Poate nu macabră, dar puţin sinistră, gotică, ultima unitate mi-a plăcut prin felul în care evidenţiază materia, în dauna spiritului. Mi-am amintit de "dacă trupul e încarcerat, şi spiritul e". O minimalizare a ei, a amteriei, până la insignifianţă. Primul fragment are doar rol de a deschide calea finalului, de aceea am trecut repede peste. Dar am observat:

* ca şi cum mi-ar FI ieşit din cap
* rima involuntară "clor - cor": de evitat.
*care țin loc de cor - o rezolvare simplistă/plată a ideii. De ce nu "îmi tot scoate iepuri scăldați în clor/ corul de de albit cântece - ai avea şi nuanţa purificării, şi suţinere pentru "clor", şi ai scăpa şi de rimă.

Finalul, bun, are nevoie de o căciuliţă la "bagat".

Nu sunt adeptul pozelor/filmuleţelor de susţinere, dar aici merge pentru că... nu e de susţinere. Consider că, dacă tot porneşti într-un proiect de ăsta, e musai ca textul să fie asbtractizarea/alegoria imaginii. Cam aşa cum ai încercat tu. Nu merge să pui o poză cu un copac, iar în text să descrii... copacul. Se mai poartă şi cataclisme de genul. Atât deocamdată.