voi umblati in caln sau ce? dai in unul tipa doi, ceata lu' pitigoi? ma rog, nu vad nicio urma din atitudinea mea, care sa arate o lipsa de respect fata de cineva anume de aici. perche este in italiana, e greseala mea ca nu am gasit è-ul care va stanjeneste ata de mult. e un text slab?:)) daca citesc bine poeziile de pe aici ma face sa ma simt bine ca textul meu e slab. e liber oricine sa spuna ce vrea despre textele mele, eu sunt liber sa le dau dreptate. asa este cand nimersti in locuri mici cu bisericute bine cladite. ziua buna
accepted! :p
Andu, a poem is meant to be personal, do you write about things you don't give a damn? and in a way that means nothing to you?
PS How can I put this? I am sorry, Andu, things between us are not working out and I know that what I am about to say will hurt, but...I am in love with someone else...
Am să fac un comentariu aici pe textul tău care nu ține de textul în sine pentru că văd că de ceva timp se practică bătutul câmpilor cu voioșie pe lângă subiectul numit „literatură” Cum observ cu stupoare faptul că ți-am cerut deunăzi să mi se închidă contul și tu nu ai luat o hotărâre în legătură cu asta, consider îndreptățit să las niște rânduri explicative asupra deciziei tale de a mă transfera de la poziția de autor (poziție care mi s-a oferit prin cerere) la cea de novice. Prin urmare nu mi se pare un capăt de țară că sunt novice. Să nu se-nțeleagă greșit. Nu asta mă deranjează pe mine ci faptul că trebuia să fiți mai atenți când mi-ați atribuit statutul de autor hermeneia de la bun început. Sigur, trec și peste pasajul acesta și îmi spun: nu-i nimic este firesc să mai greșim, doar oameni suntem. De ce acum sunt novice și nu autor, știu foarte bine. Am citit și eu regulamentul ca fiecare. Greșeli gramaticale ( în cazul meu virgule plasate aiurea, poate un dezacord din grabă – subliniez faptul că toate sunt din grabă) dar nu ați văzut că atunci când mi s-a atras atenția am și mers pe text și am corectat semnalările domniilor voastre. Bun, nu-i nimic, sunt optimistă. Merg în continuare îmi spun. Totuși poate reușesc să-i conving de ceva bun. O reacție am primit-o din partea unui membru de pe site și din partea unui editor, Vladimir care se pare că în cele din urmă mă încuraja într-un fel sau altul că nu sunt chiar de lepădat la scris, ba mai mult că observă o creștere în atitudinea mea vis a vis de texte. Mi-a căzut tare bine că așa ne cade nouă oamenilor bine și-o încurajare. Fără să mi se urce la cap am considerat că pot merge mai departe dar întotdeauna trebuie să existe și un „Gică contra „. Bine, îmi spun pentru nu știu a câta oară. Hai că dracul nu-i atât de negru dar deja când ai început să arunci cu noroi de balcon comparându-mă cu un „puștan” de liceu ( mi-ai ales două clase – clasa a 9-a respectiv clasa a 10-a ca nivel de pregătire) asta mi-a format o părere ce ține strict de cei șapte ani de-acasă. Chiar așa dacă era trebuia să –ți alegi vocabularul. Nu m-a deranjat prea tare. E normal. Acum fiind locuitor al SUA, treaba se schimbă. Trec și peste asta. Ceea ce nu-nțeleg este de unde această înverșunare pe o persoană și de unde asemenea comentarii ironice la adresa mea, ca să nu mai vorbesc de bunul simț cu care m-ai tratat de fiecare dată. Nu sunt nici la școală și nici nu ești psihologul meu ca să-mi dai un diagnostic. Am șters toate textele în ideea c-o să înțelegi că nu mai îmi doresc șederea pe acest site. Ce este atât de greu de înțeles? Nu există decât două variante verticale: râmâi sau stai. Eu doresc să plec. Mi-ajunge atâta inchiziție. Regret că odată cu ștergerea textelor s-au șters și comentariile că dacă știam lăsam poarta deschisă, să vedem și reacțiile altor persoane. Vis a vis de penițe că aici este hiba. Monitorizarea mea a apărut de la nici două minute de acordare a unei penițe novicelui „pârâu”. Tot timpul am avut comentarii justificate vis a vis de o creație. Am să vă fac un opis pentru acordarea penițelor dumneavoastră și să se tragă o concluzie subiectivă ( că omul este subiectiv) asupra exemplificărilor mele: 1. Swedish blue da, finalul e slab dar eu tot dau o peniță pentru plătica aceea și pentru un text inedit pe Hermeneia 2. Aceeași lună peste sat o penita de aur pentru tot acest text extraordinar de frumos. mai putin pentru "Cui îi pasă că o stea a mai căzut?"... oare mai era nevoie de melodramatismul asta? In rest, asa cum am spus, sublim 3. cântecul Sarei poate am eu la ora asta o dispoziție mai aparte sau poate am înțeles din textul tău lucruri atît de frumos ascunse încît a trebuit să mă opresc. Este evident, după părerea mea că încă te mai frămînți cu modul de a te exprima dar eu cred că textul merită remarcat, îndeosebi pentru fluiditate. ( Poate am eu la ora asta o dispoziție?) hmm, foarte frumos. Cam seamănă cu astenia mea din comentariul lui Pârâu. Bun comentariu! Îl plasez cu multă indulgență la nivelul clasei a 11-a. Până la urmă îmi permit. Profesia mea este cea de profesor. Un merit dobândit printr-un „tocit de coate” timp de vreo șapte ani pe bâncile unei școli. 4. Experimental da, de multa vreme n-am mai citit asa ceva, un oniric in aquarela. ( Cel mai bun comentariu încadrat la secțiunea „Eu cu cine votez?” Aici mă opresc că deja mi s-a aprins un led recitind comentariile tale, nu înainte de a sublinia faptul că nu am nimic cu textele cărora li s-a acordat penița de merit a lui Virgil. Fiecare cu părerea lui. Este semn că existăm. Virgil, știi vorba aceea: pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești. E ca in piesa lui Euripide , Medeea. „Mi-ai dat o zi...” dacă ai citit piesa cred că știi la ce mă refer... Eu nu sunt scriitor, niciodată nu am fost (deși îmi place să scriu, recunosc) dar sunt inteligentă. Este ca în bancul acela cu Bulă: -Mamă, mamă, Gigel are bicicletă! Vreau și eu. - Lasă mamă că tu ai cancer! Succes în conducere! Silvia BITERE
in primul rind am si eu o intrebare. cum se spune corect in romaneste: sa aiba sau sa aiva? in al doilea rind ma asteptam ca sa se observe aparent slaba legatura intre boierism si chestiunea cu semnatura. zic aparent slaba pentru ca asa si este, doar aparent slaba. daca te uiti cu atentie exista un filon comun, subteran care nutreste toate aceste atitudini. bineinteles ca mi s-ar putea reprosa ca asta este doar o suspiciune nefondata. dar, desigur, "if it smells like a cat, if it walks like a cat and if it meows like a cat, it may very well be a cat". dar acest text s-a vrut doar un inceput, legat de acest incident al semnaturii. intentionez sa mai scriu ceva despre acest asa numit boierism, despre care atunci cind am citit prima data am crezut ca cineva face o gluma buna dar se pare exista oameni care chiar cred in asa ceva
Este ceva în legătură cu spațiul și timpul, o distorsiune, un fel de buclă așa cum se întîmplă uneori cu rețelele de calculatoare :). Mulțumesc pentru încurajare!
