamna activitatea si cum este ea nula in corespondenta cu importanta artistica.
pentru textul : Viraj mult prea strâns de"un mecanism al iluziei" - titlul e deosebit si nu mai putin tehnologia acestuia. atmosfera este cizelata de-o maniera flamanda iar personajele au acele detalii stranii ca intr-o proiectie explodata intr-o perspectiva scenica... imagini spectaculare "se lasă încet seara pe mare pe orașe cu lumini stroboscopice pe trenuri pe catedrale vietato fumare" finalul este tributar unei slabiciuni mai vechi, unei structuri compozite cu tente suprarealiste "strigă un înecat și în locul strigătului se aude un cântec la viola da gamba domnul în frac face o reverență și îți sfâșie gâtul cu ghearele." o pseudoblepsie cronicizata...
pentru textul : un mecanism al iluziei deoricât ar parea de straniu, eu vad interpretarea lui Matei posibila si plauzibila. dar de la el spre ea si nu invers. nu vad de ce nu s-ar putea discuta. bineînteles, cu perdelele foarte bine trase.
pentru textul : Cândva deMagna cum laude!
Frumos acest eveniment, lansarea unui volum de poezie, mai ales cind la timona sta skipper Cozan, cu obrajii arsi de soare, vint, palme si ce-o mai aduce apropierea de perfectiune intr-ale condeiului, dar sa nu uitam ca panglica a fost taiata, sticla de sampanie s-a spart in acel loc bine ales de juriu, iar acum, cu mina streasina la inima (precum Sorescu) astept pe tarmul meu de insula o copie cu semnatura autorului si iz de cerneala proaspata.
Enjoy the glory of this moment for it is yours!
Felicitari!
x
pentru textul : Baletistul-lansare de carte deImi place cum e construit textul si ideatica lui. Nu sunt de-acord cu afirmatia din penultimul vers "moartea este alcătuita din aceleaşi patru elemente…", nu la mod conceptual cat contextual, e prea declarativa, denotativa si nu mi se pare ca are ce cauta acolo.
ialin
pentru textul : ridică-te... deputem fi reciclați. sau nu
pentru textul : rece liniște deEste un text bun. Descrie inspirat, cu imagini elocvente, scene din lumea aparte a spitalelor psihiatrice.
Nu sunt sondate adancimile si resorturile depresiei personajului principal, dar intr-un text atat de scurt este si imposibil.
Folosirea abundenta a numelui intreg : Kate Recam, subliniaza reusit incercarea de pastrare a identitatii personajului, lupta puternica si disperata de a nu se faramita. Ca si cum numele intreg ar putea mentine intregul amenintat de dezagregare. Stilistic vorbind, eu vad in asta un element poetic.
Si nu este singurul :
"există un fel de finalitate în sângele lui kate recam, venele sorţii sunt mai puţin pronunţate decât venele ei. şapte nopţi s-a zvârcolit fără somn, ca dimineaţa să-şi măsoare cearcănele în oglinda bătrâneţii. fiecare om care s-a uitat în acea oglindă, şi-a uitat acolo o bucată de bătrâneţe."
Am retinut :
"recam şi-a scos de mult toate măştile de pe faţă, şi-a descarnat întruchiparea dincolo de limită. şi-a murit toate zilele" ...
si-a scos, si-descarnat, ...si-a murit : interesanta fantezie lingvistica
Banuiesc ca autoarea este foarte tanara, din pricina renuntarii la literele mari de la inceputul propozitiilor.
As spune ca textul pierde din frumusete din pricina obstacolelor formale de citire. Literele mari ar ajuta ochiul la incheierea fara efort a unei unitati sintactice, iar aerisirea textului prin aliniate si paragrafe ar permite ideilor si imaginilor sa nu se inghesuie la poarta de receptare a cititorului.
In rest succes :)
pentru textul : yunginuh deVa multumesc pentru includerea in Antologie! Este o onoare pentru mine!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deCare e raţiunea pentru care titlul e în engleză?
pentru textul : one way ticket dehermeneia 2.0 presupune cumva si modificari de design (layout)... ? mi se pare ok ideea de curatenie printre membrii inactivi, diferentiera lor prin incadrare, desi cred ca va fi mai mult munca pentru consiliu. ialin
pentru textul : hermeneia 2.0 defain poem! nu sunt pentru personalizări (tăcerea cu părul ei), aș fi vrut să păstrezi cuvântul "fagure", însă atmosfera este bine redată și se poate simți pe deplin. aș zice că e un pastel modern. încă o dată surprins plăcut de poezia ta, Virgil.
pentru textul : dincolo de crepuscul deDana, mulțumesc mult de vizită și semnul de încurajare pentru această încercare poetică. Eu sunt onorat de trecerea ta pe la mine. Virgil: ideea e că țărușii cu pricina nu sunt înfipți în piatră, ci tocmai că în pragul acestei pietre se pierd urmele lor... în fine, nici versul nu e extrem de explicativ. Răsufletul e un cuvânt e drept mai puțin folosit, dar prezent în DEX, așa că nu insist. Despre restul, nu am ce să spun, mi se pare chestie de gust și nu vreau să te contrazic. Mulțumesc mult de trecere, am nevoie de cât mai multe bușituri, sunt un real ajutor.
pentru textul : Undeva amețitor de aproape dePoate sunt prea multe atribute, dar pentru mine fiecare lucru are o însușire ce trebuie evidențiată.
pentru textul : Crisalida dePagini