Mi-a plăcut poezia, mai ales versurile:
,,în cameră e cald ca într-o piersică
ridic ochii şi las cartea pe genunchi
se deschide firesc
o altă dimensiune
o studiez atent
...........................
se instalează liniştea
creşte''
Restul poeziei mi se pare că distonează puţin cu această parte peste care pluteşte o atmosferă de reverie şi dolce farniente. Dar poate că tu ai urmărit special aceste treceri de la o stare poetică la alta, remarcate şi de comentatorii de mai sus. Aici e o problemă de viziune artistică, de estetică poetică. O estetică ce poate fi sau nu pe placul cititorilor. Se poate discuta foarte mult pe acest subiect, dar eu o să mă opresc aici. Cu stimă, Petru
pentru ecoul acestui sarut ce locuieste atemporal in "copilaria albastra" a fiecaruia, dincolo de ferestrele luminate ale fericirii altora, dincolo de nostalgia unui an pierdut prin buzunarele tineretii: "un singur sărut ar fi aproape un sacrilegiu la fel de frumos și de trecător precum neterminata noastră copilărie albastră" tablourile de valoare se pastreaza numai pentru sine. asa diferentiezi adevaratii colectionari de rizar.
Mulţumesc frumos, Adrian. Chiar mă gândeam, mai apoi, după ce ţi-am scris, că poate parcela aceea să fie legată de cimitir. E bine că am reuşit să prind sensul corect, în cele din urmă, al formulării tale. Exact la parcelă mă împiedicasem.:)
Adică, dragii mei, dincolo de aspectele arătate de colegii mei, ca să nu mai lungim vorba, încercați pentru câteva momente să uitați de poezie și să vedeți și aspectele legate de "administrarea" problemei. În două vorbe, nu vei întâlni unul care să spună "da, domne, eu am folosit limbaj obscen, sau rasist, sau profanator, de dragul limbajului". NU, toți se vor simți îndreptățiți să spună "e artistic". Iar noi ar trebui să fim o armată de oameni și să stăm toată ziua ca la judecată. Or nu acesta este scopul hermeneia. Acestea fiind spuse, vă invit, dacă vă lipsește discuția aceasta (că văd că revine periodic în actualitate), să scrieți mai mult de trei rânduri în subsolul unui text, fără legătură cu acesta din urmă, să îl postați pe pagina de autor, încadrați la polemică și atunci probabil că altfel se vor purta discuțiile. Aici nu este locul. Domnule Ionel Bostan, Bianca este numele. Alte diminutive și alinturi nu își au locul.
Alina ai dreptate cu acei trei "de" insa vezi tu in cazul acesta servesc interesului meu de a caracteriza, de a potenta o imagine la care sa ma pot conexa in partea a doua... cat despre termenii citati de tine stii prea bine ca ii prefer altor variante. Multumesc.
"o poveste
cu gust de toamnă târzie"
Ăsta e un clişeu. Şi trebuie să te fereşti de clişee. Mai ales dacă sunt dulcege, poetizante (mă repet un pic, le-am spus asta şi altor autori).
În plus, ce părere ai, Lyzet, de asta:"de teamă ca ceilalţi să nu poată vedea"? Eu lucrez cu materialul clientului / clientei: CA CE(ILALŢI)!!! Ce mai calofonie! Într-un text de câteva rânduri (versuri)! N-ar trebui să lucrăm mai mult pe texte?
Virgil, te rog să încerci să-mi judeci afirmaţiile la adevarata lor valoare. Frustrările nu erau frustrări, ci, mai întâi, era situaţioi reale. Şi nici măcar nu erau ale mele. Erau un argument analogic. E exact ceea ce ai făcut tu prin preambulul de la "istoria şi viaţa au dovedit"... Dacă unui om care nu cunoaşte gramatica elementară nu-o poţi spune "analfabet", atunci nici unui hoţ nu-i poţi spune "hoţule", fără să-i lezezi persoana. Şi atât. Polemica asta nu duce nicăieri.