Stimate Domn,
Nu înțeleg prea bine mirarea Dvs. din incipitul acestui... ce-o fi el. Iată că deja vă cunoaște și Internetul iar Dvs. mi se pare că începe să vă placă această situație, eu cel puțin așa citesc interpretările Dvs. din acest text care colorează cu o doctrină literară autistă un adevărat bazar.
Din tot ce am citit nu am rămas cu mare lucru, deși am re-lecturat și asta doar pentru că este vorba de Dvs.
Dar am rămas cu elitismul și ironia care se degajă dintre rândurile Dvs., domnule Cristea. Și o înșiruire fără un fir călăuzitor.
Cred că mesajul Dvs. l-aș fi primit mai bine dacă nu vă puneați atât de mult în prim plan încă de la început și dacă ați fi scris textul în altă cheie și sunt sigură că știți la ce mă refer... Nu știu cine sunteți sau / și dacă sunteți Domnule Cristea dar vă citesc de o vreme încoace.
Și vă voi mai citi... ca mine poate și mulți alții.
Dar doar Dvs. până la urmă decideți cum faceți să răsune cuvintele pe care le scrieți în acest, repet, bazar.
M
E cu totul altceva faţă de textele cu care ne-aţi obişnuit. Nu c-ar fi genial, dar e altceva. Aş tăia în două secunde "cu aripile întinse" - redundant/ explicativ/ clişeic.
În rest, poezia e mult mai apropiată de vremurile noastre, are atmosferă, are ceva de spus, o spune destul de bine. Nu mai e o poetizare de aia dulceagă, de te ia brusc cu fior şi dor de romane/ jurnale juvenile.
cred că brebanianul vers doi strică începutul textului chiar dacă, poate, ai vrut să fii curajos. puțin cam șters textul. mă obișnuisem să "aflu" ceva nou de la tine. aici nu îmi mai spui nimic. back to work!
"poeme făRA RAspuns". Daca nu esti fan al vechilor zei egipteni poate ca ar fi nimerit sa modifici titlul. M-ai atins la corazon cu "e nevoie de viermi pentru asta, e nevoie de moarte". Foarte adevarat si desi ii miroase gura e bine sa stii ca cineva spune adevarul. pe alocuri devii patetica, aproape plangacioasa, vezi: "o mână își înghite mărul otrăvit al durerii în gât în lacrimi în cuvinte" "am o sută de ani, o mare și o stâncă împart garnizoana în umbre cu cizme roșii " Partea aceasta imi place mult. Acum te cred ca esti o femeie puternica in asa ciscumstante atipice.
Oho, mulțumesc, safir, facem o lucrare în colaborare. Inițial în loc de "desenează" era "se colorează", dar asta nu din motive poetice, ci pentru că desenul (chiar există) era pe o foaie albastră, iar titlul era "Istorie", deci faptul că e vorba de desen trebuia dedus din text fără nici un indiciu... Dacă chiar nu place, poate o să schimb. În rest, ai dreptate, desigur. Mulțumesc mult și ție, pentru aceeași atenție... atentă. Chiar începusem să mă simt cam singurel, poeziile mele bat întotdeauna recordul la cele mai puține citiri. Pentru mine e sărbătoare când trece cineva pe pagină, și mă îmbăt când ajunge o poezie la 12 citiri. (Ceea ce nu mă deranjeză deloc, ba dimpotrivă, sunt foarte încântat că nu oricine poate vedea lucrurile de acolo de unde le privesc eu - din turnul de fluturi) Una chiar am trimis-o "la derută": "Vierme de fluture" e o poezie foarte proastă a mea. Nici poezia asta nu e grozavă, țin numai la imaginea finală pe care, cel mai probabil o s-o folosesc la ceva mai bun. Scuze că m-am întins așa mult la răspuns... e vorba de aceeași sărbătoare.
Cred că era onest şi pentru tine, şi pentru noi, şi pentru cititorii tăi, dacă ai fi specificat undeva în subsolul poemului că acest poem a mai fost publicat pe alt site cu pseudonimul Alexandra Mitrofan. Sau să nu-l fi publicat deloc. Sau să ai la biografie specificate pseudonimele literare anterioare (ca să nu spun "clone").
Dacă nu ţi s-ar fi dat şansa acestor explicaţii, care pe unii poate că i-au convins, dar pe alţii nu, bănuiala de plagiat ar fi planat mult şi bine asupra ta. Desigur, firesc este să se acorde prezumţia de nevinovăţie până la proba contrarie, dar experienţele anterioare perturbă acest fapt.
Poate ar mai trebui ceva adăugat la regulament, însă mă întreb: nu este suficient doar bunul simţ pentru a evita unele fapte? Mă întreb aşa, în general...
Acordă-ţi mai mult respect, Andu! Meriţi.
1)„Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?”
