oh yes it is! poate e starea de moment sau poate e doar nervul poemului, oricum ar fi, n-am putut sa trec fara sa las un semn.
``the global warming ain't warm enough
to keep the numbness away"- doua dintre versurile care mi-au placut cel mai mult. de asemenea remarc finalul imprevizibil, absolut superb (desi nu stiu daca superb este cel mai bun cuvant aici, insa n-am chef sa mai caut).
And now I'll try to look busy for when the big boss comes:D
Virgil, nu am marit pozele, ele au fost facute la rezolutia asta si nu am avut posibilitati tehnice sa le micsorez, din pacate. In plus, am postat la cald, sa nu las impresiile sa zboare. Multumesc. Alma, multumesc si tie.
Am primit avertismentul și voi încerca să nu mai îmi văd contul suspendat pentru a nu știu câta oară pe Hermeneia în cei nu știu câți ani de activitate. Problema mea Mariana este că nu suport nesimțirea.
Dar promit să nu mai fac și la o adică înțeleg că voi putea comenta la fel ca șufariu fără să primesc avertisment pentru că sunt nesimțit.
Pentru că acest gen de avertisment nu este în Regulament doar atacul la persoană este specificat, nesimțirea este greu de definit, dar ce te faci când nesimțirea este de fapt cel mai mare atac la persoană? Vom vedea...
am zis hai sa citesc si sa comentez si eu sub textele lui Bobadil. si am ales un text care se pare ca a placut unora. nu neaparat si mie. pentru ca eu il consider un text subtirel. ceva teribilism masculin cu note escapiste. dar fara adincime. si mai ales fara scop. adica scop mai mult decit epidermic. bineinteles ca se pleaca la vinatoare - ca doar esentialmente vorbind tot vinatori si adunatori de nimicuri cazatoare din copaci ne simtim. Bobadil nu vrea sa ne convinga de o alta origine. schimba doar animalul cu femininul (oare de ce m-ar mira misoginismul) "caracatite". un fel de mixtura intre inutil si caraghios.
inutil sa ne mai spuna ce e pe fundul apei (ca doar n-o fi prin copaci). putina picanterie macabra cu oase innegrite (desi pe sub apa oasele tind sa devina tot mai albe, but anyway who cares).
interesant e faptul ca de fapt nu caracatitele sint scopul imersiunii ci cautarea vietii. Bobadil devine brusc filosofic. este posibil ca tot vazind oase si morminte sa te bucuri si macar de faptul ca esti viu. chiar daca nu prinzi nici o... caracatita. chestia asta cu caracatita chiar ca ma duce cu gindul la nicodem. but anyway, nobody's perfect.
brusc aflam despre o "minza" care ii incendiaza... oasele. obsesiva chestia asta cu oasele la bobadil. banuiesc ca e din cauza apropierii Hallowinului. evident se burzuluieste testosteronic si ne proclama ca "este inca viu". nice touch!
mai bizara este alunecarea zoologica din final cind aflam ca e de fapt... tigru. (si eu care nu prea auzisem de tigrii subacvatici). si ca este plecat nu la vinatoare de viata ci de... moarte.
well, bobadil cred ca trebuie sa se hotarasca. ce este de fapt si ce vineaza. pentru ca are nehotariri adolescentine. dar pariez ca a naucit doamnele si domnitele de pe aici cu aventurile lui subacvatice sudo-filofofice in care uneori din lipsa de vinat mai face si copii. prin noroiosul noiembrie. cortina, va rog!
Pai cred ca fiecare cu fricile lui, mai bobadile. N-as vrea sa ma provoci ca sa iti spun care e diferenta intre "disperarea" mea ca au trecut 20 de ani de la revolutie sau "groaza" ta ca ti-au trecut 46 de ani din viata. Pentru ca tine de implicatii care nu ma preocupa dar care pentru tine ar fi jenante. Viata e mai mult decit prohabul. Nu stiu daca am citit asta undeva. Dar mi-a venit in minte cind citeam comentariul tau.
