singura pipă din oraș

imaginea utilizatorului yester

mi-aduc aminte când m-ai mințit prima dată
te apucase tusea și miroseai a farmacie
eram fericit ca în iarna asta
urmăream un reportaj despre câinii husky
și tu turuiai despre cum ai tot colindat
farmaciile după dulcolax ziceai
eu dădeam din cap aprobator
zâmbeam că ai ales
tocmai medicamentul ăsta
urmăream cu atenție reportajul și nu știam
cum să îți spun
cât de fericit sunt pentru că te străduiești
ca un copil de 10 ani să îmi ascunzi
că mi-ai luat cadou o pipă
că în sinea ta mă comparai cu eliade
tacticos și manierat și al tău
pentru care a meritat să stai juma’ de oră
în farmacia de lângă noi

versurile acestea s-au spart de podea
nu știu ce curge din ele
poate sirop de afine
noaptea alunecă peste noi
mă lipesc de tine ca de un un seif
pentru că sunt
un pic al tău un pic al lumii un pic
al nimănui

și asta mă face să dansez silențios
pe cel mai recent bootleg ridin’_clocks

Comentarii

Poate-am perceput prea mult,

Poate-am perceput prea mult, ori prea puţin, însă mi-a plăcut cinismul din primele nouă (9) versuri. (În treacăt, "tu turuiai" ar putea fi rescris, eliminându-se disonanţa "tu tu")

Am să fac acum o afirmaţie generală vizavi de textele tale: admir ştiinţa/simţul tău de-a face poezie mare prin cuvinte mici, şi nu invers. "Oratorismul" gratuit e ceva rar în textele tale.

Salutări!

Adrian,

Adrian, mă simt intimidat! Să nu mai spui la nimeni:)! Nici nu știu ce e aia poezie mare:)!
mulțam de popas și de savurarea cinismului. asta contează!
gând bun, om bun!

Eh,

Eh, "mare" pentru contextul nostru, al tuturor celor care încearcă - azi, aici, altundeva - cu pixu-n zbor, înţelegi tu. Plus de asta, (poezie mare, cuvinte mici) trebuia să-mi iasă şi mie formularea antitetică, nu? :).

Paul,

Paul, vreau să știi că mi-au plăcut
versurile acestea s-au spart de podea
nu știu ce curge din ele
poate sirop de afine