bianca, adrian, va multumesc pentru opinii. va continua acest eseu, la un moment dat. poate voi reusi sa pun si niste fotografii (pana acum nu am reusit nici macar in pagina de autor).
Nu am chef si nici timp sa stau sa scriu justificari de penite. Exista si varianta sa mai comentez pe sitele asta cand o sa am timp de scris comentarii justificatoare de penite. Voi alegeti. Daca Emilian ar avea conditiile financiare si economice ale lui Sorescu, Stanescu si ceilalti enumerati de voi, ar fi mai mare ca ei, in ierarhia culturala romaneasca. Emilian, ce zici tu despre volum sunt texte infantile, ma scuzi. E important sa scoti zeci de volume, nu unul. Si nu ma refer la numarul de exemplare. E mai important ca banii aruncati pe copaci morti intru nemurirea poeziei, sa ii donezi la o casa de copii. Am auzit ca la Brumar s-a ajuns la 4-5 mii lei si mai mult. Piei, satana! Eu o sa imi scot volumul pe 1 cd si atat, ma costa 1 leu.
Insist pentru forma corectă a verbului "aşază" (nu "aşează") și pentru adăugarea a ceva la cele două titluri identice (de exemplu I și II) pentru a le diferenția. Uite, spre exemplu, dacă te uiți în dreapta la comentarii, se poate crede că sunt trei comentarii la același poem, ori nu e așa. Când e gata, te rog click pe atenție editor!
Posibil să fii interesat de răspunsurile la antepenultima și penultima întrebare de aici http://hermeneia.com/faq-page
profetul - sunt receptiv la sugestiile cititorilor. Și la aceea formulată de tine mă voi gândi, deși nu e același lucru. francisc - Moș Crăciun putem fii noi înșine. Într-un alt sonet al meu, scris pentru sărbătoarea Nașterii Domnului, spuneam așa : În orice staul pruncul Sfânt se naște / Și fiecare sat e-un Betleem.
un itinerar nu numai geografic dar de intensitate sufleteasca. jurnal spre calatorie. o calatorie indelung asteptata a sufletului. autorul se identifica cu el insusi reproducindu-si trecerea lui aparent incoerenta fragmentata prin aceasta lume. pasaje de exceptie "se lasă noaptea. din pământ ies oamenii pământii. ziua ei dorm pe băncile din gară. se agață de oamenii albi și oamenii roz. nu știu dacă se îmbracă în zdrențe ori dacă zdrențele se îmbracă în oameni. oamenii albi și oamenii roz le dau coji de pâine oamenii pământii încep viermuiala spre miezul pâinii. noaptea se întorc în pământ." sau "pașcani frisoane. locul unde nu m-a ajutat nimeni niciodată." multe lucruri cizelate desi in cantitati reduse. calitate. deschid citeodata site-ul si il caut pe Emilian Pal. de acolo de la "pârâul lui iov" numara cocorii si povesteste unui copil cine este/va fi cel/cea care ii va aduce primavara.
ai lipsă diacritice. eu zic să publici mai îngijit. am să trimit textul în șantier. îl corectezi și cînd ești convins că este gata apeși butonul cu atenție editor.
da, e aproape tragic. ne dam toti poeti nevoie mare si el, poetul, tace. si noi nici nu auzim cum tace. prea multe avem de zis. si prea putina poezie. semnificativ, desi eu as fi renuntat la ultimele 6 versuri. sau as fi pus altceva. ceva mai putin evident.
Mulţumesc Poema că te-ai oprit să priveşti şi să laşi un semn de apreciere. Personalitatea descrisă în cuvintele tale este o parte din ceea ce am dorit să exprim. Evocă una dintre cele mai însemnate persoane din viaţa mea, personalitatea cea mai puternică. Am înrămat o lacrimă, cu mare durere sufletească, cu revoltă, cu neputinţă, dar cu nespusă tandreţe.
Ştefan, mă onorează prezenţa ta sub haiku-urile mele. Nu au prea mulţi cititori, dar sunt bucuroasă pentru cei ce îşi fac timp să contemple imaginile înrămate în cuvinte.
Zâmbesc la sintagma ,,cum trebuie" şi-ţi mulţumesc.
Mă bucur mult că le-ai vizualizat pe acestea două. Se şi întrevede o legătură între ele: urcuşul spre lumină şi purtătorii de lumină. Vezi, haiku-ul nu folosşte metafora, doar o focalizează pe cea existentă lângă noi, atât de aproape ochiului şi inimii.
