Alex, este interesantă viaţa ca un microb leneş, sau ca o absenţă în prezent. Starea aceea despre care am mai avut noi lungi discuţii. Poemul este reuşit şi nu vreau să trec fără să las aici un semn. Remarc în special ultima strofă.
era o constatare de ordin personal, cu cit textul are deja o directie, un vector al lui emotional. poate introducerea intentionata, repetitia aceasta are o conotatie speciala pentru tine. fie si asa. e textul tau.
sincretismul artelor... combinatorică de muzică, poezie, arhitectură și eros... de la ,,Clavecinul bine temperat''al lui Bach la Nocturnele lui Chopin si de la preludiile lui Debussy la pianul atonal al eului liric remarcam o traversare a stilurilor artistice ...dinspre barocul muzical catre postmodernismul poetic... asocierea ritmurilor sincopate dintr-o partitură cu cele ale trupurilor, salturile intervalice aparent aleatorii... ca niste strigate de placere... gemete in doi... registrul grav al pianului sugerând o penetrare adanca, deplina, o golire a sinelui pentru a se regasi in celalalt... *pentru sugestie si culoare timbrală, pentru excentricul concert de percutie pian & talgere(pianul e considerat tot un astfel de instrument ), pentru forta cu care muzica devine eros, erosul -vers, versul ..sculptura.. iar trupurile lirice un basorelief, un strop de penita...
Mircea imi pare rau ca s-a inteles drept iritare ceea ce s-a vrut a fi o simpla constatare a dimensiunii duale in care poate fi perceput "poate"... imi asum insa vina de a nu fi stiut sa fiu mai explicit. Multumesc pentru cuvintele dumitale dar imi stiu locul si imi place sa cred ca nu sunt in pericolul de a ma rataci dincolo de pozitia de om care scrie poezie din placere si lasa uneori opinii cu privire la creatiile altora, fara pretentii de critica literara in adevaratul ei sens.
Mai apare cate una ca asta. Fara explicatii, mai mult sau mai putin discursive care se vor "poetice". E viziune pur si simplu si atat ajunge ca sa fie poezie.
oare sabia nu este decât un laitmotiv, o proiecție a unui obiect bidimensional într-un spațiu tridimensional al prezentului? și de ce arca? o nouă arcă a lui Noe ca o imagine în spațiu, ca o arcă salvatoare creată din benzi din ce în ce mai multe, la nesfârșit? purtăm fiecare câte o sabie de multe ori înfiptă în umeri, în omoplați, de aproape. de cele mai multe ori, cel ce îți înfige sabia în piept te privește întotdeauna în adâncul ochilor și ai deplină încredere și îl lași să se apropie... "iată de ce mă dureau mângâierile și tot ce atingeam cu inima sângera."
de mult vroiam sa spun ceva asemanator celor spuse de Marga legat de poeziiile d-lui Titarenco. am tacut , nu din obedienta(care exista, totusi, din plin,parerea mea), ci dintr-o anume comoditate de a nu porni o disputa care nu cred ca s-ar purta cu arme egale. si ,de asemenea, vazând multitudinea de laude si penite, m-am gândit ca nu am cunostinte suficente în a judeaca valoarea unui poem. si am tacut. nu stiu cât de învechite sau sumare sunt mijloacele poetice ale d-lui Titarenco, eu spun doar ce simt citindu-l : O RACEALA DE GHEATA, nici o emotie, absolut nici una, doar frig. sper ca cele spuse de mine sa fie luate drept ceea ce sunt: o parere sincera si personala. cele bune.
acest poem este o roză a vanturilor, simtirea si citirea lui depind de modul in care te lasi in ratiune sau in subconstient. ca tehnica, am urmat sugestia medievala si anume combinatorica lui avicenna (daca nu m-a lasat memoria), astfel se explica inversiunile si ...inconsecventa lor. ca limbaj am urmarit eludarea unor substantive sau relatii dintre cuvinte in scopul crearii acestei stranietati, indiferent de punctul de pornire in citirea textului. alma, e vorba despre un alb fara comparatii. virgil, imi plac rebusurile lui dzeu. multumesc mult
Adim, daca reusesc sa ajut e bine, nu -i in intentia mea decit egoismul de-a citi o poezie care sa-mi placa si cum poezia ta are o gramada de lucruri care-mi plac e pacat sa ma impiedic de frunze. Nu te supara pe mine, bine? Caramitru...l-am intilnit si mai tirziu, in casa la poetul Copilu Cheatra si-apoi de citeva ori in Israel. Blestemul lui Arghezi recitat de el intr-o alta seara cu un pian clincanind asa, ca picaturile de ploaie pe-un mormint...