1. Nu. 2. Toți știm cum se dau premiile. Nu ți-e lehamite? Spune-mi, te rog, câte premii pentru poezie au câștigat Chaucer sau Eminescu? Premiul lui Ovidiu știi care a fost. Cele mai frumoase poezii pe care le-am citit vreodată sunt ale unui poet care nu le-a publicat niciodată. E cea mai mare carte de poezie. Știi de ce? Sunt scrise pe ușile dulăpioarelor unui atelier de sculptură din Sibiu. 3. whatever. 4. Ce-ar fi să-ncepem acum toți cu clasamente? E cel mai ușor, ți-o garantez. (Recomandare: fă critică literară, nu clasamente, dacă tot vrei să faci ceva.) 5. Asta niciodată. Prefer să aștept judecata de apoi a poeților. 6. Ai făcut un efort, da, și e lăudabil, dar "frumos și politicos pentru munca și timpul" și inima și sângele și pământul și cerul fiecăruia dintre noi, indiferent cine, era să nu faci judecăți de valoare. Axiologia asta e cel mai ingrat lucru pe care poate să-l încerce cineva vreodată. Care sunt criteriile? Dacă le știi cumva, te implor spune-ni-le și nouă. Exemplu: nu știu câți ani ai și nici nu mă interesează, dar îți garantez că peste câțiva ani, peste un timp sau peste un suflet o să gândești cu totul altfel. Și atunci, unde mai e valoarea? Uite că poate așa, vorbind despre asta, îmi trece și supărarea; iartă-mă! Caut încă un film, din care am văzut o singură dată, o singură secvență, și pentru asta vreau să găsesc filmul și să citesc cartea: Bill Murray zice apăsat, liniștit, nesigur dar calm ca o mare care ți se așterne la picioare: (și acum nu țip) Y O U R E A L L Y D O N' T U N D E R S T A N D. LA MULȚI ANI, NICHITA! Rămâi liniștit.
Draga Alma, e o bucurie să văd că reușești să menții în spirit acest cenaclu, și mai ales, să te ocupi și de organizarea lui până în detaliile cele mai delicate. Ție și tuturor celor care stau în spatele acestor evenimente, felicitări! Sper să reușesc să ajung, cu același drag cu care tu ne aștepți :) Cât despre Virgil, zâmbesc gândindu-mă cam cât valorează distanțele în fața poeziei... Felicitări și drum cu lumină de-aici înainte!
bine ai venit Ioana! un experiment din care extrag o imagine speciala: "de câte ori mi-e dor de mama deschid jurnalul meu vechi la pagina unde ea imi aduce un braț de flori de liliac și-i pune în colț într-o găleată galbenă și iese tiptil că știe că scriu" oare ce imagini s-ar putea aduce experimentului? poate niste "jocuri de copii" ale lui Pieter Bruegel cel Bătrân...
Cristina, anunțul meu nu a fost despre cei care au mai absentat o lună sau alte săptămîni din motive de o natură sau alta. Nu e regiment de intervenție aici. M-am referit la cei care s-au înscris și fie n-au postat și n-au comentat nimic, fie au pus acolo două trei texte și au dispărut în ceață. Participarea pe Hermeneia.com e benevolă și de plăcere.
Aș renunța la "se spune" din primul vers. Și aș prelucra ultimul vers. Aș evita: ca_să în versul 8, e de ajuns să. mai jos oricum folosești "ca un". și "când_ca" din penultimul vers. reformulat - "când mă întind ca o iedră peste toate ținuturile tale". În ansamblu, una din poeziile atle bune. Îmi place versul "într-un surâs ca un bumerang roșu".
as inlocui "de departe" cu "de aproape" imi pare mai incitant in prelungirea ideii ca trebuie sa te departezi,
ca sa poti vedea detasat.
deasemenea repetita cuvantului lumina din primele 2 versuri poate fi evitata:
"am nevoie de mai multă lumină
care să facă străzile să dispară..."
in rest un poem "luminos" ce accentueaza o sensibilitate ce imprastie reflexe.
Diferenţa dintre mine şi toţi ceilalţi cititori ai lui Virgil e că eu ştiu toate poemele lui. Diferenţa dintre el şi mulţi alţii e că, pe acele poeme din anii 2004-2005, a primit marele premiu pentru poezie la concursul de la Bistriţa. Pentru o minimă documentare a ta:
Finalul are impactul scontat: "toate acestea iau ființă precum fiecare credem, gândea cameramanul, că avem în mâini, culoare de întors înapoi" O metaforă realmente originală ce merită privită în profunzimea ei, "găselniță" de altfel subliniată din titlu, însă parcă neîndeajuns de exploatată literar vorbind. Poate că eu, în locul tău aș inventa variațiuni pe aceeași temă, căutând prin șevaletul interior acea "culoare de întors înapoi"...dar asta e doar o părere strict personală...
