Uff! Lumea care mă cunoaște spune așa: pe ăsta îl scoți greu din casă, s-a lepădat chiar și de umbra lui! Vine însă viața și te ia de ceafă – precum mîța pe puii ei abia născuți – și te duce prin grădina lumii! Hai aalizeei, fă față, ai o nuntă, un botez, o stingere de viață, ia haina de duminică și ieși! Uneori trebuie să și vorbești, o ce murire! Și ca murirea sa nu fie de tot, încerc sa fiu scurt (pe trei): 1.Nu comentez clasamentul – este “părerea personală și subiectivă” a Alinei Manole; 2. Nu mai avem dreptul la exprimarea opiniei?; 3. Nu pot să întorc spatele unei femei care a avut curajul să ne spună bună ziua, bună ziua Alina Manole! Iertare pentru vorbirea mea prostească!
draga vacarasu, multumesc pentru observatii. mi se par insa ca nu spun nimic cel putin mie. adica nimic dincolo de niste mofturi personale. iar raspunsul ar fi ca asa cum tie nu-ti place asa, mie imi place asa. tough luck. in ceea ce priveste aberatia cu î din a cred ca am obosit sa mai spun ca nu dau doi bani pe ea si ca (mai este nevoie) o consder o prostie. si pe deasupra ma simt si bine sa spun asta. tot la fel cred ca nu mai e nevoie sa iti spun ca nu sint singur in aceasta opinie. dar ma rog, nu are importanta. si inca ceva, am obosit si sa mai aud aberatiile astea cu cacofoniile lingvistice in limba romana. cred ca ar trebui sa se maturizeze aceasta adolescenta limba romana si macar dupa 150 de ani sa inteleaga ca ca forma se supune fondului si nu invers. altfel ajungem sa vorbim prin semne (sau or avea si alea cacofoniile lor). si merci pentru compliment. am fost portretizat in multe feluri pina acum. ai reusit o premiera cu ideea asta de "surdomut". it's a good one.
pornind dintr/o locatie aleatorie, cuvantul, ce se straduieste sa infloreasca poemul acesta, se pierde, se dezintegreaza intr/o casa boiereasca, ce comunistii au daruiot/o abuziv cetatenilor rromi.
Dincolo de căldura care, în Muntenia, ne topeşte pur şi simplu, poezia asta cu o ploaie pe care noi o dorim, dar pe dvs. vă terorizează, suferă de caracterul întâmplător (ba chiar contradictoriu) al imaginilor (şi al ideilor). Dvs. ba vă plimbaţi, ba alergaţi cu un felinar în mâini, iar la un moment dat sunteţi şi un cal în călduri (care înţeleg că aleargă, de asemenea, cu un felinar în mâini - ceea ce e mai greu de acceptat). În sfârşit, nu ştiu dacă după toate astea femeia visată chiar o să vă deschidă poarta...
Margas, dacă am reușit să spun și cele pe care nu crezi că voiam să le spun... nu-mi rămâne decât să închid, ca și tine, ochii și să-mi imaginez că ne-am imaginat același „altceva”.
când îi voi deschide, îți spun ce și cum... :)
sau poate-mi spui tu?
dar, până atunci, mulțumesc pentru lectură și semn.
dom'le daca nu era cu sarut era mai bine. uite ca am spus-o. tocmai eu, brutus, vei zice, eu romaticul incurabil. dar e de dragul poeziei, yester. de dragul poeziei nu saruti in rest e cred ca o boala. pina si acolo vad ca incepe primavara. va fi un an ciudat
Da, din nou o poezie "pe stilul nou" al autoarei. Discurs susținut de la cap la coadă cu aceeași intensitate, Mădălina ne scrie despre inima ei, și despre felul imposibil de a scrie despre dragostea-iubire, care, pentru ea, sunt identice. Dragoste-moarte..., orice fericire are un "dar"..., și e frumos să vezi iubirea ca pe o călătorie împreună cu ochii închiși. Orbește. E oarbă dragostea, nu? Ce bine! Foarte bună poezia.
La "clutter" să spunem că admit necesitatea (deşi se pot găsi zeci de rezolvări), dar la "ruj", motivul nu stă în picioare.
În fine.
Pentru că textul suportă detaşat, echilibrat, artistic şi vertical o doză aceentuată de dezamăgire şi depărtare, pentru că, iată, se poate (puteţi, d-le Nicholas) scrie prin mijloace personale şi autentice în stil criptic fără să cădeţi în filosofii ori psalmi de câmpie şi alegorii ambigue autosuficiente şi, nu în ultimul rând, pentru nişte sintagme originale şi inspirate, semnul meu de apreciere şi recomandare.
pi punct es: "păsări de gheaţă îmi cresc din lacrimi" - dacă era "îmi cresc din ochi/ adânc etc" versul ar fi fost mult mai solid. "Lacrimile" banalizează cumva sfoara sensibilităţii. Dar asta e părerea mea.
