Peisaj prin care treci lăsând urme din tine. Peisaj pe care îl porți cu tine. Nu contează unde, cert este că într-o zi cuvintele vin în jurul locurilor și îl descriu atât cât e cu putință. Aici, am fost în urma pașilor autoarei. Mă bucură această balade sur une plage imaginaire.
poem vivace, antrenant, curgător. Şi eu aş prefera "dezvelea" fiindcă pare-mi-se nu prea e loc pentru regionalisme sau arhaisme în această poezie. Să mi se scuze adăugirea - şi eu sunt îndrăgostită de sunete mai deosebite, care nu există mereu în dicţionar, cum ar fi haşul gutural pe care îl foloseau străbunii mei în sat la începutul anumitor cuvinte. De pildă hibă era cu haş normal iar hin (în loc de vin) cu haş gutural. Dar acelea sunt forme învechite...
multumesc de trecere aleena. daca as ajunge sa imi fac exegeza propriilor texte atunci care ar mai fi farmecul. dar un drum e un drum, cu tot ce e pe el, nu?
Eu stiu Dorine ca vrei sa spui ca semeni cu Keanu Reeves dar probabil ca aduci aici mai degraba cu Al Pacino. Problema e insa sufletul. Si aia nu se vede in poza.
de ce "Finalul nu vine salvator pentru poezie", alma? de ce portiunea respectiva nu e corecta... genetic? M-am gindit ca s-ar putea sa nu fie corecta terminologic de vreme ce exista caractere fenotipice dar a spune "actiune fenotipica" poate nu e tocmai corect. Totusi unde e greseala... genetica?
Da, a fost o zi când apele de sus s-au despărțit de apele de jos, ... noi atârnăm, spânzurați, între ele. Deasemenea vezi și sensul "spânzurat pe lemn". Se cântă în Joia Mare: e o întreagă poezie acolo: "astăzi s-a spânzurat pe lemn / Cel ce a spânzurat pământul pe ape". Deci vine de departe. Mulțumesc.
După primele două versuri mă așteptam la altă atmosferă poetică. Nu prea am înțeles simbolistica ursului panda în contextul poemului. În final, sunt ceva expresii ratatinate. Inedit: "zilele, flori aromate".
Mie mi-a plăcut poezia, pe care o găsesc impecabilă. Sunt în ea câteva versuri aparte, printre care ,,peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit'' şi mai ales finalul, care este, într-adevăr, deosebit.
pentru că, și e sigur, agreez acest tip de discurs în care surprinzi cu finețe cel mai mic aspect al realității, cu toate că titlul nu mă încântă deloc, dar pentru final (ultimele 2s) ai semnul meu de prețuire. frumos, mi-a plăcut.
Şi mie mi-a plăcut! Eu cred că e un text memorialistic, un fel de sinteză a unor pagini de jurnal, drept pentru care eu cred nu sunt necesare cele cinci momente ale subiectului literar.
Printre descrieri şi mici fragmente de naraţiune, printre impresii personale şi referiri directe la personaje, se prevede "indicatorul" către locul acela, către betel, un demers literar voluntar din partea autorului. Locurile ne rămân pline de semnificaţie când le asociem cu evenimente deosebite sau cu persoane dragi.
Luand in calcul lipsa diacriticelor, textul fragmentat (explicitate prin titlu, intr-adevar), dar si lipsa totala a punctuatiei si structura de ingambament textul acesta este foarte greu de citit / inteles. Personal, il deschid a treia oara si doar pentru ca are doua penite m-am straduit sa il citesc pana la capat. Din punctul meu de vedere experimentul nu este unul foarte reusit. Din punct de vedere al continutului remarc versul "ecranul despica intunericul urcand la zen", sintagma "silabele durerii" si finalul. In rest, imi pare un text mediocru. Ialin
Asa e trecerea... Cu tacere, cu privire in gol, cu maini eliberate de orice truda. Mi-a placut poemul de la prima lectura. Are o anume stare, o anume tacere.