Poezia (veritabilă, de care vorbea Adrian), nu trebuie să fie. „A trebui” este, din punctul meu de vedere, un verb care sufocă poezia. Și, fir-ar să fie, o spun din experiență, și cu amărăciune o spun. Am avut momente în care am căutat-o, am dorit-o prea mult, și cu atât mai hotărâtă s-a ascuns. Mi-a lăsat pe masă doar o fotografie de-a mea, în care cu greu mă recunoșteam.
- „Sau ar trebui să fie ceva rezultat în urma înfrînării, abținerii mele (ca autor) de a mă satisface (estetic, comunicațional, artistic, filosofic, teologic, ideatic, etc) de dragul atingerii unei anumite reușite (sau perfecțiuni) artistice, estetice, comunicaționale, etc) obiective, neutre, separate de mine.”
Pentru că aici vorbim de ceva ce ar trebui să rezulte din lupta cu noi înșine, cu ego-ul nostru (deci nu cu poezia), indiferent de forma sub care noi/el ne manifestăm/se manifestă („(estetic, comunicațional, artistic” ș.a.m.d.), spun că da, uneori m-am înfrânat, dar nu de dragul „atingerii unei anumite reușite”, indiferent de natura ei, ci pentru că realizam că anumite stări, gânduri, emoții chiar, încă nu „s-au copt” în mine, dar sunt în pârg, ca să zic așa. E o stare greu de descris, o fierbere lăuntrică fără arsură sau durere, o bucurie a așteptării „nou-născutului” ce va să vină în curând, căruia îi simți mișcările și te temi să forțezi nașterea, pentru că l-ai ucide.
- „Sau, este aceeași abținere (înfrînare, etc) - deci autoconstrîngere - de dragul întîmpinării așteptărilor estetice, ideatice, etc, ale celor ce o vor citi sau asculta?”
Nu! Să întârzii nașterea pentru că s-ar putea să nu-i placă lui Gheorghiță ochii copilului azi, ci abia mâine sau poimâine? :)) eu nu sunt mamă, e drept, dar nu dintr-un astfel de motiv.... :)
Mi-a plăcut mult ce am citit aici, chiar m-am bucurat că Virgil ne-a invitat la această „masă rotundă”, mai ales argumentele aduse de Adrian și Silvia, unul abordând problema mai analitic, celălalt (cealaltă) fiind mai aproape de revelație, de transă, de nespusul care încearcă să se spună.
Am rămas însă cu un nod în… cuvinte când am văzut ce spune Masha, anume că „N-am văzut niciun împătimit pînă acum care să nu își dorească progresul, în unele cazuri, cu orice preț.”
Acest „cu orice preț” (râd! fără să vreau, tastasem „preș”), mă sperie. Pentru că prețul este atât poezia „în sine și prin sine”, cât și… noi înșine, mai devreme sau mai târziu, tot va trebui să achităm factura. :) Masha, te rog, spune-mi că nu asta ai vrut să spui, că am înțeles eu greșit! :)
Să le lași pe amândouă și să nu te mai alinți, aia să faci (smile...!!). Pentru că așa citind ambele variante, cuminte, înainte de a citi comentariile, am crezut că exact asta ți-a fost intenția, de a crea un fel de buclă, de iluzie cu alte cuvinte. Chiar îmi spuneam "uite măi iar o găselniță superbă de-a Ioanei, ochiul de scenaristă, deh". Așa că, draga mea, leave them both, din experimente ne trezim uneori cu mai mult decât am negociat. Reușit poem... tranșant ca un flash și-apoi întuneric. Dacă ai începe și tu să pui diacritice... ei, eu nu obosesc să îți spun, sper să obosești tu să explici. Haha.
Da Vlad, mulţumesc pentru ideea cu salvare fără publicare. Nu m-am gândit. Oricum, văd că nici ţie nu îţi place. Nici nu mă aşteptam, dar nici tu, nici Virgil nu aveţi dreptate legat de "ideea" sau "miza" textului. Nu cred că are rost să dau exemple din literatură. Pe acest site, ce e drept rar, unele poezii ale mele au fost apreciate, iar proza numai mult mai demult. Eu sincer nu consider că pot scrie proză de valoare, nici nu aveam nevoie atenţionări. Dar simt nevoia uneori să sriu în proză pentru relaxare şi pregătirea unor texte lirice ulterioare. Oricum nu îmi retrag textul, dacă acest lucru îl consideri necesar.
un poem interesant cu vînă de explorator lăuntric al nedefinitului, cu dorințe nenumite decît în lumina unei fascinații care te conține și te relevă în același timp...:) ce nu prea merge e tautologia conținutului din interior și fonia pe litera c din încă conține. un pic confuz finalul cu deși mai bine ar fi fără. amical, george cel asztalos
"cine se ascunde de cine" grea întrebare.sunt episoade din viață pe care vrei să le închizi cu strășnicie pe vecie, și uneori nu se poate. și organismul uman erupe ca un vulcan la un moment dat. există scânteia, aprinde focul și arzi ca o torță. e cumplit. secretele de orice fel ar fi nu pot duce decât la dezastre. adio fericire pentru cel ce se ascunde și tace. mai ales când nu e vinovat cu nimic, nu i se poate reproșa, decât că stă izolat " în casa din vârful copacului...deasupra unei lumi în care mișună - lucrurile despre care nu vorbim". text ce îndeamnă la meditație, și bine face. era necesar. felicitări!
