Mulțumesc mult de comentariu, dragă Sixtus. Versurile de mai sus m-au ajutat să mă eliberez (măcar parțial) de starea apăsătoare generată de întâmplările din viața mea din ultima vreme și să-mi mai regăsesc din optimismul de altă dată. Ultimele două versuri făceau, cum deja ai observat, aluzie la Tibet... Poate voi reuși chiar să scriu mai bine pe viitor. Am observat că încercările mele de versuri de altă dată erau prea repetitive și prea încărcate.
nu, că trebuia să revin. cum ai putut scrie frumusețea asta de versuri...:
pe timp de ceață ce se adună
ca un infinit în jurul unui băț
cu care mâni oile la păscut iarna
există atâta imagine pentru mine aici... deci un super poem. Avea dreptate Alina când zicea de talent. Da!
citesc și recitesc cu mare drag! și masha e o tipă inteligentă foc. merita valsul:)
Faina idee, insa textul nu e poezie, cel putin nu asa cum as percepe eu... mai degraba subiect de gandire, de ce nu si de polemica. Prea multe ipoteze, prea multe explicatii... n-o fi incadrat gresit? Dar la urma urmei, ce e sexul oral? cateva minute de liniste. Andu
Cât despre ... o să cred că deoarece am postat cel mai adesea în acest site, era cazul să mai ajungă şi pe acolo câte una, cred că ți-ai format o opinie greșită despre criteriile de evaluare/aprobare a textelor de către editori.
Cu toții avem zile mai grele... deci să zâmbim și să mergem mai departe :)
Este nevoie de mult talent pentru a materializa prin cuvant repere ale unor astfel de experiente. Eu nu am reusit niciodata decat sa sugerez, poate doar sa aproximez palid astfel de trairi. Te felicit pentru ca tu reusesti mai mult.
Monica, din tot ce ai postat aici, poezia aceasta mi-a plăcut cel mai mult. Te mai miri că nu am nici o critică? (loc pentru emoticon...) M-am tot gândit că, lăsând a trece mai mult timp între prima citire și următoarea, voi reuși să las un semn mai consistent, dar.... nu prea e stilul meu să fac filozofie pe marginea unui text care pur și simplu mi-a plăcut și pe care îl găsesc din orice punct de vedere reușit. ... și totuși: ce bine că, în afară de vizetă, ai avut și fereastră. Gratiile erau doar de decor, și ele în slujba iluziilor bine "vândute", nu?
Mari, Prea despuiata alegoria textului tau fericiti cei saraci cu duhul cei din urma vor fi cei dintai. E ciudat cum textul acela al tau care ti-a atras si premiul aferent avea acel ceva non-canonic care face atat de mult bine poeziei intr-un raport intim cu religia. Asemenea scrieri (cea de fata) imi amintesc de o figura de pe agonia, pe numele sau florin caragiu, care e un baiat super, educat, finut, religios pana in maduva oaselor, insa din pacate dpdv literar nu scrie mai mult decat un diacon care nu a chiulit de la lectiile de limba si literatura romana ca altii sub pretextul ca trebuie sa se roage sau sa faca matanii. Mari, sa cauti in continuare poezia scrisa cu sufletul. Si daca se face ca eu am varsta tatalui tau natural asta inseamna ca tu ai putea sa-mi fi fiica, dar te rog sa ma crezi ca nu simt asa, uneori am impresia ca esti mult mai batrana decat mine, ceea ce este terifiant. Renunta te rog la a mai scrie texte asa de batrancioase. Andu
Mi-a plăcut ideea textului și jocul de cuvinte cu fluturele. Titlul, deși sună bine, pare ceva pur și simplu „pompos” ca să dea bine. Sau poate mă înșel și nu văd eu legătura.
o polaritate inversată o metamorfoză urbană sugerînd un perpetuum mobile în care robotizarea(cum altfel?) e iminentă. cred că toți trecem prin aseamenea stări în ultima vreme. dar meritul pentru mesaj aparține autorului.
Notă:
“de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc”
fie:
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca un neobosit trenuleț nemțesc
fie(dacă vrei cu pe):
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc
rotindu-se în mine
in afara de cumva-ul din al doilea vers, poemul este perfect. probabil ca daca ar mai fi existat optiunea de preferate l-as fi cules. ma mir ca n-a fost remarcat de ieri pana azi.
Regret că trebuie să revin (pentru că pe H se șterg comentarii), volumul acesta de versuri este o risipă de hârtie iar Dorin Cozan (Cocozan cum îmi place mie să-l alint uneori) este un foarte slab scriitor de poezie, un începător.