Poeme de distrugere în masă. Lagăr de îngeri poate că dumnezeu e scund și nu vede tot sigur e bătrân și amnezic nu vede cum se sting îngerii bătuți în cuie pe grinzile încrucișate din biserici nici pe cei legați de patul suferinței cu lanțuri incandescente uită cum te seacă durerea și singurătatea de două ori pe zi își taie venele în muchia de sticlă a orizontului nu simte decât apatia răsăritului și apusului o dată la câteva milenii se plictisește și își trimite un fiu pe pământ să vadă fiara prin ochii altuia să îi simtă gheara în inimă neprihănită se lasă crucificat, înecat în lacrima cristi îndură prin delegare orice umilință atât cât să își amintească de ce a inventat moartea ca soluție finală
Dragă Tincuța, comentariul tău inițial "S-a folosit atât e des "yerba mate" pe hermeneia, încât am impresia că nu se mai poate scrie despre nimic altceva. Deja am devenit alergică!" a fost ironic cel puțin la adresa a trei persoane, dintre care doar întâmplarea face ca una dintre ele să fie editor, iar alta, directorul hermeneia. Răspunsurile lor au fost pe măsură de ironice, este adevărat, dar, așa cum îți spuneam, nu spera că numai tu ești singura care râzi de o ironie făcută de către tine. Iar dacă ai să continui să susții că "ai făcut un comentariu sincer", atunci sfatul lui Virgil îl poți lua la fel de "ad literam", înțelegi ce vreau să spun? Pe cât de sinceră ești tu când spui că ești alergică la "yerba mate", pe atât de la obiect a fost și sfatul lui să te cauți la doctor, pentru această formă de alergie. Te rog să recitești cu atenție comentariul meu anterior: când vei face un comentariu asupra unui text, în subsolul textului respectiv, justificat, fără să arunci cu sentințe sau cu ironii, pe hermeneia nu vei fi niciodataă criticată pentru că ai avut o opinie negativă, indiferent cine este autorul. Mai precis, draga mea, tu nu ai avut nici o părere negativă, nici asupra acestui text (pentru că el, așa cum ți s-a mai atras atenția, NU vorbește despre yerba mate), nici asupra poeziilor celorlalți doi autori, pentru că nu s-a referit la textele respective, ci doar la faptul că tu "te-ai săturat" cu alte cuvinte să citești despre asta pe hermeneia. Cât despre ce și cât ar trebui să ți se răspundă, da, sunt de acord, Tincuța, cu tine. Eu una mi-aș dori ca, eventual, comentarii ca ale tale să fie pur și simplu ignorate. Ceea ce ar conduce, în cele din urmă, dacă persoana face repetat astfel de comentarii, la ignorarea oricărui fel de comentariu al ei, fie el "regulamentar", fie nu. Eu aș spune că este cea mai bună lecție... dar nu îmi pot impune părerile mele personale în fața nimănui, iar comentarii laconice, ironice vor duce mereu, din păcate, doar la reacții negative, iar noi nu ne dorim asta pe site. Așa că te rog încă o dată să îmi înțelegi demersul și să nu mai consideri că este în van efortul, pentru că eu nu am intervenit aici nici pentru Virgil, nici pentru Marina, nici pentru Oriana, ci pentru tine (reține, te rog, nu împotriva ta, ci pentru tine). Ba mai mult decât atât, am făcut efortul de a citi și alte comentarii ale tale, și am înțeles pe undeva că ești obișnuită să arunci ușor cu sentințe, așteptându-te probabil la un "dialog" asemănător unui cenaclu. Dar mediul virtual nu oferă aceleași facilități ca acela real, o vorbă aruncată în vânt nu se explica la fel de ușor, până să apuci să argumentezi ea s-a transformat deja în furtună etc. Nu facem chat aici, și nici ședințe de cenaclu nu putem să facem online. Sper să se încheie aici șirul comentariilor inutile demersului literar și să ne întoarcem cu toții la scriere și comentarii la obiect. Te așteptăm cu texte și comentarii în care să apreciez și eu efortul tău, pentru că hermeneia nu este făcută, aici ai dreptate, de editori sau moderatori.
Alma, ma refeream cite 5 texte care ti-au placut din fiecare sectiune *5 poezie, 5 proza etc.). Era fain sa dai 5 din toate, fiind la ora aceea 554. :) Eu mi-am exprimat doar parerea. Inteleg ca nu se tine seama de ea. Vladimir, "halal organizare de idei"? Am scris 13 comentarii ca raspuns la mai multe intrebari si comentarii care mi s-au adresat de diferite persoane, altfel nu as mai fi scris. In niciun caz polemica. Daca lucrurile s-ar fi inteles inca de la primul comentariu, nici eu nu as mai fi revenit. Daca tu ai fi primit raspunsul meu anterior adresat tie si nu ai mai fi continuat sa scrii, nici eu nu as fi venit acum iar sa iti raspund la ce intrebi. Acesta se numeste dialog cu fiecare interlocutor si raspuns la intrebarile lor. Nu e polemica, nici nu va fi. Iar felicitarile le primesc, pentru ambele motive, nu stiu pe care l-ai auzit. Pentru primul, e;ti printre cei aprecia'i de mine ;i recomanda'i, pentru al doilea, esti printre invitati atunci cind se va lansa, daca primesti invitatia, desigur. Si tu, si el, si ea, fiecare dintre noi isi vede visele cu ochii, fiecare dintre noi, nu e nimic rau in asta. Eu sunt in "corcodus", Vladi? Nu mai face asemenea afirmatii, te-am rugat de multe ori sa lasi negativul deoparte. Exista insa munti de orgoliu. Acolo nu voi ajunge niciodata, fiindca nu asta mi-e calea, pe ea sunt deja prea multi. Sper sa incheiem aici.