Pune link la poza, sa se deschida in pagina separata. Sa ne putem distra pe cinste. Nici nu zici ce bine le sta, unul blond, celalalt brunet =)). Penita - pentru idee si la mai multe.
sau poate erau numai exemplu din lut a ce trebuia sa urmeze cind cranii umane se vor adauga celor de lut.muzica stranie avea sa se amplifice si iar sa se amplifice si din nou sa se amplifice.Dumnezeu a dat potopul ca sa-si incopeasca o orchestra din testele chipului si asemanarii sale.
povestea florilor de mireasă de Virgil Titarenco [profetul] 2005-05-12 în partea de apus a clădirii ușile erau din lemn negru roșcat zăvorau liniștea netulburată a miilor de zile și nopți nimeni nu a înțeles cum au înflorit în mai către seară flori mari albe ca de mireasă curgeau peste mînere peste balamalele grele și reci de bronz și aramă se deschideau surprinse privind copilăros încăperile explorau cotloane ascunse cu o nevinovăție imperturbabilă pînă cînd totul a devenit atît de alb încît îți lăcrimau ochii greutatea lor încovoia podelele pereții grinzile aerul se transformase într-un fel de frumusețe irespirabilă în partea de răsărit a cladirii erau panopliile și astrolabul săbiile din oțel de toledo și armurile cavalerilor templieri acolo pînă și nimicul avea un loc bine stabilit în coduri enigmatice întunericul alterna cu lumina în cumpăna perfectă a timpului fără resentimente fără reproșuri fără regrete pe care să le poată auzi cineva la început a fost doar parfumul strecurat ca un duh al nopții prin încheieturile podelelor prin crăpăturile zidurilor vicleană promisiune a unei lumi în care speri să nu poți muri tulburătoare mîngîiere înfiorînd borangicul ascuns în dosul platoșei cînd mîna îmbrăcată în fier încleștează boldul negru al morții lama rece a spadei a cazut involuntar fără vreo explicație plauzibilă peste trupul șerpuitor al miilor de flori de mireasă a țîșnit roșu apoi mereu fără milă fără odihnă fără dragoste de dumnezeu a despicat a tăiat a sfîșiat a săpat a smuls din rădăcini totul pînă la capăt pînă dincolo de durere
deci migrarea a avut loc si totul pare in ordine. sint inclinat sa cred performanta site-ului (viteza) acum este ceva mai buna. as aprecia un feedback in sensul acesta. au existat citeva probleme care au prelungit timpul de intrerupere dar s-au rezolvat.
in ce priveste intrebarea corinei si transformarea hermeneii voi scrie mai mult fie intr-un comentariu la celalalt text fie intr-un anunt nou. in orice caz intentionez o modificare a regulamentului, alta structura, alte culori, o versiune pentru mobile devices (desi si versiunea de acum cred ca functioneaza ok). si alte modificari ...
Mie mi s-a părut prozaic, sec, lipsit de imaginație și trăire poetică. Fiecare nou vers parcă ar căuta o ieșire din haos și n-o găsește și vine altul și altul și tot nimic. De ce ”fals” am înțeles, dar n-am înțeles de ce ”despre sponsorizare”.
nu ai spus nimic concludent despre text, texte, generalităţi...
nu am nevoie să te cunosc, tu, ca persoană, nici nu contezi. e vorba de un principiu. sau de mai multe, mă rog. dar nu cred că ştii ce-s alea din moment ce tu continui într-o singură direcţie: să jigneşti !
te las cu moluştele tale, poate ai treabă şi te reţin...
poate e americanul din mine, dar stii care vad eu ca ar fi meteahna acestui text? si am mai vazut-o si in alte texte scrise de tine. in ciuda faptului ca scrii placut, relaxant, aproape diafan pe alocuri, totusi textului ii lipseste subiectul, intriga, drama, conflictul, cum vrei tu sa ii spui. seamana uneori cu filmele acelea italiene extrem de "slow" in care parca nu se intimpla nimic. incare probabil starea sau senzatia este mai importanta decit naratiunea. este si asta o tehnica dar pe undeva te lasa nesatisfacut. ai senzatia unui text caruia ii lipseste miezul, motorul, nucleul. si implicatia este ca se uita usor. pentru ca creierul nostru retine mai degraba drama, inflexiunile existentei decit liniaritatea dintre ele.
Intotdeauna mi-am spus ca cel mai greu e sa fii convins ca te afli in realitatea "cea mai reala", in sursa primara a tuturor posibilitatilor, chiar langa prajina care iese din cortul samanului... ca de acolo lesne e sa te ratacesti si o facem cu totii mai devreme sau mai tarziu... de aceea consider ca fiecare dintre noi e un refugiat. E deosebita incheierea primului fragment... as fi terminat tot textul astfel. Pe alocuri te lasi sedus si iti bati joc de logica, da bine-i faci pentru ca oricum e un sistem de operare invechit de-acum :)
Adrian,
mulțumesc. de ce nu în română? pentru că „remember” mi se pare scurt/sugestiv/ și acoperă o paletă largă de stări. altfel spus (fără malițiozitate) așa a gîndit artistul.
Paul,
cred că nu ești chiar atît de străin de interpretarea unor imagini. pentru că dacă îmi amintesc eu bine ai niște poezii însoțite de elemente grafice în armonie cu versurile iar eu am rezonat atunci cu ambele forme de exprimare. mă bucură interesul și aprecierea ta.
Cristina,
(referitor la postare, cred că poți contacta conducerea H).
despre fotografie în general (pentru că aici nu avem o fotografie) se spune că este o pictură cu lumină și asta am încercat, un echilibru tonal, o negociere între translucid și contururi clare.
din acest punct de vedere Matei, iluminatul unei scene virtuale chiar dacă ține de tehnică/scripturi modalitatea de interacțiune cu instrumentele poate conduce de la o tonalitate corectă sau hai să-i zicem decentă la un act artistic.
"lacrimi de sticlă se picură" Andreea, din cate imi amintesc, a picura nu este verb reflexiv. oare ma insel? iar daca s-a vrut a fi licenta poetica, mi se pare inutila - nu aduce nicio imbunatatire ideii, doar zgarie ochiul cititorului. In rest...de acord cu Francisc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
voi umblati in caln sau ce? dai in unul tipa doi, ceata lu' pitigoi? ma rog, nu vad nicio urma din atitudinea mea, care sa arate o lipsa de respect fata de cineva anume de aici. perche este in italiana, e greseala mea ca nu am gasit è-ul care va stanjeneste ata de mult. e un text slab?:)) daca citesc bine poeziile de pe aici ma face sa ma simt bine ca textul meu e slab. e liber oricine sa spuna ce vrea despre textele mele, eu sunt liber sa le dau dreptate. asa este cand nimersti in locuri mici cu bisericute bine cladite. ziua buna
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deaccepted! :p
Andu, a poem is meant to be personal, do you write about things you don't give a damn? and in a way that means nothing to you?
