Am respectat în toate cele trei limbi metrica de 5-7-5 silabe specifică poeziei haiku. Versiune huțulă de fapt spune "E foarte frig", dar nu mi-a plăcut cum sună în română, chiar dacă respectă metrica... Evident, s-ar putea pune "puternic", "amarnic", "cel groaznic", etc, dar nici una din variante nu mi-a plăcut cum sună...
ce-s alea "energii nupțiale"? și să nu-mi spuneți că n-am voie la cutia cu imaginație, că nu e cinstit. anyway, feminitatea e chestia aia de nu-i masculinitate. cred că la aia se referea marga.
Fain text iar titlul e de data asta foarte potrivit (Emilian ca si alti clasici in viata :-) nu nimereste titlurile mereu) Mi s-a parut cam fortat versul "il sun pe dumnezeu pe mobil" - avangardist dar parca prea de tot. Cred ca "il sun pe dumnezeu' ar fi fost deajuns, parerea mea. In rest, foarte reusita personificarea demiurgului venita, cum altfel la Emil decat din suflet. Chapeau, Andu
textul imi aminteste de corespondenta senzatiilor poetice, de indiscernabilele paradigme de ne-intelegere a lucrurilor de constructia unui clopot care sa amplifice si sa piarda sau sa nasca culorile. daca ele au un nume, in poezia feminina ele isi au locul in mod frecvent. dar la fel de important ramane si spatiul creat de liniste. el face posibila propagarea funiilor de care tragi sa anunti nasterea poetului in lume drumul sau ptr totdeauna si nu haosul care il urmeaza. asa e posibila risipirea si contopirea cu ....zambetul scheletelor.
Vă mulţumesc pentru atenţia acordată. Îmi cer scuze pentru neatenţie, dezacordul a rămas la modificarea textului, deoarece iniţial a fost "răsuflările", când am trecut la singular, din neatenţie, n-am schimbat şi acordul.
pentru lectura si comentariu. chiar daca esenta lui imi este... neplacuta, probabil ca asa e. de fapt, nu ma aplec, cu adevarat, nici in directia aia, nici in cealalta. ar fi chiar imposibil, la bruma de lectura pe care o detin ca unic proprietar. incerc si eu. uneori imi iese, de cele mai multe ori nu. cat despre text, e o combinatie intre o stare "de bine" si incercarea de a supralicita... "efectele razelor gamma asupra anemonelor".
Nu cred ca exigenta unui Domn, atunci cand vorbeste despre reguli, fie ele si gramaticale, si cand o face unei alte persoane, atragandu-i atentia, nu este semnul unei consecvente a caracterului si constiintei sale. Desigur, nu. Pentru ca tocmai aceasta consecventa a caracterului il face, sau, mai bine zis, ar trebui sa-l faca un profesionist sau cel putin un bun cunoscator a ceea ce spune. A aminti acum versetul biblic cu barna din propriul ochi ar fi superfluu, nu, Domnule? Pe noi nu ne intereseaza aici cum si de unde scrieti, nici de ce o faceti. Singura noastra problema vizeaza inconsecventa Domniei voastre si perseverenta in rau. Apoi, fara minime cunostinte despre scrierea poetica sau, daca nu, fara nicio intuitie in acest sens, fara experienta care ar fi trebuit sa fie - doar nu sunteti de ieri poet- nu vad daca nu ar fi mai indicat sa vorbesc cu peretii. Habotnicia de care dati dovata pe acest site, si cu siguranta nu doar aici, banuim noi, e semnul clar al unei deficiente de caracter si cultura. Pareti tipul bigotului si al sectarului, al fariseului daca vreti, care uita, inainte de toate, de spiritul literei sacre, incurcandu-se cu nasul sau fin in citate copiate si alea de pe Net. As zice acum: rusine! Dar prefer sa tac. Stiu ca nu voi schimba nimic. Stiu ca veti reveni si mai infocat si mai convins de prezenta Sf Duh care va arunca in lupta poetica (sic). NU sper nicio secunda ca va veti oferi scuzele de rigoare.