Te mai aştept şi la viitoarele poeme.
trecerea clipelor în vârtejul de roți, când iubirea se aruncă macilor, în câmp - textul meu cu haine vechi și petece de alb nou comentariul tău, prea frumos, prea târziu regăsit - mulțumesc, Marina
mulțumesc anna pentru aprecieri! mă încântă faprul că am scris un poem care ți-a plăcut. sper că și altora. ai dreptate în privința iubirii. Dante spune despre ea că "mișcă sori și stele". te mai aștept cu drag.
puțin cam previzibil textul dar nu deranjează neaparat. aș fi vrut poate să mă surprindă cu ceva. am eu teoria asta (poate naivă, poate modernistă) cum că viața are oricînd un potențial spre neprevăzut. dar să nu ne amăgim...
poate mi se pare nițeluș cam dură imaginea cu broasca rîioasă deși înțeleg că se vrea o apartenență la același filon metaforic acvatic dintre cele mai multe care trec prin text. este un text frumos chiar dacă nu extraordinar. și apoi titlul mi se pare puțin cam prea „pilduitor” deși, recunosc, am făcut și eu asta uneori. deși nu sînt un mare fan al imperativului „hei”, aici totuși are ceva tandru și reușește să rămînă poetic, în opinia mea.
la o a doua citire textul îmi pare echilibrat.
"peste" ca vers unitar nu merge, eventual unești primele 2 versuri, în "peste un sărut". de asemenea cele 2 succesiuni ne-dorit/ne-fericirea dau pe verticală repetiția "ne-ne". poți folosi "o condamnare" în loc de condamnându-mă, dacă dorești. îmi place ideea, îndeosebi finalul "un trecut fără măști în cortegiul meschin al certitudinilor". îmi dă de gândit percepția dragostei ca vid între naștere și moarte, între cele două chipuri ale facerii. :) văd aici mai mult un gând, o reflectare, amplă, profundă, nu poem. oricum, structura de coloană implică alegerea aparte și cu atenție a versurilor-cuvinte.
Nu știu dacă mă voi putea lăsa "constrânsă" de această imagine, dar trebuia să las un semn Arancăi: felicitări, m-ai făcut să văd albastrul din poză. Primul tău vers este fermecător, mai ales în context. Desigur, am citit și restul, dar tot aici m-am întors" lumea este o rochie albastră de catifea decolorată". Merită să fie titlul acestei compoziții. Btw: nu se mai folosesc diacriticile sau e doar o scăpare?
mulțumesc de trecere. GREÁBĂN grébene n. 1) (la unele animale, în special la cabaline și bovine) Partea proeminentă a corpului dintre gât și spinare. 2) Creastă a unui munte. [Pl. și grebeni] /<sl. grebeni
imi amintesc privirea interogativa a doamnei Baetica, profa mea de romana din liceu, cand a rostit fix aceeasi intrebare retorica la ce-i dusesem eu de citit. mi-am amintit si atat, este doar o coincidenta. te-am citit si te citesc in ultima vreme, de cate ori am ocazia. se simte la tine in poeme ceva ce abia azi am reusit sa-mi clarifric: o oboseala a sentimentului, o dramatica si neputincioasa cautare a ferestrei intr-un cub ermetic inchis.
ar fi interesant de citit un astfel de poem al tau, cu un astfel de titlu.
Ma las coplesita fara de voie de dulcele-amar al acestei poezii, de puterea ta de sugestie a unui imposibil perpetuu prin alaturarea albastrului cu "neculoarea" negru - suspendarea trecutului ca o umbra peste realitatea cunoscuta numai de doi. Am impresia ca am asistat la o mica sceneta de teatru, foarte "aproape", asa cum numai in fata scenei te poti simti, de personaje. Am o mica retinere la "La fel cum stii sa te scufunzi in ochii mei", si cred ca stii de ce, dar cred eu ca nu ai putut opri versul asta. Poate renunti cumva la "in ochii mei", sau gasesti alta expresie, nu stiu... dulce rau.
chiar mi-a placut. nu știu, dar mi se pare total diferit față de ceea ce scrii în mod normal. are sens, mesaj, finețe.
