nu are aspect de nicio generalitate, andu. trust me. sunt un cititor rafinat, exersat, plin de fite si pretentii. ideea ca lumina se poate sinucide este geniala. ca o poate face doar uneori nu ma mai intereseaza. particularizezi inutil.
dantelareasa ioana nu are buricele degetelor insangerate de la ac. are bataturi in palma de la manerul sabiei. :) multumesc ca te-ai oprit asupra acestui text al modestiei.
noteaza -> 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit.
DOS, dosuri, s. n. 1. Partea de dindărăt a unui obiect, a unei construcții, a unei curți, a unei ființe etc. ◊ Loc. adv. De-a-ndoasele(a) sau pe de-a-ndoasele(a) = altfel de cum trebuie, de cum e firesc, anapoda; întors invers; cu spatele înainte, de-a-ndăratele(a); Cu dosul în sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; în mare dezordine. În dos = în lipsă, în absență, fără să fie de față. ◊ Expr. A scăpa pe (sau prin) ușa din dos = a scăpa cu mare greutate (și pe căi necinstite) dintr-o încurcătură. A intra pe (sau prin) ușa din dos = a obține o favoare (pe căi necinstite, prin protecție). A da dos (la față) sau a da dosul = a se retrage; a fugi; a o șterge. A întoarce cuiva dosul = a se întoarce cu spatele la cineva în semn de supărare; a rupe relațiile de prietenie (cu cineva). În dosul lucrurilor = dincolo de aparențe. ♦ Șezut, fund, fese. ◊ Expr. A se scula (sau a fi etc.) cu dosul în sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fără motiv). 2. (În sintagmele) Dosul mâinii (sau palmei, labei) = partea din afară a mâinii (sau a palmei, a labei). Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii. 3. Partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită și neexpusă vederii) a unui obiect. ♦ Spec. Partea de dinăuntru a unei haine. ◊ Pe dos = a) loc. adv. (în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară; b) loc. adv. altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c) loc. adj. (fig., despre oameni) sucit, ciudat, bizar. 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit. – Lat. pop. dossum (= dorsum).
serios paul, transliterarea lui merci cu mersi mi se pare un anumit gen de neglijenta in limba romana. mai ales ca o anumita parte a romanilor chiar cred ca am fi francofoni.
Adim, ce trebuie sa faca un poet nu stiu,avantajul cititorului in cazul de fata intr-un astfel de loc, este ca are posibilitatea sa influenteze poetul in directia gustului lui si uneori sa imbunatateasca ,probabil intr-un sens unic si-n ochi personali. dar daca iei in consideratie ca cititorul poate avea uneori in spate mii de alte poezii citite , o aruncatura de ochi si-un gind nu strica.Aveam un numar mic de ani cind ,intr-o joaca, Caramitru mi-a recitat o poezie scrisa de taica-meu , Balada Nerundei negresa cu ciorapi violeti devenise de-odata un adevarat poem. scrierile noastre traiesc prin ochiul cititorului si prin sufletul lui.Mai ales prin suflet...
textul nu e asa: iata si argumentele mele: la inceput, o conversie, o intoarcere a susului in jos si invers, un discurs in stil baroc, cu tenta cartaresciana, in care femeie e adulata, piscata etc. strofa a doua ordoneaza discursul, oferind definitia iubirii, adica amorul ce e amorul daca nu ceva exploziv daca nu un terorist daca nu o bomba umana? adica un razboi personal, patriotic, universal, indefinit. zic eu. finalul tinde spre o noua rasturnare, de data asta ideologica. iubirea nu mai e ceva etern, fin, bun si frumos. e grea, brutala, stabila, un barbat adica. viu, cand e, mort, cand nu e. simplu nu cred ca tb sa teoretizez aici functia cliseului sau a kitsch ului in postmodernism si nu numai. sau despre ca si hora, tulai, doamne, e si ea cant si strigare. a ecoului, logic:P de aceea, parerea mea e ca acest poem face toti banii.
