Pacat, poemul incepea bine, dar vine acel irecuperabil "iubesc poezia" care rupe atomosfera din punctul meu de vedere, iar "ucide-ma cu o lacrima" condamna definitiv la banalitate, mai ales ca forma minimalista nu-ti da sansa sa mai intrezaresti pe undeva vreo speranta.
Adriana, stii am citit textul acesta atunci cind a aparut si am simtit ca ceva nu merge dar nu mi-am dat seama ce este. Acum am recitit si zic eu ca am putut sa identific acel lucru care ma intriga. In primul vers vorbesti despre timp framintat in palme "ca pe o frunza de nuc" si imaginea, desi putin neclara, e frumoasa sau cel putin sugestiva. Dar apoi asezi totul in mijlocul iernii, si inca o iarna din aia cumplita. Problema e ca mie mi se pare un salt spatio-temporal cam dificil de facut de la frunza evident verde de nuc (altfel e discutabil cita aroma buna de frint in palme ar avea), deci frunza verde de nuc care evident vorbeste despre toamna, chiar poate toamna tirziu, catre cumplita iarna. Eu am probleme cu asta. Dar poate este vorba numai de perceptia mea.
Cu riscul pe care iata, mi-l asum aici in direct, nu inteleg imaginea in context. O explicatie, sau macar ceva de genul, pentru noi astia mai prosti? Multmesc anticipat si "adevarat a inviat" Andu
Nu știu ce rost are a publica un text vechi (și publicat) pe un site nou. Am o curiozitate de a afla dacă acest fapt ajută la evoluția literară sau la stocare.
maladia copilăriei amânate paloare de bolnav perpetuu, preludiu a unei înstrăinări întovărășite de cântec, o anticipare aluzivă a împlinirii sau deziluziei, ca atunci când pătrunzi intimitatea unui mit, siluindu-l de sensuri; cromatica impune negrul lucios, o ceață incendiată de celebra Lumină, amprentă umană tulburătoare asupra celor ce sunt și nu se pot vedea, iluzie a celor nu au valoare ontologică, dar pot amăgii imaginația cu ajutorul iluziei optice; găsesc oarecum forțat recursul la "covoare zburătoare" (poate și "căpițe"). cu respect, Vasile Munteanu
... sunt sigur, lucian, că... odată, fiind îndrăgostit, prins într-o ninsoare bogată, cu fulgi mari, cu iubita în brațele de fum, ai avut simultan impresia cernerii și a prospețimii, amândouă... blânde... Dar am spus atâtea vorbe pe marginea unei imagini din trecut... și nu e bine... însă și tu faci parte din viață...
dragul meu îți recomand să citești regulamentul și secțiunea de răspunsuri la întrebări frecvente și vei găsi acolo explicații la nedumeririle tale. faptul că insiști oarecum agresiv cu întrebările acestea trădeză faptul că nu ai binevoit să citești acele informații.
Se pare ca am comis o incalcare a regulamentului prin lipsa justificarii penitei. Imi cer scuze, voi face asta acum. Un text destul de bun, cu imagini foarte reusite. Mentionez "din mâinile lui creșteau periodic tuburi lungi de perfuzii ca niște vene imperfecte de înger ca niște liane să te legeni de ele cu picioarele-n gol cu picioarele-n gol țipând încet de frică încet să nu te audă nimeni nimeni nimeni" "dacă m-aș tăia la un deget ar curge tăcere dacă mi-aș tăia pielea mai sus de încheietură ai curge tu dacă aș înfige cuțitul adânc s-ar închega aici toate nopțile în care n-am mai îndrăznit să iubesc mă dor mâinile ca niște gingii din care acum dau să iasă dinți numai buni de sfărâmat timpul." Nu sunt idei care cad in vreun soi de patetism poetic. Singurul minus pe care il gasesc l-am mentionat in primul comentariu. Ialin
Un semn de lectura aici, cu mare placere. Un pic schismatica metafora (complexa) din ultimile patru versuri ale primei strofe, dar finalul zic eu ca rotunjeste bine intregul. Mai merita scuturata prozodia, dar numai intr-o stare de inspiratie superioara celei actuale... daca nu, e bun asa cum e acum. Cu drag, Andu
citesc aici un poem fin, a la "man after work". primele patru strofe sînt foarte, penultima suferă de schimbare de ritm. eu aş fi gâdilat-o un pic mai mult, să păstreze cadenţa, ceva de genul, dar nu neapărat:
primind un semn despărţitor de lumi
cum după filmul timpului se-ndoaie
îndrăgostiţii veşnici şi postumi,
în ţara cerşetorilor de ploaie.