mâna ta caută urmele pașilor pendulând printre momente-amintiri perle disprețuind cameea. ta-ram ta-ram ta-ra-ra-ram ta-ram ta-ram tarararam ta-ram ta-ram ta-ra-ra-ram tam-tam ta-ri-ra ta-ra-ram tam-tam. ne adunăm dintre linii mai paralele decât ura și speranța dorind să depășim momente... o stradă ce plânge ecou ce se stinge un gând ce seduce lumină
ai observat faptul ca utilizarea conceptelor in Candelabrele nu tine cont de mitul contextului; aici e iluzia si jocul ei, si riscurile ei si ale cititorului, caruia sper sa-i placa. din acelasi motiv si alegorizarea prea....fortată (?) - permite manifestarea imaginatiei fara limite normal ca pun capcane vanatorilor, fiecare prada isi are coltii ei, apropos de tinerea la distanta ....
Am găsit în acest text o metaforă deosebită: "nici nu se gândesc că bruma îmi va acoperi tâmplele ; că voi fi din ce în ce mai mică odata cu zilele strâmte de iarnă." din nefericire, repetiția conjuncției taie din valoare și nu o susține. Există și câteva clișee... Și nu în ultimul rând, atenție mare la diacritice!
Şi nu ar trebui să îngrijoreze partea asta cu suntem prea mulţi poeţi, părerea mea.
Ştii ce zicea Vasile Alecsandri la Junimea când se întâlneau marii poeţi ai vremurilor? Când toţi cei de acolo îi iubeau versul, el se uita la Eminescu şi la Caragiale, şi după ce termina de recitat, venea la prietenii lui şi le spunea că ar face bine ca cei doi amici ai săi să se prefacă atunci când citeşte el, că versul e foarte bun, că şi aşa ceilalţi nu înţeleg. Asta pentru că Vasile Alecsandri "scoatea pălăria" în faţa lui Eminescu, în materie de poezie. Însă, a rămas şi Vasile Alecsandri printre poeţi, chiar dacă nu a fost cel mai mare, a rămas.
un text care are fior. artistic si atent imbracat in cuvinte. poate unele cuvinte de legatura le-as mai scoate pe ici pe colo dar si poate chiar ultimul vers care suna putin artificial fortat. este un tablou cu un farmec demodat aparte. demodat dar nu pierdut. interesant. e parca un film american din anii '50. dusty and yellow.
răspusul este că deocamdată da. dar am și eu o întrebare: de ce este răspunsul important pentru tine de vreme ce nu ai mai postat nici un text de aproape o lună?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
oh yes it is! poate e starea de moment sau poate e doar nervul poemului, oricum ar fi, n-am putut sa trec fara sa las un semn.
pentru textul : Ain't life a poem? de``the global warming ain't warm enough
to keep the numbness away"- doua dintre versurile care mi-au placut cel mai mult. de asemenea remarc finalul imprevizibil, absolut superb (desi nu stiu daca superb este cel mai bun cuvant aici, insa n-am chef sa mai caut).
And now I'll try to look busy for when the big boss comes:D
Virgil, nu am marit pozele, ele au fost facute la rezolutia asta si nu am avut posibilitati tehnice sa le micsorez, din pacate. In plus, am postat la cald, sa nu las impresiile sa zboare. Multumesc. Alma, multumesc si tie.
pentru textul : un fel de poveste deAm primit avertismentul și voi încerca să nu mai îmi văd contul suspendat pentru a nu știu câta oară pe Hermeneia în cei nu știu câți ani de activitate. Problema mea Mariana este că nu suport nesimțirea.
pentru textul : poem de 70 de cenți deDar promit să nu mai fac și la o adică înțeleg că voi putea comenta la fel ca șufariu fără să primesc avertisment pentru că sunt nesimțit.