Îmi place! Îmi place! Îmi place! Cine nu încearcă umilința, nu cunoaște mândria.
Am o mică observație: primul vers din penultima strofă e un pic zăpăcitor deoarece ai frânt versul cam scurt acolo și nu pare să aibă sens acel "fiece decedat de măcar" dacă nu e citit și răscitit împreună cu "un sărut ar vrea să
se spele" Cred că o inversiune ar salva impresia de incoerență i.e. "fiece decedat ar vrea să se spele de măcar un sărut" Dar pe urmă devine dificilă conectarea la "ca de sângele lipicios/ al criminalului" Hmmmm....
Domnule Cristea, sunteti amabil, nu sunt un comentator bun nici macar sub textele altora; sub ale mele, cu atat mai putin, aici aveti dreptate.
Ce sa spun despre acesta, de pilda?
Sa vorbesc despre micsorarea treptata a perspectivei, despre rolul succesiunii de verbe de la mijoc, despre sentimentul insingurarii, despre acel asfintit care inchide cercul textului, sfarsind tot spre linia orizontului? :) prefer sa nu o fac, cuvintele sunt aici, interpretarea si analiza la indemana fiecaruia, asa cum considera.
Va multmesc pentru apreciere si pentru timpul acordat.
Maria - Doina,
mulţumesc pentru comentariu şi pentru urări.
Virgil,
întrebarea e justificată atîta timp cît în articole se tratează la modul general postprocesarea imaginilor ba folosind termenul de retuş ba cel de fotomanipulare inclusiv cînd e vorba de corecţii de nuanţă/saturaţie/luminozitate.
lăsînd la o parte editarea grafică de logo-uri webdesign reclama de produse cărţi de vizită imagini vectoriale etc(paleta e largă) în postprocesarea foto găsim secţiunile: corecţii de culoare, retuş & fashion(cu adăugarea de accesorii specfice) fotomanipulare şi restaurare fotografii vechi. ele sînt tratate distinct, cu instrumente specifice sau comune. cea ce este aici este recunoscut clar ca un retuş (pînă unde se merge cu retuşul e o altă poveste). fotomanipularea este mai invazivă şi foloseşte elemente din diferite fotografii pentru a schimba cadrele fizionomii obiecte. un cap de struţ ataşat unei cămile e o fotomanipulare. dar la urma urmei o fotografie fără a fi postprocesată şi care oferă o perspectivă voit alterată nu manipulează privitorul?
Dacă nu mai ai nimic de spus despre text e ok; reclamaţiile personale le aştept în privat, altfel mă văd nevoit să-ţi dau un avertisment. În rest şi-n încheiere, îmi pare rău că am luat mult prea în serios acest atentat scritoricesc.
Francisc... ai sesizat foarte bine mozaicul... mesterul doarme iar calfa nu se poate inca descurca de unul singur. Alina... chei si usi... ce te faci cu cele lasate deschise? Multumesc pentru feed-back.
Domnule Ghilea, habar nu am cine esti. La noi aici pe Hermeneia vine multa lume. Eu vreau insa sa iti urez bun venit si sa iti spun ca de multa, multa vreme nu mi-a fost dat sa citesc un text mai reusit, mai tulburator si mai fantastic. Asa cum spuneam, nu stiu cine esti. S-ar putea sa fii un scriitor consacrat sau un adolescent care a inceput sa scrie. Daca iti completezi profilul vom sti mai bine. Pentru ca textul tradeaza o mina sigura. Am sa recunosc ca in ultima vreme a inceput si pe mine sa ma fascineze existenta si cultura huțulilor. Si nu stiu daca e sau nu din cauza ca unul din bunicii mei avea radacini in Galiția iar altul era bucovinean. Am citit pur si simplu fermecat textul. Mi-a amintit de noptile vacantelor copilariei in vaile intunecate ale muntilor din nordul Ardealului sau in Bucovina. De noptile acelea si de povestile neasemuite ale batrinilor. Te felicit.
