...acum ajung aici... Felicitări Adina, ai un scris ce întotdeauna mi-a atras atenția printr-o simplitate necăutată, intensitate ascuțită și căldură pentru lector, îmi place cum scrii și e declarație oficială.(tre' să zâmbim puțin). Felicitări Marina pentru prezentare și inițiativă!Este benefică hermeneii și membrilor ei, printre care și eu. cu gânduri bune, paul
Ioana, inainte de toate te felicit din nou pentru acest poem. Din pacate, ai ..noroc: si aici textele tale devin pretexte pentru polemici care nu vizeaza intelegerea textului si analiza lui. promit sa revin cu niste chei de lectura aici. al dvs, francisc, solul
de titlu, tecstu asta pacatuieste prin banalitate. cred ca am citit sute la fel. de fiecare data construit un cadru care vine sa iti spuna ceva la final. in general o reteta 80cista sau, daca adaugam ceva sex sau liricoid explicit devine doomiist. aici domina ternul, plictisitorul ca un mixer de facut creme. amestec de imagini asa zis de efect care nu sustin nici o emotie. e un produs de duzina, un spray marca FA. o afbricatie neautentica si se simte din falsul vocii pana in iubirea nr 44. nu e nici un gram de trama, nu e nicio chestie dadatoare de puls. fals.
nu neg ca poate fi privit si ca un experiment. la urma urmei parerea mea este ca tot ce scriu eu poate fi privit ca un experiment. dupa parerea mea textul acesta nefiind nici mai mult nici mai putin experiment decit celelalte texte ale mele. dar pe cit de adevarat este acest lucru pe atit de cert este ca in observatiile urmatoare demonstrezi ca nu ai inteles cam nimic din ce am scris eu aici. acum, stiu ca e usor sa fac o astfel de afirmatie dar te asigur ca e asa. probabil ca trebuie sa fii ceva mai profund ca sa intelegi.
îmi pare că dai explicații care nu ajută în lirismul poeziei, cum ar fi: "cuvinte pe care oricum/ tu nu le-ai fi rostit niciodată...", adică aici "ORICUM" și "NICIODATĂ", în opinia mea, nu își au rostul. de asemenea, "bucuria STRIGATĂ" sau "visuri IEFTINE", care, mai mult decât atât, mi se par un clișeu. mai spun că poemul este plin de potențial și poartă imagini reușite.
ciorile călăresc ceața
războinici pe timp de pace copacii
se ascund de picurii mari ai ploii
iar tu nu vrei să îți strivească fața
îți place doar să îi auzi cum se frâng
de acoperișuri
fiarele lumii zboară
din creangă în creangă
ca un infinit în jurul unui băț
cu care mâni oile la păscut iarna
în jur kilometri întregi
de nimic
Da, versul final redă spusele fetiţei, care, în ciuda exprimării ,,agramate" are atâta candoare, atâta perfecţiune în gramatica inimii de copil! Ar fi trebuit să îmi dau seama. Iertare!
„de ce ar trebui să-mi pese de îngeri”?
pentru că într-o zi a fost văzut trecând
un înger cu o carte în mâini...:)
mi-a plăcut poemul acesta acid, și în același timp, meditativ.
aduc aici numai câteva strofe, cele cu care îmi văd mai bine propriile gânduri
„iar cerul nu le poate prevedea pe toate
decât dacă se prăbuşeşte de capul lui
în al nostru până la refuz
eu
sunt prea ocupat să mă găsesc pe mine
în mine
să aflu de ce rugineşte îndrăgostirea
...
ar trebui osândiţi să meargă în genunchi
să vadă de aproape nebunia rătăcind în pietre”
cât despre „sfat”... hm! bun sfat, dar greu de urmat!