Ce chestie, dom'le cu cainele asta rosu care latra alb (sau invers)! Fara comentarii, acord o "penita". Desi voi fi admonestat, probabil, ca nu produc un comentariu mai procopsit
Teribil de teribilist și de subțire acest poem.
Ca și cum dacă știm să scriem, apoi să articulăm ce să vezi? scriem și publicăm un text ca acesta
Și apoi ne-o furăm
Pluralul e de majestate!
Ramona, bine ca ai rasarit. Poemul tau spune in cateva cuvinte multe lucruri pe care le-am citit, marturisesc, mai mult "printre randuri". Imi amintesc chiar Blaga (Lucian marele, nu candidatul asta la primaria bucurestilor :-)) spunea ca o metafora face un poem iar doua il ucid. Desigur unul ca Bukovski (care ar fi suspendat pe Hermeneia de la primul text postat) ar spune ca si o singura metafora ucide poemul... Insa dincolo de un fel de polemica (literara, desigur) pe care sper sa o purtam candva pe aici, poemul tau mi-a placut. Mi-au placut alaturarile de cirese cu util, steril si fertil (si daca nu ziceai in bio se intelegea) dar mai ales cat de "greu ma dezvat de cosmaruri". Keep the good work. Andu
ok, uite ca te intreb pe tine. De altfel nu am absolut nici o problema sa intreb pe nimeni si nu am absolut nici o antipatie sau dispret fata de tine. Si nici nu ma consider atit de sus (de fapt nici nu ma consider sus fara comparativ) incit sa nu pot fi atent sau interesat fata de ce spun altii despre ce scriu, spun sau fac eu. Asta ca sa ne eliberam de prejudecati. Acum back la obiectul discutiei. Eu cred ca in acest caz cuvintul turma este un exemplu excelent despre cum "the beauty (or the ugliness for that matter) is in the eye of the beholder". Adica daca ma intrebi pe mine cuvintul cireada mi se pare mult mai "derogatoriu" (exista cuvintul asta in romaneste?) decit cuvintul turma. Este absolut o chestiune de perceptie personala. Si poate e legata si de animalele pe care eliptic le implicam acolo. De exemplu, pentru mine turma este in primul rind de oi (desi nu in mod exclusiv) iar cireada este mai ales de vaci (sau vite cornute). Nu cred ca prea poate fi folosita notiunea de cireada decit il tangenta cu vitele. Ok, iar cind ma intrebi pe mine ce animal mi se pare mai "curat", mai putin neplacut, sint nevoit sa iti spun ca prefer oaia (sau oile). Evident, la intrebarea de ce nu am folosit "semnatura" sau "iscalitura" in asociere cu "cuneiforma" cred ca raspunsul esta ca cred ca ar fi aparut un oarecare grad de redundanta sau pleonasm. Pentru ca "cuneiforma" este prin definitie o scriere, iar semnatura ar fi implicat oarecum acelasi lucru. Si mai e ceva. "Turma [aceea] cuneiforma" apare acolo ca un fel de urme de dinti, de muscaturi. Urmele marunte ale copitelor unei turme de oi aduc mai mult a semn cuneiform (si poate chiar a urme de dinti) decit urmele copitelor unei cornute. Si apoi o vita cornuta mi se pare prea violenta, prea greoaie, etc. Chestie de perceptie, asa cum ti-am spus. Cam acesta este raspunsul meu, pe care sub forma asta extins explicativa il ofer foarte rar, recunosc. Oricum, multumesc pentru citire si pentru opinii.
Ce anume nu te intereseaza? Regulamentul hermeneia? Este dreptul tău, și nu-ți cere nimeni să aderi, ci să-l respecți. Principiul acesta însoțește calitatea de membru hermeneia. Te asigur că numai respectarea lui îți va permite în continuare să postezi aici.