aşa zic şi eu. încercăm să facem poezie. dacă nu reuşim, încercăm din nou. Submediocru nu este textul, mi se pare un pic prea mult. Mediocru este. Şi din punctul meu de vedere e genial, nu o să explic de ce, dar e genial. Mulţumesc pentru comentarii, ar fi foarte frumos dacă ar fi şi mai aplicate, pentru că eu nu pot să îmi dau seama de ce e submediocru dacă nu îmi spuneţi. Nu?
lui vlad turburea
“La şicul elegant” de îmbrăcat mirese, Domnişoara Aurica, este cea care cade pradă trăirilor intense. Dezamăgită, cum ne-o descrie Eugen Barbu într- o scenă, în care ea, chiar nu mai suportă, iată, o fată bătrână, Aurica Cârlan, plină de vise şi cu toate acestea fără de ele, pusă în faţa faptului împlinit la auzul unor batjocori, adresaze de nişte vagabonzi, drept sub felinar, iată ce aude:
"- Lăsaţi-o, mă, că e o babă!” Evident, personajul suferă, în imaginaţia lui, cum că ar fi fost altfel decât aşa cum auzise de la acei golani.
Dar, hai, să fim serioşi, ce personaj mai este şi acesta, domnule, Gica? Gică hau-hau!? Şi „trup şi suflet” ce ziar o mai fi şi ăsta?
Cam aşa, cam în acest fel curge povestirea şi aici, ca la Eugen Barbu, deşi stilul, timbrul lui Vlad este mai la patru ace, şi asta pentru că vlad imbină elemente de poem cu proză şi de aceea diferenţa prin poetizare a unor imagini: “aveam şi beţişoare din lemn de salcîm şi învăţam tabla adunării: unu şi cu unu fac doi/doi şi cu doi fac patru/ cinci şi cu cinci fac două mîini cu care să ne rugăm.”
“Difuzorul” lui vlad turburea este un “difuzor de Şipot” pentru că, evident, toate povestirile vin de la Şipot şi se opresc la Bucureşti sub formă de poeme sau nuvele de genul celui de faţă. Personajele sunt frumos creionate. Până şi tristeţea îşi are rostul ei, aici, într-un fragment, pus pe seama lui Sorin, fără să vrea, acesta acceptă, frate fiind, căci plânsul este purificator ca şi la C. Dickens, momentele şi amintirile rămân undeva bine întipărite în minte. Imagini reuşite, cu talent evident, ele nu pot decât să impresioneze cititorul.
Aş mai putea să comentez, dar am fost certată ,cândva, de către autor pentru că, ei drăcie, la un moment dat, mi-a zis ceva de genul, oare sunt celebru şi nu ştiu eu? şi l-am crezut.
E bine să existe câţi mai mulţi autori, de genul lui vlad, care din când în când să spună cititorului: oare am ajuns celebru?
P.S.Dedicaţia şi Finalul sunt o glumă. Sper să fie citite în nota aceasta pentru a se evita interpretările de orice natură. Raluca, ai legătura. Râd.
Hmm...domnule Virgil, sa fie "sanctionat un text" fiindca nu reusesti sa exprimi ceea ce simti? De fapt sanctionati sufletul care il scrie. Novice? hmmm, e o etichetare. Nu patrund esenta unui haiku, ok, dar am asteptat un feed-back, v-am raspuns la haiku dv tot cu un haiku.... feed-backul dumneavoastră este doar : NU Nu-mi place sa fiu sanctionata si nici etichetata, dumneavoastra v-ar place? cu respect, erika Hermeneia ati spus dv este un site poetic al elegantei scrierii in care inveti fara sa te simti umilit
există laitmotive grafice și acelea sînt pattern-urile, adică un fragment de textură care repetat va umple toată suprafața definită de artist.