refuzul unui drum, a unui canon sau lucru bine-stiut presupune luarea la cunostinta a pre-judecatilor care limiteaza spatiul si timpul, transformandu-le in substante absolute, neverificabile si nesubstituibile. orice mecca isi are pietrele ei si mortii ei ii inghite alternativa -un nou ce/askalon-, o templu, o armata, un rege proscris, un oras, un bar, in fapt, ceea ce atrage hic et nunc asigura, in urma demitizarii, o renastere, printr-un militantism pana la urma ca orice inrolare, plin de religiozitate insistenta prietenului/a familiarului si respingerea lui, in scopul reconfigurarii actului initiatic, in mijlocul unei benzinarii/consumismului etc. solicita o re-cunoastere a propriei Fețe, prin aruncarea adevarului in Fața celuilalt: "ei ma bat pe mine" e, aici, o ascunsa lupta de viata si de moarte: daca salvare nu e, nimic nu e, nimic macar nimicul
Alma, aici a nu lua în serios are alt sens, cu totul diferit de amuzament, de superficialitate. Ci să te poți desprinde de iluzie. Să te poți detașa. Să poți dilua apartenențele. Cât despre timpuri, aici sunt împletite, vizibil, un trecut imperfect, un prezent cumva discontinuu, un viitor improbabil, o revenire în prezent. Nu am ales întâmplător jocul cu timpurile. Și am evitat să rămână doar prezentul. Și să compun trecutul. :) Mulțumesc, așternerea ta aici are un sens greu de pus în cuvinte, acum.
Da Madalina aici este poezie... mi-a placut cum e scrisa si atmosfera pe care o degaja. Aici... "forma albastră de cruce"... de la ce vine albastrul acesta? E vorba de cer?
Ela, pe ce site-uri de literatură interactive ai citit tu astfel de recenzii "realizate de specialiști" și de critici literari? Încă o dată, m-ai jignit cu neîncrederea ta în valorile pe care le promovez eu. Dar e părerea ta și voi ține cont pe viitor. Afirmi că "tot ce contează este autenticitatea, nu falsitatea valorilor", de acord, dar faci această afirmație în contextul de mai sus. Să înțeleg că valorile mele nu sunt autentice, că promovez false valori? Poate că te înșeli, dar timpul va dovedi cine a avut dreptate. Mulțumesc.
Alma, cu bucurie citesc comentariul tău, am mai avut o sumedenie de păreri, dar nimeni n-a vorbit despre acel final cu "ziua de mâine". Mulțumesc ochiului atent și finei percepții. Penița mi-o pun la pana de gâscă pentru mâinele poeziei.
atât, cum a remarcat şi Virgil. Interiorul e plat, finalul ar fi ceva, dar reformulat. Cum adică " cu ferestre spre interiorul cetăţii
unde lipsesc cu totul scările
la care lucrez acum."??? După o imagine expresivă ("cu ferestre spre interiorul cetăţii") hm...dacă acum lucrez la scări, logic e că ele nu lipsesc, nu? Apoi, după ce rezolvi problema asta de logică, ai putea şterge tot logic pe "acum", e-n plus...
Spor la meşterit!
Cred că nu este unul din textele tale reprezentative, Nuța! Te citesc cu drag, însă! Toți avem momente mai bune sau mai puțin bune. Sensibilitatea ta este remarcabilă! Gând bun!
Eh!, nimic nu este ceea ce pare, Cami. Deoarece pentru mine contează și va continua mereu să conteze ceea ce spui, Beniamin, "așa" ori ceva de două silabe, da, merge acolo. Le caut. Mulțumesc pentru "Timpul" acordat.
finalul e interesant dar restul e insipid ca un șlagăr
cel mai amuzant mi s-a părut versul „eu femeie i-am smuls dalta...” - ce bine că ne-ai informat că nu ești bărbat că nu prea ne dădusem seama cînd ți s-au zvîntat sînii. oricum devenea complicată situația dacă nu ne anunțai... iar un venus bărbat chiar era ceva inedit.