Fiti iubit, bre!
interesante textele. apreciez in mod special ultimul, pentru idee: clasica...si actuala... "vă invit în cortul meu umil azi nu avem decât pe noi la cină..." imaginea e stranie...ai putea sa ne spui putin mai mult despre ea?
am citit textul. mi se pare heteroclit din punctul de vedere al calitatii. nu imi plac sau nu imi spun absolut nimic urmatoarele versur (sau mi se par superflue)i: "al lui și al nostru,", "răsăriturile care nu mai răsar,", "toate, toate pe sufletul meu.", "O să-mi fac o metanie mare, mare", "Doamne miluiește-le!", "dar să rămânem până la final eu mama și tu tatăl lui.", etc. exista si formule demne de atentie precum: "țărâna ușoară de la toate nunțile lor,", "nădejdea coborâtă prin spărtura albastră,", "Mirosul de timbre creează în război mai multă dependență,". deci, opinia mea este ca ar trebui sa te hotarasti cum vrei sa scrii.
Virgil, daca tu vrei sa folosesti o limba moarta, nu te opreste nimeni. Ai fi intr-adevar deosebit, daca nici macar italienii nu folosesc vesuvius ci vesuvio! Probabil ca trebuie sa le scrii celor de la Academia Romana si sa le spui ca au gresit. In rest, cu cutia de nisip, trebuie sa recunosti ca mi-am facut intocmai datoria. Fiind un experiment, stiam ca vei aborda cu eleganta problema si vei fi deschis la sugestii. Iar experimentele trebuie mereu incurajate!
Eu am inteles ca norii sunt reci in "Umbrele norilor reci". Altfel ar fi fost "umbrele reci ale norilor"... ceea ce ar fi depasit 7 silabe. Evident ca norii nici nu pot fi altfel decat reci, temperaturile scad spre straturile superioare ale atmosferei, de unde si exprimarea oarecum tautologica daca e sa analizam sub aspect stiintific. La fel si spatiul din umbra, e mai rece decat exteriorul. Deci "reci" este superfluu. Nu se intelege ca greierii sunt sus. De fapt, cantecul lor devine omniprezent spre sfarsitul verii. Depinde cum ti-i imaginezi ca sunt localizati. Eu ii aud de jos sau de la nivelul urechilor. Relativ la luna, vor fi intotdeauna jos. Interesante insa aceste tranzitii intentionale ale tale, abrupte as spune, sus-greieri, jos-tu, sus-luna. Si ai dreptate, nu trebuie sa schimbi ca asa am spus eu ci trebuie sa fii mai atent in haiku-urile viitoare. Sa le gandesti/lucrezi mai mult. /O\
Paul, e chiar frumoasă versiunea ta, n-am, Doamne fereşte, ce interpreta greşit, dar e...altceva. A ieşit cu totul altceva faţă de ceea ce am vrut eu să trasmit. N-o să mă apuc acum să.mi explic tot textul, dar pentru exemplificare aleg:
Varianta originală :
caietul tău cu scoarţe vişinii
care şi-a tot amânat parada esteticii
o să-l vindem pe o gură de oxigen
nici o amintire nimic
biciuieşte-ţi zeii în seara aceasta
pentru ultima dată
să nu le rămână pe mâini
nici o urmă din adeneul tău
Varianta Paul:
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
caietul cu scoarţe vişinii e un manuscris care aşteaptă publicarea, în varianta ta devine parc copertat vişiniu, ceea ce, trebuie să admitem, nu-i chiar acelaşi lucru.
Chestia cu zeii şi cu nici o urmă de adeneu pe mâini e un îndemn de renunţare la idolii urbani, mă rog, diferiţi pt fiecare, nu are nici o importanţă că este vorba de discuţii mondene din cafenea sau mersul la cinema 3 D.
Adeneul ajunge pe mâinile lor prin...sărut, salivă, etc..
