Mi-s buzele arse, pecete zilelor ploioase.
Iubirea ta în forme ai turnat-o
Și m-ai zidit. Departe de ale lumii valuri.
Mai este timp afară? Mai plouă oare-n zori?
Prin gratii se strecoară fierbitele-ți cuvinte,
Durerea ce-n imagini se răsfiră, plăcere-i uneori.
Sunt piatra unghiulară, ce-n boltă se-nfiripă.
În locul osândit să poarte-n veci iubirea,
Răsufla-mă și lasă să m-ajungă amintirea.
Doar eu mai las o urma pe nisip? Hieroglifă
A celor ce au fost și vor mai fi,
Nisip. Căci plin este deșertul de iubiri.
Poezie:
Comentarii
hialin -
Un text care are nevoie de ceva prelucrari. Tema iubirii a devenit in sine o tema banala, de aceea trebuie prezentata dintr-un punct de vedere diferit sau trebuie "imbracata" foarte bine. Apoi, textul abunda in stereotipii "buzele arse", "ale lumii valuri", "locul osandit", "fierbintele-ti cuvine" (cred ca aveti o greseala la "fierbitele"). Versul "Mai este timp afară? Mai plouă oare-n zori?" este foarte banal, este lipsit de simtire, e gol. Intrebarile retorice sunt inexpresive. "Doar eu mai las o urma pe nisip? " formulare slaba. Incercati sa mai prelucrati textul. Ialin