Mie mi-a placut mai ales creativitatea ce se intrezareste indaratul textului si senzatia de joc abia inventat care parca indeamna lectorul sa ii fie partas. In rest am gasit laolalta formulari deosebite si modalitati de expresie banale insa totul e perfectibil iar poezia aceasta are virtutile ei care trebuie evidentiate.
Nu ştiu cu adevărat ce este poezia, dar am o idee destul de bună despre ce nu este. Sau ce nu mai este.
...Cert e că, acum un secol, două, trei, în general, poezia era, literalmente, un mod de viaţă. Se trăia la propriu, şi nu doar în momentul scrierii. De acolo autenticitatea clasicilor. De acolo rezistenţa lor peste vreme. Acum, când poezia ajunge la stadiul de hobby, e foarte mult. Sunt foarte mulţi care o scriu fie din moft, fie din narcisim, fie din dorinţa de a dovedi că pot.
...Poezia nu se naşte din suferinţă, dar valoarea ei, da. În linii mari, şi fără să folosesc mari cuvinte, poezia ar trebui să fie o încercare (mereu sortită nereuşitei) de desăvârşire. Ar trebui să universalizeze emoţii particulare. Poezia veritabilă se află mereu într-un raport inconştient cu adevărurile inefabile şi cu moartea. De aici nevoia limbajului metaforic.
...Dacă în proză, sudoarea poate masca lipsa marelui talent, ori chiar a talentului, în poezie, acest lucru este imposibil. Dacă în proză autorul poate lipsi de la întâlnirea cu cititorul, ascuzându-se, eventual, într-un personaj, în poezie, autorul nu poate lipsi de la nicio întâlnire. Sunt autori care scriu (bine) din travaliu - poezia cerebrală, sunt alţi autori care scriu din predispoziţie/talent - poezia inspirată, şi sunt alţii care scriu din transă - poezia revelată. Ei, dar sunt unii care scriu din transă, talent şi travaliu în acelaşi timp. Cred că aceia sunt genii.
...Nu cred că poezia de azi, repet, mă refer la poezia veritabilă, este mai slabă decât poezia de acum un secol, două doar prin sine. Un rol vital îl joacă şi felul în care este percepută de publicul de azi. În timpurile noastre, poezia, în afara spaţiului ei, nu de puţine ori, este batjocorită şi negată. Există poeţi cărora le este jenă să afirme in public că scriu.
...Poezia poate fi un mod prin care ne asigurăm că nu ne vom urî pentru că nu am încercat să facem ceva pentru noi, prin noi. Eu, prin poezie, devin mai frumos şi mai înţelept. Sau, cel puţin, îmi place să cred acest lucru. Bineînţeles, nu este imposibil, ba chiar, aş spune, e probabil ca, peste timp, părerea-mi de acum să se schimbe radical.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
si finalul poate fi o poezie in sine.
de acord in rest cu cristina.
as scapa de rozul ala.
pentru textul : de fapt tot un scenariu prost de...acum ajung aici... Felicitări Adina, ai un scris ce întotdeauna mi-a atras atenția printr-o simplitate necăutată, intensitate ascuțită și căldură pentru lector, îmi place cum scrii și e declarație oficială.(tre' să zâmbim puțin). Felicitări Marina pentru prezentare și inițiativă!Este benefică hermeneii și membrilor ei, printre care și eu. cu gânduri bune, paul
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deda, mulţumesc, nu ştiu de ce la mine nu mergea. Sincer îmi pare rău pentru deranj, poate nu se va mai întâmpla, la poezii ar fi mai rău.
pentru textul : Prezenţă de spirit demultumesc Virgil de trecere şi comentariu.