Pentru că acest gen de avertisment nu este în Regulament doar atacul la persoană este specificat, nesimțirea este greu de definit, dar ce te faci când nesimțirea este de fapt cel mai mare atac la persoană? Vom vedea...
sa aveti dreptate. mie personal nu-mi "suna" chiar atat de rau, dar poate nu aud eu destul de bine. multumesc mult pentru comentariu!
pentru textul : senzație deam zis hai sa citesc si sa comentez si eu sub textele lui Bobadil. si am ales un text care se pare ca a placut unora. nu neaparat si mie. pentru ca eu il consider un text subtirel. ceva teribilism masculin cu note escapiste. dar fara adincime. si mai ales fara scop. adica scop mai mult decit epidermic. bineinteles ca se pleaca la vinatoare - ca doar esentialmente vorbind tot vinatori si adunatori de nimicuri cazatoare din copaci ne simtim. Bobadil nu vrea sa ne convinga de o alta origine. schimba doar animalul cu femininul (oare de ce m-ar mira misoginismul) "caracatite". un fel de mixtura intre inutil si caraghios.
pentru textul : octopus deinutil sa ne mai spuna ce e pe fundul apei (ca doar n-o fi prin copaci). putina picanterie macabra cu oase innegrite (desi pe sub apa oasele tind sa devina tot mai albe, but anyway who cares).
interesant e faptul ca de fapt nu caracatitele sint scopul imersiunii ci cautarea vietii. Bobadil devine brusc filosofic. este posibil ca tot vazind oase si morminte sa te bucuri si macar de faptul ca esti viu. chiar daca nu prinzi nici o... caracatita. chestia asta cu caracatita chiar ca ma duce cu gindul la nicodem. but anyway, nobody's perfect.
brusc aflam despre o "minza" care ii incendiaza... oasele. obsesiva chestia asta cu oasele la bobadil. banuiesc ca e din cauza apropierii Hallowinului. evident se burzuluieste testosteronic si ne proclama ca "este inca viu". nice touch!
mai bizara este alunecarea zoologica din final cind aflam ca e de fapt... tigru. (si eu care nu prea auzisem de tigrii subacvatici). si ca este plecat nu la vinatoare de viata ci de... moarte.
well, bobadil cred ca trebuie sa se hotarasca. ce este de fapt si ce vineaza. pentru ca are nehotariri adolescentine. dar pariez ca a naucit doamnele si domnitele de pe aici cu aventurile lui subacvatice sudo-filofofice in care uneori din lipsa de vinat mai face si copii. prin noroiosul noiembrie. cortina, va rog!
Pai cred ca fiecare cu fricile lui, mai bobadile. N-as vrea sa ma provoci ca sa iti spun care e diferenta intre "disperarea" mea ca au trecut 20 de ani de la revolutie sau "groaza" ta ca ti-au trecut 46 de ani din viata. Pentru ca tine de implicatii care nu ma preocupa dar care pentru tine ar fi jenante. Viata e mai mult decit prohabul. Nu stiu daca am citit asta undeva. Dar mi-a venit in minte cind citeam comentariul tau.
pentru textul : după douăzeci de ani (I) de1. Nu. 2. Toți știm cum se dau premiile. Nu ți-e lehamite? Spune-mi, te rog, câte premii pentru poezie au câștigat Chaucer sau Eminescu? Premiul lui Ovidiu știi care a fost. Cele mai frumoase poezii pe care le-am citit vreodată sunt ale unui poet care nu le-a publicat niciodată. E cea mai mare carte de poezie. Știi de ce? Sunt scrise pe ușile dulăpioarelor unui atelier de sculptură din Sibiu. 3. whatever. 4. Ce-ar fi să-ncepem acum toți cu clasamente? E cel mai ușor, ți-o garantez. (Recomandare: fă critică literară, nu clasamente, dacă tot vrei să faci ceva.) 5. Asta niciodată. Prefer să aștept judecata de apoi a poeților. 6. Ai făcut un efort, da, și e lăudabil, dar "frumos și politicos pentru munca și timpul" și inima și sângele și pământul și cerul fiecăruia dintre noi, indiferent cine, era să nu faci judecăți de valoare. Axiologia asta e cel mai ingrat lucru pe care poate să-l încerce cineva vreodată. Care sunt criteriile? Dacă le știi cumva, te implor spune-ni-le și nouă. Exemplu: nu știu câți ani ai și nici nu mă interesează, dar îți garantez că peste câțiva ani, peste un timp sau peste un suflet o să gândești cu totul altfel. Și atunci, unde mai e valoarea? Uite că poate așa, vorbind despre asta, îmi trece și supărarea; iartă-mă! Caut încă un film, din care am văzut o singură dată, o singură secvență, și pentru asta vreau să găsesc filmul și să citesc cartea: Bill Murray zice apăsat, liniștit, nesigur dar calm ca o mare care ți se așterne la picioare: (și acum nu țip) Y O U R E A L L Y D O N' T U N D E R S T A N D. LA MULȚI ANI, NICHITA! Rămâi liniștit.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deDraga Alma, e o bucurie să văd că reușești să menții în spirit acest cenaclu, și mai ales, să te ocupi și de organizarea lui până în detaliile cele mai delicate. Ție și tuturor celor care stau în spatele acestor evenimente, felicitări! Sper să reușesc să ajung, cu același drag cu care tu ne aștepți :) Cât despre Virgil, zâmbesc gândindu-mă cam cât valorează distanțele în fața poeziei... Felicitări și drum cu lumină de-aici înainte!