În varianta ta, „pentru că am pe mâini /urmele adeneului tău”, ar însemna că ea, persoana căreia mă adresez, mi-a sărutat, atins, mâinile, ceea ce iar nu e acceeaşi chestiune.
Şi mai sunt exemple. Dar, repet, îmi place varianta ta şi cred că ar fi interesant un astfel de joc, să vedem ce ar putea ieşi după tiparele altui autor.
Încă o dată, a mă supăra pe ceea ce ai scris tu, înseamnă să fiu cel puţin ingrat. Şi nu sunt. Nu pot deci decât să-ţi mulţumesc şi îmi doresc să ne citim, aici, pe Hermenia, cu plăcere în continuare.
Multam, Nicholas! e dintr-o lucrare ampla, incalcita si deocamdata vai de ea, care, totusi... se va finaliza candva:) deocamdata, mare parte e in mintea mea. bine ca e si acolo:) promit sa ajunga intregul la tine! cele bune, spor la scris si trait!
M-am gândit inițial să încerc ceva vizual, mai ales că am fotografii ale templului și ale celebrei grădini a pietrelor făcute chiar de mine. Dar, din postura de "din nou, nou venit" nu cred că am pe moment posibilitatea să adaug imagini ^_^. Mulțumesc mult, Mariana și Raluca, pentru impresiile pozitive.
Gorune, despre "intuitionismul logic" am putea, desigur impreuna, curge rauri de cerneala virtuala. Eu insa ma voi multumi aici sa-ti spun ca nici eu nu ma simt prea bine, iar Rees a fost intotdeauna un dragut. Multumesc tie pentru aceasta lectura. Andu
Imi pare rau daca am suparat pe cineva cu comentariul meu. Poate ca nu am inteles ceea ce ai vrut sa transmiti prin versurile tale. Sper ca toata lumea e bine.
Sensibilitate și grație în desfășurarea fasciculelor dintr-o ființă în alta (eu-tu-urile ce se întrepătrund ca o scriere deja stabilită înainte de nașterea lor). În primul vers: tu-un (tun) ar merita modificat, poate cu "tu mersul prin mine). Îmi plac gerunziile adjectivate folosite aici cu măsură. Strofa 1 pare cea mai simplă în expresie și compoziție, e ca un prolog, aluziv la ce urmează, sau ca un început timid. În a doua: acel "pentru că" poate lipsi, este implicită deducția și explicația. Și îi este suficient sieși (mulți de s la un loc în 3 cuvinte): e îndeajuns își este sugicient sau îi este lui însuși suficient. Atotsuficiența poate fi însă și metaforizată cumva. În a treia: ochiul include și pleoapa, tu știi. Acum depinde cum dorești să exprimi poetic. Cred că merită retușat. În a patra, primul vers "dușmanii mei sunt nevrozele mele". Aici ar trebui să spun că deja dacă sunt nevroze, toată lumea le are în societatea asta, în timpurile astea, indiferent de loc, fire, om etc. Poate dacă erau "psihozele" mele, atunci "dușmănia" asta ar fi avut sens. Crede-mă că nevroza este deja o cale adaptativă și se poate trăi cu ea. Iar în poezia asta chiar este ușor disonant versul.Poate "dușmanii mei sunt apele tulburi din mine" sau ceva de genul ăsta. Sau "melancoliile" mele, nu în sensul comun înțeles, ci de sensul clinic. Și "melancoliile" sunt în acord cu întunericul din versul 3. Julia Kristeva, literat și psihanalist francez, are o metaforă faină "soleil noir". În a cincea: poți renunța la "lor" din al treilea vers, ai deja "ventricolii lor" mai sus. Se înțelege că tot ale lor sunt și oasele. Uite violetul apare iar, mă întreb în acest rogvaiv de sfere dacă violetul conține așa cum îmi spuneai de curând și "n", violența. Fiindcă versul ultim din a șasea strofă parcă asta aduce în subînțeles: "din față talpa lor de cer din spate sângele cercului " - și aici ai cer-cercului. Poți evita, înlocuind cer sau cerc. Finalul cu "fișă de lumină" și echinocții readuce o spirală a trecerilor. Sunt aceleași teme de tine parcurse, adesea cu aceleași "semne": degete, echinocții, violet-verde, dumnezeu (cu atributele sale), ochi, scame, nord, mers... Apar ca și repere poetice. Întotdeauna m-am întrebat unde vor duce sau pe lângă ce altceva vei trece în această călătorie și cine îți va iniția pașii următori. Engrame.. Ela
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am respectat în toate cele trei limbi metrica de 5-7-5 silabe specifică poeziei haiku. Versiune huțulă de fapt spune "E foarte frig", dar nu mi-a plăcut cum sună în română, chiar dacă respectă metrica... Evident, s-ar putea pune "puternic", "amarnic", "cel groaznic", etc, dar nici una din variante nu mi-a plăcut cum sună...
