Ioane te rog să mă crezi că te-am citit, cam tot ce ai postat.
Dar tot nu înțeleg DE CE vrei să scrii.
Dacă îmi explici îți mulțumesc.
Pentru că eu de unul singur nu pot să înțeleg.
De exemplu poemul de față pare a fi un scenariu, nu are nimic poetic, în ciuda metaforelor (am mai spus-o și eu și mulți alții înaintea mea că nu metafora face poezia) iar acest scenariu nu transmite mare lucru. Îmi vine greu să mă apuc acum să-ți analizez textul ca să te conving cât de slab este acesta și aproape toate celelalte postate de tine aici, așa că mă opresc aici.
Încearcă să privești scrisul ca pe o chestie care ți se întâmplă extrem de rar, iar apoi ar trebui să urmeze un eveniment deosebit un cutremur sau un uragan, o stihie a naturii care să sublinieze faptul că în fine ai scris ceva
hmm...azi ori sunt bătut în cap ori au unii probleme prea mari...inclusiv cu penname-ul meu...oau ce ne mai pălește grija de numele altora...ca să vezi...voiai vitrilol mai concentrat don' Virgil? atunci nu te oboseai să-mi răspunzi atît de elaborat față de corul lăudătorilor. din opera Adormirea Maicii Somnului. Competență spui? Cititorul e competent prin definiție altfel nu te citește din capul locului. Bine cel puțin că apreciezi că am parcurs pînă la capăt un text care în mod miraculos moare la primele versuri ca poezie. Minimalism nu înseamnă să reduci înțelesul și rostul unui poet la un sine ca un costum de înmormîntare. E ușor debil acest reducționism, în sensul bolnav al cuvîntului. Și "place" doar din snobism, te asigur. Minimalismul și nebunia artistică e altundeva. Aici doar se zgîrie velieter suprafața și credem că am descoperit Atlantida lui pește prăjit. Mă repet. Hermeneia merită mai mult. Dacă vrei doar un cor de lăudători aruncă-ți diploma și fă ceva util. Have a life and wake up don Virgile. Suntem în secolul XXI. Și Litheratura Română nu ne-a ridicat nicio statuie...:)
Nu contează că sunt în șantier mi-am dat seama că nu am ce căuta printre oameni deștepți felicitpri pentru creațiile tale niciodată nu o să ajung să mă compar cu tine...o zi frumoasă
Cred ca Eugen a punctat foarte bine surplusul din acest text. Chiar si colac peste pupaza mi se pare in plus. Daca ar fi mult mai serioasa, aceasta poezie ar avea mai multa greutate.
interesant exercitiul asta de psihanaliza... poetica. finalul mi se pare nitelus predictibil si poate ca mi-ar fi placut o altfel de solutie dar prima parte este scrisa bine. deja se observa un stil despre care sint nevoit sa spun ca nu e unic, adica am mai citit felul acesta de a scrie. si spun asta pentru ca am citit in trecut texte ale Corinei Papouis care mi s-au parut inedite. Cam asta se intimpla cind ridici stacheta. Cam ramii blestemat sa o depasesti oricind. Sau cel putin asa asteapta cititorii.
aranca, putin mai putina [echivalent cu a cobora in jos] infatuare nu strica. nu e vorba de buna dispozitie, nu e vorba de ce am vrut sa inteleg, e vorba de "grădini de migdali interzise" de "livizi în straie de alge pe țărmul lagunei înfometate" sunt niste constructii ingrozitoare, daca mai si cobori din cand in cand de pe acel piedestal de ceara o sa iti dai seama de anumite lucruri, pana atunci contempleaza la semanarea si cresterea narcisismului in aluatul propriei iluzii.