Despre partile frumoase si despre cele ce se mai pot lucra s-a spus deja. O mica sugestie pentru cuvantul "tacerea" de la inceput: crezi ca ar merge mai bine un sinonim cum ar fi "mutenia", "amortirea"... sau poate chiar "moartea"?
Cred ca "libertate" din penultimul vers este unul din cuvintele cheie, motiv pentru care nu mai sugerez eliminarea ultimelor doua versuri asa cum intentionasem ceva mai devreme.
Pe scurt: lirism profund, detasare, expresivitate.
Marina, nu ma gandeam ca se va opri cineva aici, tocmai pentru ca e scris un pic mai diferit. Asa ca ma bucura cu adevarat aprecierile tale si ma onoreaza! Cam ce spuneai tu, remarca si domnul Emilian Marcu, multumesc pentru parere!
despre trecerea tiptilă a timpului odată cu_căderea soarelui în spațiu vîscos și acumulare lentă a zilelor transparente în sine/umbră, plus structură inelară ce întregește. "februarie" vine ca un punct fix de referință în moment, presupun că n-are ceva simbolic în el. p.s. exista cuvîntul "troznesc"?
Cum să se curbeze iarba ca o sticlă? din aceea de tip pet? rabatabile - sună tot ciudat, la fel şi absolutul din final, prea noi comparativ cu arhaicul poeziei, cel care, de fapt, emoţionează.
tare fain, poete, săruta-ț'-aș versu'! nici nu am respirat citind până la ultimul cuvânt, cum nu ai respirat scriind până la ultimul cuvânt! mare mulțam, cu drag, zile faine, gânduri, doruri, poezie!
Multumesc Maat pentru observatii si apreciere. Nu am inteles insa ce vrei sa spui prin " nici nu are "cu care" ala care pentru mine este "o obsesie". Dar m-a pus pe ganduri comentariul tau!". Au fost multe scrise aici pe sub textul asta. Poate imi explici.
o adunătură făr' de sens. cred că-i una din scrierile cele mai slabe care mi-au trecut prin fața ochilor pe hermeneia. nici o tangență cu literatura. un text nu naiv, ci penibil
De data asta, nu, Paul. Ideea cu care se porneşte la drum este mai degrabă lipsă, imaginea, care altădată era admirabilă, e absentă, iar unde totuşi există, e ştearsă, adâncimea de după detaşarea mimată (cu care, personal, mă obişnuisem) nu e la fel de perceptibilă etc. Cel puţin din pedeveul meu de vedere, nimic notabil aici.
orgoliul de care dai dovada te împiedică să te înalţi sufleteşte şi spiritual în sfera superioară a sensibilităţii umane care să permită o "descărcare" poetică memorabilă. În astfel de situaţie, după părearea mea, nici o creaţie nu va dăinui.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ce să faci, Adriana, mai citim, mai luăm plasă... viața e dură:)
pentru textul : Martell XO denu orice poem e o acadea:)
Peisaj prin care treci lăsând urme din tine. Peisaj pe care îl porți cu tine. Nu contează unde, cert este că într-o zi cuvintele vin în jurul locurilor și îl descriu atât cât e cu putință. Aici, am fost în urma pașilor autoarei. Mă bucură această balade sur une plage imaginaire.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante deSéduit par le charisme du sang noir, encore vivant, mon cher. Les rêves restent toujours...
pentru textul : ...I'm growing like spells... depoem vivace, antrenant, curgător. Şi eu aş prefera "dezvelea" fiindcă pare-mi-se nu prea e loc pentru regionalisme sau arhaisme în această poezie. Să mi se scuze adăugirea - şi eu sunt îndrăgostită de sunete mai deosebite, care nu există mereu în dicţionar, cum ar fi haşul gutural pe care îl foloseau străbunii mei în sat la începutul anumitor cuvinte. De pildă hibă era cu haş normal iar hin (în loc de vin) cu haş gutural. Dar acelea sunt forme învechite...
pentru textul : Dirijorul demultumesc de trecere aleena. daca as ajunge sa imi fac exegeza propriilor texte atunci care ar mai fi farmecul. dar un drum e un drum, cu tot ce e pe el, nu?