PS How can I put this? I am sorry, Andu, things between us are not working out and I know that what I am about to say will hurt, but...I am in love with someone else...
Adieu
pentru textul : Drapeau blanc deC
Am să fac un comentariu aici pe textul tău care nu ține de textul în sine pentru că văd că de ceva timp se practică bătutul câmpilor cu voioșie pe lângă subiectul numit „literatură” Cum observ cu stupoare faptul că ți-am cerut deunăzi să mi se închidă contul și tu nu ai luat o hotărâre în legătură cu asta, consider îndreptățit să las niște rânduri explicative asupra deciziei tale de a mă transfera de la poziția de autor (poziție care mi s-a oferit prin cerere) la cea de novice. Prin urmare nu mi se pare un capăt de țară că sunt novice. Să nu se-nțeleagă greșit. Nu asta mă deranjează pe mine ci faptul că trebuia să fiți mai atenți când mi-ați atribuit statutul de autor hermeneia de la bun început. Sigur, trec și peste pasajul acesta și îmi spun: nu-i nimic este firesc să mai greșim, doar oameni suntem. De ce acum sunt novice și nu autor, știu foarte bine. Am citit și eu regulamentul ca fiecare. Greșeli gramaticale ( în cazul meu virgule plasate aiurea, poate un dezacord din grabă – subliniez faptul că toate sunt din grabă) dar nu ați văzut că atunci când mi s-a atras atenția am și mers pe text și am corectat semnalările domniilor voastre. Bun, nu-i nimic, sunt optimistă. Merg în continuare îmi spun. Totuși poate reușesc să-i conving de ceva bun. O reacție am primit-o din partea unui membru de pe site și din partea unui editor, Vladimir care se pare că în cele din urmă mă încuraja într-un fel sau altul că nu sunt chiar de lepădat la scris, ba mai mult că observă o creștere în atitudinea mea vis a vis de texte. Mi-a căzut tare bine că așa ne cade nouă oamenilor bine și-o încurajare. Fără să mi se urce la cap am considerat că pot merge mai departe dar întotdeauna trebuie să existe și un „Gică contra „. Bine, îmi spun pentru nu știu a câta oară. Hai că dracul nu-i atât de negru dar deja când ai început să arunci cu noroi de balcon comparându-mă cu un „puștan” de liceu ( mi-ai ales două clase – clasa a 9-a respectiv clasa a 10-a ca nivel de pregătire) asta mi-a format o părere ce ține strict de cei șapte ani de-acasă. Chiar așa dacă era trebuia să –ți alegi vocabularul. Nu m-a deranjat prea tare. E normal. Acum fiind locuitor al SUA, treaba se schimbă. Trec și peste asta. Ceea ce nu-nțeleg este de unde această înverșunare pe o persoană și de unde asemenea comentarii ironice la adresa mea, ca să nu mai vorbesc de bunul simț cu care m-ai tratat de fiecare dată. Nu sunt nici la școală și nici nu ești psihologul meu ca să-mi dai un diagnostic. Am șters toate textele în ideea c-o să înțelegi că nu mai îmi doresc șederea pe acest site. Ce este atât de greu de înțeles? Nu există decât două variante verticale: râmâi sau stai. Eu doresc să plec. Mi-ajunge atâta inchiziție. Regret că odată cu ștergerea textelor s-au șters și comentariile că dacă știam lăsam poarta deschisă, să vedem și reacțiile altor persoane. Vis a vis de penițe că aici este hiba. Monitorizarea mea a apărut de la nici două minute de acordare a unei penițe novicelui „pârâu”. Tot timpul am avut comentarii justificate vis a vis de o creație. Am să vă fac un opis pentru acordarea penițelor dumneavoastră și să se tragă o concluzie subiectivă ( că omul este subiectiv) asupra exemplificărilor mele: 1. Swedish blue da, finalul e slab dar eu tot dau o peniță pentru plătica aceea și pentru un text inedit pe Hermeneia 2. Aceeași lună peste sat o penita de aur pentru tot acest text extraordinar de frumos. mai putin pentru "Cui îi pasă că o stea a mai căzut?"... oare mai era nevoie de melodramatismul asta? In rest, asa cum am spus, sublim 3. cântecul Sarei poate am eu la ora asta o dispoziție mai aparte sau poate am înțeles din textul tău lucruri atît de frumos ascunse încît a trebuit să mă opresc. Este evident, după părerea mea că încă te mai frămînți cu modul de a te exprima dar eu cred că textul merită remarcat, îndeosebi pentru fluiditate. ( Poate am eu la ora asta o dispoziție?) hmm, foarte frumos. Cam seamănă cu astenia mea din comentariul lui Pârâu. Bun comentariu! Îl plasez cu multă indulgență la nivelul clasei a 11-a. Până la urmă îmi permit. Profesia mea este cea de profesor. Un merit dobândit printr-un „tocit de coate” timp de vreo șapte ani pe bâncile unei școli. 4. Experimental da, de multa vreme n-am mai citit asa ceva, un oniric in aquarela. ( Cel mai bun comentariu încadrat la secțiunea „Eu cu cine votez?” Aici mă opresc că deja mi s-a aprins un led recitind comentariile tale, nu înainte de a sublinia faptul că nu am nimic cu textele cărora li s-a acordat penița de merit a lui Virgil. Fiecare cu părerea lui. Este semn că existăm. Virgil, știi vorba aceea: pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești. E ca in piesa lui Euripide , Medeea. „Mi-ai dat o zi...” dacă ai citit piesa cred că știi la ce mă refer... Eu nu sunt scriitor, niciodată nu am fost (deși îmi place să scriu, recunosc) dar sunt inteligentă. Este ca în bancul acela cu Bulă: -Mamă, mamă, Gigel are bicicletă! Vreau și eu. - Lasă mamă că tu ai cancer! Succes în conducere! Silvia BITERE
pentru textul : poate dein primul rind am si eu o intrebare. cum se spune corect in romaneste: sa aiba sau sa aiva? in al doilea rind ma asteptam ca sa se observe aparent slaba legatura intre boierism si chestiunea cu semnatura. zic aparent slaba pentru ca asa si este, doar aparent slaba. daca te uiti cu atentie exista un filon comun, subteran care nutreste toate aceste atitudini. bineinteles ca mi s-ar putea reprosa ca asta este doar o suspiciune nefondata. dar, desigur, "if it smells like a cat, if it walks like a cat and if it meows like a cat, it may very well be a cat". dar acest text s-a vrut doar un inceput, legat de acest incident al semnaturii. intentionez sa mai scriu ceva despre acest asa numit boierism, despre care atunci cind am citit prima data am crezut ca cineva face o gluma buna dar se pare exista oameni care chiar cred in asa ceva
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deEste ceva în legătură cu spațiul și timpul, o distorsiune, un fel de buclă așa cum se întîmplă uneori cu rețelele de calculatoare :). Mulțumesc pentru încurajare!