dacă ai lucra strofa asta ar fi un poem de peniţă. zic şi eu...
nu trebuie sa zabovesc prea mult in comentarii, vreau sa spun ca urmaresc de foarte mult timp poemele tale. si ini plac. e un stil pe care l-am mai observat la inca doua poete de pe agonia, probabil editori. ceea ce imi place aici este ca pot sa ofer stele poemelor valoroase. acum este timpul sa ofer steluta. am retinut din poemul tau "îți iese un milion de albine ce fecundează lumina", "între mirosul de transpirație și mirosul de mort aleg mirosul de mort ", "dacă dispare omul care te susține omul care te cară în spate rămîi deformat ca la orele de echitație", "nu mă plîng am mîncat bine am rîs bine am tot felul de lucruri care mă fac fericit poate mi-aș dori să adorm pe coastele unei femei", "camera mea e atît de goală încît am senzația că sunt într-o barcă"... cu adevarat poet. penita si respectul meu. PvG
frumos! un poem excepțional. se repetă tată și statui: "în parcuri tată" - "bronz ușor de tată" & "statuie între" - "statuie cu brațe". dar acestea nu mă împiedică să las semnul meu de apreciere. fain, Adrian! (e pe tonalitatea mea)
mi s-a parut perfect si clar - e ca si cum ai redat o distanta si-o apropiere prin descrierea senzatiilor. si asta in imagini, ceea ce mi se pare foarte fin, majoritatea oamenilor simt cu simtiri clare, ca de-aia are omu' topor si animale in batatura. :o)
comentariul nu e foarte serios, cumva am avut impresia ca nici poezia nu a vrut sa fie in intregime dar e cu atat mai bine. pentru poezie.
eu sper sa fie clara pentru cat mai multi cititori, e un gen care-mi place mult si ma enerveaza ca e perceput cum ai spus tu, ermetic, cand nu e deloc. cel putin nu intotdeauna. sfios, poate. :o)
de parcă ar fi o distanţă astronomică între anul care tocmai s-a dus şi cel în care tocmai am păşit cu amintirile, cu firele albe, cu gogoşile pufoase, cu genele grele de somn, cu venele electrizate, cu tâmplele bătând...
se pare că trecerea a fost dificilă şi noul drum nu pare prea vesel. nostalgie combinată cu tristeţe, o nouă formulă chimică, un nou adn...
se pare că revenirea pe traiectorie este dată de zgomotul tramvaielor cu care viaţa merge mai departe.
mi-a plăcut mult acest ritm de samba. vioi de melancolic!
mulţumesc d-na Ada, acesta a fost unul din sentimentele care le-am simţi la lansare, căldura sufletească şi am încercat să o redau aşa cum m-am priceput fără pretenţii literare.
d-le Titarenco, aveţi dreptate. Nu şterg textul pentru că sunt omul care îşi asumă greşelile şi le corectează acolo unde i se atrage atenţia, aşa cum am făcut şi până acum ori de câte ori d-voastră, Adrian sau altcineva m-a atenţionat.De câte ori am postat pe Hermeneia şi un text nu a ajuns în şantier, mi-am spus că a luat nota de trecere .Mulţumesc că mi-aţi permis acest lucru, într-un fel m-aţi ajutat foarte mult.
Am ţinut cont de ceea ce mi-aţi spus şi am făcut câteva modificări.