e o proiectie intr-o perspectiva la un singur punct de fuga unde liniile de cale ferata se unesc undeva intr-un punct virtual unde au mirosul matasos al traverselor... desi titlul e atit de fascinant, ti-as putea spune ca moartea e departe de a fi inmiresmata, e doar un cumul ai infringerilor...nu inseamna ca nu imi place aceasta coloratura olfactiva ce o atribui mortii...in final, e o parte indubitabila din noi, poate partea de inceput si nu de sfirsit... finalul are ceva apoteotic: "atunci Magister ludi mi-a arătat moartea, moartea înmiresmată ridicându-se ca un dirijabil luminiscent cu blana ca fosforul lucind ca display-urile cu plasmă era înspăimântător de frumoasă și ne privea mângâia mielul ucis îi lingea blana cruntă de sânge." poate de cele mai multe ori, moartea se ridica dintre noi in acest mod, sau poate noi o ridicam la fileu... cred ca e mica eroare de redactare "se vedeau tramvaiale". tendinta mea spre perfectionism poate pare maladiva, dar intr-o redactie se numeste altfel...si aici, cred ca sintem nu numai intr-un cenaclu virtual cit si intr-o redactie virtuala.
Bobadil, nu pot decât să- ți spun și ție, ca și altora, că eu mă bucur că ai trecut pe aici și că am un cititor "nou" și că mă bucur de orice părere în limitele bunului simț. Poate că trăind preintre "domnișoare" nu de pension, ci le liceu, mă mai molipsesc și eu uneori... Dar, nu vreau să mă îndepărtez prea mult... de poezie... Între timp fii mai atent la substantivele în genitiv- dativ. Bineînțeles că nu e decât o scăpare... Cami.
Mulţumesc Mariana. Desigur că nu este un haiku perfect, dar cred că ai numai parţial dreptate. Versul din mijloc funcţionează ca un pivot între celelalte. Cât despre anotimp, este exact trecerea de la vară la toamnă, începutul toamnei, când furnicile se retrag treptat din peisaj. Anotimpul rece e iarna :) Am o fotografie a acestei scene asupra căreia am meditat în iarbă.
Ambele forme sunt corecte, dar fiecare te duce cu gândul la altceva. "ai să mi te strecori înapoi în medalionul din piept", pe mine mă duce cu gândul la amintirile dragi care rămân aproape lipite de suflet, să-ți ofere din când în când, bucurie! Îmi place curgerea lină și firească a poemului din care țâșnesc "simple și adevărate incantații" tincuta
Eu stiu Dorine ca vrei sa spui ca semeni cu Keanu Reeves dar probabil ca aduci aici mai degraba cu Al Pacino. Problema e insa sufletul. Si aia nu se vede in poza.
textul tau ma face sa iau lama de ras si sa-mi scurtez incheieturile mainilor datorita motivatiunii ca imi place Dorohoi e original e puternic este expresiv vinovatiunea ta este ca vrei sa ne faci sa ne simtim prost eu nu am fost niciodata acolo unde zici tu dar asta in nici un caz nu e poezie mai degraba jurnal [?] un cineva spunea ca o poezie reusita trebuie sa faca si pe Maria din piata sa tresara, dar apoi intervin clisee, sunt persoane ca Dan [Mihut] care nu scriu pentru mase de oameni dar textul tau ma face sa ma gandesc ca e 6 dimineata si ca singura sansa de a fi in preajma unui Paule Latapie este doar in acceptiunea ca este un parfum. nu este poezie, daca scriai despre Dorohoi iti acordam credit dar asa fandoselile astea De pipi pupli tiri ma lasa rece ferme la fenetre ca intra tantari si n-am bani de pastile dar draga mea de Venetia de ce nu ai scris ca acolo puteam sa ma laud si eu ca am fost fir-as sa fiu. filele de jurnal se scriu la file de jurnal pe mine m-ai ametit si chiar am crezut ca e poezie ca daca stiam foloseam un conglomerat de taste altf4 ctrl alt delete end task. cu salutari pentru comentatori si sentimente de beatitudine pentru Dorohoi. ionut.
Mi-a placut abordarea pe care o presupune acest text si tenta ironica.
Nu inteleg ideea titlului-vers: din culise vin femei şi bărbaţi
cu brâie negre cu şnur
Adica, presupun ca ar trebui sa fac o asociere intre braurile negre cu snur si ceva, dar se pare ca sunt destul de blond la ora asta (no offence pentru blonzi).