pentru textul : atunci s-a sfîrșit deEu stiu Dorine ca vrei sa spui ca semeni cu Keanu Reeves dar probabil ca aduci aici mai degraba cu Al Pacino. Problema e insa sufletul. Si aia nu se vede in poza.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deAdriana, gruparea lor tematică poate fi diferită. Rămâne bucuria de a scrie la fiecare.
pentru textul : Ghiocelul și vântul dede ce "Finalul nu vine salvator pentru poezie", alma? de ce portiunea respectiva nu e corecta... genetic? M-am gindit ca s-ar putea sa nu fie corecta terminologic de vreme ce exista caractere fenotipice dar a spune "actiune fenotipica" poate nu e tocmai corect. Totusi unde e greseala... genetica?
pentru textul : nu știu dacă deDa, a fost o zi când apele de sus s-au despărțit de apele de jos, ... noi atârnăm, spânzurați, între ele. Deasemenea vezi și sensul "spânzurat pe lemn". Se cântă în Joia Mare: e o întreagă poezie acolo: "astăzi s-a spânzurat pe lemn / Cel ce a spânzurat pământul pe ape". Deci vine de departe. Mulțumesc.
pentru textul : Despre pom deDupă primele două versuri mă așteptam la altă atmosferă poetică. Nu prea am înțeles simbolistica ursului panda în contextul poemului. În final, sunt ceva expresii ratatinate. Inedit: "zilele, flori aromate".
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deVirgil, ce este cu versul asta: "un libido pentru binele"?
pentru textul : cea mai mare problemă deMie mi-a plăcut poezia, pe care o găsesc impecabilă. Sunt în ea câteva versuri aparte, printre care ,,peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit'' şi mai ales finalul, care este, într-adevăr, deosebit.
pentru textul : s-a rătăcit tristețea depentru că, și e sigur, agreez acest tip de discurs în care surprinzi cu finețe cel mai mic aspect al realității, cu toate că titlul nu mă încântă deloc, dar pentru final (ultimele 2s) ai semnul meu de prețuire. frumos, mi-a plăcut.
pentru textul : fără tine totul e o iarnă deTi-as cere voie sa reproduc versiunea ta in engleza a textului meu aici, pe Hemeneia, dar si in revista online Egophobia in care public.
Iti raman profund indatorat pentru revelatia care mi-ai"revelat-o".
Gorun
pentru textul : Recuperarea Realului deŞi mie mi-a plăcut! Eu cred că e un text memorialistic, un fel de sinteză a unor pagini de jurnal, drept pentru care eu cred nu sunt necesare cele cinci momente ale subiectului literar.
pentru textul : locul dePrintre descrieri şi mici fragmente de naraţiune, printre impresii personale şi referiri directe la personaje, se prevede "indicatorul" către locul acela, către betel, un demers literar voluntar din partea autorului. Locurile ne rămân pline de semnificaţie când le asociem cu evenimente deosebite sau cu persoane dragi.
Luand in calcul lipsa diacriticelor, textul fragmentat (explicitate prin titlu, intr-adevar), dar si lipsa totala a punctuatiei si structura de ingambament textul acesta este foarte greu de citit / inteles. Personal, il deschid a treia oara si doar pentru ca are doua penite m-am straduit sa il citesc pana la capat. Din punctul meu de vedere experimentul nu este unul foarte reusit. Din punct de vedere al continutului remarc versul "ecranul despica intunericul urcand la zen", sintagma "silabele durerii" si finalul. In rest, imi pare un text mediocru. Ialin
pentru textul : Fragmentarium. Fără diacritice deAsa e trecerea... Cu tacere, cu privire in gol, cu maini eliberate de orice truda. Mi-a placut poemul de la prima lectura. Are o anume stare, o anume tacere.
Despre partile frumoase si despre cele ce se mai pot lucra s-a spus deja. O mica sugestie pentru cuvantul "tacerea" de la inceput: crezi ca ar merge mai bine un sinonim cum ar fi "mutenia", "amortirea"... sau poate chiar "moartea"?