pentru textul : Mirabile Dictu denicodim, te rog sa iti actualizezi adresa de email cu care esti inscris pe hermeneia ptr ca nu este functionala.
pentru textul : polemică debine ai venit Ioana! un experiment din care extrag o imagine speciala: "de câte ori mi-e dor de mama deschid jurnalul meu vechi la pagina unde ea imi aduce un braț de flori de liliac și-i pune în colț într-o găleată galbenă și iese tiptil că știe că scriu" oare ce imagini s-ar putea aduce experimentului? poate niste "jocuri de copii" ale lui Pieter Bruegel cel Bătrân...
pentru textul : Zidit/tidiz deCristina, anunțul meu nu a fost despre cei care au mai absentat o lună sau alte săptămîni din motive de o natură sau alta. Nu e regiment de intervenție aici. M-am referit la cei care s-au înscris și fie n-au postat și n-au comentat nimic, fie au pus acolo două trei texte și au dispărut în ceață. Participarea pe Hermeneia.com e benevolă și de plăcere.
pentru textul : un fel de numărătoare a bobocilor deAș renunța la "se spune" din primul vers. Și aș prelucra ultimul vers. Aș evita: ca_să în versul 8, e de ajuns să. mai jos oricum folosești "ca un". și "când_ca" din penultimul vers. reformulat - "când mă întind ca o iedră peste toate ținuturile tale". În ansamblu, una din poeziile atle bune. Îmi place versul "într-un surâs ca un bumerang roșu".
pentru textul : double dose deas inlocui "de departe" cu "de aproape" imi pare mai incitant in prelungirea ideii ca trebuie sa te departezi,
ca sa poti vedea detasat.
deasemenea repetita cuvantului lumina din primele 2 versuri poate fi evitata:
"am nevoie de mai multă lumină
care să facă străzile să dispară..."
in rest un poem "luminos" ce accentueaza o sensibilitate ce imprastie reflexe.
si... "ochii cailor", suna parca putin cacafonic :)
pentru textul : ochii cailor deganduri bune!
Diferenţa dintre mine şi toţi ceilalţi cititori ai lui Virgil e că eu ştiu toate poemele lui. Diferenţa dintre el şi mulţi alţii e că, pe acele poeme din anii 2004-2005, a primit marele premiu pentru poezie la concursul de la Bistriţa. Pentru o minimă documentare a ta:
http://agonia.ro/index.php/poetry/99771/ars_poetica
http://agonia.ro/index.php/poetry/80224/de_ce_ne_dor_cuvintele
http://agonia.ro/index.php/poetry/77943/camera_cu_vedere_la_%C3%AEnt%C3%...
http://agonia.ro/index.php/poetry/90596/aceast%C4%83_c%C4%83ru%C5%A3%C4%...
http://agonia.ro/index.php/poetry/86285/am%C3%AEnare_perpetu%C4%83_spre_...
http://agonia.ro/index.php/poetry/85378/epidemia_poeziei_tentaculare
http://agonia.ro/index.php/poetry/66717/de_fapt_eu_nu_exist
http://agonia.ro/index.php/poetry/65432/de_ce_nu_spunem_tot...
Virgil este printre puţinii care au ceva de spus prin şi în poezie.
pentru textul : neon fado deelena, ești drăguță. apreciez cuvintele tale. da, ai dreptate, sînt rare. și cu atît mai mult apreciate.
pentru textul : Rămas bun Hermeneia... deFinalul are impactul scontat: "toate acestea iau ființă precum fiecare credem, gândea cameramanul, că avem în mâini, culoare de întors înapoi" O metaforă realmente originală ce merită privită în profunzimea ei, "găselniță" de altfel subliniată din titlu, însă parcă neîndeajuns de exploatată literar vorbind. Poate că eu, în locul tău aș inventa variațiuni pe aceeași temă, căutând prin șevaletul interior acea "culoare de întors înapoi"...dar asta e doar o părere strict personală...