mă amuzi nicodem. chiar că nici nu am observat comentariul corinei. dar dacă zici tu, probabil că este o coincidență. în orice caz am observat cablul. și asta mi s-a părut hilar. nu înțeleg ce este derogatoriu în a repeta ceea ce spui tu despre tine. și încă ceva, s-ar putea ca tu să nu știi, dar în limba română nu există cuvîntul „derogativ”. există doar cuvîntul derogatoriu. iar el nu înseamnă insultă. încearcă să consulți dicționarul înainte să scrii.
departe de mine gandul de a desconsidera capacitatea vreunui posibil cititor. acea exprimare nu se doreste a fi explicativa, ci pur si simplu, concluziva. de altfel, repetarea unor cuvinte utilizate la inceputul textului, are rolul (in viziunea mea asupra acestui textulet) de a "inchide cercul" unei intamplari povestite frust, fara incercarea (foarte atractiva pentru mine, de altfel) de a "ascunde" vreun sens, vreo alternativa.
altfel, nu pot decat sa va admir incapatanarea de a gasi si ceva calitate prin noianul de texte obscure cu care va asaltez de ceva timp.
si mai pot ceva. sa va multumesc. fara nici cea mai mica urma. de ipocrizie.
Virgil, mai întâi vreau să-ți mulțumesc pentru comentariul foarte întins care dovedește că te-ai aplecat cu toată puterea ta critică asupra lui, creându-ți volens nolens o emoție estetică fie și ea negativă. Remarc că ți-ai expus o întregă ars poetica și ai întocmit un îndrumător ad-hoc despre cum se scrie un poem bun.Mai observ - acest lucru îl faci constant în comentarii- că atunci când nu întelegi niște metafore, versuri sau idei exprimate dai sentința că nu-ți place. Virgil, când a apărut dadaismul de exemplu, era cât pe-aci să iasă lupte de stradă și acum este un curent literar onorabil. Este ciudat, vorba ta,că pui semnul egal între a cunoaște și a place.Mie îmi place Dali deși nu-l înțeleg mereu, de exemplu.Aici ai o problemă de receptare după părerea mea. Sunt totuși mulțumit că în noianul de locuri comune ai găsit câteva versuri de luat în seamă. Cu stimă, te mai aștept să polemizăm, cu ochii larg deschiși
Mulțumesc Andreea pentru răbdare și direcționare. "Mie nu-mi place." - e perfect, no problem. Mă bucur că ai avut răbdare sa-mi punctezi câteva defecte. "Mi-am faramitat personalitatea?" - când nu ai nimic și rupi fărâme ce te reprezintă... "Sa lasi o urma, un marcaj, daca ar mai fi fost inca trei sinonime nu m-ar fi mirat." - încercare nereușită de subliniere. "De ce devin urmele inutile?" de cele mai multe ori, dovada, repetabila greșeală...
Îmi cer scuze și într-adevăr ar fi trebuit să fiu mai moderat, dar m-a enervat rău acel autor imberb care a cutezat să-mi spună mie să-l pup în cur în continuare pe Virgil Titarenco.... te rog să reiei istoria comm-urilor și poate îmi ridici avertismentul... eu îmi fac mea culpa dar el m-a înjurat primul într-un mod cât se poate de grosolan iar reacția mea a fost un efect pe un text valoros al celui pe care ar fi trebuit să-l pup in cur. Păi hai să scriem bine și apoi poate ne pupăm și în cur ok? Are cineva o problemă cu asta? Andu
Cailean... foarte probabil. Mladitza... versul ala se vrea o metafora a setei de scris. Eu spun "stii m-am lasta de scris", dar in sinea mea... as fi fost in stare sa "cos varful de pix de foaie" intelegi ? Va multumesc pentru trecere si comentarii ! Ialin
Intrucit textul e incadrat la polemica, hai sa iti raspund. Incep cu sfirsitul. Toate astea au o legatura cu patriotismul pentru ca aceasta legatura s-a facut de nenumarate ori de catre altii chiar si aici pe Hermeneia.com. Deci, eu nu fac decit sa vin in intimpinarea unei probleme deja ridicate. Iar ca remarca as spune ca acum auzind cum se vorbeste romaneste la Bucuresti inclin sa cred ca este o problema de patriotism pentru ca mi se pare de-a dreptul strigator la cer sa judeci "lipsa de patriotism" a celor "din afara" care in mod deliberat isi pastreaza limba cu toate stingaciile lor in timp ce nimeni (nu vad eu cel putin) ca face nimic pentru ca pe televiziunea romana sa se vorbeasca corect romaneste. In ce priveste doliul national si patriarhul am rezerve fata de opinia ta din cel putin doua motive. Primul este formal. De vreme ce biserica ortodoxa nu este "inca" biserica nationala ideea asta cu reprezentarea sau asemanarea cu institutia prezidentiala mi se pare cam trasa de par. Sau vrei sa imi sugerezi ca de acum incolo o sa tineti doliu national cind o sa treaca la cele vesnice