pentru textul : Trădarea e semnul apocaliptic deIoana, inainte de toate te felicit din nou pentru acest poem. Din pacate, ai ..noroc: si aici textele tale devin pretexte pentru polemici care nu vizeaza intelegerea textului si analiza lui. promit sa revin cu niste chei de lectura aici. al dvs, francisc, solul
pentru textul : portarul de la spital dede titlu, tecstu asta pacatuieste prin banalitate. cred ca am citit sute la fel. de fiecare data construit un cadru care vine sa iti spuna ceva la final. in general o reteta 80cista sau, daca adaugam ceva sex sau liricoid explicit devine doomiist. aici domina ternul, plictisitorul ca un mixer de facut creme. amestec de imagini asa zis de efect care nu sustin nici o emotie. e un produs de duzina, un spray marca FA. o afbricatie neautentica si se simte din falsul vocii pana in iubirea nr 44. nu e nici un gram de trama, nu e nicio chestie dadatoare de puls. fals.
pentru textul : kore2 decum e mai bine, să scrii ”frumos” sau nu? Și în definitiv care este definiția frumosului? Oricum, am înțeles unde bați și e posibil să ai dreptate.
Toate cele bune! Revenirea ta a însuflețit atmosfera pe site.
pentru textul : necro inc. deerr: şi al comportamentului - şi după comportament
pentru textul : I just started a small electrical fire in my grandmother’s apartment and short-circuited every plug in her house. denu neg ca poate fi privit si ca un experiment. la urma urmei parerea mea este ca tot ce scriu eu poate fi privit ca un experiment. dupa parerea mea textul acesta nefiind nici mai mult nici mai putin experiment decit celelalte texte ale mele. dar pe cit de adevarat este acest lucru pe atit de cert este ca in observatiile urmatoare demonstrezi ca nu ai inteles cam nimic din ce am scris eu aici. acum, stiu ca e usor sa fac o astfel de afirmatie dar te asigur ca e asa. probabil ca trebuie sa fii ceva mai profund ca sa intelegi.
pentru textul : cînd o fată de douăzeci de ani deîmi pare că dai explicații care nu ajută în lirismul poeziei, cum ar fi: "cuvinte pe care oricum/ tu nu le-ai fi rostit niciodată...", adică aici "ORICUM" și "NICIODATĂ", în opinia mea, nu își au rostul. de asemenea, "bucuria STRIGATĂ" sau "visuri IEFTINE", care, mai mult decât atât, mi se par un clișeu. mai spun că poemul este plin de potențial și poartă imagini reușite.
pentru textul : Bilet pe o toamnă devarianta mea,
ciorile călăresc ceața
războinici pe timp de pace copacii
se ascund de picurii mari ai ploii
iar tu nu vrei să îți strivească fața
îți place doar să îi auzi cum se frâng
de acoperișuri
fiarele lumii zboară
pentru textul : vals pentru masha dedin creangă în creangă
ca un infinit în jurul unui băț
cu care mâni oile la păscut iarna
în jur kilometri întregi
de nimic
Da, versul final redă spusele fetiţei, care, în ciuda exprimării ,,agramate" are atâta candoare, atâta perfecţiune în gramatica inimii de copil! Ar fi trebuit să îmi dau seama. Iertare!
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie de„de ce ar trebui să-mi pese de îngeri”?
pentru că într-o zi a fost văzut trecând
un înger cu o carte în mâini...:)
mi-a plăcut poemul acesta acid, și în același timp, meditativ.
aduc aici numai câteva strofe, cele cu care îmi văd mai bine propriile gânduri
„iar cerul nu le poate prevedea pe toate
decât dacă se prăbuşeşte de capul lui
în al nostru până la refuz
eu
sunt prea ocupat să mă găsesc pe mine
în mine
să aflu de ce rugineşte îndrăgostirea
...
ar trebui osândiţi să meargă în genunchi
să vadă de aproape nebunia rătăcind în pietre”
cât despre „sfat”... hm! bun sfat, dar greu de urmat!