pentru textul : Moroz (Ger) deAştept cu nerăbdare să ne vedem. Mă bucur tare că ne vom întâlni în acest cadru minunat, alături de minunaţii cai verzi. Mult succes!
pentru textul : George Precup şi Călin Sămărghiţan vin pentru o seară de poezie la Braşov demultumesc. imi vine sa scriu atit de multe lucruri acum incit e o placere sa tac
pentru textul : Vid de"își trăgeau sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii"
"nu ningea
dar eu mă prefăceam că ninge
suflam peste ceaiul fierbinte"
"dii câine-căluț
pentru textul : iarna întârzie la un film demai plimbă-mă pe sub pod
în nordul orașului
o să-ți cânt ușor
să mă îmbrățișeze fetița în bleumarin" - f frumos!
ce-s alea "energii nupțiale"? și să nu-mi spuneți că n-am voie la cutia cu imaginație, că nu e cinstit. anyway, feminitatea e chestia aia de nu-i masculinitate. cred că la aia se referea marga.
pentru textul : Feminitate sine qua non deFain text iar titlul e de data asta foarte potrivit (Emilian ca si alti clasici in viata :-) nu nimereste titlurile mereu) Mi s-a parut cam fortat versul "il sun pe dumnezeu pe mobil" - avangardist dar parca prea de tot. Cred ca "il sun pe dumnezeu' ar fi fost deajuns, parerea mea. In rest, foarte reusita personificarea demiurgului venita, cum altfel la Emil decat din suflet. Chapeau, Andu
pentru textul : tabloid deMultumțumesc Camelia de semn. Da, Marina, totul dinainte trebuie să fie banal și amorf ca să vedem bine strada aceea.
pentru textul : Orașul deca un balsam, căldura cuvintelor tale... :)
pentru textul : cântec de adormit singurătatea deîncă o dată, mulțumesc!
initial am citit "poezie fara umbrela pe sunete de hum drum" ;)) voi reveni cu un com asupra textului tau
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum detextul imi aminteste de corespondenta senzatiilor poetice, de indiscernabilele paradigme de ne-intelegere a lucrurilor de constructia unui clopot care sa amplifice si sa piarda sau sa nasca culorile. daca ele au un nume, in poezia feminina ele isi au locul in mod frecvent. dar la fel de important ramane si spatiul creat de liniste. el face posibila propagarea funiilor de care tragi sa anunti nasterea poetului in lume drumul sau ptr totdeauna si nu haosul care il urmeaza. asa e posibila risipirea si contopirea cu ....zambetul scheletelor.
pentru textul : clopotul de sticlă deVă mulţumesc pentru atenţia acordată. Îmi cer scuze pentru neatenţie, dezacordul a rămas la modificarea textului, deoarece iniţial a fost "răsuflările", când am trecut la singular, din neatenţie, n-am schimbat şi acordul.
pentru textul : chipul demultului depentru lectura si comentariu. chiar daca esenta lui imi este... neplacuta, probabil ca asa e. de fapt, nu ma aplec, cu adevarat, nici in directia aia, nici in cealalta. ar fi chiar imposibil, la bruma de lectura pe care o detin ca unic proprietar. incerc si eu. uneori imi iese, de cele mai multe ori nu. cat despre text, e o combinatie intre o stare "de bine" si incercarea de a supralicita... "efectele razelor gamma asupra anemonelor".