Lipsit de orice fel de inspirație, el își trimite prozodia într-un teritoriu doar de el știut, undeva între suprarealism țărănism și asterix și obelix.
Mereu m-am întrebat de unde provin aplaudacii acestui bugetar de la circa de filozofie, prăfuit deși încă tânăr și care nu este capabil să scrie un vers.
Alma, nu-ti multumesc, e bine? :-) Si de unde toate disclaimerurile astea? Ca doar nu oi fi vreun copil sa ma supar daca nu-ti place castelul meu de nisip... Uite: nu ma supar deloc, la mine se vede, de ex, mult mai bine de pe ecranul de-acasa decat de pe cel de la serviciu, nu este foarte clar, dar asta este intentionat, culoarea e si ea aleasa cu grija si chiar spune ceva (ma rog, am vrut eu sa spuna, daca ai rabdare iti recomand sa faci un zoom... e o vizuala, nu uita, te rog). Cat despre asezarea scrisului in pagina... am incercat s ale pun peste tot in alta parte, dar nu au vrut sa stea. Mie mi s-a parut ca se potrivesc acolo, in coltul din dreapta jos, acolo unde s-a adunat toata plaja deasupra... daca as fi vrut sa pastrez axele de simetrie taiam altfel poza... si stiu si eu cate ceva despre asta. L-as fi pus insa din ratiuni de lumina undeva in dreapta sus... dar atunci nu ar mai fi avut, in conceptia mea, nicio legatura cu ideea. Poate insa ca nu am reusit sa sustin asa cum te asteptai, nu-i bai, data viitoare, sper, ma voi intampla altfel. Na, ca nu-ti multumec. Ca ma bucur insa ca treci am voie sa spun?
Iulia, cum am spus - poate neclar - şi în primul comentariu, ştiu de mult că densitatea punctelor de suspensie e toxică, deci îţi dau dreptate de pe acum. Mă rog, nu ştiu cât ţie sau principiului la care făceam referire mai înainte. Cineva, nu mai reţin cine, spunea că scriitorul slab se recunoaşte după câte puncte de suspensie pune. Dar revin - scena aia (şi doar aia) e de asemenea natură încât cere acele puncte, iar principiul trebuie încălcat. Mai mult de atât nu mai am ce să zic.
Silviu, poate că ne-om întâlni cine știe, mulțumesc pentru cuvinte, ca întotdeauna se simte dincolo de ele căldură.
Adrian, sincer nici eu nu mă dau în vânt după, dar nici nu aș spune că mă deranjează din cale afară. oricum cred că peste 10 ani am tot amânat, din diverse motive, inculsiv din cel al unei cenzuri nemiloase față de mine, să scot un volum. i-a venit sorocul, deși tot sunt nemulțumit.
Andu, pentru liniștea ta, nu am plătit eu cartea, nici prietenii mei(cu firme nici nu prea am, poate vreo 2-3 profesori), deci fii pe pace. se paote și altfel. în altă ordine de idei, e interesant ceea ce spui, cu editarea unui volum, sub formă de premiu, marca H. numai că sunt niște chestii tehnice,zic eu, de stabilit și reguli clare din start, astfel ceea ce faci tu uneori(mai des) pe site, s-ar transforma într-un război de-a dreptul mizerabil.
Virgil, dacă cumva comentariul tău de sub al meu se referă la persoana mea vreau să protestez aici deschis și vehement re. asocierea mea cu manelele, este ce urăsc mai mult pe lumea asta, dealtfel sintagma manele și lumină folosită de tine este dublu jignitoare și îngăduie-mi te rog să o iau ca pe un atac la persoană brutal la care mă simt dator să răspund cu prima ocazie, cu orice risc, ca un nesimțit adică așa cum o faci și tu aici.
Dar dacă tu îți permiți să fii nesimțit în comentarii pe site-ul ăsta, de ce oare nu ai permite și altora să fie nesimțiți la rândul lor, nu?
Poate iese ceva creativitate din nesimțire pe Hermeneia, o idee marca Virgil Titarenco, manele și lumină veniți de luați de acilea!