de pildă, o textură care ne arată un zid de carămidă ar putea fi definită ca un pattern. dar nu este tocmai un laitmotiv grafic pentru că nu toate cărămizile sînt la fel. în schimb, dacă izolăm o cărămidă și o repetăm pe suprafața de lucru în linii/coloane, da, acela e un pattern.
un exemplu pentru o mai bună înțelegere- vă amintiți fețele de masă din mușama cu imprimeuri într-o paletă cromatică uneori stridentă?
de pildă o floare într-un chenar dublu, motivul repetîndu-se pe toată suprafața? iată un pattern, un laitmotiv grafic.
Repere grafice din gama pattern-urilor găsim de altfel pe ouă încondeiate, în arta olăritului, cusătură în arnici pe pînză de casă, scoarțe etc.
mi-a placut partea a doua, aici ideea textului pare cel mai bine reliefata. ma gandesc la faptul ca ideea strofei intai, continuata apoi in celelalte doua parti, e o nastere grea, intr adevar, insa aceasta reticenta fata de umanismul creatiei se bazeaza pe date necesare, dar nu si suficiente. adica, in calitate de cititor, pot oricand ocoli un astfel de scenariu ciclic, care cuprinde atat germenii creatiei cat si o posibila apocalipsa, sau o alta nastere. de remarcat insa logica discursului. si cezura
Alina, mulţumesc pentru semnul luminos care mă onorează.
Dorel, Mulţumesc pentru atenţie şi observaţie, sunt onorat, am corectat.
Virgil, atenţia acordată poemului mă onorează. S-ar putea să mă mai gândesc la finalul poemului.
Inspitația mi-a venit ascultând o melodie instrumentală la pian de Tangerine Dream ("Im Kalten Odem der Zyklopen") și am pus textul acesta pe "tapet"... Mulțumesc, Marina, pentru apreciere, nu știu nimic despre "truvanții" de la Costeștii de Vâlcea, voi căuta să găsesc ceva despre ei. Marian
Sancho, nu stiu cum sa interpretez afirmatia ta. eu stiu insa cine am fost ieri, cine sunt astazi si ce voi fi maine. curg si eu, incet si cu grija, spre descoperirea descoperita unora si ascunsa altora...
mi-ar fi placut mai mult afirmatia decat negatia in: "nu mai stau răstignită în bobul de ploaie acum clipele sunt mai lungi decât venele mele..." deci: mai stau răstignită în bobul de ploaie acum clipele sunt mai lungi decât venele mele... si apoi prelucrat putin mai departe ca sa sustina aceasta afirmatie. text bun intre doua ploi...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu are aspect de nicio generalitate, andu. trust me. sunt un cititor rafinat, exersat, plin de fite si pretentii. ideea ca lumina se poate sinucide este geniala. ca o poate face doar uneori nu ma mai intereseaza. particularizezi inutil.
pentru textul : împăcarea cu lumina dedantelareasa ioana nu are buricele degetelor insangerate de la ac. are bataturi in palma de la manerul sabiei. :) multumesc ca te-ai oprit asupra acestui text al modestiei.
pentru textul : Manierism cu Scena de Gen deun text care place fără să fii sigur că te-ai apropiat suficient de el.
pentru textul : aria unui îndrăgostit deCerusem încă de ieri anumite informații pentru a-mi putea șterge textul. Ajuns acasă am rezolvat problema. Sper să nu fi deranjat pe nimeni.
pentru textul : wasted time denoteaza -> 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit.