pentru textul : Gânduri bune! deNu cred ca exigenta unui Domn, atunci cand vorbeste despre reguli, fie ele si gramaticale, si cand o face unei alte persoane, atragandu-i atentia, nu este semnul unei consecvente a caracterului si constiintei sale. Desigur, nu. Pentru ca tocmai aceasta consecventa a caracterului il face, sau, mai bine zis, ar trebui sa-l faca un profesionist sau cel putin un bun cunoscator a ceea ce spune. A aminti acum versetul biblic cu barna din propriul ochi ar fi superfluu, nu, Domnule? Pe noi nu ne intereseaza aici cum si de unde scrieti, nici de ce o faceti. Singura noastra problema vizeaza inconsecventa Domniei voastre si perseverenta in rau. Apoi, fara minime cunostinte despre scrierea poetica sau, daca nu, fara nicio intuitie in acest sens, fara experienta care ar fi trebuit sa fie - doar nu sunteti de ieri poet- nu vad daca nu ar fi mai indicat sa vorbesc cu peretii. Habotnicia de care dati dovata pe acest site, si cu siguranta nu doar aici, banuim noi, e semnul clar al unei deficiente de caracter si cultura. Pareti tipul bigotului si al sectarului, al fariseului daca vreti, care uita, inainte de toate, de spiritul literei sacre, incurcandu-se cu nasul sau fin in citate copiate si alea de pe Net. As zice acum: rusine! Dar prefer sa tac. Stiu ca nu voi schimba nimic. Stiu ca veti reveni si mai infocat si mai convins de prezenta Sf Duh care va arunca in lupta poetica (sic). NU sper nicio secunda ca va veti oferi scuzele de rigoare.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deFiti iubit, bre!
Va multumesc pentru ganduri, aprecieri si sugestii. Voi tine cont de ele cand voi revizui poemul de fata!
pentru textul : micul război de pe scară deinteresante textele. apreciez in mod special ultimul, pentru idee: clasica...si actuala... "vă invit în cortul meu umil azi nu avem decât pe noi la cină..." imaginea e stranie...ai putea sa ne spui putin mai mult despre ea?
pentru textul : 6 manuscrise de Anti-haiku des-a notat. multam!
pentru textul : carnețelul albastru pe care scrie Diary deam citit textul. mi se pare heteroclit din punctul de vedere al calitatii. nu imi plac sau nu imi spun absolut nimic urmatoarele versur (sau mi se par superflue)i: "al lui și al nostru,", "răsăriturile care nu mai răsar,", "toate, toate pe sufletul meu.", "O să-mi fac o metanie mare, mare", "Doamne miluiește-le!", "dar să rămânem până la final eu mama și tu tatăl lui.", etc. exista si formule demne de atentie precum: "țărâna ușoară de la toate nunțile lor,", "nădejdea coborâtă prin spărtura albastră,", "Mirosul de timbre creează în război mai multă dependență,". deci, opinia mea este ca ar trebui sa te hotarasti cum vrei sa scrii.
pentru textul : Poem înainte de război deCostel, fii binevenit pe Hermeneia! cred că e prima ta postare aici. dacă mă-nșel... nu-i nimic, un gând bun în plus nu strică niciodată. :)
interesantă poezie!
„veneai roșie
și roșie la față
veșnicia se termină și ea”
final, mai ales, mi-a plăcut foarte mult, e cumva contradictoriu, neașteptat, are rol de liant al ideii. opinia mea, firrește...
pentru textul : Cămașa cea roșie demai trec pe aici.