Îmi cer iertare că am abuzat de ospitalitatea d-voastră, nu se va mai repeta.
numai bine!
pacat, era preferabil ca "portretul" baracai sa apara intr-o postare distincta. as vrea ca de acum incolo cind se mai fac chestii din astea sa se creeze un nou text. sper ca nu este prea greu.
sanda, nu i asa ca e politicos si frumos sa multumesti celor te citesc si rup din timpul lor pentru a-ti lasa semn sub textele tale? te rog sa ma ierti pentru interventie fireste, tu stii mai bine ce trebuie sa faci si ce nu
"Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism' [...]"
Cu alte cuvinte, nu cunosc engleza, dar te acuz de snobism. În contextul acesta, nici nu trebuie să cunosc engleza pentru a te putea acuza de snobism. Titlul putea fi la fel de bine şi în dialectul triburilor Dahae..
de la "si nu inteleg" poate fi compus un poem. in sus e foarte crunt. si mi-e frica de petale cum scancesc ele..oare de ce nu se mai opresc, sa bea ele ceva?
Povestirea în sine, cu un subtitlu nepotrivit (pentru că nu are forma unui jurnal de front), este în stilul prerebrenian al literaturii de război, adică uşor sămănătoristă şi cu ceva sentimental, dar şi cu o bună şi chiar sugestivă integrare a elementului lingvistic regional. Sentimentalismul se explică, poate, şi prin apropierea dumneavoastră de subiect sau, mai exact, de personaj.
Dar partea deosebită este reprezentată aici de notiţa explicativă din final şi, mai ales, de reproducerile fotografice - îndeosebi acea "ultimă filă", cu însemnarea făcută de camaradul lui Gheorghe, Sandu. Şi chiar cu ce scrie cu litere de tipar pe fila respectivă (intrarea lui Carol în ţară, Ziua Independenţei etc). În acea agendă se află consemnată o dramă, poate demnă de a fi valorificată (însă într-un alt stil, mai sobru, şi într-o altă manieră, mai ingenioasă) într-o proză de mai mare întindere.
pentru complexitatea tablourilor, claritatea limbajului poetic, pentru cinematografic si pitoresc, pentru metafora, penita! am sentimentul ca ma plimb intr /o galerie cu picturi ...simt secvente din doctor jivago... pentru tehnica luminii, originalitate...un modest strop de galben ... desi iarna e anotimpul cu care debuteaza poemul, avem de/a face cu un timp mitic, sunt impletite elemente ale spatiului romanesc ...cu altele de departe...siberia nu e o casa ci un exil dar iubirea transforma exilul in rai... retin poemul integral...fiecare strofa e un micropoem...se pare ca novicele stapaneste bine spada...si poate ca e chiar mai maestru decat...maestrii lui.
bun venit pe hermeneia in versul al doilea eu as renunta la "ca", probabil ca s-ar fi putut renunta si la "ne iubeam" de vreme ce in versul doi ne spui deja ca este vorba despre dragoste
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
a gu gu gu tare drăgălașă poezioara, elio
pentru textul : Atât de mici dePacat, poemul incepea bine, dar vine acel irecuperabil "iubesc poezia" care rupe atomosfera din punctul meu de vedere, iar "ucide-ma cu o lacrima" condamna definitiv la banalitate, mai ales ca forma minimalista nu-ti da sansa sa mai intrezaresti pe undeva vreo speranta.
pentru textul : cum lenevești deAdriana, stii am citit textul acesta atunci cind a aparut si am simtit ca ceva nu merge dar nu mi-am dat seama ce este. Acum am recitit si zic eu ca am putut sa identific acel lucru care ma intriga. In primul vers vorbesti despre timp framintat in palme "ca pe o frunza de nuc" si imaginea, desi putin neclara, e frumoasa sau cel putin sugestiva. Dar apoi asezi totul in mijlocul iernii, si inca o iarna din aia cumplita. Problema e ca mie mi se pare un salt spatio-temporal cam dificil de facut de la frunza evident verde de nuc (altfel e discutabil cita aroma buna de frint in palme ar avea), deci frunza verde de nuc care evident vorbeste despre toamna, chiar poate toamna tirziu, catre cumplita iarna. Eu am probleme cu asta. Dar poate este vorba numai de perceptia mea.