mulțumesc pentru el și pentru poezia lui. :)
pentru textul : tratament de...acum e înspre bine. Dar Marina, pare o lansare mitică:) nu de elită cum a și fost. straight to the bone, cu gânduri bune, paul
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester derefuzul unui drum, a unui canon sau lucru bine-stiut presupune luarea la cunostinta a pre-judecatilor care limiteaza spatiul si timpul, transformandu-le in substante absolute, neverificabile si nesubstituibile. orice mecca isi are pietrele ei si mortii ei ii inghite alternativa -un nou ce/askalon-, o templu, o armata, un rege proscris, un oras, un bar, in fapt, ceea ce atrage hic et nunc asigura, in urma demitizarii, o renastere, printr-un militantism pana la urma ca orice inrolare, plin de religiozitate insistenta prietenului/a familiarului si respingerea lui, in scopul reconfigurarii actului initiatic, in mijlocul unei benzinarii/consumismului etc. solicita o re-cunoastere a propriei Fețe, prin aruncarea adevarului in Fața celuilalt: "ei ma bat pe mine" e, aici, o ascunsa lupta de viata si de moarte: daca salvare nu e, nimic nu e, nimic macar nimicul
pentru textul : askalon deAlma, aici a nu lua în serios are alt sens, cu totul diferit de amuzament, de superficialitate. Ci să te poți desprinde de iluzie. Să te poți detașa. Să poți dilua apartenențele. Cât despre timpuri, aici sunt împletite, vizibil, un trecut imperfect, un prezent cumva discontinuu, un viitor improbabil, o revenire în prezent. Nu am ales întâmplător jocul cu timpurile. Și am evitat să rămână doar prezentul. Și să compun trecutul. :) Mulțumesc, așternerea ta aici are un sens greu de pus în cuvinte, acum.
pentru textul : dona alba deDa Madalina aici este poezie... mi-a placut cum e scrisa si atmosfera pe care o degaja. Aici... "forma albastră de cruce"... de la ce vine albastrul acesta? E vorba de cer?
pentru textul : Scrie în locul meu deEla, pe ce site-uri de literatură interactive ai citit tu astfel de recenzii "realizate de specialiști" și de critici literari? Încă o dată, m-ai jignit cu neîncrederea ta în valorile pe care le promovez eu. Dar e părerea ta și voi ține cont pe viitor. Afirmi că "tot ce contează este autenticitatea, nu falsitatea valorilor", de acord, dar faci această afirmație în contextul de mai sus. Să înțeleg că valorile mele nu sunt autentice, că promovez false valori? Poate că te înșeli, dar timpul va dovedi cine a avut dreptate. Mulțumesc.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deparca as fi citit o primavara aducatoare de moarte...
pentru textul : cine scâncește la ușa aceasta? deAlma, cu bucurie citesc comentariul tău, am mai avut o sumedenie de păreri, dar nimeni n-a vorbit despre acel final cu "ziua de mâine". Mulțumesc ochiului atent și finei percepții. Penița mi-o pun la pana de gâscă pentru mâinele poeziei.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit deIn regula, nicio suparare! poate am s-o mai revizuiesc! Multumesc!
pentru textul : Depresivă deatât, cum a remarcat şi Virgil. Interiorul e plat, finalul ar fi ceva, dar reformulat. Cum adică " cu ferestre spre interiorul cetăţii
pentru textul : Sosesc corăbii deunde lipsesc cu totul scările
la care lucrez acum."??? După o imagine expresivă ("cu ferestre spre interiorul cetăţii") hm...dacă acum lucrez la scări, logic e că ele nu lipsesc, nu? Apoi, după ce rezolvi problema asta de logică, ai putea şterge tot logic pe "acum", e-n plus...
Spor la meşterit!