Virgil, daca tu vrei sa folosesti o limba moarta, nu te opreste nimeni. Ai fi intr-adevar deosebit, daca nici macar italienii nu folosesc vesuvius ci vesuvio! Probabil ca trebuie sa le scrii celor de la Academia Romana si sa le spui ca au gresit. In rest, cu cutia de nisip, trebuie sa recunosti ca mi-am facut intocmai datoria. Fiind un experiment, stiam ca vei aborda cu eleganta problema si vei fi deschis la sugestii. Iar experimentele trebuie mereu incurajate!
pentru textul : scrisori imaginare deEu am inteles ca norii sunt reci in "Umbrele norilor reci". Altfel ar fi fost "umbrele reci ale norilor"... ceea ce ar fi depasit 7 silabe. Evident ca norii nici nu pot fi altfel decat reci, temperaturile scad spre straturile superioare ale atmosferei, de unde si exprimarea oarecum tautologica daca e sa analizam sub aspect stiintific. La fel si spatiul din umbra, e mai rece decat exteriorul. Deci "reci" este superfluu. Nu se intelege ca greierii sunt sus. De fapt, cantecul lor devine omniprezent spre sfarsitul verii. Depinde cum ti-i imaginezi ca sunt localizati. Eu ii aud de jos sau de la nivelul urechilor. Relativ la luna, vor fi intotdeauna jos. Interesante insa aceste tranzitii intentionale ale tale, abrupte as spune, sus-greieri, jos-tu, sus-luna. Si ai dreptate, nu trebuie sa schimbi ca asa am spus eu ci trebuie sa fii mai atent in haiku-urile viitoare. Sa le gandesti/lucrezi mai mult. /O\
pentru textul : Trei haikuri în limba română deOana, mulțumesc de reflex. "In that very day".
pentru textul : Sprint final, în gheare dePaul, e chiar frumoasă versiunea ta, n-am, Doamne fereşte, ce interpreta greşit, dar e...altceva. A ieşit cu totul altceva faţă de ceea ce am vrut eu să trasmit. N-o să mă apuc acum să.mi explic tot textul, dar pentru exemplificare aleg:
Varianta originală :
caietul tău cu scoarţe vişinii
care şi-a tot amânat parada esteticii
o să-l vindem pe o gură de oxigen
nici o amintire nimic
biciuieşte-ţi zeii în seara aceasta
pentru ultima dată
să nu le rămână pe mâini
nici o urmă din adeneul tău
Varianta Paul:
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
caietul cu scoarţe vişinii e un manuscris care aşteaptă publicarea, în varianta ta devine parc copertat vişiniu, ceea ce, trebuie să admitem, nu-i chiar acelaşi lucru.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deChestia cu zeii şi cu nici o urmă de adeneu pe mâini e un îndemn de renunţare la idolii urbani, mă rog, diferiţi pt fiecare, nu are nici o importanţă că este vorba de discuţii mondene din cafenea sau mersul la cinema 3 D.
Adeneul ajunge pe mâinile lor prin...sărut, salivă, etc..
În varianta ta, „pentru că am pe mâini /urmele adeneului tău”, ar însemna că ea, persoana căreia mă adresez, mi-a sărutat, atins, mâinile, ceea ce iar nu e acceeaşi chestiune.
Şi mai sunt exemple. Dar, repet, îmi place varianta ta şi cred că ar fi interesant un astfel de joc, să vedem ce ar putea ieşi după tiparele altui autor.
Încă o dată, a mă supăra pe ceea ce ai scris tu, înseamnă să fiu cel puţin ingrat. Şi nu sunt. Nu pot deci decât să-ţi mulţumesc şi îmi doresc să ne citim, aici, pe Hermenia, cu plăcere în continuare.