Virgil, tu spui că "ma tem ca aceasta idee a artei "pure" intr-o existenta rupta de materie sau context este mai degraba o utopie. la urma urmei vorbim despre literatura aici sau despre o chestiune pur metafizica". Să înțeleg că mai e de lucru la forma poetică a acestui text?
doar câteva cuvinte-excelentă ultima parte. Un text ca un carusel.O însingurare răspândită în detalii și apoi o încercare de a o recupera. Ba frig ba cald. Mi-a lăsat un gust trist. O poezie faină. Habar nu am să spun despre ce este. Ar fi culmea să fie despre ceva care să se poată ordona. Mă bucur că am citit-o.Că ai scris-o.
mulţămesc ţie pentru popas şi ăle cuvinte de să le pui la rană! păi de! ce să spui, că sunt nume din viaţa de toate zilele. iar faptele s-au întâmplat... ceva vreme să fie. un singur lucru mi-e foarte clar: mi-e dor de viaţa la ţară (cu sau fără insinuare...)!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, e un text scris la cald - the global warming and all - si poate mai mergea dichisit si pieptanat insa brut si mie imi pare destul de..superb!:p
si remember...just look busy!
Cheers,
C
pentru textul : Ain't life a poem? dee cu totul altceva. sta mult mai bine ultimul vers iar metafora asta este cu totul aparte: "stă de veghe liniștea în clopotul cu îngeri"
pentru textul : răsărit deMulțumesc mult de comentariu, dragă Sixtus. Versurile de mai sus m-au ajutat să mă eliberez (măcar parțial) de starea apăsătoare generată de întâmplările din viața mea din ultima vreme și să-mi mai regăsesc din optimismul de altă dată. Ultimele două versuri făceau, cum deja ai observat, aluzie la Tibet... Poate voi reuși chiar să scriu mai bine pe viitor. Am observat că încercările mele de versuri de altă dată erau prea repetitive și prea încărcate.
pentru textul : Neant denu, că trebuia să revin. cum ai putut scrie frumusețea asta de versuri...:
pe timp de ceață ce se adună
ca un infinit în jurul unui băț
cu care mâni oile la păscut iarna
există atâta imagine pentru mine aici... deci un super poem. Avea dreptate Alina când zicea de talent. Da!
pentru textul : vals pentru masha decitesc și recitesc cu mare drag! și masha e o tipă inteligentă foc. merita valsul:)
ce nu imi place mie la "aerul metalic al iernii" este predictibilitatea expresiei. acum, la o citire ulterioara
pentru textul : suflet fără trup deFaina idee, insa textul nu e poezie, cel putin nu asa cum as percepe eu... mai degraba subiect de gandire, de ce nu si de polemica. Prea multe ipoteze, prea multe explicatii... n-o fi incadrat gresit? Dar la urma urmei, ce e sexul oral? cateva minute de liniste. Andu
pentru textul : cea mai mare problemă II deOtilia, uneori e mult mai util să ne autoevaluăm, să identificăm cauzele care au dus la încadrarea (nu „aruncarea”) unui text în șantier. Desigur, uneori se oferă explicații, alteori nu. Editorii nu au această obligație.
http://hermeneia.com/faq-page - o pagină cu întrebări și răspunsuri utile.
În cazul de față, sunt explicațiile necesare pe paginile următoare:
http://hermeneia.com/content/ce_este_santierul_literar_pe_site_ul_hermen...
http://hermeneia.com/content/nu_am_primit_nicio_motivatie_pentru_trimite...
Cât despre ... o să cred că deoarece am postat cel mai adesea în acest site, era cazul să mai ajungă şi pe acolo câte una, cred că ți-ai format o opinie greșită despre criteriile de evaluare/aprobare a textelor de către editori.
Cu toții avem zile mai grele... deci să zâmbim și să mergem mai departe :)
pentru textul : şi s-au ales cu mine deEste nevoie de mult talent pentru a materializa prin cuvant repere ale unor astfel de experiente. Eu nu am reusit niciodata decat sa sugerez, poate doar sa aproximez palid astfel de trairi. Te felicit pentru ca tu reusesti mai mult.
pentru textul : Meditație deCristina, multumesc pentru aprecieri si poezie infinita!