pentru textul : Monstrul deStimate Domn,
pentru textul : "Bijuterii literare" deNu înțeleg prea bine mirarea Dvs. din incipitul acestui... ce-o fi el. Iată că deja vă cunoaște și Internetul iar Dvs. mi se pare că începe să vă placă această situație, eu cel puțin așa citesc interpretările Dvs. din acest text care colorează cu o doctrină literară autistă un adevărat bazar.
Din tot ce am citit nu am rămas cu mare lucru, deși am re-lecturat și asta doar pentru că este vorba de Dvs.
Dar am rămas cu elitismul și ironia care se degajă dintre rândurile Dvs., domnule Cristea. Și o înșiruire fără un fir călăuzitor.
Cred că mesajul Dvs. l-aș fi primit mai bine dacă nu vă puneați atât de mult în prim plan încă de la început și dacă ați fi scris textul în altă cheie și sunt sigură că știți la ce mă refer... Nu știu cine sunteți sau / și dacă sunteți Domnule Cristea dar vă citesc de o vreme încoace.
Și vă voi mai citi... ca mine poate și mulți alții.
Dar doar Dvs. până la urmă decideți cum faceți să răsune cuvintele pe care le scrieți în acest, repet, bazar.
M
E cu totul altceva faţă de textele cu care ne-aţi obişnuit. Nu c-ar fi genial, dar e altceva. Aş tăia în două secunde "cu aripile întinse" - redundant/ explicativ/ clişeic.
În rest, poezia e mult mai apropiată de vremurile noastre, are atmosferă, are ceva de spus, o spune destul de bine. Nu mai e o poetizare de aia dulceagă, de te ia brusc cu fior şi dor de romane/ jurnale juvenile.
Tot aşa n-ar strica.
pentru textul : dacă aş construi un oraş decred că brebanianul vers doi strică începutul textului chiar dacă, poate, ai vrut să fii curajos. puțin cam șters textul. mă obișnuisem să "aflu" ceva nou de la tine. aici nu îmi mai spui nimic. back to work!
pentru textul : Reificare de"poeme făRA RAspuns". Daca nu esti fan al vechilor zei egipteni poate ca ar fi nimerit sa modifici titlul. M-ai atins la corazon cu "e nevoie de viermi pentru asta, e nevoie de moarte". Foarte adevarat si desi ii miroase gura e bine sa stii ca cineva spune adevarul. pe alocuri devii patetica, aproape plangacioasa, vezi: "o mână își înghite mărul otrăvit al durerii în gât în lacrimi în cuvinte" "am o sută de ani, o mare și o stâncă împart garnizoana în umbre cu cizme roșii " Partea aceasta imi place mult. Acum te cred ca esti o femeie puternica in asa ciscumstante atipice.
pentru textul : poeme fără răspuns deOho, mulțumesc, safir, facem o lucrare în colaborare. Inițial în loc de "desenează" era "se colorează", dar asta nu din motive poetice, ci pentru că desenul (chiar există) era pe o foaie albastră, iar titlul era "Istorie", deci faptul că e vorba de desen trebuia dedus din text fără nici un indiciu... Dacă chiar nu place, poate o să schimb. În rest, ai dreptate, desigur. Mulțumesc mult și ție, pentru aceeași atenție... atentă. Chiar începusem să mă simt cam singurel, poeziile mele bat întotdeauna recordul la cele mai puține citiri. Pentru mine e sărbătoare când trece cineva pe pagină, și mă îmbăt când ajunge o poezie la 12 citiri. (Ceea ce nu mă deranjeză deloc, ba dimpotrivă, sunt foarte încântat că nu oricine poate vedea lucrurile de acolo de unde le privesc eu - din turnul de fluturi) Una chiar am trimis-o "la derută": "Vierme de fluture" e o poezie foarte proastă a mea. Nici poezia asta nu e grozavă, țin numai la imaginea finală pe care, cel mai probabil o s-o folosesc la ceva mai bun. Scuze că m-am întins așa mult la răspuns... e vorba de aceeași sărbătoare.
pentru textul : Desen deCred că era onest şi pentru tine, şi pentru noi, şi pentru cititorii tăi, dacă ai fi specificat undeva în subsolul poemului că acest poem a mai fost publicat pe alt site cu pseudonimul Alexandra Mitrofan. Sau să nu-l fi publicat deloc. Sau să ai la biografie specificate pseudonimele literare anterioare (ca să nu spun "clone").
Dacă nu ţi s-ar fi dat şansa acestor explicaţii, care pe unii poate că i-au convins, dar pe alţii nu, bănuiala de plagiat ar fi planat mult şi bine asupra ta. Desigur, firesc este să se acorde prezumţia de nevinovăţie până la proba contrarie, dar experienţele anterioare perturbă acest fapt.
Poate ar mai trebui ceva adăugat la regulament, însă mă întreb: nu este suficient doar bunul simţ pentru a evita unele fapte? Mă întreb aşa, în general...
pentru textul : un cavaler pentru milady deAcordă-ţi mai mult respect, Andu! Meriţi.
am vazut si eu asta nu stiu ce sa fac sa se vada poate ma ajuta si pe mine cineva
pentru textul : Destrămare de1)„Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?”
Poezia (veritabilă, de care vorbea Adrian), nu trebuie să fie. „A trebui” este, din punctul meu de vedere, un verb care sufocă poezia. Și, fir-ar să fie, o spun din experiență, și cu amărăciune o spun. Am avut momente în care am căutat-o, am dorit-o prea mult, și cu atât mai hotărâtă s-a ascuns. Mi-a lăsat pe masă doar o fotografie de-a mea, în care cu greu mă recunoșteam.