factori de risc exista cam pretutindeni; mai ales in poezie si mai ales noaptea. am senzatia ca am mai citit textul asta undeva, sau ceva cu un titlu asemanator. si ma intreb, care e boala mai grava. aceea de a scrie poezie sau aceea de a citi poezie? in orice caz, mi se pare foarte adevarata ideea subinteleasa a textului, cum ca o mare parte (cel putin) din acesti "noi poeti" ai valului cibernetic isi datoreaza suflul etosului acestui "spatiu"
Vladimir - Preludiu al absurdului. Pana aici de acord. Din pacate nu reusesc sa ma detasez prea mult de textele mele, asta pentru a le face inteligibile pentru lectori. Pe de alta parte, fiecare imagine, gand si senzatie, prinse toate in versurile din a doua "strofa" sunt lumi in sine, nu foarte greu de dibuit. Crezi ca simplificand o sa fac mesajul mai lesne de inteles? Sau doar o sa maresc aria de posibila interpretare? Oricum, sfatul tau e unul util pentru ca a mai dat rezultate in ceea ce ma priveste :).
demitizarea este, aici, o sinteza hegeliana, care, prin autonegare si autoironizare, pastreaza/imbogateste intreaga fiinta. este vorba de iubi si altfel, tot asa cum a muri presupune negarea care se lasa integrata de viata in sine. miracolul, acolo unde se face prezent solicita o depasire a perspectivelor pentru a privi impreuna si a te imbucura de acel a-fi-intru-ființă. ma bucur ca ai inteles bine :) multumesc
Virgil, rămăsesem cu o temă în urmă, așa că iată, (într-o formă imperfectă): obiecte toată noaptea m-am zbătut în marmură am sângerat și-am strigat acum uneltele sunt împrăștiate dalta clondire cu esențe mozaicate cu ape secate pergamentoase vitralii ce se leagă lichid palete în tonuri reci umbra îmi picură tic-tac pe podea cum stau pe un talger între toate aceste obiecte ale tale ca pe fațeta unui cub cu vise lângă un colț de pâine și vin trezit în urme uitate pe masă pe ochiuri mari de aer privesc ziua cum se strecoară cu un timp tot mai prăfos nu știu ce să fac cu mîinile nu știu ce să fac cu mine nu știu ce sunt sigur nu-ți dorești starea asta de calm originar insuportabil și-acum deși seara se așază cuminte în eprubete deși mă gândesc la tine crivățul se agită în subțirele de cristal toate lucrurile au demnitate până și umbra –mi s-a-nălțat mult peste mine -n tavan fasciculul de lumină de pe gaura cheii s-a frânt are ceva dacă pun o cămașă de-a ta pe mine?
Este in plus nici un sunet, se subintelege din versul anterior / nici un zumzet. poeți ai viselor tale / poetii viselor tale în noaptea retrasă d(in) cărțile reci? lovește și sapă (și)-(i)mpunge și bate mângâiere și-alint./ori mangaiere, ori alint, preferabil alint ooorbeeesc ? orbecaiesc/ de-atata singuratate repetitia lui vezi/vezi /la al doilea vers se merita scoasa/mai mult de atat/ si cat de departe/ aproape de mine/ repetitia din strofa 3 repetiaia departe/ pe final Textul are si imagini deosebit de frumoase de ex/ îngroapă umbra mea rătăcind pe poteci/ si imagini fortate/ hohotind a mister/ melodios dar anulandu-se reciproc, fara valente antitetice deosebite text acceptabil
Eu le-am vizualizat ca pe trei tablouri separate, ca pe trei poeme. Pledez pentru un spaţiu suficient în jurul fiecăruia pentru fi admirat precum tablourile pictate, realizat astfel: fie distanţă mai mare, fie steluţe, fie postări separate....cea din urmă fiind preferată. Aşa după cum am scris şi la poemul Adrianei Lisandru, ,,Arămie" şi aici văd ,,poeme într-un vers" excepţionale.