pentru textul : madlenă deCu riscul pe care iata, mi-l asum aici in direct, nu inteleg imaginea in context. O explicatie, sau macar ceva de genul, pentru noi astia mai prosti? Multmesc anticipat si "adevarat a inviat" Andu
pentru textul : Hristos a înviat! deNu știu ce rost are a publica un text vechi (și publicat) pe un site nou. Am o curiozitate de a afla dacă acest fapt ajută la evoluția literară sau la stocare.
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă demaladia copilăriei amânate paloare de bolnav perpetuu, preludiu a unei înstrăinări întovărășite de cântec, o anticipare aluzivă a împlinirii sau deziluziei, ca atunci când pătrunzi intimitatea unui mit, siluindu-l de sensuri; cromatica impune negrul lucios, o ceață incendiată de celebra Lumină, amprentă umană tulburătoare asupra celor ce sunt și nu se pot vedea, iluzie a celor nu au valoare ontologică, dar pot amăgii imaginația cu ajutorul iluziei optice; găsesc oarecum forțat recursul la "covoare zburătoare" (poate și "căpițe"). cu respect, Vasile Munteanu
pentru textul : Aristide Bruant de... sunt sigur, lucian, că... odată, fiind îndrăgostit, prins într-o ninsoare bogată, cu fulgi mari, cu iubita în brațele de fum, ai avut simultan impresia cernerii și a prospețimii, amândouă... blânde... Dar am spus atâtea vorbe pe marginea unei imagini din trecut... și nu e bine... însă și tu faci parte din viață...
pentru textul : Într-o Iarnă dedragul meu îți recomand să citești regulamentul și secțiunea de răspunsuri la întrebări frecvente și vei găsi acolo explicații la nedumeririle tale. faptul că insiști oarecum agresiv cu întrebările acestea trădeză faptul că nu ai binevoit să citești acele informații.
pentru textul : la albia râului meu de lacrimi acolo am şezut şi-am plâns deSe pare ca am comis o incalcare a regulamentului prin lipsa justificarii penitei. Imi cer scuze, voi face asta acum. Un text destul de bun, cu imagini foarte reusite. Mentionez "din mâinile lui creșteau periodic tuburi lungi de perfuzii ca niște vene imperfecte de înger ca niște liane să te legeni de ele cu picioarele-n gol cu picioarele-n gol țipând încet de frică încet să nu te audă nimeni nimeni nimeni" "dacă m-aș tăia la un deget ar curge tăcere dacă mi-aș tăia pielea mai sus de încheietură ai curge tu dacă aș înfige cuțitul adânc s-ar închega aici toate nopțile în care n-am mai îndrăznit să iubesc mă dor mâinile ca niște gingii din care acum dau să iasă dinți numai buni de sfărâmat timpul." Nu sunt idei care cad in vreun soi de patetism poetic. Singurul minus pe care il gasesc l-am mentionat in primul comentariu. Ialin
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deUn semn de lectura aici, cu mare placere. Un pic schismatica metafora (complexa) din ultimile patru versuri ale primei strofe, dar finalul zic eu ca rotunjeste bine intregul. Mai merita scuturata prozodia, dar numai intr-o stare de inspiratie superioara celei actuale... daca nu, e bun asa cum e acum. Cu drag, Andu
pentru textul : iadeș decitesc aici un poem fin, a la "man after work". primele patru strofe sînt foarte, penultima suferă de schimbare de ritm. eu aş fi gâdilat-o un pic mai mult, să păstreze cadenţa, ceva de genul, dar nu neapărat:
primind un semn despărţitor de lumi
cum după filmul timpului se-ndoaie
îndrăgostiţii veşnici şi postumi,
în ţara cerşetorilor de ploaie.
dacă ai lucra strofa asta ar fi un poem de peniţă. zic şi eu...