- „Sau ar trebui să fie ceva rezultat în urma înfrînării, abținerii mele (ca autor) de a mă satisface (estetic, comunicațional, artistic, filosofic, teologic, ideatic, etc) de dragul atingerii unei anumite reușite (sau perfecțiuni) artistice, estetice, comunicaționale, etc) obiective, neutre, separate de mine.”
Pentru că aici vorbim de ceva ce ar trebui să rezulte din lupta cu noi înșine, cu ego-ul nostru (deci nu cu poezia), indiferent de forma sub care noi/el ne manifestăm/se manifestă („(estetic, comunicațional, artistic” ș.a.m.d.), spun că da, uneori m-am înfrânat, dar nu de dragul „atingerii unei anumite reușite”, indiferent de natura ei, ci pentru că realizam că anumite stări, gânduri, emoții chiar, încă nu „s-au copt” în mine, dar sunt în pârg, ca să zic așa. E o stare greu de descris, o fierbere lăuntrică fără arsură sau durere, o bucurie a așteptării „nou-născutului” ce va să vină în curând, căruia îi simți mișcările și te temi să forțezi nașterea, pentru că l-ai ucide.
- „Sau, este aceeași abținere (înfrînare, etc) - deci autoconstrîngere - de dragul întîmpinării așteptărilor estetice, ideatice, etc, ale celor ce o vor citi sau asculta?”
Nu! Să întârzii nașterea pentru că s-ar putea să nu-i placă lui Gheorghiță ochii copilului azi, ci abia mâine sau poimâine? :)) eu nu sunt mamă, e drept, dar nu dintr-un astfel de motiv.... :)
Mi-a plăcut mult ce am citit aici, chiar m-am bucurat că Virgil ne-a invitat la această „masă rotundă”, mai ales argumentele aduse de Adrian și Silvia, unul abordând problema mai analitic, celălalt (cealaltă) fiind mai aproape de revelație, de transă, de nespusul care încearcă să se spună.
Am rămas însă cu un nod în… cuvinte când am văzut ce spune Masha, anume că „N-am văzut niciun împătimit pînă acum care să nu își dorească progresul, în unele cazuri, cu orice preț.”
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deAcest „cu orice preț” (râd! fără să vreau, tastasem „preș”), mă sperie. Pentru că prețul este atât poezia „în sine și prin sine”, cât și… noi înșine, mai devreme sau mai târziu, tot va trebui să achităm factura. :) Masha, te rog, spune-mi că nu asta ai vrut să spui, că am înțeles eu greșit! :)
Să le lași pe amândouă și să nu te mai alinți, aia să faci (smile...!!). Pentru că așa citind ambele variante, cuminte, înainte de a citi comentariile, am crezut că exact asta ți-a fost intenția, de a crea un fel de buclă, de iluzie cu alte cuvinte. Chiar îmi spuneam "uite măi iar o găselniță superbă de-a Ioanei, ochiul de scenaristă, deh". Așa că, draga mea, leave them both, din experimente ne trezim uneori cu mai mult decât am negociat. Reușit poem... tranșant ca un flash și-apoi întuneric. Dacă ai începe și tu să pui diacritice... ei, eu nu obosesc să îți spun, sper să obosești tu să explici. Haha.
pentru textul : aproape noapte pe grant deDa Vlad, mulţumesc pentru ideea cu salvare fără publicare. Nu m-am gândit. Oricum, văd că nici ţie nu îţi place. Nici nu mă aşteptam, dar nici tu, nici Virgil nu aveţi dreptate legat de "ideea" sau "miza" textului. Nu cred că are rost să dau exemple din literatură. Pe acest site, ce e drept rar, unele poezii ale mele au fost apreciate, iar proza numai mult mai demult. Eu sincer nu consider că pot scrie proză de valoare, nici nu aveam nevoie atenţionări. Dar simt nevoia uneori să sriu în proză pentru relaxare şi pregătirea unor texte lirice ulterioare. Oricum nu îmi retrag textul, dacă acest lucru îl consideri necesar.
pentru textul : Portretul unei călătoare deÎntr-o lună de zile...n-aţi mai remarcat nici un text? Dubaş! Eu mai am încă multe gânduri bune de făcut suvenir.
pentru textul : sacrilegiu deun poem interesant cu vînă de explorator lăuntric al nedefinitului, cu dorințe nenumite decît în lumina unei fascinații care te conține și te relevă în același timp...:) ce nu prea merge e tautologia conținutului din interior și fonia pe litera c din încă conține. un pic confuz finalul cu deși mai bine ar fi fără. amical, george cel asztalos
pentru textul : Conținutul paharului ce se vrea de"cine se ascunde de cine" grea întrebare.sunt episoade din viață pe care vrei să le închizi cu strășnicie pe vecie, și uneori nu se poate. și organismul uman erupe ca un vulcan la un moment dat. există scânteia, aprinde focul și arzi ca o torță. e cumplit. secretele de orice fel ar fi nu pot duce decât la dezastre. adio fericire pentru cel ce se ascunde și tace. mai ales când nu e vinovat cu nimic, nu i se poate reproșa, decât că stă izolat " în casa din vârful copacului...deasupra unei lumi în care mișună - lucrurile despre care nu vorbim". text ce îndeamnă la meditație, și bine face. era necesar. felicitări!