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" deMonica, din tot ce ai postat aici, poezia aceasta mi-a plăcut cel mai mult. Te mai miri că nu am nici o critică? (loc pentru emoticon...) M-am tot gândit că, lăsând a trece mai mult timp între prima citire și următoarea, voi reuși să las un semn mai consistent, dar.... nu prea e stilul meu să fac filozofie pe marginea unui text care pur și simplu mi-a plăcut și pe care îl găsesc din orice punct de vedere reușit. ... și totuși: ce bine că, în afară de vizetă, ai avut și fereastră. Gratiile erau doar de decor, și ele în slujba iluziilor bine "vândute", nu?
pentru textul : e-REM de:) ok, imi pare bine pentru ca ii pare bine. e vorba despre o persoana careia de obicei nu ii pare bine:)
pentru textul : părere deMari, Prea despuiata alegoria textului tau fericiti cei saraci cu duhul cei din urma vor fi cei dintai. E ciudat cum textul acela al tau care ti-a atras si premiul aferent avea acel ceva non-canonic care face atat de mult bine poeziei intr-un raport intim cu religia. Asemenea scrieri (cea de fata) imi amintesc de o figura de pe agonia, pe numele sau florin caragiu, care e un baiat super, educat, finut, religios pana in maduva oaselor, insa din pacate dpdv literar nu scrie mai mult decat un diacon care nu a chiulit de la lectiile de limba si literatura romana ca altii sub pretextul ca trebuie sa se roage sau sa faca matanii. Mari, sa cauti in continuare poezia scrisa cu sufletul. Si daca se face ca eu am varsta tatalui tau natural asta inseamna ca tu ai putea sa-mi fi fiica, dar te rog sa ma crezi ca nu simt asa, uneori am impresia ca esti mult mai batrana decat mine, ceea ce este terifiant. Renunta te rog la a mai scrie texte asa de batrancioase. Andu
pentru textul : Mesaj către orașul din noi deMi-a plăcut ideea textului și jocul de cuvinte cu fluturele. Titlul, deși sună bine, pare ceva pur și simplu „pompos” ca să dea bine. Sau poate mă înșel și nu văd eu legătura.
pentru textul : aripi în buzunarul de la spate deo polaritate inversată o metamorfoză urbană sugerînd un perpetuum mobile în care robotizarea(cum altfel?) e iminentă. cred că toți trecem prin aseamenea stări în ultima vreme. dar meritul pentru mesaj aparține autorului.
Notă:
“de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc”
fie:
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca un neobosit trenuleț nemțesc
fie(dacă vrei cu pe):
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc
rotindu-se în mine
sau variante.
pentru textul : scrisori imaginare II dein afara de cumva-ul din al doilea vers, poemul este perfect. probabil ca daca ar mai fi existat optiunea de preferate l-as fi cules. ma mir ca n-a fost remarcat de ieri pana azi.
pentru textul : mâine vine altul să-mi repare patul deRegret că trebuie să revin (pentru că pe H se șterg comentarii), volumul acesta de versuri este o risipă de hârtie iar Dorin Cozan (Cocozan cum îmi place mie să-l alint uneori) este un foarte slab scriitor de poezie, un începător.
pentru textul : Baletistul-lansare de carte deLipsit de orice fel de inspirație, el își trimite prozodia într-un teritoriu doar de el știut, undeva între suprarealism țărănism și asterix și obelix.
Mereu m-am întrebat de unde provin aplaudacii acestui bugetar de la circa de filozofie, prăfuit deși încă tânăr și care nu este capabil să scrie un vers.
singura porțiune pe care o pot remarca este:
„îmi ascund carnea sub pielea copacilor,
pentru textul : Căzut din cer deîmi este cu neputinţă să înţeleg ce vor
şi fug.”
Alma, nu-ti multumesc, e bine? :-) Si de unde toate disclaimerurile astea? Ca doar nu oi fi vreun copil sa ma supar daca nu-ti place castelul meu de nisip... Uite: nu ma supar deloc, la mine se vede, de ex, mult mai bine de pe ecranul de-acasa decat de pe cel de la serviciu, nu este foarte clar, dar asta este intentionat, culoarea e si ea aleasa cu grija si chiar spune ceva (ma rog, am vrut eu sa spuna, daca ai rabdare iti recomand sa faci un zoom... e o vizuala, nu uita, te rog). Cat despre asezarea scrisului in pagina... am incercat s ale pun peste tot in alta parte, dar nu au vrut sa stea. Mie mi s-a parut ca se potrivesc acolo, in coltul din dreapta jos, acolo unde s-a adunat toata plaja deasupra... daca as fi vrut sa pastrez axele de simetrie taiam altfel poza... si stiu si eu cate ceva despre asta. L-as fi pus insa din ratiuni de lumina undeva in dreapta sus... dar atunci nu ar mai fi avut, in conceptia mea, nicio legatura cu ideea. Poate insa ca nu am reusit sa sustin asa cum te asteptai, nu-i bai, data viitoare, sper, ma voi intampla altfel. Na, ca nu-ti multumec. Ca ma bucur insa ca treci am voie sa spun?
pentru textul : Urme de dor deIulia, cum am spus - poate neclar - şi în primul comentariu, ştiu de mult că densitatea punctelor de suspensie e toxică, deci îţi dau dreptate de pe acum. Mă rog, nu ştiu cât ţie sau principiului la care făceam referire mai înainte. Cineva, nu mai reţin cine, spunea că scriitorul slab se recunoaşte după câte puncte de suspensie pune. Dar revin - scena aia (şi doar aia) e de asemenea natură încât cere acele puncte, iar principiul trebuie încălcat. Mai mult de atât nu mai am ce să zic.