dar, într-adevăr ultima strofă e din alt film. unul chiar prost
Călin, m-a găsit cumva aproape imaginea poemului tău, chiar dureros de familară aș spune, dar nu știu ce să spun de formă... Îmi dau seama că e elaborată, sunt legăturile aproape invizibile pe care și le țes ele singur lucrurile, și totuși, nu mă pot împaca deloc cu, de exemplu, repetiția ideii în versurile "umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite", greutatea expresiei în "Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă" (aici aș fi văzut mai degrabă poiana înecată, cu inversiunea în oglindă necesară), și oarecum lipsa de originalitate a expresiei "înfioară înserarea / cu-ntrebări". Ai să-mi spui, probabil, că am "spart" toată poezia, iar eu te voi întreba dacă nu crezi că ideea este suficient de puternică pentru a o lua de la capăt. Pentru că eu așa simt aici.
Adevarul e ca ai dreptate perfecta Bianca... e de modificat acolo, nu voi schimba insa aici ca sa nu las comm-ul fara obiect. Cateodata mai merge si un paharel de vorba, este? :-) Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
bianca, adrian, va multumesc pentru opinii. va continua acest eseu, la un moment dat. poate voi reusi sa pun si niste fotografii (pana acum nu am reusit nici macar in pagina de autor).
pentru textul : Stil, Moda, Costum – o idee despre frumos deNu am chef si nici timp sa stau sa scriu justificari de penite. Exista si varianta sa mai comentez pe sitele asta cand o sa am timp de scris comentarii justificatoare de penite. Voi alegeti. Daca Emilian ar avea conditiile financiare si economice ale lui Sorescu, Stanescu si ceilalti enumerati de voi, ar fi mai mare ca ei, in ierarhia culturala romaneasca. Emilian, ce zici tu despre volum sunt texte infantile, ma scuzi. E important sa scoti zeci de volume, nu unul. Si nu ma refer la numarul de exemplare. E mai important ca banii aruncati pe copaci morti intru nemurirea poeziei, sa ii donezi la o casa de copii. Am auzit ca la Brumar s-a ajuns la 4-5 mii lei si mai mult. Piei, satana! Eu o sa imi scot volumul pe 1 cd si atat, ma costa 1 leu.
pentru textul : story of a city deCe este o aforemă?
pentru textul : (3) Aforeme deInsist pentru forma corectă a verbului "aşază" (nu "aşează") și pentru adăugarea a ceva la cele două titluri identice (de exemplu I și II) pentru a le diferenția. Uite, spre exemplu, dacă te uiți în dreapta la comentarii, se poate crede că sunt trei comentarii la același poem, ori nu e așa. Când e gata, te rog click pe atenție editor!
pentru textul : Anna Karenina dePosibil să fii interesat de răspunsurile la antepenultima și penultima întrebare de aici http://hermeneia.com/faq-page
profetul - sunt receptiv la sugestiile cititorilor. Și la aceea formulată de tine mă voi gândi, deși nu e același lucru. francisc - Moș Crăciun putem fii noi înșine. Într-un alt sonet al meu, scris pentru sărbătoarea Nașterii Domnului, spuneam așa : În orice staul pruncul Sfânt se naște / Și fiecare sat e-un Betleem.
pentru textul : Există în decembrie o seară deda, un titlu ar fi bun si pentru ca ar respecta regulamentul. dar oare ar dori si autorul aceasta?
pentru textul : .. deCred ca textele 2 si 3 erau chiar celelate texte (sunt mentionati autorii). Textul lui A.A.A este primul.
pentru textul : După noi, galopul deun itinerar nu numai geografic dar de intensitate sufleteasca. jurnal spre calatorie. o calatorie indelung asteptata a sufletului. autorul se identifica cu el insusi reproducindu-si trecerea lui aparent incoerenta fragmentata prin aceasta lume. pasaje de exceptie "se lasă noaptea. din pământ ies oamenii pământii. ziua ei dorm pe băncile din gară. se agață de oamenii albi și oamenii roz. nu știu dacă se îmbracă în zdrențe ori dacă zdrențele se îmbracă în oameni. oamenii albi și oamenii roz le dau coji de pâine oamenii pământii încep viermuiala spre miezul pâinii. noaptea se întorc în pământ." sau "pașcani frisoane. locul unde nu m-a ajutat nimeni niciodată." multe lucruri cizelate desi in cantitati reduse. calitate. deschid citeodata site-ul si il caut pe Emilian Pal. de acolo de la "pârâul lui iov" numara cocorii si povesteste unui copil cine este/va fi cel/cea care ii va aduce primavara.