Mai taie din el, ca te repeti prin unele locuri. Finalul e ratat. Poti renunta la ultimele doua randuri. Pe alocuri, stangacii, cred ca ti-e teama sa tai din text, dupa ce il scrii. Ca asa, Diogene :) - vezi mai jos si nu te supara, frate: în lumea asta fiecare cu dumnezeul lui oamenii își aruncă undița în cer balta cu îngeri a nimănui își potrivesc timpul între ei o viață, spunem noi, e întotdeauna prea mult așteaptă ca bătrânul să înghită momeala. ne-am născut flămânzi. firul se întinde deasupra aceasta este prada cea mai mare îl vom împărți atât cât ajunge. acesta e piciorul, acesta e mâna, aceștia ii sunt ochii nici tu diogene n-ai fost pescar nici eu. din praștia noastră au zburat întotdeauna spre cer cele mai grele pietre. fericiți cei flămânzi toate s-au întors peste noi străine și mute. Desi am scris numai de rau, textul e chiar bun. Acum sa dau si penita, ti-a trebui la taiat balastul.
Un text mai greu de perceput. dar peste media textelor pe care le-am mai citit la tine. Imi place idee de univers care se scrie, dar nu-mi place modul cum e formulat versul. Cred ca actiunea de a se strecura cu cea de a se scrie creaza o neconcordanta. Alta idee care mi se pare buna "Eu sunt manifestarea temerii de mișcare". In rest, trebuie lucrat mai mult. Ideile au fost abstractizate, dar pica in incoerenta. Text acceptabil, dar se poate mai bine. Ialin
Virgil, eu speram să nu mă mai bag pe acest subiect, dar m-ai întrebat ceva. În primul rând mă bucur că vezi "conflictul" cu ochi buni. La primul comentariu făcut aici chiar mă gândeam că se vor mișca valuri, dar nu credeam că tocmai așa de mari (uite că și zice Cristina că nu are răbdare să mai citească tot; cine nu l-a prins de la început o lasă baltă). De acord cu tine că valurile făcute sunt un lucru bun pentru toți cei de aici. 250 de citiri este record absolut. Taman de ziua lui Nichita. Deci, ziceam ceva de prima regulă, care la un moment dat sună așa: "...Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă". Alina cu toată grija ei pentru calitatea literară s-a ocupat, totuși, doar de texte, NU și de opinii. Ceea ce speram eu să se înțeleagă, este acest minus al muncii ei, că a făcut doar juma' de treabă. Încă o dată: e clar că dacă se ocupa și de comentarii era un volum de șapte ori mai mare (deci până la urmă a făcut doar o șeptime de lucru. Hm.) Deci nu e o treabă făcută cum trebuie și mi se par nedrepte aserțiunile ei. Tocmai pentru că ar presupune un volum imens de lucru înseamnă că și responsabilitatea ar trebui să fie pe măsură, nu? Așadar, esențial, și, conform regulilor, în proporție de cel puțin 50%, trebuia să aibă în vedere și comentariile. Sper că e clar cât de cât. (Însă dacă se apucă cineva să facă și o critică a criticii, apăi asta e treabă profesionistă deja; aviz amatorilor). Cristina (dacă apuci să citești), mă întrebi: dacă eram pe lista Alinei mai făceam gargară? Eu cred că da, după cât mă cunosc, și poate chiar numai de dragul valurilor ăstora, căci începusem să mă plictisesc. Tocmai spuneam că poate chiar cei de pe listă ar fi trebuit să sesizeze injustețea unui astfel de demers. Repet, cred că da. Poate că, dacă ne plesnea cu ceea ce zic eu acolo, cu o critică ȘI a criticii de mă punea în fund, aș fi tăcut chitic și aș fi luat notițe. Călin
„scuza-mă că nu pot să mai rămân o secundă, două pe com. uneori mă doare capul...” privind pești înotând prin casă o să gândesc liber despre lucruri obscene sau cum viețile noastre sunt tare ciudat pline de felurite accidente de o fericire inexplicabilă temporar și pe urmă mereu sau cum se îmbolnăvește câte cineva altcineva sau oricine se poate chiar tu uite! d e c e s u l a f o s t î n r e g i st r a t l a o r a 1 2 : 4 7 (sau inainte/după ora la care nicodem a scris com-ul) Uite un text în care Boba e Bobadil. Cam rar, din păcate, în ultimul timp!
Un text care nu se poticneşte la graniţa cuvintelor, cu riscul de-a putea fi socotit prăfuit. Pare o confesiune spontană, după o lungă tăcere impusă. Finalul - foarte bun! - oferă personalitate pe toate sectoarele (tehnice/ sensibile).
spaţiu literar! ai mersul greoi şi limba înţepată, dar un ochi vigilent, nu am ce zice, voi corecta acolo. în ceea ce priveşte tot negativismul cuvintelor tale, mi se pare că pe nicăieri nu am văzut să fi făcut altceva decât să încerci să demolezi, dar nu pe text, ci repetând aceleaşi idei din care nu scapă termeni precum: prost, banal, clişeu etc. , aşa încât mi-e greu să mă pronunţ. mi-ar plăcea să văd cum stăpâneşti tu tehnica literară.
ai şi tu vreun text pe aici? până la urmă, de ce ne aflăm pe Hermeneia? ca să încercăm să ne autodepăşim. şi cu ajutorul celorlalţi, dacă se poate. în schimb, dacă ne considerăm din start genii, chiar că nu mai încăpem niciunii pe aici!
numai bine, Niculae, şi te aştept cu opinii pertinente.
mulţumesc pentru prezenţă.