DOS, dosuri, s. n. 1. Partea de dindărăt a unui obiect, a unei construcții, a unei curți, a unei ființe etc. ◊ Loc. adv. De-a-ndoasele(a) sau pe de-a-ndoasele(a) = altfel de cum trebuie, de cum e firesc, anapoda; întors invers; cu spatele înainte, de-a-ndăratele(a); Cu dosul în sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; în mare dezordine. În dos = în lipsă, în absență, fără să fie de față. ◊ Expr. A scăpa pe (sau prin) ușa din dos = a scăpa cu mare greutate (și pe căi necinstite) dintr-o încurcătură. A intra pe (sau prin) ușa din dos = a obține o favoare (pe căi necinstite, prin protecție). A da dos (la față) sau a da dosul = a se retrage; a fugi; a o șterge. A întoarce cuiva dosul = a se întoarce cu spatele la cineva în semn de supărare; a rupe relațiile de prietenie (cu cineva). În dosul lucrurilor = dincolo de aparențe. ♦ Șezut, fund, fese. ◊ Expr. A se scula (sau a fi etc.) cu dosul în sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fără motiv). 2. (În sintagmele) Dosul mâinii (sau palmei, labei) = partea din afară a mâinii (sau a palmei, a labei). Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii. 3. Partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită și neexpusă vederii) a unui obiect. ♦ Spec. Partea de dinăuntru a unei haine. ◊ Pe dos = a) loc. adv. (în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară; b) loc. adv. altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c) loc. adj. (fig., despre oameni) sucit, ciudat, bizar. 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit. – Lat. pop. dossum (= dorsum).
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deam uitat: textul sufera de o vizibilitate redusa, in privinta formatarii
pentru textul : angemon deserios paul, transliterarea lui merci cu mersi mi se pare un anumit gen de neglijenta in limba romana. mai ales ca o anumita parte a romanilor chiar cred ca am fi francofoni.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deAdim, ce trebuie sa faca un poet nu stiu,avantajul cititorului in cazul de fata intr-un astfel de loc, este ca are posibilitatea sa influenteze poetul in directia gustului lui si uneori sa imbunatateasca ,probabil intr-un sens unic si-n ochi personali. dar daca iei in consideratie ca cititorul poate avea uneori in spate mii de alte poezii citite , o aruncatura de ochi si-un gind nu strica.Aveam un numar mic de ani cind ,intr-o joaca, Caramitru mi-a recitat o poezie scrisa de taica-meu , Balada Nerundei negresa cu ciorapi violeti devenise de-odata un adevarat poem. scrierile noastre traiesc prin ochiul cititorului si prin sufletul lui.Mai ales prin suflet...
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă detextul nu e asa: iata si argumentele mele: la inceput, o conversie, o intoarcere a susului in jos si invers, un discurs in stil baroc, cu tenta cartaresciana, in care femeie e adulata, piscata etc. strofa a doua ordoneaza discursul, oferind definitia iubirii, adica amorul ce e amorul daca nu ceva exploziv daca nu un terorist daca nu o bomba umana? adica un razboi personal, patriotic, universal, indefinit. zic eu. finalul tinde spre o noua rasturnare, de data asta ideologica. iubirea nu mai e ceva etern, fin, bun si frumos. e grea, brutala, stabila, un barbat adica. viu, cand e, mort, cand nu e. simplu nu cred ca tb sa teoretizez aici functia cliseului sau a kitsch ului in postmodernism si nu numai. sau despre ca si hora, tulai, doamne, e si ea cant si strigare. a ecoului, logic:P de aceea, parerea mea e ca acest poem face toti banii.
pentru textul : manifest găsit într-un buzunar deÎmi place! Îmi place! Îmi place! Cine nu încearcă umilința, nu cunoaște mândria.
pentru textul : mai tare ca mine deAm o mică observație: primul vers din penultima strofă e un pic zăpăcitor deoarece ai frânt versul cam scurt acolo și nu pare să aibă sens acel "fiece decedat de măcar" dacă nu e citit și răscitit împreună cu "un sărut ar vrea să
se spele" Cred că o inversiune ar salva impresia de incoerență i.e. "fiece decedat ar vrea să se spele de măcar un sărut" Dar pe urmă devine dificilă conectarea la "ca de sângele lipicios/ al criminalului" Hmmmm....