Un poem reuşit. Are toate elementele unui haiku. De remarcat tehnica asocierii, foarte subtilă aici: vânt/gând (viteza vântului şi a gândului). Bine sugerată absenţa soarelui (pietrele nu mai au umbră). În acest fel se realizează şi un contrast între anotimpul iarna şi vara.
Nu cred că trebuie precizat ce ne-a inspirat. Asta ţine de culise :)
Aranca, inceteaza cu jignirile, comportamentul tau a fost de cele mai multe ori (si este) mult mai discutabil decat a "unora" de pe hermeneia. Si daca unii nu pot sa se exprime fiindca nu mai au cum, tu continui sa te scalzi in aberatii si in aluzii deloc elegante. opreste-te daca te mai respecti cat de cat. Vad ca ai intrat deja in rolul de editor, promovand politica acestui site, dar asta nu inseamna ca poti sa si ataci in stanga si in dreapta. Au plecat toti cei care nu au fost pe masura "principiilor" acestui site. Te poti simti in siguranta si vei fi doar laudata de toti cei care au ramas? Ce mai vrei? Lasa-ne in pace. Uneori am impresia ca tu, virgil si luminita suse sunteti una si aceeasi persoana. Voi ganditi in grup, deloc independent, fiindca frazele care le rostesti tu,le vezi si in comentariile lui Virgil, aproape la fel, iar ale lui Virgil par a fi preluate din comentariile Orianei. Ceea ce inseamna ca nici voi nu aveti nici o farama de personalitate. Am solicitat sa-mi fie suspendat contul si insist. Nu voi accepta sa-mi fie oferit ca model Aranca si sa fiu "invatata" sa scriu ca ea. Nu zic ca scriu mai bine, dar as fi acceptat sa mi se sugereze sa scriu ca si Vladimir Negru, poate ca si Virgil Titarenco, ca si Bianca Goean, dar NU ca si Aranca. Din moment ce ea este punct de reper, eu refuz sa mai fiu membru a acesti site. Multumesc si numai bine!
Cai negri, însetați (jurnal) 2006-01-30 dimineața nu pot respira amplu, am sentimentul că îmi fug sori cu plete albastre prin piele și îmi închid porii, amețindu-mă până la alunecări în abis. aș vrea să mă trezesc ca după un dans acvatic, să devin lucidă și neînchipuit de vie, câteva minute doar, atât cât să pot uita amprenta celor duși, amprenta lor aici, înăuntrul meu. pot spune în fiecare secundă cine a trecut prin viața mea și nu mai este. cine a atins cerul și nu s-a mai întors decât pentru a mă trezi din somnul meu verde. mi se întâmplă prea des să aud caii morții în galop, să mă asurzească nechezatul lor plin de fericirea că au mai prins un suflu pentru celălalt tărâm. nu știu niciodată dacă stau în echilibru fără șa, știu doar că pot struni cu eleganță un singur roib. Domnul însă mi-a lăsat o întreagă herghelie în grijă. iar eu mă las noaptea într-o insomnie oranj să pot adăpa caii din lacurile vieții mele. nici măcar nu mai pot plânge la îngropări. am lacrimile cumva legate de când mama a rămas suspendată între mine și iarba Domnului.
Felicitări, domnule! Nu este uşor să asiguri continuitate şi periodicitate unui eveniment - "Serile Argotice" - de atât amar de vreme. Frumos! Cu amiciţie,
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alex, este interesantă viaţa ca un microb leneş, sau ca o absenţă în prezent. Starea aceea despre care am mai avut noi lungi discuţii. Poemul este reuşit şi nu vreau să trec fără să las aici un semn. Remarc în special ultima strofă.
pentru textul : last night dear fi interesant de auzit raspunsul lui Abukir desi uneori am senzatia ca la ea socheaza numai prima impresie
pentru textul : Ambrozia dialogului decadent deera o constatare de ordin personal, cu cit textul are deja o directie, un vector al lui emotional. poate introducerea intentionata, repetitia aceasta are o conotatie speciala pentru tine. fie si asa. e textul tau.
pentru textul : delirice IV decorectie. "nu le-au lăsat indiferente" se va citi "nu le-a lăsat indiferente".
pentru textul : Euridice de..