Cred ca "libertate" din penultimul vers este unul din cuvintele cheie, motiv pentru care nu mai sugerez eliminarea ultimelor doua versuri asa cum intentionasem ceva mai devreme.
Pe scurt: lirism profund, detasare, expresivitate.
pentru textul : în ziua cînd a trecut deUn text care spune exact cât trebuie. Întrebarea rămâne nerostită…pentru că ea “se rosteşte”. Un text bun …şi atât. Parcă aş fi aşteptat mai mult.
pentru textul : degete reci deMarina, nu ma gandeam ca se va opri cineva aici, tocmai pentru ca e scris un pic mai diferit. Asa ca ma bucura cu adevarat aprecierile tale si ma onoreaza! Cam ce spuneai tu, remarca si domnul Emilian Marcu, multumesc pentru parere!
pentru textul : sub acoperire deAminteste-mi care si cand a fost prima avertizare! Si cate avertizari am voie? :))
pentru textul : story of a city dedespre trecerea tiptilă a timpului odată cu_căderea soarelui în spațiu vîscos și acumulare lentă a zilelor transparente în sine/umbră, plus structură inelară ce întregește. "februarie" vine ca un punct fix de referință în moment, presupun că n-are ceva simbolic în el. p.s. exista cuvîntul "troznesc"?
pentru textul : februarie deCum să se curbeze iarba ca o sticlă? din aceea de tip pet? rabatabile - sună tot ciudat, la fel şi absolutul din final, prea noi comparativ cu arhaicul poeziei, cel care, de fapt, emoţionează.
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc detare fain, poete, săruta-ț'-aș versu'! nici nu am respirat citind până la ultimul cuvânt, cum nu ai respirat scriind până la ultimul cuvânt! mare mulțam, cu drag, zile faine, gânduri, doruri, poezie!
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală deMultumesc Maat pentru observatii si apreciere. Nu am inteles insa ce vrei sa spui prin " nici nu are "cu care" ala care pentru mine este "o obsesie". Dar m-a pus pe ganduri comentariul tau!". Au fost multe scrise aici pe sub textul asta. Poate imi explici.
pentru textul : psalm de„tăișul lor înghețat” și „literele din inimă” strică textul. prima expresie e doar nereușită, în vreme ce a doua e și comică
pentru textul : fără cuvinte de"se prăbuşeşte liniştea în adâncul urechilor" - e cumva tautologic; predictibil.
"poate ne prinde şi ora doisprezece" - ora douăsprezece...
"dar nu bag mâna în foc" - un cred că mai trebuie să zic ceva.
"o să-mi deosebeşti chipul
de lungimea nopţii" - asta mi-a plăcut, doar că aş fi spus firesc: "o să mă deosebeşti de lungimea nopţii"
Şi o ultimă observaţie cu care ar fi trebui să încep: exagerat de multă anatomie: urechi, trup, palmă, mână, chip, braţe, guri, pumni. Nu crezi?
pentru textul : prăbuşire deo adunătură făr' de sens. cred că-i una din scrierile cele mai slabe care mi-au trecut prin fața ochilor pe hermeneia. nici o tangență cu literatura. un text nu naiv, ci penibil
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee demulțumesc pentru că ai trecut, pentru citit și pentru apreciere!
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. deDe data asta, nu, Paul. Ideea cu care se porneşte la drum este mai degrabă lipsă, imaginea, care altădată era admirabilă, e absentă, iar unde totuşi există, e ştearsă, adâncimea de după detaşarea mimată (cu care, personal, mă obişnuisem) nu e la fel de perceptibilă etc. Cel puţin din pedeveul meu de vedere, nimic notabil aici.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deorgoliul de care dai dovada te împiedică să te înalţi sufleteşte şi spiritual în sfera superioară a sensibilităţii umane care să permită o "descărcare" poetică memorabilă. În astfel de situaţie, după părearea mea, nici o creaţie nu va dăinui.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III dePagini