multumesc tuturor pentru critici, sugestii si aprecieri. va mai astept. o sa mai reflectez
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că de„au rămas doar gîndurile
bîntuind haotic printre crengi
ca un amestec absurd din ațe de pescuit
șireturi bucăți de hîrtie
șomoioage de lînă”
nu știu de ce pui cuvântul înaintea gângului, eu știu că ordinea firească a lumii e inversă - mai întâi gând, apoi cuvânt.:)
dar, ca și construcție lirică, mi-a plăcut.
pentru textul : fără cuvinte demi-a lăsat un miros și-o răcoare de octombrie ploios.
Domnule Cristea, sunteti amabil, nu sunt un comentator bun nici macar sub textele altora; sub ale mele, cu atat mai putin, aici aveti dreptate.
pentru textul : amărui deCe sa spun despre acesta, de pilda?
Sa vorbesc despre micsorarea treptata a perspectivei, despre rolul succesiunii de verbe de la mijoc, despre sentimentul insingurarii, despre acel asfintit care inchide cercul textului, sfarsind tot spre linia orizontului? :) prefer sa nu o fac, cuvintele sunt aici, interpretarea si analiza la indemana fiecaruia, asa cum considera.
Va multmesc pentru apreciere si pentru timpul acordat.
poemul se vrea a fi dintr-o fulgurantă privire peste peretele pictat al unei biserici. frumos gand!
pentru textul : Fugară deMaria - Doina,
mulţumesc pentru comentariu şi pentru urări.
Virgil,
pentru textul : retuş fotografie deîntrebarea e justificată atîta timp cît în articole se tratează la modul general postprocesarea imaginilor ba folosind termenul de retuş ba cel de fotomanipulare inclusiv cînd e vorba de corecţii de nuanţă/saturaţie/luminozitate.
lăsînd la o parte editarea grafică de logo-uri webdesign reclama de produse cărţi de vizită imagini vectoriale etc(paleta e largă) în postprocesarea foto găsim secţiunile: corecţii de culoare, retuş & fashion(cu adăugarea de accesorii specfice) fotomanipulare şi restaurare fotografii vechi. ele sînt tratate distinct, cu instrumente specifice sau comune. cea ce este aici este recunoscut clar ca un retuş (pînă unde se merge cu retuşul e o altă poveste). fotomanipularea este mai invazivă şi foloseşte elemente din diferite fotografii pentru a schimba cadrele fizionomii obiecte. un cap de struţ ataşat unei cămile e o fotomanipulare. dar la urma urmei o fotografie fără a fi postprocesată şi care oferă o perspectivă voit alterată nu manipulează privitorul?
Dacă nu mai ai nimic de spus despre text e ok; reclamaţiile personale le aştept în privat, altfel mă văd nevoit să-ţi dau un avertisment. În rest şi-n încheiere, îmi pare rău că am luat mult prea în serios acest atentat scritoricesc.
pentru textul : Fostei mele șótii deFrancisc... ai sesizat foarte bine mozaicul... mesterul doarme iar calfa nu se poate inca descurca de unul singur. Alina... chei si usi... ce te faci cu cele lasate deschise? Multumesc pentru feed-back.
pentru textul : Fragmentum deDomnule Ghilea, habar nu am cine esti. La noi aici pe Hermeneia vine multa lume. Eu vreau insa sa iti urez bun venit si sa iti spun ca de multa, multa vreme nu mi-a fost dat sa citesc un text mai reusit, mai tulburator si mai fantastic. Asa cum spuneam, nu stiu cine esti. S-ar putea sa fii un scriitor consacrat sau un adolescent care a inceput sa scrie. Daca iti completezi profilul vom sti mai bine. Pentru ca textul tradeaza o mina sigura. Am sa recunosc ca in ultima vreme a inceput si pe mine sa ma fascineze existenta si cultura huțulilor. Si nu stiu daca e sau nu din cauza ca unul din bunicii mei avea radacini in Galiția iar altul era bucovinean. Am citit pur si simplu fermecat textul. Mi-a amintit de noptile vacantelor copilariei in vaile intunecate ale muntilor din nordul Ardealului sau in Bucovina. De noptile acelea si de povestile neasemuite ale batrinilor. Te felicit.