pentru textul : Copac desincretismul artelor... combinatorică de muzică, poezie, arhitectură și eros... de la ,,Clavecinul bine temperat''al lui Bach la Nocturnele lui Chopin si de la preludiile lui Debussy la pianul atonal al eului liric remarcam o traversare a stilurilor artistice ...dinspre barocul muzical catre postmodernismul poetic... asocierea ritmurilor sincopate dintr-o partitură cu cele ale trupurilor, salturile intervalice aparent aleatorii... ca niste strigate de placere... gemete in doi... registrul grav al pianului sugerând o penetrare adanca, deplina, o golire a sinelui pentru a se regasi in celalalt... *pentru sugestie si culoare timbrală, pentru excentricul concert de percutie pian & talgere(pianul e considerat tot un astfel de instrument ), pentru forta cu care muzica devine eros, erosul -vers, versul ..sculptura.. iar trupurile lirice un basorelief, un strop de penita...
pentru textul : preludiu I deMircea imi pare rau ca s-a inteles drept iritare ceea ce s-a vrut a fi o simpla constatare a dimensiunii duale in care poate fi perceput "poate"... imi asum insa vina de a nu fi stiut sa fiu mai explicit. Multumesc pentru cuvintele dumitale dar imi stiu locul si imi place sa cred ca nu sunt in pericolul de a ma rataci dincolo de pozitia de om care scrie poezie din placere si lasa uneori opinii cu privire la creatiile altora, fara pretentii de critica literara in adevaratul ei sens.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deMai apare cate una ca asta. Fara explicatii, mai mult sau mai putin discursive care se vor "poetice". E viziune pur si simplu si atat ajunge ca sa fie poezie.
pentru textul : Pasărea de nailon deoare sabia nu este decât un laitmotiv, o proiecție a unui obiect bidimensional într-un spațiu tridimensional al prezentului? și de ce arca? o nouă arcă a lui Noe ca o imagine în spațiu, ca o arcă salvatoare creată din benzi din ce în ce mai multe, la nesfârșit? purtăm fiecare câte o sabie de multe ori înfiptă în umeri, în omoplați, de aproape. de cele mai multe ori, cel ce îți înfige sabia în piept te privește întotdeauna în adâncul ochilor și ai deplină încredere și îl lași să se apropie... "iată de ce mă dureau mângâierile și tot ce atingeam cu inima sângera."
pentru textul : arca lui Moebius dede mult vroiam sa spun ceva asemanator celor spuse de Marga legat de poeziiile d-lui Titarenco. am tacut , nu din obedienta(care exista, totusi, din plin,parerea mea), ci dintr-o anume comoditate de a nu porni o disputa care nu cred ca s-ar purta cu arme egale. si ,de asemenea, vazând multitudinea de laude si penite, m-am gândit ca nu am cunostinte suficente în a judeaca valoarea unui poem. si am tacut. nu stiu cât de învechite sau sumare sunt mijloacele poetice ale d-lui Titarenco, eu spun doar ce simt citindu-l : O RACEALA DE GHEATA, nici o emotie, absolut nici una, doar frig. sper ca cele spuse de mine sa fie luate drept ceea ce sunt: o parere sincera si personala. cele bune.
pentru textul : abjectivalia deacest poem este o roză a vanturilor, simtirea si citirea lui depind de modul in care te lasi in ratiune sau in subconstient. ca tehnica, am urmat sugestia medievala si anume combinatorica lui avicenna (daca nu m-a lasat memoria), astfel se explica inversiunile si ...inconsecventa lor. ca limbaj am urmarit eludarea unor substantive sau relatii dintre cuvinte in scopul crearii acestei stranietati, indiferent de punctul de pornire in citirea textului. alma, e vorba despre un alb fara comparatii. virgil, imi plac rebusurile lui dzeu. multumesc mult
pentru textul : crucile deVrei să fii mai explicită ?
pentru textul : etravă și meninge arzând deAdim, daca reusesc sa ajut e bine, nu -i in intentia mea decit egoismul de-a citi o poezie care sa-mi placa si cum poezia ta are o gramada de lucruri care-mi plac e pacat sa ma impiedic de frunze. Nu te supara pe mine, bine? Caramitru...l-am intilnit si mai tirziu, in casa la poetul Copilu Cheatra si-apoi de citeva ori in Israel. Blestemul lui Arghezi recitat de el intr-o alta seara cu un pian clincanind asa, ca picaturile de ploaie pe-un mormint...