pentru textul : pârâul lui iov denu sunt familiarizata cu limbajul HTML...deci nu am nici cea mai vaga idee despre cum ar trebui sa postez o imagine..
pentru textul : dimineață la nice deai lipsă diacritice. eu zic să publici mai îngijit. am să trimit textul în șantier. îl corectezi și cînd ești convins că este gata apeși butonul cu atenție editor.
pentru textul : Dilemă divină deda, e aproape tragic. ne dam toti poeti nevoie mare si el, poetul, tace. si noi nici nu auzim cum tace. prea multe avem de zis. si prea putina poezie. semnificativ, desi eu as fi renuntat la ultimele 6 versuri. sau as fi pus altceva. ceva mai putin evident.
pentru textul : azi e 15... deMulţumesc Poema că te-ai oprit să priveşti şi să laşi un semn de apreciere. Personalitatea descrisă în cuvintele tale este o parte din ceea ce am dorit să exprim. Evocă una dintre cele mai însemnate persoane din viaţa mea, personalitatea cea mai puternică. Am înrămat o lacrimă, cu mare durere sufletească, cu revoltă, cu neputinţă, dar cu nespusă tandreţe.
pentru textul : Portret Neterminat denu sînt neaparat convins. de ceea ce spui. dar am facut cîteva modificări. şi nu e neaparat cald. cred că s-a răcit. şi poate asta displace
pentru textul : oscilațiile podurilor lumii deeu am crezut prima data ca subtitlul este "prepelițe în piatră" deh, caracterele astea românești...
pentru textul : papillon deŞtefan, mă onorează prezenţa ta sub haiku-urile mele. Nu au prea mulţi cititori, dar sunt bucuroasă pentru cei ce îşi fac timp să contemple imaginile înrămate în cuvinte.
pentru textul : Haiku (9) - Neguri şi reverii deZâmbesc la sintagma ,,cum trebuie" şi-ţi mulţumesc.
Mă bucur mult că le-ai vizualizat pe acestea două. Se şi întrevede o legătură între ele: urcuşul spre lumină şi purtătorii de lumină. Vezi, haiku-ul nu folosşte metafora, doar o focalizează pe cea existentă lângă noi, atât de aproape ochiului şi inimii.
Te mai aştept şi la viitoarele poeme.
trecerea clipelor în vârtejul de roți, când iubirea se aruncă macilor, în câmp - textul meu cu haine vechi și petece de alb nou comentariul tău, prea frumos, prea târziu regăsit - mulțumesc, Marina
pentru textul : ne-ajunge mâine, ca un tren demulțumesc anna pentru aprecieri! mă încântă faprul că am scris un poem care ți-a plăcut. sper că și altora. ai dreptate în privința iubirii. Dante spune despre ea că "mișcă sori și stele". te mai aștept cu drag.
pentru textul : Mă duc și mă duc depuțin cam previzibil textul dar nu deranjează neaparat. aș fi vrut poate să mă surprindă cu ceva. am eu teoria asta (poate naivă, poate modernistă) cum că viața are oricînd un potențial spre neprevăzut. dar să nu ne amăgim...
pentru textul : ultima filă din jurnalul unei octogenare romantice depoate mi se pare nițeluș cam dură imaginea cu broasca rîioasă deși înțeleg că se vrea o apartenență la același filon metaforic acvatic dintre cele mai multe care trec prin text. este un text frumos chiar dacă nu extraordinar. și apoi titlul mi se pare puțin cam prea „pilduitor” deși, recunosc, am făcut și eu asta uneori. deși nu sînt un mare fan al imperativului „hei”, aici totuși are ceva tandru și reușește să rămînă poetic, în opinia mea.
la o a doua citire textul îmi pare echilibrat.