oricare din capii confesiunilor religioase din Romania care au un anumit grad de "reprezentare"? Cel de-al doilea este de ordin moral. Ma indoiesc ca un om care a fost patriarh peste o biserica in vremea ce dictatura comunista ii darima bisericile si manastirile, sau care si-a prezentat adeziunea fata de interventia criminala a armatei la Timisoara in 1989 merita doliu national chiar daca sa zicem ca insitutia pe care o reprezinta s-ar califica pentru asa ceva. Putina decenta fata de mortii Timisoarei, carora nici astazi inca nu li s-a facut dreptate intr-un tribunal, ma gindesc ca nu ar strica. Evident insa ca aceasta realitate se vede diferit daca te uiti la ea de la Iasi sau de la Timisoara. Asa ca imi dau seama de dificultatea perceptiei. In ce priveste Academia Romana, a o asemana cu institutia legiutoare a tarii (gluma pe care am mai citit-o si in alta parte) mi se pare total aiurea si tradeaza, dupa parerea mea, ramasite ale unei mentalitati observicioase fata de un autoritarism centralizat. Ma intreb daca miine prin absurd Academia va va "legifera" ca trebuie sa scrieti cu caractere chirilice, o veti face? Iar daca nu, de ce? Cind si unde ai dreptul sa te revolti, sa consideri ca decizia Academiei este o timpenie? Evident insa ca, asa cum spuneam si la inceput, ideea asta este ridicola. Academia nu este organ legiuitor (in sensul parlamentului) si chiar daca cineva ar sustine asta atunci ar fi o aberatie eminamente antidemocratica de vreme ce membrii academiei nu sint alesi prin nici un fel de sufragiu de catre populatie. Asa ca, sa nu mai incurcam borcanele. Eventual Academia Romana are un rol consultativ si de promovare-evidentiere in dezvoltatea culturii si civilizatiei romanesti cit si o activitate de cercetare. De fapt modul cum prezinti tu Academia Romana imi spune ca nu ai citit niciodata nici STATUTUL ACADEMIEI ROMÂNE si nici LEGEA PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA ACADEMIEI ROMÂNE. Iti recomand sa le citesti pe site-ul www.acad.ro Formularea "b) se îngrijește de cultivarea limbii române și stabilește regulile ortografice obligatorii;" din Capitolul II, articolul 8, punctul b al legii mi se pare ca vrea sa spuna ceva incercind sa nu spuna nimic. Cind spui ca un lucru e obligatoriu si nu prevezi nici o pedeapsa pentru incalcarea lui ma gindesc ca de fapt, politic vorbind, spui ceva dar de fapt nu intentionezi lucrul acela. Sau ar trebui sa intelegem ca "obligatoriu" se refera doar la felul in care vorbesc limba romana academicienii? Evident, formularea este ambigua (si banuiesc ca este voit ambigua). Cind tu insa imi spui ca "Vorbim in acest caz despre o greseala simpla pe care ar fi putut sa o faca 90% dintre romani", desi pot fi de acord cu tine, asta nu face rusinea mai mica. Si daca este tolerabil la florarese sau taximetristi (fara sa vreau sa ofensez aceste doua categorii profesionale), continui sa sustin ca este absolut intolerabil pe canalul national de televiziune in anul 2007 la un eveniment de rezonanta nationala (asa cum sustii chiar tu). Iar daca tu imi spui ca de fapt acesta e un feneomen des intilnit la crainicii de televiziune din Romania atunci mie nu imi mai ramine decit sa zimbesc trist. Concluzia mea ramine ca este ipocrit sa te legi de limba romana a celor care in ciuda distantei si contextului continua sa o vorbeasca in timp ce la Bucuresti este macelarita pe canalul national de televiziune cu prilejul unei zile de doliu national. In ce priveste faptul ca unii "sunt nehotarati in ce limba sa vorbeasca incepand fraza in romana si terminand in limba tarii de adoptie" nu cred ca este vorba de nehotarire. Cred ca este vorba de o usurinta de exprimare (datorita modului cum functioneaza creierul) pe de o parte. Iar pe de alta cred ca unii, atunci cind lucreaza la un text care se vrea literar, o fac din incercarea de a-i da o culoare aparte, sau un anumit eclecticism, etc, in functie de intentia literara. Faptul ca unii pot face asta si din snobism sau din dorinta de a epata nu anuleaza valoarea folosirii ei inteligente. De fapt daca te vei apleca sa citesti texte interbelice o vei intilni si in multe din ele. Ma tem insa ca de multe ori ostilitatea fata de aceasta practica tradeaza nu un anumit "purism" literar ci mai degraba un anumit gen de nationalism provincial. Dar iata ca m-am intins destul de mult. Sper insa sa iti fi raspuns la observatii.