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă defactori de risc exista cam pretutindeni; mai ales in poezie si mai ales noaptea. am senzatia ca am mai citit textul asta undeva, sau ceva cu un titlu asemanator. si ma intreb, care e boala mai grava. aceea de a scrie poezie sau aceea de a citi poezie? in orice caz, mi se pare foarte adevarata ideea subinteleasa a textului, cum ca o mare parte (cel putin) din acesti "noi poeti" ai valului cibernetic isi datoreaza suflul etosului acestui "spatiu"
pentru textul : poem cu Rh negativ și alti factori de risc dePentru Florinel.
Ai dreptate – am utat «rezerva», pe Matia! Îţi mulţumesc.
pentru textul : Fanii lui Cristos deVladimir - Preludiu al absurdului. Pana aici de acord. Din pacate nu reusesc sa ma detasez prea mult de textele mele, asta pentru a le face inteligibile pentru lectori. Pe de alta parte, fiecare imagine, gand si senzatie, prinse toate in versurile din a doua "strofa" sunt lumi in sine, nu foarte greu de dibuit. Crezi ca simplificand o sa fac mesajul mai lesne de inteles? Sau doar o sa maresc aria de posibila interpretare? Oricum, sfatul tau e unul util pentru ca a mai dat rezultate in ceea ce ma priveste :).
pentru textul : nu uitați maioneza deonorat de atenția acordată, mulțu mesc
pentru textul : revelație pong-ping deDaniel, te asteptam cu drag la cenaclu! Si cu texte :).
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a dedemitizarea este, aici, o sinteza hegeliana, care, prin autonegare si autoironizare, pastreaza/imbogateste intreaga fiinta. este vorba de iubi si altfel, tot asa cum a muri presupune negarea care se lasa integrata de viata in sine. miracolul, acolo unde se face prezent solicita o depasire a perspectivelor pentru a privi impreuna si a te imbucura de acel a-fi-intru-ființă. ma bucur ca ai inteles bine :) multumesc
pentru textul : podul suspinelor deVirgil, rămăsesem cu o temă în urmă, așa că iată, (într-o formă imperfectă): obiecte toată noaptea m-am zbătut în marmură am sângerat și-am strigat acum uneltele sunt împrăștiate dalta clondire cu esențe mozaicate cu ape secate pergamentoase vitralii ce se leagă lichid palete în tonuri reci umbra îmi picură tic-tac pe podea cum stau pe un talger între toate aceste obiecte ale tale ca pe fațeta unui cub cu vise lângă un colț de pâine și vin trezit în urme uitate pe masă pe ochiuri mari de aer privesc ziua cum se strecoară cu un timp tot mai prăfos nu știu ce să fac cu mîinile nu știu ce să fac cu mine nu știu ce sunt sigur nu-ți dorești starea asta de calm originar insuportabil și-acum deși seara se așază cuminte în eprubete deși mă gândesc la tine crivățul se agită în subțirele de cristal toate lucrurile au demnitate până și umbra –mi s-a-nălțat mult peste mine -n tavan fasciculul de lumină de pe gaura cheii s-a frânt are ceva dacă pun o cămașă de-a ta pe mine?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 deEste in plus nici un sunet, se subintelege din versul anterior / nici un zumzet. poeți ai viselor tale / poetii viselor tale în noaptea retrasă d(in) cărțile reci? lovește și sapă (și)-(i)mpunge și bate mângâiere și-alint./ori mangaiere, ori alint, preferabil alint ooorbeeesc ? orbecaiesc/ de-atata singuratate repetitia lui vezi/vezi /la al doilea vers se merita scoasa/mai mult de atat/ si cat de departe/ aproape de mine/ repetitia din strofa 3 repetiaia departe/ pe final Textul are si imagini deosebit de frumoase de ex/ îngroapă umbra mea rătăcind pe poteci/ si imagini fortate/ hohotind a mister/ melodios dar anulandu-se reciproc, fara valente antitetice deosebite text acceptabil
pentru textul : Săgeți în piept deEu le-am vizualizat ca pe trei tablouri separate, ca pe trei poeme. Pledez pentru un spaţiu suficient în jurul fiecăruia pentru fi admirat precum tablourile pictate, realizat astfel: fie distanţă mai mare, fie steluţe, fie postări separate....cea din urmă fiind preferată. Aşa după cum am scris şi la poemul Adrianei Lisandru, ,,Arămie" şi aici văd ,,poeme într-un vers" excepţionale.