O seară deosebită. Felicitări! Un fapt minunat că proiectul Hermeneia live nu a fost dat uitării. Este o inovație în marele câștig al celor bolnavi de dorul poeziei.
Sărbători fericite!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ai dreptate. desi sa-ar putea sa nu iti placa nici varianta asta. dar e ceva ce imi imaginez iar cuvintele sint putine.
pentru textul : indie deun poem bun, chiar mi-a placut si m-a impresionta. mi-a mers la suflet. e ca o constructie care se sprijina bloc pe bloc.
pentru textul : illusio deIoane te rog să mă crezi că te-am citit, cam tot ce ai postat.
pentru textul : mister în trenul de noapte deDar tot nu înțeleg DE CE vrei să scrii.
Dacă îmi explici îți mulțumesc.
Pentru că eu de unul singur nu pot să înțeleg.
De exemplu poemul de față pare a fi un scenariu, nu are nimic poetic, în ciuda metaforelor (am mai spus-o și eu și mulți alții înaintea mea că nu metafora face poezia) iar acest scenariu nu transmite mare lucru. Îmi vine greu să mă apuc acum să-ți analizez textul ca să te conving cât de slab este acesta și aproape toate celelalte postate de tine aici, așa că mă opresc aici.
Încearcă să privești scrisul ca pe o chestie care ți se întâmplă extrem de rar, iar apoi ar trebui să urmeze un eveniment deosebit un cutremur sau un uragan, o stihie a naturii care să sublinieze faptul că în fine ai scris ceva
hmm...azi ori sunt bătut în cap ori au unii probleme prea mari...inclusiv cu penname-ul meu...oau ce ne mai pălește grija de numele altora...ca să vezi...voiai vitrilol mai concentrat don' Virgil? atunci nu te oboseai să-mi răspunzi atît de elaborat față de corul lăudătorilor. din opera Adormirea Maicii Somnului. Competență spui? Cititorul e competent prin definiție altfel nu te citește din capul locului. Bine cel puțin că apreciezi că am parcurs pînă la capăt un text care în mod miraculos moare la primele versuri ca poezie. Minimalism nu înseamnă să reduci înțelesul și rostul unui poet la un sine ca un costum de înmormîntare. E ușor debil acest reducționism, în sensul bolnav al cuvîntului. Și "place" doar din snobism, te asigur. Minimalismul și nebunia artistică e altundeva. Aici doar se zgîrie velieter suprafața și credem că am descoperit Atlantida lui pește prăjit. Mă repet. Hermeneia merită mai mult. Dacă vrei doar un cor de lăudători aruncă-ți diploma și fă ceva util. Have a life and wake up don Virgile. Suntem în secolul XXI. Și Litheratura Română nu ne-a ridicat nicio statuie...:)
pentru textul : poetul I deNu contează că sunt în șantier mi-am dat seama că nu am ce căuta printre oameni deștepți felicitpri pentru creațiile tale niciodată nu o să ajung să mă compar cu tine...o zi frumoasă
pentru textul : din poezie scapă cine poate deCred ca Eugen a punctat foarte bine surplusul din acest text. Chiar si colac peste pupaza mi se pare in plus. Daca ar fi mult mai serioasa, aceasta poezie ar avea mai multa greutate.
pentru textul : colac peste pupăză deinteresant exercitiul asta de psihanaliza... poetica. finalul mi se pare nitelus predictibil si poate ca mi-ar fi placut o altfel de solutie dar prima parte este scrisa bine. deja se observa un stil despre care sint nevoit sa spun ca nu e unic, adica am mai citit felul acesta de a scrie. si spun asta pentru ca am citit in trecut texte ale Corinei Papouis care mi s-au parut inedite. Cam asta se intimpla cind ridici stacheta. Cam ramii blestemat sa o depasesti oricind. Sau cel putin asa asteapta cititorii.