scuze, Dana, m-ai dus in eroare fiindca am vazut ca la inceputul comentariului te-ai adresat mie. ramasesem un pic nedumerita, observand ca in prima propozitie te adresezi la singular, dupa care treci la plural. e ok acum. multa inspiratie in continuare.
=> Poezie de peniță (am încercat aici s-o desenez). Condei ferm și sigur, expresie elevată, dealtfel cum ne-a obișnuit deja autorul. Atmosferă bine conturată, în plus, la nivel lingvistic e foarte sonor, abordare curajoasă, aproape de limită, pe spațiu restrâns și pentru aceasta are un impact puternic în cititor. Asta se cheamă măiestrie poetică.
Aleksandr, e mai frumos cum asculți tu povestea decît cum o spun eu. Da, în timpul dinastiei Tang, poezia era gravată pe stele de piatră, sub forma unor sunete muzicale, inițial 7 la număr, ulterior 12. Paleta cromatică cuprindea trei culori fundamentale: galben și verde pe fond alb, fiecare cu o multitudine de semnificații și de simboluri. Îți mulțumesc pentru vizită și mai ales pentru versurile recitate, mi-au plăcut timbrul, cantabilitatea...
Nu cred că este vorba de o referinţă care să facă publicitate unui alt site, cum am citit că e interzis pe Hermeneia. Este un link spre text, ca spre o bibliotecă virtuală, putea fi Scribd sau alt site exclusiv cu texte clasice. Adică era doar o completare a textului meu analitic, care ducea către textul original spre care l-am interpretat. Am observat pe acest site destule linkuri spre youtube sau photobucket sau alte evenimente culturale şi din moment ce nici dvs. nu sunteţi sigur dacă acceptaţi sau nu, eu mai las textul la şantier până voi înţelege eventual de ce. Cum să ştiu eu ce fel de linkuri sunt acceptabile din moment ce nici dvs nu ştiţi?
e aici o scoatere a imaginii din functia ei curenta de comunicare, un discurs confirmat de experienta, constituit de anumite sentimente lamurite, digerate pana la extaz. poetul dispare in senzatii pe care nu le poate controla decat prin cuvinte care capata putere regeneratoare. da, cu siguranta... merita evidentiata!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mi-a plăcut poezia, mai ales versurile:
,,în cameră e cald ca într-o piersică
ridic ochii şi las cartea pe genunchi
se deschide firesc
o altă dimensiune
o studiez atent
...........................
se instalează liniştea
creşte''
Restul poeziei mi se pare că distonează puţin cu această parte peste care pluteşte o atmosferă de reverie şi dolce farniente. Dar poate că tu ai urmărit special aceste treceri de la o stare poetică la alta, remarcate şi de comentatorii de mai sus. Aici e o problemă de viziune artistică, de estetică poetică. O estetică ce poate fi sau nu pe placul cititorilor. Se poate discuta foarte mult pe acest subiect, dar eu o să mă opresc aici. Cu stimă, Petru
pentru textul : tolănit într-o limbă străină desau poate vorbeai de altcineva, scuze,,,
pentru textul : pietrele umbrei depentru ecoul acestui sarut ce locuieste atemporal in "copilaria albastra" a fiecaruia, dincolo de ferestrele luminate ale fericirii altora, dincolo de nostalgia unui an pierdut prin buzunarele tineretii: "un singur sărut ar fi aproape un sacrilegiu la fel de frumos și de trecător precum neterminata noastră copilărie albastră" tablourile de valoare se pastreaza numai pentru sine. asa diferentiezi adevaratii colectionari de rizar.