pentru textul : lumina lunii denu trebuie sa zabovesc prea mult in comentarii, vreau sa spun ca urmaresc de foarte mult timp poemele tale. si ini plac. e un stil pe care l-am mai observat la inca doua poete de pe agonia, probabil editori. ceea ce imi place aici este ca pot sa ofer stele poemelor valoroase. acum este timpul sa ofer steluta. am retinut din poemul tau "îți iese un milion de albine ce fecundează lumina", "între mirosul de transpirație și mirosul de mort aleg mirosul de mort ", "dacă dispare omul care te susține omul care te cară în spate rămîi deformat ca la orele de echitație", "nu mă plîng am mîncat bine am rîs bine am tot felul de lucruri care mă fac fericit poate mi-aș dori să adorm pe coastele unei femei", "camera mea e atît de goală încît am senzația că sunt într-o barcă"... cu adevarat poet. penita si respectul meu. PvG
pentru textul : mirabela nu există defrumos! un poem excepțional. se repetă tată și statui: "în parcuri tată" - "bronz ușor de tată" & "statuie între" - "statuie cu brațe". dar acestea nu mă împiedică să las semnul meu de apreciere. fain, Adrian! (e pe tonalitatea mea)
pentru textul : De-a singurul demi s-a parut perfect si clar - e ca si cum ai redat o distanta si-o apropiere prin descrierea senzatiilor. si asta in imagini, ceea ce mi se pare foarte fin, majoritatea oamenilor simt cu simtiri clare, ca de-aia are omu' topor si animale in batatura. :o)
pentru textul : oamenii de care ne este rușine decomentariul nu e foarte serios, cumva am avut impresia ca nici poezia nu a vrut sa fie in intregime dar e cu atat mai bine. pentru poezie.
eu sper sa fie clara pentru cat mai multi cititori, e un gen care-mi place mult si ma enerveaza ca e perceput cum ai spus tu, ermetic, cand nu e deloc. cel putin nu intotdeauna. sfios, poate. :o)
de parcă ar fi o distanţă astronomică între anul care tocmai s-a dus şi cel în care tocmai am păşit cu amintirile, cu firele albe, cu gogoşile pufoase, cu genele grele de somn, cu venele electrizate, cu tâmplele bătând...
se pare că trecerea a fost dificilă şi noul drum nu pare prea vesel. nostalgie combinată cu tristeţe, o nouă formulă chimică, un nou adn...
se pare că revenirea pe traiectorie este dată de zgomotul tramvaielor cu care viaţa merge mai departe.
mi-a plăcut mult acest ritm de samba. vioi de melancolic!
La mulţi ani, Nicholas, şi un timp mai bun!
pentru textul : new year samba demulţumesc d-na Ada, acesta a fost unul din sentimentele care le-am simţi la lansare, căldura sufletească şi am încercat să o redau aşa cum m-am priceput fără pretenţii literare.
d-le Titarenco, aveţi dreptate. Nu şterg textul pentru că sunt omul care îşi asumă greşelile şi le corectează acolo unde i se atrage atenţia, aşa cum am făcut şi până acum ori de câte ori d-voastră, Adrian sau altcineva m-a atenţionat.De câte ori am postat pe Hermeneia şi un text nu a ajuns în şantier, mi-am spus că a luat nota de trecere .Mulţumesc că mi-aţi permis acest lucru, într-un fel m-aţi ajutat foarte mult.
pentru textul : Adrian Munteanu- un trubadur tomnatic cu privighetori în suflet deAm ţinut cont de ceea ce mi-aţi spus şi am făcut câteva modificări.
Îmi cer iertare că am abuzat de ospitalitatea d-voastră, nu se va mai repeta.
numai bine!
pacat, era preferabil ca "portretul" baracai sa apara intr-o postare distincta. as vrea ca de acum incolo cind se mai fac chestii din astea sa se creeze un nou text. sper ca nu este prea greu.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete desanda, nu i asa ca e politicos si frumos sa multumesti celor te citesc si rup din timpul lor pentru a-ti lasa semn sub textele tale? te rog sa ma ierti pentru interventie fireste, tu stii mai bine ce trebuie sa faci si ce nu
pentru textul : Să-mi cânte deTypo în text: "reveniu", "stari", "sa ceri".., "care" în exces.
pentru textul : Virtutea șobolanilor deŞi încă o chestie, în prelungiri:
"Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism' [...]"