Același exscurs filosofic autoritar cu care autoarea ne-a obișnuit. Malaxor reflexiv al unor fenotipuri lirice, mereu la limita imaginarului, atenția autoarei îl țintuiește în scaun pe cititor și-l constrânge la a-i deveni adresant, dacă nu partener de dialog. Te simți asaltat, ”executat” ca la carte.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Uff! Lumea care mă cunoaște spune așa: pe ăsta îl scoți greu din casă, s-a lepădat chiar și de umbra lui! Vine însă viața și te ia de ceafă – precum mîța pe puii ei abia născuți – și te duce prin grădina lumii! Hai aalizeei, fă față, ai o nuntă, un botez, o stingere de viață, ia haina de duminică și ieși! Uneori trebuie să și vorbești, o ce murire! Și ca murirea sa nu fie de tot, încerc sa fiu scurt (pe trei): 1.Nu comentez clasamentul – este “părerea personală și subiectivă” a Alinei Manole; 2. Nu mai avem dreptul la exprimarea opiniei?; 3. Nu pot să întorc spatele unei femei care a avut curajul să ne spună bună ziua, bună ziua Alina Manole! Iertare pentru vorbirea mea prostească!
pentru textul : Cel mai, Cea mai desunt constienta de riscul asta, Virgil... dar atarna destul de putin in balanta mea.
pentru textul : firul demultumesc pentru feed-back.
Întrebare pentru d-l Dinu: de ce "metrica e nefricit aleasă"?
pentru textul : Boală dedraga vacarasu, multumesc pentru observatii. mi se par insa ca nu spun nimic cel putin mie. adica nimic dincolo de niste mofturi personale. iar raspunsul ar fi ca asa cum tie nu-ti place asa, mie imi place asa. tough luck. in ceea ce priveste aberatia cu î din a cred ca am obosit sa mai spun ca nu dau doi bani pe ea si ca (mai este nevoie) o consder o prostie. si pe deasupra ma simt si bine sa spun asta. tot la fel cred ca nu mai e nevoie sa iti spun ca nu sint singur in aceasta opinie. dar ma rog, nu are importanta. si inca ceva, am obosit si sa mai aud aberatiile astea cu cacofoniile lingvistice in limba romana. cred ca ar trebui sa se maturizeze aceasta adolescenta limba romana si macar dupa 150 de ani sa inteleaga ca ca forma se supune fondului si nu invers. altfel ajungem sa vorbim prin semne (sau or avea si alea cacofoniile lor). si merci pentru compliment. am fost portretizat in multe feluri pina acum. ai reusit o premiera cu ideea asta de "surdomut". it's a good one.
pentru textul : am văzut-o depornind dintr/o locatie aleatorie, cuvantul, ce se straduieste sa infloreasca poemul acesta, se pierde, se dezintegreaza intr/o casa boiereasca, ce comunistii au daruiot/o abuziv cetatenilor rromi.
pentru textul : se poate cânta și sub apă deesti reprimit cu bratele deschise.
pentru textul : să ne rugăm deceva comun
cam nebun
pentru zile mari
şi oameni rari
cuvântul-nimic
să fie peltic?
mă interesează oricare opinie. apreciez acolo unde ea este pertinentă. mulţumesc pentru lectură şi semn.
pentru textul : unde rămâi fără cuvinte deDincolo de căldura care, în Muntenia, ne topeşte pur şi simplu, poezia asta cu o ploaie pe care noi o dorim, dar pe dvs. vă terorizează, suferă de caracterul întâmplător (ba chiar contradictoriu) al imaginilor (şi al ideilor). Dvs. ba vă plimbaţi, ba alergaţi cu un felinar în mâini, iar la un moment dat sunteţi şi un cal în călduri (care înţeleg că aleargă, de asemenea, cu un felinar în mâini - ceea ce e mai greu de acceptat). În sfârşit, nu ştiu dacă după toate astea femeia visată chiar o să vă deschidă poarta...
pentru textul : În mână cu un felinar de vânt decât despre treaba cu "mă sictirești" ar trebui să te sictiresc, Costin Tănăsescu? alege-ți sintagmele. și vezi cum vorbești!