pentru textul : antiplatonice VI dePur si simplu un semn. Ca textul mi-a placut. Nu am chef de alte interpretari (impresioniste).
pentru textul : caut femeie deMulţumesc frumos, Adrian. Chiar mă gândeam, mai apoi, după ce ţi-am scris, că poate parcela aceea să fie legată de cimitir. E bine că am reuşit să prind sensul corect, în cele din urmă, al formulării tale. Exact la parcelă mă împiedicasem.:)
cu drag,
pentru textul : Memento des.b
Adică, dragii mei, dincolo de aspectele arătate de colegii mei, ca să nu mai lungim vorba, încercați pentru câteva momente să uitați de poezie și să vedeți și aspectele legate de "administrarea" problemei. În două vorbe, nu vei întâlni unul care să spună "da, domne, eu am folosit limbaj obscen, sau rasist, sau profanator, de dragul limbajului". NU, toți se vor simți îndreptățiți să spună "e artistic". Iar noi ar trebui să fim o armată de oameni și să stăm toată ziua ca la judecată. Or nu acesta este scopul hermeneia. Acestea fiind spuse, vă invit, dacă vă lipsește discuția aceasta (că văd că revine periodic în actualitate), să scrieți mai mult de trei rânduri în subsolul unui text, fără legătură cu acesta din urmă, să îl postați pe pagina de autor, încadrați la polemică și atunci probabil că altfel se vor purta discuțiile. Aici nu este locul. Domnule Ionel Bostan, Bianca este numele. Alte diminutive și alinturi nu își au locul.
pentru textul : Paneraș cu ouă deVa multumim si va asteptam! La Iasi e o vreme superba de iarna, ninge cernit, nu e deloc frig, numai buna de facut o plimbare pe dealul Copoului!
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu deŞi
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deLeonard Ancuţa
Dan Tristian
Alina ai dreptate cu acei trei "de" insa vezi tu in cazul acesta servesc interesului meu de a caracteriza, de a potenta o imagine la care sa ma pot conexa in partea a doua... cat despre termenii citati de tine stii prea bine ca ii prefer altor variante. Multumesc.
pentru textul : Foc pribeag de"o poveste
pentru textul : le pouvoir des mots decu gust de toamnă târzie"
Ăsta e un clişeu. Şi trebuie să te fereşti de clişee. Mai ales dacă sunt dulcege, poetizante (mă repet un pic, le-am spus asta şi altor autori).
În plus, ce părere ai, Lyzet, de asta:"de teamă ca ceilalţi să nu poată vedea"? Eu lucrez cu materialul clientului / clientei: CA CE(ILALŢI)!!! Ce mai calofonie! Într-un text de câteva rânduri (versuri)! N-ar trebui să lucrăm mai mult pe texte?
Virgil, te rog să încerci să-mi judeci afirmaţiile la adevarata lor valoare. Frustrările nu erau frustrări, ci, mai întâi, era situaţioi reale. Şi nici măcar nu erau ale mele. Erau un argument analogic. E exact ceea ce ai făcut tu prin preambulul de la "istoria şi viaţa au dovedit"... Dacă unui om care nu cunoaşte gramatica elementară nu-o poţi spune "analfabet", atunci nici unui hoţ nu-i poţi spune "hoţule", fără să-i lezezi persoana. Şi atât. Polemica asta nu duce nicăieri.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate dee un bun pretext scandalul acesta pt reclama, no?