pentru textul : Cojocul (Cujuh) demai batran si mai intelept: fara poezie, lumea e pustiu.
pentru textul : toamnă 3 deaşa zic şi eu. încercăm să facem poezie. dacă nu reuşim, încercăm din nou. Submediocru nu este textul, mi se pare un pic prea mult. Mediocru este. Şi din punctul meu de vedere e genial, nu o să explic de ce, dar e genial. Mulţumesc pentru comentarii, ar fi foarte frumos dacă ar fi şi mai aplicate, pentru că eu nu pot să îmi dau seama de ce e submediocru dacă nu îmi spuneţi. Nu?
pentru textul : ultimul poem despre tine detare șăgalnic comentariul tău, mulțumesc si pentru zâmbetul de pe buzele mele, și pentru urările de bine.
fie să ne-ntâlmin la fel de veseli pe Hermeneia... sau pe aiurea!
pentru textul : arămie delui vlad turburea
“La şicul elegant” de îmbrăcat mirese, Domnişoara Aurica, este cea care cade pradă trăirilor intense. Dezamăgită, cum ne-o descrie Eugen Barbu într- o scenă, în care ea, chiar nu mai suportă, iată, o fată bătrână, Aurica Cârlan, plină de vise şi cu toate acestea fără de ele, pusă în faţa faptului împlinit la auzul unor batjocori, adresaze de nişte vagabonzi, drept sub felinar, iată ce aude:
"- Lăsaţi-o, mă, că e o babă!” Evident, personajul suferă, în imaginaţia lui, cum că ar fi fost altfel decât aşa cum auzise de la acei golani.
Dar, hai, să fim serioşi, ce personaj mai este şi acesta, domnule, Gica? Gică hau-hau!? Şi „trup şi suflet” ce ziar o mai fi şi ăsta?
Cam aşa, cam în acest fel curge povestirea şi aici, ca la Eugen Barbu, deşi stilul, timbrul lui Vlad este mai la patru ace, şi asta pentru că vlad imbină elemente de poem cu proză şi de aceea diferenţa prin poetizare a unor imagini: “aveam şi beţişoare din lemn de salcîm şi învăţam tabla adunării: unu şi cu unu fac doi/doi şi cu doi fac patru/ cinci şi cu cinci fac două mîini cu care să ne rugăm.”
“Difuzorul” lui vlad turburea este un “difuzor de Şipot” pentru că, evident, toate povestirile vin de la Şipot şi se opresc la Bucureşti sub formă de poeme sau nuvele de genul celui de faţă. Personajele sunt frumos creionate. Până şi tristeţea îşi are rostul ei, aici, într-un fragment, pus pe seama lui Sorin, fără să vrea, acesta acceptă, frate fiind, căci plânsul este purificator ca şi la C. Dickens, momentele şi amintirile rămân undeva bine întipărite în minte. Imagini reuşite, cu talent evident, ele nu pot decât să impresioneze cititorul.
Aş mai putea să comentez, dar am fost certată ,cândva, de către autor pentru că, ei drăcie, la un moment dat, mi-a zis ceva de genul, oare sunt celebru şi nu ştiu eu? şi l-am crezut.
E bine să existe câţi mai mulţi autori, de genul lui vlad, care din când în când să spună cititorului: oare am ajuns celebru?