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” dePune link la poza, sa se deschida in pagina separata. Sa ne putem distra pe cinste. Nici nu zici ce bine le sta, unul blond, celalalt brunet =)). Penita - pentru idee si la mai multe.
pentru textul : Hermeneia în presa de azi desau poate erau numai exemplu din lut a ce trebuia sa urmeze cind cranii umane se vor adauga celor de lut.muzica stranie avea sa se amplifice si iar sa se amplifice si din nou sa se amplifice.Dumnezeu a dat potopul ca sa-si incopeasca o orchestra din testele chipului si asemanarii sale.
pentru textul : Fuga depovestea florilor de mireasă de Virgil Titarenco [profetul] 2005-05-12 în partea de apus a clădirii ușile erau din lemn negru roșcat zăvorau liniștea netulburată a miilor de zile și nopți nimeni nu a înțeles cum au înflorit în mai către seară flori mari albe ca de mireasă curgeau peste mînere peste balamalele grele și reci de bronz și aramă se deschideau surprinse privind copilăros încăperile explorau cotloane ascunse cu o nevinovăție imperturbabilă pînă cînd totul a devenit atît de alb încît îți lăcrimau ochii greutatea lor încovoia podelele pereții grinzile aerul se transformase într-un fel de frumusețe irespirabilă în partea de răsărit a cladirii erau panopliile și astrolabul săbiile din oțel de toledo și armurile cavalerilor templieri acolo pînă și nimicul avea un loc bine stabilit în coduri enigmatice întunericul alterna cu lumina în cumpăna perfectă a timpului fără resentimente fără reproșuri fără regrete pe care să le poată auzi cineva la început a fost doar parfumul strecurat ca un duh al nopții prin încheieturile podelelor prin crăpăturile zidurilor vicleană promisiune a unei lumi în care speri să nu poți muri tulburătoare mîngîiere înfiorînd borangicul ascuns în dosul platoșei cînd mîna îmbrăcată în fier încleștează boldul negru al morții lama rece a spadei a cazut involuntar fără vreo explicație plauzibilă peste trupul șerpuitor al miilor de flori de mireasă a țîșnit roșu apoi mereu fără milă fără odihnă fără dragoste de dumnezeu a despicat a tăiat a sfîșiat a săpat a smuls din rădăcini totul pînă la capăt pînă dincolo de durere
pentru textul : ce am scris "atunci" dedeci migrarea a avut loc si totul pare in ordine. sint inclinat sa cred performanta site-ului (viteza) acum este ceva mai buna. as aprecia un feedback in sensul acesta. au existat citeva probleme care au prelungit timpul de intrerupere dar s-au rezolvat.
pentru textul : Hermeneia - revizie tehnică 18/19 iulie 2014 dein ce priveste intrebarea corinei si transformarea hermeneii voi scrie mai mult fie intr-un comentariu la celalalt text fie intr-un anunt nou. in orice caz intentionez o modificare a regulamentului, alta structura, alte culori, o versiune pentru mobile devices (desi si versiunea de acum cred ca functioneaza ok). si alte modificari ...
Mie mi s-a părut prozaic, sec, lipsit de imaginație și trăire poetică. Fiecare nou vers parcă ar căuta o ieșire din haos și n-o găsește și vine altul și altul și tot nimic. De ce ”fals” am înțeles, dar n-am înțeles de ce ”despre sponsorizare”.
pentru textul : Fals tratat despre sponsorizare denu ai spus nimic concludent despre text, texte, generalităţi...
pentru textul : dimineață cu pace și chitară denu am nevoie să te cunosc, tu, ca persoană, nici nu contezi. e vorba de un principiu. sau de mai multe, mă rog. dar nu cred că ştii ce-s alea din moment ce tu continui într-o singură direcţie: să jigneşti !
te las cu moluştele tale, poate ai treabă şi te reţin...
poate e americanul din mine, dar stii care vad eu ca ar fi meteahna acestui text? si am mai vazut-o si in alte texte scrise de tine. in ciuda faptului ca scrii placut, relaxant, aproape diafan pe alocuri, totusi textului ii lipseste subiectul, intriga, drama, conflictul, cum vrei tu sa ii spui. seamana uneori cu filmele acelea italiene extrem de "slow" in care parca nu se intimpla nimic. incare probabil starea sau senzatia este mai importanta decit naratiunea. este si asta o tehnica dar pe undeva te lasa nesatisfacut. ai senzatia unui text caruia ii lipseste miezul, motorul, nucleul. si implicatia este ca se uita usor. pentru ca creierul nostru retine mai degraba drama, inflexiunile existentei decit liniaritatea dintre ele.
pentru textul : locul deIntotdeauna mi-am spus ca cel mai greu e sa fii convins ca te afli in realitatea "cea mai reala", in sursa primara a tuturor posibilitatilor, chiar langa prajina care iese din cortul samanului... ca de acolo lesne e sa te ratacesti si o facem cu totii mai devreme sau mai tarziu... de aceea consider ca fiecare dintre noi e un refugiat. E deosebita incheierea primului fragment... as fi terminat tot textul astfel. Pe alocuri te lasi sedus si iti bati joc de logica, da bine-i faci pentru ca oricum e un sistem de operare invechit de-acum :)
pentru textul : imaginarium deAdrian,
pentru textul : remember demulțumesc. de ce nu în română? pentru că „remember” mi se pare scurt/sugestiv/ și acoperă o paletă largă de stări. altfel spus (fără malițiozitate) așa a gîndit artistul.
Paul,
cred că nu ești chiar atît de străin de interpretarea unor imagini. pentru că dacă îmi amintesc eu bine ai niște poezii însoțite de elemente grafice în armonie cu versurile iar eu am rezonat atunci cu ambele forme de exprimare. mă bucură interesul și aprecierea ta.
Cristina,
(referitor la postare, cred că poți contacta conducerea H).
despre fotografie în general (pentru că aici nu avem o fotografie) se spune că este o pictură cu lumină și asta am încercat, un echilibru tonal, o negociere între translucid și contururi clare.
din acest punct de vedere Matei, iluminatul unei scene virtuale chiar dacă ține de tehnică/scripturi modalitatea de interacțiune cu instrumentele poate conduce de la o tonalitate corectă sau hai să-i zicem decentă la un act artistic.
"lacrimi de sticlă se picură" Andreea, din cate imi amintesc, a picura nu este verb reflexiv. oare ma insel? iar daca s-a vrut a fi licenta poetica, mi se pare inutila - nu aduce nicio imbunatatire ideii, doar zgarie ochiul cititorului. In rest...de acord cu Francisc.
pentru textul : Teenage angst deSuperba poezia. Marile povesti unde-s? Pai, la hanul unde ne petrecem traiul...
pentru textul : Unde-s oare marile povesti? deEmi -
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur de"e una din zilele acelea cînd mă întreb
de ce după o noapte împărțită la doi
dimineața pielea miroase a celălalt" ?
Pagini