"peste" ca vers unitar nu merge, eventual unești primele 2 versuri, în "peste un sărut". de asemenea cele 2 succesiuni ne-dorit/ne-fericirea dau pe verticală repetiția "ne-ne". poți folosi "o condamnare" în loc de condamnându-mă, dacă dorești. îmi place ideea, îndeosebi finalul "un trecut fără măști în cortegiul meschin al certitudinilor". îmi dă de gândit percepția dragostei ca vid între naștere și moarte, între cele două chipuri ale facerii. :) văd aici mai mult un gând, o reflectare, amplă, profundă, nu poem. oricum, structura de coloană implică alegerea aparte și cu atenție a versurilor-cuvinte.
pentru textul : via sepia deNu știu dacă mă voi putea lăsa "constrânsă" de această imagine, dar trebuia să las un semn Arancăi: felicitări, m-ai făcut să văd albastrul din poză. Primul tău vers este fermecător, mai ales în context. Desigur, am citit și restul, dar tot aici m-am întors" lumea este o rochie albastră de catifea decolorată". Merită să fie titlul acestei compoziții. Btw: nu se mai folosesc diacriticile sau e doar o scăpare?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 demulțumesc de trecere. GREÁBĂN grébene n. 1) (la unele animale, în special la cabaline și bovine) Partea proeminentă a corpului dintre gât și spinare. 2) Creastă a unui munte. [Pl. și grebeni] /<sl. grebeni
pentru textul : verdegri deimi amintesc privirea interogativa a doamnei Baetica, profa mea de romana din liceu, cand a rostit fix aceeasi intrebare retorica la ce-i dusesem eu de citit. mi-am amintit si atat, este doar o coincidenta. te-am citit si te citesc in ultima vreme, de cate ori am ocazia. se simte la tine in poeme ceva ce abia azi am reusit sa-mi clarifric: o oboseala a sentimentului, o dramatica si neputincioasa cautare a ferestrei intr-un cub ermetic inchis.
pentru textul : un cavaler pentru milady dear fi interesant de citit un astfel de poem al tau, cu un astfel de titlu.
Ma las coplesita fara de voie de dulcele-amar al acestei poezii, de puterea ta de sugestie a unui imposibil perpetuu prin alaturarea albastrului cu "neculoarea" negru - suspendarea trecutului ca o umbra peste realitatea cunoscuta numai de doi. Am impresia ca am asistat la o mica sceneta de teatru, foarte "aproape", asa cum numai in fata scenei te poti simti, de personaje. Am o mica retinere la "La fel cum stii sa te scufunzi in ochii mei", si cred ca stii de ce, dar cred eu ca nu ai putut opri versul asta. Poate renunti cumva la "in ochii mei", sau gasesti alta expresie, nu stiu... dulce rau.
pentru textul : un octombrie pentru totdeauna detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : anunt dechiar mi-a placut. nu știu, dar mi se pare total diferit față de ceea ce scrii în mod normal. are sens, mesaj, finețe.
pentru textul : Zile prin care trecem ca oamenii dedar, într-adevăr ultima strofă e din alt film. unul chiar prost
cre că corect e „al temii”, întradevăr. se poate corecta, nu-i bai
pentru textul : noapte cu plată deCălin, m-a găsit cumva aproape imaginea poemului tău, chiar dureros de familară aș spune, dar nu știu ce să spun de formă... Îmi dau seama că e elaborată, sunt legăturile aproape invizibile pe care și le țes ele singur lucrurile, și totuși, nu mă pot împaca deloc cu, de exemplu, repetiția ideii în versurile "umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite", greutatea expresiei în "Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă" (aici aș fi văzut mai degrabă poiana înecată, cu inversiunea în oglindă necesară), și oarecum lipsa de originalitate a expresiei "înfioară înserarea / cu-ntrebări". Ai să-mi spui, probabil, că am "spart" toată poezia, iar eu te voi întreba dacă nu crezi că ideea este suficient de puternică pentru a o lua de la capăt. Pentru că eu așa simt aici.
pentru textul : Atâta abis deAdevarul e ca ai dreptate perfecta Bianca... e de modificat acolo, nu voi schimba insa aici ca sa nu las comm-ul fara obiect. Cateodata mai merge si un paharel de vorba, este? :-) Andu
pentru textul : la un pahar de vorbă demulțumesc pentru opinii și recomandări. paul, e mult a spune și că aș fi un începător în proză. dar încerc.
pentru textul : cercul - episodul 3 demă gândesc/ deci nu sunt eu
duce la clişeu, un cugito de care s-a tras în toate direcţiile. plasarea în registrul ironic nu o salvează.
vinovăție
unei zile
sau
articulat,
-vinovăţia-
unei zile ?
pentru textul : delirice VII dePagini