P.S.Dedicaţia şi Finalul sunt o glumă. Sper să fie citite în nota aceasta pentru a se evita interpretările de orice natură. Raluca, ai legătura. Râd.
cu drag,
pentru textul : aici radio Craiova des.b.
Hmm...domnule Virgil, sa fie "sanctionat un text" fiindca nu reusesti sa exprimi ceea ce simti? De fapt sanctionati sufletul care il scrie. Novice? hmmm, e o etichetare. Nu patrund esenta unui haiku, ok, dar am asteptat un feed-back, v-am raspuns la haiku dv tot cu un haiku.... feed-backul dumneavoastră este doar : NU Nu-mi place sa fiu sanctionata si nici etichetata, dumneavoastra v-ar place? cu respect, erika Hermeneia ati spus dv este un site poetic al elegantei scrierii in care inveti fara sa te simti umilit
pentru textul : Durere deexistă laitmotive grafice și acelea sînt pattern-urile, adică un fragment de textură care repetat va umple toată suprafața definită de artist.
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti dede pildă, o textură care ne arată un zid de carămidă ar putea fi definită ca un pattern. dar nu este tocmai un laitmotiv grafic pentru că nu toate cărămizile sînt la fel. în schimb, dacă izolăm o cărămidă și o repetăm pe suprafața de lucru în linii/coloane, da, acela e un pattern.
un exemplu pentru o mai bună înțelegere- vă amintiți fețele de masă din mușama cu imprimeuri într-o paletă cromatică uneori stridentă?
de pildă o floare într-un chenar dublu, motivul repetîndu-se pe toată suprafața? iată un pattern, un laitmotiv grafic.
Repere grafice din gama pattern-urilor găsim de altfel pe ouă încondeiate, în arta olăritului, cusătură în arnici pe pînză de casă, scoarțe etc.
mi-a placut partea a doua, aici ideea textului pare cel mai bine reliefata. ma gandesc la faptul ca ideea strofei intai, continuata apoi in celelalte doua parti, e o nastere grea, intr adevar, insa aceasta reticenta fata de umanismul creatiei se bazeaza pe date necesare, dar nu si suficiente. adica, in calitate de cititor, pot oricand ocoli un astfel de scenariu ciclic, care cuprinde atat germenii creatiei cat si o posibila apocalipsa, sau o alta nastere. de remarcat insa logica discursului. si cezura
pentru textul : incoruptibil deÎţi mulţumesc pentru trecere şi semn.
pentru textul : a fost odată... deAlina, mulţumesc pentru semnul luminos care mă onorează.
pentru textul : chipul demultului deDorel, Mulţumesc pentru atenţie şi observaţie, sunt onorat, am corectat.
Virgil, atenţia acordată poemului mă onorează. S-ar putea să mă mai gândesc la finalul poemului.
Inspitația mi-a venit ascultând o melodie instrumentală la pian de Tangerine Dream ("Im Kalten Odem der Zyklopen") și am pus textul acesta pe "tapet"... Mulțumesc, Marina, pentru apreciere, nu știu nimic despre "truvanții" de la Costeștii de Vâlcea, voi căuta să găsesc ceva despre ei. Marian
pentru textul : Pe urmele ciclopilor deSancho, nu stiu cum sa interpretez afirmatia ta. eu stiu insa cine am fost ieri, cine sunt astazi si ce voi fi maine. curg si eu, incet si cu grija, spre descoperirea descoperita unora si ascunsa altora...
pentru textul : Curgând din ieri, prin astăzi, către mâine demi-ar fi placut mai mult afirmatia decat negatia in: "nu mai stau răstignită în bobul de ploaie acum clipele sunt mai lungi decât venele mele..." deci: mai stau răstignită în bobul de ploaie acum clipele sunt mai lungi decât venele mele... si apoi prelucrat putin mai departe ca sa sustina aceasta afirmatie. text bun intre doua ploi...
pentru textul : de la o ploaie la alta dePagini