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman - 3 -) deSilviu, poate că ne-om întâlni cine știe, mulțumesc pentru cuvinte, ca întotdeauna se simte dincolo de ele căldură.
pentru textul : Sebastian ȘUFARIU... cel nebun după poezie deAdrian, sincer nici eu nu mă dau în vânt după, dar nici nu aș spune că mă deranjează din cale afară. oricum cred că peste 10 ani am tot amânat, din diverse motive, inculsiv din cel al unei cenzuri nemiloase față de mine, să scot un volum. i-a venit sorocul, deși tot sunt nemulțumit.
Andu, pentru liniștea ta, nu am plătit eu cartea, nici prietenii mei(cu firme nici nu prea am, poate vreo 2-3 profesori), deci fii pe pace. se paote și altfel. în altă ordine de idei, e interesant ceea ce spui, cu editarea unui volum, sub formă de premiu, marca H. numai că sunt niște chestii tehnice,zic eu, de stabilit și reguli clare din start, astfel ceea ce faci tu uneori(mai des) pe site, s-ar transforma într-un război de-a dreptul mizerabil.
Ia sa vedem cinge gaseste incoerente in "discursul" meu "critic"! Ce zici, Boba?
pentru textul : Descântec deVirgil, dacă cumva comentariul tău de sub al meu se referă la persoana mea vreau să protestez aici deschis și vehement re. asocierea mea cu manelele, este ce urăsc mai mult pe lumea asta, dealtfel sintagma manele și lumină folosită de tine este dublu jignitoare și îngăduie-mi te rog să o iau ca pe un atac la persoană brutal la care mă simt dator să răspund cu prima ocazie, cu orice risc, ca un nesimțit adică așa cum o faci și tu aici.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral deDar dacă tu îți permiți să fii nesimțit în comentarii pe site-ul ăsta, de ce oare nu ai permite și altora să fie nesimțiți la rândul lor, nu?
Poate iese ceva creativitate din nesimțire pe Hermeneia, o idee marca Virgil Titarenco, manele și lumină veniți de luați de acilea!
Virgil, tu spui că "ma tem ca aceasta idee a artei "pure" intr-o existenta rupta de materie sau context este mai degraba o utopie. la urma urmei vorbim despre literatura aici sau despre o chestiune pur metafizica". Să înțeleg că mai e de lucru la forma poetică a acestui text?
pentru textul : karuna deda, aveti dreptate, cred ca se poate mai bine... mai las sa se aseze putin ideile si incerc sa revin la text.
pentru textul : cântec de iubire oarbă dee forma finală!
pentru textul : poeții dorm în vaze deaaaa... nu mai îmi spune...uitasem că ai un apetit pentru subsoluri. god bless your google.
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie dedoar câteva cuvinte-excelentă ultima parte. Un text ca un carusel.O însingurare răspândită în detalii și apoi o încercare de a o recupera. Ba frig ba cald. Mi-a lăsat un gust trist. O poezie faină. Habar nu am să spun despre ce este. Ar fi culmea să fie despre ceva care să se poată ordona. Mă bucur că am citit-o.Că ai scris-o.
pentru textul : Poezie pentru orbi deAm tot modificat codul respectiv, dar n-am scăpat de dreptunghiul liber de sub melodie. N-am reuşit nimic mai bun, decât această aliniere de acum.
pentru textul : Ţigări de foi, un ziar sau o poveste de Crăciun? depoet roman sau poet român?? atenție la diacritice!
pentru textul : poet latin demulţămesc ţie pentru popas şi ăle cuvinte de să le pui la rană! păi de! ce să spui, că sunt nume din viaţa de toate zilele. iar faptele s-au întâmplat... ceva vreme să fie. un singur lucru mi-e foarte clar: mi-e dor de viaţa la ţară (cu sau fără insinuare...)!
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie dePagini