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deai creat un tablou nostalgic în care se disting două tuşe memorabile:
"ochiul tău legat de un nor pare
pentru textul : ruine în liniște detrupul meu ce se îndepărtează"
mă amuzi nicodem. chiar că nici nu am observat comentariul corinei. dar dacă zici tu, probabil că este o coincidență. în orice caz am observat cablul. și asta mi s-a părut hilar. nu înțeleg ce este derogatoriu în a repeta ceea ce spui tu despre tine. și încă ceva, s-ar putea ca tu să nu știi, dar în limba română nu există cuvîntul „derogativ”. există doar cuvîntul derogatoriu. iar el nu înseamnă insultă. încearcă să consulți dicționarul înainte să scrii.
pentru textul : new year samba dedeparte de mine gandul de a desconsidera capacitatea vreunui posibil cititor. acea exprimare nu se doreste a fi explicativa, ci pur si simplu, concluziva. de altfel, repetarea unor cuvinte utilizate la inceputul textului, are rolul (in viziunea mea asupra acestui textulet) de a "inchide cercul" unei intamplari povestite frust, fara incercarea (foarte atractiva pentru mine, de altfel) de a "ascunde" vreun sens, vreo alternativa.
pentru textul : pe toate drumurile creşte dragostea dealtfel, nu pot decat sa va admir incapatanarea de a gasi si ceva calitate prin noianul de texte obscure cu care va asaltez de ceva timp.
si mai pot ceva. sa va multumesc. fara nici cea mai mica urma. de ipocrizie.
Virgil, mai întâi vreau să-ți mulțumesc pentru comentariul foarte întins care dovedește că te-ai aplecat cu toată puterea ta critică asupra lui, creându-ți volens nolens o emoție estetică fie și ea negativă. Remarc că ți-ai expus o întregă ars poetica și ai întocmit un îndrumător ad-hoc despre cum se scrie un poem bun.Mai observ - acest lucru îl faci constant în comentarii- că atunci când nu întelegi niște metafore, versuri sau idei exprimate dai sentința că nu-ți place. Virgil, când a apărut dadaismul de exemplu, era cât pe-aci să iasă lupte de stradă și acum este un curent literar onorabil. Este ciudat, vorba ta,că pui semnul egal între a cunoaște și a place.Mie îmi place Dali deși nu-l înțeleg mereu, de exemplu.Aici ai o problemă de receptare după părerea mea. Sunt totuși mulțumit că în noianul de locuri comune ai găsit câteva versuri de luat în seamă. Cu stimă, te mai aștept să polemizăm, cu ochii larg deschiși
pentru textul : imposibilitatea de a descrie inevitabilul iubirii deMulțumesc Andreea pentru răbdare și direcționare. "Mie nu-mi place." - e perfect, no problem. Mă bucur că ai avut răbdare sa-mi punctezi câteva defecte. "Mi-am faramitat personalitatea?" - când nu ai nimic și rupi fărâme ce te reprezintă... "Sa lasi o urma, un marcaj, daca ar mai fi fost inca trei sinonime nu m-ar fi mirat." - încercare nereușită de subliniere. "De ce devin urmele inutile?" de cele mai multe ori, dovada, repetabila greșeală...
pentru textul : Hansel și Gretel deBun, am înţeles adversitatea din "dar se terminau în cer". Şi e frumos spus, subtil. Mea culpa!
pentru textul : iarnă și eminescu defratemiu? haha
pentru textul : De noapte deÎmi cer scuze și într-adevăr ar fi trebuit să fiu mai moderat, dar m-a enervat rău acel autor imberb care a cutezat să-mi spună mie să-l pup în cur în continuare pe Virgil Titarenco.... te rog să reiei istoria comm-urilor și poate îmi ridici avertismentul... eu îmi fac mea culpa dar el m-a înjurat primul într-un mod cât se poate de grosolan iar reacția mea a fost un efect pe un text valoros al celui pe care ar fi trebuit să-l pup in cur. Păi hai să scriem bine și apoi poate ne pupăm și în cur ok? Are cineva o problemă cu asta? Andu
pentru textul : preludiu în roșu dePersonal, am rezonat cu poemul asta. Curge firesc, resemnat. Un poem linistit, fara impotmoliri, fara lucruri in plus.