Cu alte cuvinte, nu cunosc engleza, dar te acuz de snobism. În contextul acesta, nici nu trebuie să cunosc engleza pentru a te putea acuza de snobism. Titlul putea fi la fel de bine şi în dialectul triburilor Dahae..
Şi asta tot de logică este.
pentru textul : in the sunshine of your love deGata. Sper. :)
"adiere de vânt" nu este pleonasm la fel cum nici rafală de vânt nu este pleonasm.
pentru textul : mai lasă-mă deCezar
de la "si nu inteleg" poate fi compus un poem. in sus e foarte crunt. si mi-e frica de petale cum scancesc ele..oare de ce nu se mai opresc, sa bea ele ceva?
pentru textul : coloana ultimului templu deîți mulțumesc pentru întâmpinare și pentru sfat, o sa țin cont de ceea ce-mi spui, dar sunt încă la început :)
pentru textul : Roata timpului, existentei, eternului deA, ce bine că "titlul englez" are justificare...
pentru textul : "you'll never get a wish from a bone" dePovestirea în sine, cu un subtitlu nepotrivit (pentru că nu are forma unui jurnal de front), este în stilul prerebrenian al literaturii de război, adică uşor sămănătoristă şi cu ceva sentimental, dar şi cu o bună şi chiar sugestivă integrare a elementului lingvistic regional. Sentimentalismul se explică, poate, şi prin apropierea dumneavoastră de subiect sau, mai exact, de personaj.
pentru textul : Ultima pagină deDar partea deosebită este reprezentată aici de notiţa explicativă din final şi, mai ales, de reproducerile fotografice - îndeosebi acea "ultimă filă", cu însemnarea făcută de camaradul lui Gheorghe, Sandu. Şi chiar cu ce scrie cu litere de tipar pe fila respectivă (intrarea lui Carol în ţară, Ziua Independenţei etc). În acea agendă se află consemnată o dramă, poate demnă de a fi valorificată (însă într-un alt stil, mai sobru, şi într-o altă manieră, mai ingenioasă) într-o proză de mai mare întindere.
pentru complexitatea tablourilor, claritatea limbajului poetic, pentru cinematografic si pitoresc, pentru metafora, penita! am sentimentul ca ma plimb intr /o galerie cu picturi ...simt secvente din doctor jivago... pentru tehnica luminii, originalitate...un modest strop de galben ... desi iarna e anotimpul cu care debuteaza poemul, avem de/a face cu un timp mitic, sunt impletite elemente ale spatiului romanesc ...cu altele de departe...siberia nu e o casa ci un exil dar iubirea transforma exilul in rai... retin poemul integral...fiecare strofa e un micropoem...se pare ca novicele stapaneste bine spada...si poate ca e chiar mai maestru decat...maestrii lui.
pentru textul : rădăcinile cresc uneori în sus deei, La Mulți Ani pentru dubla sărbătoare, n-aș fi spus nimic dacă nu m-ar fi zgâriat acul acelei mici cacofonii. ;)
pentru textul : de Sân' Nicolae demulțumesc pentru înțelegere.
Interesant... "acest glas ce nu vrea să se stingă până nu-l vei auzi" - partea aceasta are forta de a exista chiar despartita de construct.
pentru textul : Ultima strigare debun venit pe hermeneia in versul al doilea eu as renunta la "ca", probabil ca s-ar fi putut renunta si la "ne iubeam" de vreme ce in versul doi ne spui deja ca este vorba despre dragoste
pentru textul : Sens unic deeste si asta o idee. uite ca incerc sa iti urmez sfatul
pentru textul : apryl dePagini