Marga, Marga, nu mai bine ai amușina tu o mușcată?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? dePaul, mulțumesc pentru trecere și semnul tău aurit! Valoreză mult! O duminică frumoasă în compania marelui poet Eminovici, doar e ziua lui, nu?:)
pentru textul : din băscuța roșie am scos iepurașul deMultam, Nicholas! e dintr-o lucrare ampla, incalcita si deocamdata vai de ea, care, totusi... se va finaliza candva:) deocamdata, mare parte e in mintea mea. bine ca e si acolo:) promit sa ajunga intregul la tine! cele bune, spor la scris si trait!
pentru textul : Jocuri și jucători deM-am gândit inițial să încerc ceva vizual, mai ales că am fotografii ale templului și ale celebrei grădini a pietrelor făcute chiar de mine. Dar, din postura de "din nou, nou venit" nu cred că am pe moment posibilitatea să adaug imagini ^_^. Mulțumesc mult, Mariana și Raluca, pentru impresiile pozitive.
pentru textul : 竜安寺 - Ryōan-ji deGorune, despre "intuitionismul logic" am putea, desigur impreuna, curge rauri de cerneala virtuala. Eu insa ma voi multumi aici sa-ti spun ca nici eu nu ma simt prea bine, iar Rees a fost intotdeauna un dragut. Multumesc tie pentru aceasta lectura. Andu
pentru textul : Astrofizica și logica intuiționistă – tȃrȃrea științei în obscurantism deImi pare rau daca am suparat pe cineva cu comentariul meu. Poate ca nu am inteles ceea ce ai vrut sa transmiti prin versurile tale. Sper ca toata lumea e bine.
pentru textul : Etaj VII dedaca finalul n-ar fi fost atat de...gazos. :(
pentru textul : râul de oxigen deSensibilitate și grație în desfășurarea fasciculelor dintr-o ființă în alta (eu-tu-urile ce se întrepătrund ca o scriere deja stabilită înainte de nașterea lor). În primul vers: tu-un (tun) ar merita modificat, poate cu "tu mersul prin mine). Îmi plac gerunziile adjectivate folosite aici cu măsură. Strofa 1 pare cea mai simplă în expresie și compoziție, e ca un prolog, aluziv la ce urmează, sau ca un început timid. În a doua: acel "pentru că" poate lipsi, este implicită deducția și explicația. Și îi este suficient sieși (mulți de s la un loc în 3 cuvinte): e îndeajuns își este sugicient sau îi este lui însuși suficient. Atotsuficiența poate fi însă și metaforizată cumva. În a treia: ochiul include și pleoapa, tu știi. Acum depinde cum dorești să exprimi poetic. Cred că merită retușat. În a patra, primul vers "dușmanii mei sunt nevrozele mele". Aici ar trebui să spun că deja dacă sunt nevroze, toată lumea le are în societatea asta, în timpurile astea, indiferent de loc, fire, om etc. Poate dacă erau "psihozele" mele, atunci "dușmănia" asta ar fi avut sens. Crede-mă că nevroza este deja o cale adaptativă și se poate trăi cu ea. Iar în poezia asta chiar este ușor disonant versul.Poate "dușmanii mei sunt apele tulburi din mine" sau ceva de genul ăsta. Sau "melancoliile" mele, nu în sensul comun înțeles, ci de sensul clinic. Și "melancoliile" sunt în acord cu întunericul din versul 3. Julia Kristeva, literat și psihanalist francez, are o metaforă faină "soleil noir". În a cincea: poți renunța la "lor" din al treilea vers, ai deja "ventricolii lor" mai sus. Se înțelege că tot ale lor sunt și oasele. Uite violetul apare iar, mă întreb în acest rogvaiv de sfere dacă violetul conține așa cum îmi spuneai de curând și "n", violența. Fiindcă versul ultim din a șasea strofă parcă asta aduce în subînțeles: "din față talpa lor de cer din spate sângele cercului " - și aici ai cer-cercului. Poți evita, înlocuind cer sau cerc. Finalul cu "fișă de lumină" și echinocții readuce o spirală a trecerilor. Sunt aceleași teme de tine parcurse, adesea cu aceleași "semne": degete, echinocții, violet-verde, dumnezeu (cu atributele sale), ochi, scame, nord, mers... Apar ca și repere poetice. Întotdeauna m-am întrebat unde vor duce sau pe lângă ce altceva vei trece în această călătorie și cine îți va iniția pașii următori. Engrame.. Ela
pentru textul : engrame dePagini