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deca premiu, ma gandeam la o carte semnata alina manole. de participat, sigur sigur as participa.promit
pentru textul : feng shui în lucernă deCailean... foarte probabil. Mladitza... versul ala se vrea o metafora a setei de scris. Eu spun "stii m-am lasta de scris", dar in sinea mea... as fi fost in stare sa "cos varful de pix de foaie" intelegi ? Va multumesc pentru trecere si comentarii ! Ialin
pentru textul : Absenții deIntrucit textul e incadrat la polemica, hai sa iti raspund. Incep cu sfirsitul. Toate astea au o legatura cu patriotismul pentru ca aceasta legatura s-a facut de nenumarate ori de catre altii chiar si aici pe Hermeneia.com. Deci, eu nu fac decit sa vin in intimpinarea unei probleme deja ridicate. Iar ca remarca as spune ca acum auzind cum se vorbeste romaneste la Bucuresti inclin sa cred ca este o problema de patriotism pentru ca mi se pare de-a dreptul strigator la cer sa judeci "lipsa de patriotism" a celor "din afara" care in mod deliberat isi pastreaza limba cu toate stingaciile lor in timp ce nimeni (nu vad eu cel putin) ca face nimic pentru ca pe televiziunea romana sa se vorbeasca corect romaneste. In ce priveste doliul national si patriarhul am rezerve fata de opinia ta din cel putin doua motive. Primul este formal. De vreme ce biserica ortodoxa nu este "inca" biserica nationala ideea asta cu reprezentarea sau asemanarea cu institutia prezidentiala mi se pare cam trasa de par. Sau vrei sa imi sugerezi ca de acum incolo o sa tineti doliu national cind o sa treaca la cele vesnice oricare din capii confesiunilor religioase din Romania care au un anumit grad de "reprezentare"? Cel de-al doilea este de ordin moral. Ma indoiesc ca un om care a fost patriarh peste o biserica in vremea ce dictatura comunista ii darima bisericile si manastirile, sau care si-a prezentat adeziunea fata de interventia criminala a armatei la Timisoara in 1989 merita doliu national chiar daca sa zicem ca insitutia pe care o reprezinta s-ar califica pentru asa ceva. Putina decenta fata de mortii Timisoarei, carora nici astazi inca nu li s-a facut dreptate intr-un tribunal, ma gindesc ca nu ar strica. Evident insa ca aceasta realitate se vede diferit daca te uiti la ea de la Iasi sau de la Timisoara. Asa ca imi dau seama de dificultatea perceptiei. In ce priveste Academia Romana, a o asemana cu institutia legiutoare a tarii (gluma pe care am mai citit-o si in alta parte) mi se pare total aiurea si tradeaza, dupa parerea mea, ramasite ale unei mentalitati observicioase fata de un autoritarism centralizat. Ma intreb daca miine prin absurd Academia va va "legifera" ca trebuie sa scrieti cu caractere chirilice, o veti face? Iar daca nu, de ce? Cind si unde ai dreptul sa te revolti, sa consideri ca decizia Academiei este o timpenie? Evident insa ca, asa cum spuneam si la inceput, ideea asta este ridicola. Academia nu este organ legiuitor (in sensul parlamentului) si chiar daca cineva ar sustine asta atunci ar fi o aberatie eminamente antidemocratica de vreme ce membrii academiei nu sint alesi prin nici un fel de sufragiu de catre populatie. Asa ca, sa nu mai incurcam borcanele. Eventual Academia Romana are un rol consultativ si de promovare-evidentiere in dezvoltatea culturii si civilizatiei romanesti cit si o activitate de cercetare. De fapt modul cum prezinti tu Academia Romana imi spune ca nu ai citit niciodata nici STATUTUL ACADEMIEI ROMÂNE si nici LEGEA PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA ACADEMIEI ROMÂNE. Iti recomand sa le citesti pe site-ul www.acad.ro Formularea "b) se îngrijește de cultivarea limbii române și stabilește regulile ortografice obligatorii;" din Capitolul II, articolul 8, punctul b al legii mi se pare ca vrea sa spuna ceva incercind sa nu spuna nimic. Cind spui ca un lucru e obligatoriu si nu prevezi nici o pedeapsa pentru incalcarea lui ma gindesc ca de fapt, politic vorbind, spui ceva dar de fapt nu intentionezi lucrul acela. Sau ar trebui sa intelegem ca "obligatoriu" se refera doar la felul in care vorbesc limba romana academicienii? Evident, formularea este ambigua (si banuiesc ca este voit