Cred că nu este unul din textele tale reprezentative, Nuța! Te citesc cu drag, însă! Toți avem momente mai bune sau mai puțin bune. Sensibilitatea ta este remarcabilă! Gând bun!
pentru textul : legendă cu oameni de rând deObservaţiile tale sunt bune, îţi multumesc pentru aprecierea şi înţelegerea deplină a textului.
pentru textul : Cu fiecare cuvânt deSă auzim numai de bine în noul an,
Silvius
textul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester deEh!, nimic nu este ceea ce pare, Cami. Deoarece pentru mine contează și va continua mereu să conteze ceea ce spui, Beniamin, "așa" ori ceva de două silabe, da, merge acolo. Le caut. Mulțumesc pentru "Timpul" acordat.
pentru textul : Rugăciune de zi definalul e interesant dar restul e insipid ca un șlagăr
pentru textul : venus decel mai amuzant mi s-a părut versul „eu femeie i-am smuls dalta...” - ce bine că ne-ai informat că nu ești bărbat că nu prea ne dădusem seama cînd ți s-au zvîntat sînii. oricum devenea complicată situația dacă nu ne anunțai... iar un venus bărbat chiar era ceva inedit.
Si editorii cum se pot vedea altfel decat cautat asiduu in pagina de autori?
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – deMie mi-a placut mai ales creativitatea ce se intrezareste indaratul textului si senzatia de joc abia inventat care parca indeamna lectorul sa ii fie partas. In rest am gasit laolalta formulari deosebite si modalitati de expresie banale insa totul e perfectibil iar poezia aceasta are virtutile ei care trebuie evidentiate.
pentru textul : car în rucsac o balerină ce strănută mereu deNu ştiu cu adevărat ce este poezia, dar am o idee destul de bună despre ce nu este. Sau ce nu mai este.
...Cert e că, acum un secol, două, trei, în general, poezia era, literalmente, un mod de viaţă. Se trăia la propriu, şi nu doar în momentul scrierii. De acolo autenticitatea clasicilor. De acolo rezistenţa lor peste vreme. Acum, când poezia ajunge la stadiul de hobby, e foarte mult. Sunt foarte mulţi care o scriu fie din moft, fie din narcisim, fie din dorinţa de a dovedi că pot.
...Poezia nu se naşte din suferinţă, dar valoarea ei, da. În linii mari, şi fără să folosesc mari cuvinte, poezia ar trebui să fie o încercare (mereu sortită nereuşitei) de desăvârşire. Ar trebui să universalizeze emoţii particulare. Poezia veritabilă se află mereu într-un raport inconştient cu adevărurile inefabile şi cu moartea. De aici nevoia limbajului metaforic.
...Dacă în proză, sudoarea poate masca lipsa marelui talent, ori chiar a talentului, în poezie, acest lucru este imposibil. Dacă în proză autorul poate lipsi de la întâlnirea cu cititorul, ascuzându-se, eventual, într-un personaj, în poezie, autorul nu poate lipsi de la nicio întâlnire. Sunt autori care scriu (bine) din travaliu - poezia cerebrală, sunt alţi autori care scriu din predispoziţie/talent - poezia inspirată, şi sunt alţii care scriu din transă - poezia revelată. Ei, dar sunt unii care scriu din transă, talent şi travaliu în acelaşi timp. Cred că aceia sunt genii.
...Nu cred că poezia de azi, repet, mă refer la poezia veritabilă, este mai slabă decât poezia de acum un secol, două doar prin sine. Un rol vital îl joacă şi felul în care este percepută de publicul de azi. În timpurile noastre, poezia, în afara spaţiului ei, nu de puţine ori, este batjocorită şi negată. Există poeţi cărora le este jenă să afirme in public că scriu.
...Poezia poate fi un mod prin care ne asigurăm că nu ne vom urî pentru că nu am încercat să facem ceva pentru noi, prin noi. Eu, prin poezie, devin mai frumos şi mai înţelept. Sau, cel puţin, îmi place să cred acest lucru. Bineînţeles, nu este imposibil, ba chiar, aş spune, e probabil ca, peste timp, părerea-mi de acum să se schimbe radical.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? dePagini