pentru textul : culoare de întoarcere comună dePoeme de distrugere în masă. Lagăr de îngeri poate că dumnezeu e scund și nu vede tot sigur e bătrân și amnezic nu vede cum se sting îngerii bătuți în cuie pe grinzile încrucișate din biserici nici pe cei legați de patul suferinței cu lanțuri incandescente uită cum te seacă durerea și singurătatea de două ori pe zi își taie venele în muchia de sticlă a orizontului nu simte decât apatia răsăritului și apusului o dată la câteva milenii se plictisește și își trimite un fiu pe pământ să vadă fiara prin ochii altuia să îi simtă gheara în inimă neprihănită se lasă crucificat, înecat în lacrima cristi îndură prin delegare orice umilință atât cât să își amintească de ce a inventat moartea ca soluție finală
pentru textul : Dumnezeu deDragă Tincuța, comentariul tău inițial "S-a folosit atât e des "yerba mate" pe hermeneia, încât am impresia că nu se mai poate scrie despre nimic altceva. Deja am devenit alergică!" a fost ironic cel puțin la adresa a trei persoane, dintre care doar întâmplarea face ca una dintre ele să fie editor, iar alta, directorul hermeneia. Răspunsurile lor au fost pe măsură de ironice, este adevărat, dar, așa cum îți spuneam, nu spera că numai tu ești singura care râzi de o ironie făcută de către tine. Iar dacă ai să continui să susții că "ai făcut un comentariu sincer", atunci sfatul lui Virgil îl poți lua la fel de "ad literam", înțelegi ce vreau să spun? Pe cât de sinceră ești tu când spui că ești alergică la "yerba mate", pe atât de la obiect a fost și sfatul lui să te cauți la doctor, pentru această formă de alergie. Te rog să recitești cu atenție comentariul meu anterior: când vei face un comentariu asupra unui text, în subsolul textului respectiv, justificat, fără să arunci cu sentințe sau cu ironii, pe hermeneia nu vei fi niciodataă criticată pentru că ai avut o opinie negativă, indiferent cine este autorul. Mai precis, draga mea, tu nu ai avut nici o părere negativă, nici asupra acestui text (pentru că el, așa cum ți s-a mai atras atenția, NU vorbește despre yerba mate), nici asupra poeziilor celorlalți doi autori, pentru că nu s-a referit la textele respective, ci doar la faptul că tu "te-ai săturat" cu alte cuvinte să citești despre asta pe hermeneia. Cât despre ce și cât ar trebui să ți se răspundă, da, sunt de acord, Tincuța, cu tine. Eu una mi-aș dori ca, eventual, comentarii ca ale tale să fie pur și simplu ignorate. Ceea ce ar conduce, în cele din urmă, dacă persoana face repetat astfel de comentarii, la ignorarea oricărui fel de comentariu al ei, fie el "regulamentar", fie nu. Eu aș spune că este cea mai bună lecție... dar nu îmi pot impune părerile mele personale în fața nimănui, iar comentarii laconice, ironice vor duce mereu, din păcate, doar la reacții negative, iar noi nu ne dorim asta pe site. Așa că te rog încă o dată să îmi înțelegi demersul și să nu mai consideri că este în van efortul, pentru că eu nu am intervenit aici nici pentru Virgil, nici pentru Marina, nici pentru Oriana, ci pentru tine (reține, te rog, nu împotriva ta, ci pentru tine). Ba mai mult decât atât, am făcut efortul de a citi și alte comentarii ale tale, și am înțeles pe undeva că ești obișnuită să arunci ușor cu sentințe, așteptându-te probabil la un "dialog" asemănător unui cenaclu. Dar mediul virtual nu oferă aceleași facilități ca acela real, o vorbă aruncată în vânt nu se explica la fel de ușor, până să apuci să argumentezi ea s-a transformat deja în furtună etc. Nu facem chat aici, și nici ședințe de cenaclu nu putem să facem online. Sper să se încheie aici șirul comentariilor inutile demersului literar și să ne întoarcem cu toții la scriere și comentarii la obiect. Te așteptăm cu texte și comentarii în care să apreciez și eu efortul tău, pentru că hermeneia nu este făcută, aici ai dreptate, de editori sau moderatori.