pentru textul : ..am, October deam corecta ultimul vers,multumesc pentru trecere
pentru textul : Femeia pentru jumătate de viață dedupă cum știți, Cavalerul Tristei Figuri e grav bolnav. „stare severă de dor, literalmente letală”. :)
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! deașa că mi-a spus să continuăm discuția fără el.
da, aveti dreptate, cred ca se poate mai bine... mai las sa se aseze putin ideile si incerc sa revin la text.
pentru textul : cântec de iubire oarbă de"un fruct al suferinței" - aş elimina acest vers.
pentru textul : ai putea trăi doar pentru asta deTextul îşi revine după, dar începutul e pur şi simplu ratat pe toate palierele:
"primul lucru era tăcerea
cuvintelor..."
"le strîngea cum strîngi oasele unui bunic
într-un sac într-un colț" - aici, "într-un colţ" ar putea lipsi, e redundant.
În rest, e plăcut, chiar dacă şi finalul e puţin sentenţios.
"la urmă lăsa întotdeauna mîinile
pentru textul : în ziua cînd a trecut deca niște muncitori cu ziua" - foarte fain!
Cred că am înţeles. O să adaug acel "padding" de 15 sau de cât o trebui. Nu ştiam, scuze.
pentru textul : Zilele cubaneze la Sibiu dearanca, putin mai putina [echivalent cu a cobora in jos] infatuare nu strica. nu e vorba de buna dispozitie, nu e vorba de ce am vrut sa inteleg, e vorba de "grădini de migdali interzise" de "livizi în straie de alge pe țărmul lagunei înfometate" sunt niste constructii ingrozitoare, daca mai si cobori din cand in cand de pe acel piedestal de ceara o sa iti dai seama de anumite lucruri, pana atunci contempleaza la semanarea si cresterea narcisismului in aluatul propriei iluzii.
pentru textul : pietrele umbrei dee o proiectie intr-o perspectiva la un singur punct de fuga unde liniile de cale ferata se unesc undeva intr-un punct virtual unde au mirosul matasos al traverselor... desi titlul e atit de fascinant, ti-as putea spune ca moartea e departe de a fi inmiresmata, e doar un cumul ai infringerilor...nu inseamna ca nu imi place aceasta coloratura olfactiva ce o atribui mortii...in final, e o parte indubitabila din noi, poate partea de inceput si nu de sfirsit... finalul are ceva apoteotic: "atunci Magister ludi mi-a arătat moartea, moartea înmiresmată ridicându-se ca un dirijabil luminiscent cu blana ca fosforul lucind ca display-urile cu plasmă era înspăimântător de frumoasă și ne privea mângâia mielul ucis îi lingea blana cruntă de sânge." poate de cele mai multe ori, moartea se ridica dintre noi in acest mod, sau poate noi o ridicam la fileu... cred ca e mica eroare de redactare "se vedeau tramvaiale". tendinta mea spre perfectionism poate pare maladiva, dar intr-o redactie se numeste altfel...si aici, cred ca sintem nu numai intr-un cenaclu virtual cit si intr-o redactie virtuala.
pentru textul : moartea înmiresmată dema bucur sa gasesc un comentariu de la tine, si inca unul apreciativ. inca incerc sa inteleg de ce "ca la carte".
pentru textul : Plat-forma de execuţie deBobadil, nu pot decât să- ți spun și ție, ca și altora, că eu mă bucur că ai trecut pe aici și că am un cititor "nou" și că mă bucur de orice părere în limitele bunului simț. Poate că trăind preintre "domnișoare" nu de pension, ci le liceu, mă mai molipsesc și eu uneori... Dar, nu vreau să mă îndepărtez prea mult... de poezie... Între timp fii mai atent la substantivele în genitiv- dativ. Bineînțeles că nu e decât o scăpare... Cami.
pentru textul : raiul de la marginea potirului deMulţumesc Mariana. Desigur că nu este un haiku perfect, dar cred că ai numai parţial dreptate. Versul din mijloc funcţionează ca un pivot între celelalte. Cât despre anotimp, este exact trecerea de la vară la toamnă, începutul toamnei, când furnicile se retrag treptat din peisaj. Anotimpul rece e iarna :) Am o fotografie a acestei scene asupra căreia am meditat în iarbă.