pentru textul : Rune degreșeala îmi aparține. ca multe altele
pentru textul : neon fado deUn poem reuşit. Are toate elementele unui haiku. De remarcat tehnica asocierii, foarte subtilă aici: vânt/gând (viteza vântului şi a gândului). Bine sugerată absenţa soarelui (pietrele nu mai au umbră). În acest fel se realizează şi un contrast între anotimpul iarna şi vara.
pentru textul : 竜安寺 - Ryōan-ji deNu cred că trebuie precizat ce ne-a inspirat. Asta ţine de culise :)
multumesc frumos, din pacate , asa e , multa ipocrizie in ideea de iubire de semeni
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! deAranca, inceteaza cu jignirile, comportamentul tau a fost de cele mai multe ori (si este) mult mai discutabil decat a "unora" de pe hermeneia. Si daca unii nu pot sa se exprime fiindca nu mai au cum, tu continui sa te scalzi in aberatii si in aluzii deloc elegante. opreste-te daca te mai respecti cat de cat. Vad ca ai intrat deja in rolul de editor, promovand politica acestui site, dar asta nu inseamna ca poti sa si ataci in stanga si in dreapta. Au plecat toti cei care nu au fost pe masura "principiilor" acestui site. Te poti simti in siguranta si vei fi doar laudata de toti cei care au ramas? Ce mai vrei? Lasa-ne in pace. Uneori am impresia ca tu, virgil si luminita suse sunteti una si aceeasi persoana. Voi ganditi in grup, deloc independent, fiindca frazele care le rostesti tu,le vezi si in comentariile lui Virgil, aproape la fel, iar ale lui Virgil par a fi preluate din comentariile Orianei. Ceea ce inseamna ca nici voi nu aveti nici o farama de personalitate. Am solicitat sa-mi fie suspendat contul si insist. Nu voi accepta sa-mi fie oferit ca model Aranca si sa fiu "invatata" sa scriu ca ea. Nu zic ca scriu mai bine, dar as fi acceptat sa mi se sugereze sa scriu ca si Vladimir Negru, poate ca si Virgil Titarenco, ca si Bianca Goean, dar NU ca si Aranca. Din moment ce ea este punct de reper, eu refuz sa mai fiu membru a acesti site. Multumesc si numai bine!
pentru textul : trei observații deCai negri, însetați (jurnal) 2006-01-30 dimineața nu pot respira amplu, am sentimentul că îmi fug sori cu plete albastre prin piele și îmi închid porii, amețindu-mă până la alunecări în abis. aș vrea să mă trezesc ca după un dans acvatic, să devin lucidă și neînchipuit de vie, câteva minute doar, atât cât să pot uita amprenta celor duși, amprenta lor aici, înăuntrul meu. pot spune în fiecare secundă cine a trecut prin viața mea și nu mai este. cine a atins cerul și nu s-a mai întors decât pentru a mă trezi din somnul meu verde. mi se întâmplă prea des să aud caii morții în galop, să mă asurzească nechezatul lor plin de fericirea că au mai prins un suflu pentru celălalt tărâm. nu știu niciodată dacă stau în echilibru fără șa, știu doar că pot struni cu eleganță un singur roib. Domnul însă mi-a lăsat o întreagă herghelie în grijă. iar eu mă las noaptea într-o insomnie oranj să pot adăpa caii din lacurile vieții mele. nici măcar nu mai pot plânge la îngropări. am lacrimile cumva legate de când mama a rămas suspendată între mine și iarba Domnului.
pentru textul : ce am scris "atunci" deBun venit cititorilor.
pentru textul : Cu palmele sale pe tâmple cuprinzând cerul între ele deerori de scriere (litere lipsa).
pentru textul : Alcool deFelicitări, domnule! Nu este uşor să asiguri continuitate şi periodicitate unui eveniment - "Serile Argotice" - de atât amar de vreme. Frumos! Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : Serile Artgotice - fotocronica dePagini