pentru textul : Tetley deAlma, ma refeream cite 5 texte care ti-au placut din fiecare sectiune *5 poezie, 5 proza etc.). Era fain sa dai 5 din toate, fiind la ora aceea 554. :) Eu mi-am exprimat doar parerea. Inteleg ca nu se tine seama de ea. Vladimir, "halal organizare de idei"? Am scris 13 comentarii ca raspuns la mai multe intrebari si comentarii care mi s-au adresat de diferite persoane, altfel nu as mai fi scris. In niciun caz polemica. Daca lucrurile s-ar fi inteles inca de la primul comentariu, nici eu nu as mai fi revenit. Daca tu ai fi primit raspunsul meu anterior adresat tie si nu ai mai fi continuat sa scrii, nici eu nu as fi venit acum iar sa iti raspund la ce intrebi. Acesta se numeste dialog cu fiecare interlocutor si raspuns la intrebarile lor. Nu e polemica, nici nu va fi. Iar felicitarile le primesc, pentru ambele motive, nu stiu pe care l-ai auzit. Pentru primul, e;ti printre cei aprecia'i de mine ;i recomanda'i, pentru al doilea, esti printre invitati atunci cind se va lansa, daca primesti invitatia, desigur. Si tu, si el, si ea, fiecare dintre noi isi vede visele cu ochii, fiecare dintre noi, nu e nimic rau in asta. Eu sunt in "corcodus", Vladi? Nu mai face asemenea afirmatii, te-am rugat de multe ori sa lasi negativul deoparte. Exista insa munti de orgoliu. Acolo nu voi ajunge niciodata, fiindca nu asta mi-e calea, pe ea sunt deja prea multi. Sper sa incheiem aici.
pentru textul : Cel mai, Cea mai demâna ta caută urmele pașilor pendulând printre momente-amintiri perle disprețuind cameea. ta-ram ta-ram ta-ra-ra-ram ta-ram ta-ram tarararam ta-ram ta-ram ta-ra-ra-ram tam-tam ta-ri-ra ta-ra-ram tam-tam. ne adunăm dintre linii mai paralele decât ura și speranța dorind să depășim momente... o stradă ce plânge ecou ce se stinge un gând ce seduce lumină
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 19 deErata: amintiti = amintiri
pentru textul : slăbiciuni și realități deRegret, inseamna ca poezia nu a reusit ceea ce si-a propus - ci mult mai mult.:) A se vedea si comentariile anterioare.:)
pentru textul : Gemene-asemene deer 'are ȘI' un talent reportericesc scuze
pentru textul : 322 deai observat faptul ca utilizarea conceptelor in Candelabrele nu tine cont de mitul contextului; aici e iluzia si jocul ei, si riscurile ei si ale cititorului, caruia sper sa-i placa. din acelasi motiv si alegorizarea prea....fortată (?) - permite manifestarea imaginatiei fara limite normal ca pun capcane vanatorilor, fiecare prada isi are coltii ei, apropos de tinerea la distanta ....
pentru textul : candelabrele deAm găsit în acest text o metaforă deosebită: "nici nu se gândesc că bruma îmi va acoperi tâmplele ; că voi fi din ce în ce mai mică odata cu zilele strâmte de iarnă." din nefericire, repetiția conjuncției taie din valoare și nu o susține. Există și câteva clișee... Și nu în ultimul rând, atenție mare la diacritice!
pentru textul : Nu le pasă… dece aveţi voi fetelor? ce vă apasă?
pentru textul : neon fado deŞi nu ar trebui să îngrijoreze partea asta cu suntem prea mulţi poeţi, părerea mea.
pentru textul : suntem prea mulți poeți pe lumea asta deŞtii ce zicea Vasile Alecsandri la Junimea când se întâlneau marii poeţi ai vremurilor? Când toţi cei de acolo îi iubeau versul, el se uita la Eminescu şi la Caragiale, şi după ce termina de recitat, venea la prietenii lui şi le spunea că ar face bine ca cei doi amici ai săi să se prefacă atunci când citeşte el, că versul e foarte bun, că şi aşa ceilalţi nu înţeleg. Asta pentru că Vasile Alecsandri "scoatea pălăria" în faţa lui Eminescu, în materie de poezie. Însă, a rămas şi Vasile Alecsandri printre poeţi, chiar dacă nu a fost cel mai mare, a rămas.
am să scot ultimul rînd
pentru textul : pesimiste I deun text care are fior. artistic si atent imbracat in cuvinte. poate unele cuvinte de legatura le-as mai scoate pe ici pe colo dar si poate chiar ultimul vers care suna putin artificial fortat. este un tablou cu un farmec demodat aparte. demodat dar nu pierdut. interesant. e parca un film american din anii '50. dusty and yellow.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist derăspusul este că deocamdată da. dar am și eu o întrebare: de ce este răspunsul important pentru tine de vreme ce nu ai mai postat nici un text de aproape o lună?
pentru textul : interludiu|mîinile dePagini