pentru textul : Haiku deAmbele forme sunt corecte, dar fiecare te duce cu gândul la altceva. "ai să mi te strecori înapoi în medalionul din piept", pe mine mă duce cu gândul la amintirile dragi care rămân aproape lipite de suflet, să-ți ofere din când în când, bucurie! Îmi place curgerea lină și firească a poemului din care țâșnesc "simple și adevărate incantații" tincuta
pentru textul : în medalionul din piept deAndu, am reținut! Poate n-a fost cea mai inspirată replică a mea.
pentru textul : ... și au numit-o carte deEu stiu Dorine ca vrei sa spui ca semeni cu Keanu Reeves dar probabil ca aduci aici mai degraba cu Al Pacino. Problema e insa sufletul. Si aia nu se vede in poza.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. decitește-l în altă cheie... nu în cea duioasă:)...
pentru textul : garden/interior detare sensibila. imbina foarte bine simplitatea cu metafora.
aproape ca era nedrept ca nimeni sa nu treaca pe aici.
scrii bine.
pentru textul : i-am pus numele mamă detextul tau ma face sa iau lama de ras si sa-mi scurtez incheieturile mainilor datorita motivatiunii ca imi place Dorohoi e original e puternic este expresiv vinovatiunea ta este ca vrei sa ne faci sa ne simtim prost eu nu am fost niciodata acolo unde zici tu dar asta in nici un caz nu e poezie mai degraba jurnal [?] un cineva spunea ca o poezie reusita trebuie sa faca si pe Maria din piata sa tresara, dar apoi intervin clisee, sunt persoane ca Dan [Mihut] care nu scriu pentru mase de oameni dar textul tau ma face sa ma gandesc ca e 6 dimineata si ca singura sansa de a fi in preajma unui Paule Latapie este doar in acceptiunea ca este un parfum. nu este poezie, daca scriai despre Dorohoi iti acordam credit dar asa fandoselile astea De pipi pupli tiri ma lasa rece ferme la fenetre ca intra tantari si n-am bani de pastile dar draga mea de Venetia de ce nu ai scris ca acolo puteam sa ma laud si eu ca am fost fir-as sa fiu. filele de jurnal se scriu la file de jurnal pe mine m-ai ametit si chiar am crezut ca e poezie ca daca stiam foloseam un conglomerat de taste altf4 ctrl alt delete end task. cu salutari pentru comentatori si sentimente de beatitudine pentru Dorohoi. ionut.
pentru textul : Ruines de Rome deMi-a placut abordarea pe care o presupune acest text si tenta ironica.
Nu inteleg ideea titlului-vers:
din culise vin femei şi bărbaţi
cu brâie negre cu şnur
Adica, presupun ca ar trebui sa fac o asociere intre braurile negre cu snur si ceva, dar se pare ca sunt destul de blond la ora asta (no offence pentru blonzi).
ialin
pentru textul : Brâie negre cu şnur deSună bine, ar trebui să încerc și eu să scriu în replică o poezie cu titlul "Un întreg fragmentat".
pentru textul : un fragment întreg demultumesc lipsea o dicritica unde ati indicar intr-adevar, multumesc frumos pentru observatii cu respect, adelina
pentru textul : quand les paroles sont inutiles deO seară deosebită. Felicitări! Un fapt minunat că proiectul Hermeneia live nu a fost dat uitării. Este o inovație în marele câștig al celor bolnavi de dorul poeziei.
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com deSărbători fericite!
in contextul 'suminagashi' poezia devine foarte sugestiva, o lectura placuta in care linistea/nelinistea cititorului este o alta picatura adaugata.
pentru textul : suminagashi 2 deNu ma văzut originalul. Mi-a dat o eroare în josul paginii şi de-abia după ce am trimis comentariul şi-a revenit. Îmi cer scuze. Cezar
pentru textul : Sonet XIX de William Shakespeare dePagini