ambigua). Cind tu insa imi spui ca "Vorbim in acest caz despre o greseala simpla pe care ar fi putut sa o faca 90% dintre romani", desi pot fi de acord cu tine, asta nu face rusinea mai mica. Si daca este tolerabil la florarese sau taximetristi (fara sa vreau sa ofensez aceste doua categorii profesionale), continui sa sustin ca este absolut intolerabil pe canalul national de televiziune in anul 2007 la un eveniment de rezonanta nationala (asa cum sustii chiar tu). Iar daca tu imi spui ca de fapt acesta e un feneomen des intilnit la crainicii de televiziune din Romania atunci mie nu imi mai ramine decit sa zimbesc trist. Concluzia mea ramine ca este ipocrit sa te legi de limba romana a celor care in ciuda distantei si contextului continua sa o vorbeasca in timp ce la Bucuresti este macelarita pe canalul national de televiziune cu prilejul unei zile de doliu national. In ce priveste faptul ca unii "sunt nehotarati in ce limba sa vorbeasca incepand fraza in romana si terminand in limba tarii de adoptie" nu cred ca este vorba de nehotarire. Cred ca este vorba de o usurinta de exprimare (datorita modului cum functioneaza creierul) pe de o parte. Iar pe de alta cred ca unii, atunci cind lucreaza la un text care se vrea literar, o fac din incercarea de a-i da o culoare aparte, sau un anumit eclecticism, etc, in functie de intentia literara. Faptul ca unii pot face asta si din snobism sau din dorinta de a epata nu anuleaza valoarea folosirii ei inteligente. De fapt daca te vei apleca sa citesti texte interbelice o vei intilni si in multe din ele. Ma tem insa ca de multe ori ostilitatea fata de aceasta practica tradeaza nu un anumit "purism" literar ci mai degraba un anumit gen de nationalism provincial. Dar iata ca m-am intins destul de mult. Sper insa sa iti fi raspuns la observatii.
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I descuze, Dana, m-ai dus in eroare fiindca am vazut ca la inceputul comentariului te-ai adresat mie. ramasesem un pic nedumerita, observand ca in prima propozitie te adresezi la singular, dupa care treci la plural. e ok acum. multa inspiratie in continuare.
pentru textul : Crepuscul de=> Poezie de peniță (am încercat aici s-o desenez). Condei ferm și sigur, expresie elevată, dealtfel cum ne-a obișnuit deja autorul. Atmosferă bine conturată, în plus, la nivel lingvistic e foarte sonor, abordare curajoasă, aproape de limită, pe spațiu restrâns și pentru aceasta are un impact puternic în cititor. Asta se cheamă măiestrie poetică.
pentru textul : stampe în cer deAleksandr, e mai frumos cum asculți tu povestea decît cum o spun eu. Da, în timpul dinastiei Tang, poezia era gravată pe stele de piatră, sub forma unor sunete muzicale, inițial 7 la număr, ulterior 12. Paleta cromatică cuprindea trei culori fundamentale: galben și verde pe fond alb, fiecare cu o multitudine de semnificații și de simboluri. Îți mulțumesc pentru vizită și mai ales pentru versurile recitate, mi-au plăcut timbrul, cantabilitatea...
pentru textul : Copilul Li - Bo deCe zici, Alma, acum e mai bine?
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deNu cred că este vorba de o referinţă care să facă publicitate unui alt site, cum am citit că e interzis pe Hermeneia. Este un link spre text, ca spre o bibliotecă virtuală, putea fi Scribd sau alt site exclusiv cu texte clasice. Adică era doar o completare a textului meu analitic, care ducea către textul original spre care l-am interpretat. Am observat pe acest site destule linkuri spre youtube sau photobucket sau alte evenimente culturale şi din moment ce nici dvs. nu sunteţi sigur dacă acceptaţi sau nu, eu mai las textul la şantier până voi înţelege eventual de ce. Cum să ştiu eu ce fel de linkuri sunt acceptabile din moment ce nici dvs nu ştiţi?
pentru textul : Scurt pe doi dee aici o scoatere a imaginii din functia ei curenta de comunicare, un discurs confirmat de experienta, constituit de anumite sentimente lamurite, digerate pana la extaz. poetul dispare in senzatii pe care nu le poate controla decat prin cuvinte care capata putere regeneratoare. da, cu siguranta... merita evidentiata!
pentru textul : don't die before i do dePagini