pentru textul : apa trece, pietrele trec deAm încercat să găsesc un fir liric, dar... "lungesti totul prea mult". Sau poate asta e ideea poemului?
pentru textul : Mirose de... în cazul acesta, vă felicit.
pentru textul : icoană hoinară deMargas, dacă am reușit să spun și cele pe care nu crezi că voiam să le spun... nu-mi rămâne decât să închid, ca și tine, ochii și să-mi imaginez că ne-am imaginat același „altceva”.
când îi voi deschide, îți spun ce și cum... :)
sau poate-mi spui tu?
dar, până atunci, mulțumesc pentru lectură și semn.
pentru textul : cercuri de ape deSau: scriu un cometnariu ceva mai lung, când să-l postez, oops!, apar delogat. Şi, normal, cometnariul, ioc!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – dedom'le daca nu era cu sarut era mai bine. uite ca am spus-o. tocmai eu, brutus, vei zice, eu romaticul incurabil. dar e de dragul poeziei, yester. de dragul poeziei nu saruti in rest e cred ca o boala. pina si acolo vad ca incepe primavara. va fi un an ciudat
pentru textul : exact la mijlocul sărutului deDa, din nou o poezie "pe stilul nou" al autoarei. Discurs susținut de la cap la coadă cu aceeași intensitate, Mădălina ne scrie despre inima ei, și despre felul imposibil de a scrie despre dragostea-iubire, care, pentru ea, sunt identice. Dragoste-moarte..., orice fericire are un "dar"..., și e frumos să vezi iubirea ca pe o călătorie împreună cu ochii închiși. Orbește. E oarbă dragostea, nu? Ce bine! Foarte bună poezia.
pentru textul : Un poem imposibil deLa "clutter" să spunem că admit necesitatea (deşi se pot găsi zeci de rezolvări), dar la "ruj", motivul nu stă în picioare.
În fine.
Pentru că textul suportă detaşat, echilibrat, artistic şi vertical o doză aceentuată de dezamăgire şi depărtare, pentru că, iată, se poate (puteţi, d-le Nicholas) scrie prin mijloace personale şi autentice în stil criptic fără să cădeţi în filosofii ori psalmi de câmpie şi alegorii ambigue autosuficiente şi, nu în ultimul rând, pentru nişte sintagme originale şi inspirate, semnul meu de apreciere şi recomandare.
pi punct es: "păsări de gheaţă îmi cresc din lacrimi" - dacă era "îmi cresc din ochi/ adânc etc" versul ar fi fost mult mai solid. "Lacrimile" banalizează cumva sfoara sensibilităţii. Dar asta e părerea mea.
pentru textul : semper idem deCe chestie, dom'le cu cainele asta rosu care latra alb (sau invers)! Fara comentarii, acord o "penita". Desi voi fi admonestat, probabil, ca nu produc un comentariu mai procopsit
pentru textul : Bisectoare deFrate "Profetul", mai lasă-ne...
pentru textul : What a wonderful world(!) deauzi: "bombastic textul şi cam cheap"...
Poate stai prost cu recepţia(!)...
Teribil de teribilist și de subțire acest poem.
pentru textul : poem pentru ploaie deCa și cum dacă știm să scriem, apoi să articulăm ce să vezi? scriem și publicăm un text ca acesta
Și apoi ne-o furăm
Pluralul e de majestate!
Ramona, bine ca ai rasarit. Poemul tau spune in cateva cuvinte multe lucruri pe care le-am citit, marturisesc, mai mult "printre randuri". Imi amintesc chiar Blaga (Lucian marele, nu candidatul asta la primaria bucurestilor :-)) spunea ca o metafora face un poem iar doua il ucid. Desigur unul ca Bukovski (care ar fi suspendat pe Hermeneia de la primul text postat) ar spune ca si o singura metafora ucide poemul... Insa dincolo de un fel de polemica (literara, desigur) pe care sper sa o purtam candva pe aici, poemul tau mi-a placut. Mi-au placut alaturarile de cirese cu util, steril si fertil (si daca nu ziceai in bio se intelegea) dar mai ales cat de "greu ma dezvat de cosmaruri". Keep the good work. Andu
pentru textul : Cireșe cu viermi deok, uite ca te intreb pe tine. De altfel nu am absolut nici o problema sa intreb pe nimeni si nu am absolut nici o antipatie sau dispret fata de tine. Si nici nu ma consider atit de sus (de fapt nici nu ma consider sus fara comparativ) incit sa nu pot fi atent sau interesat fata de ce spun altii despre ce scriu, spun sau fac eu. Asta ca sa ne eliberam de prejudecati. Acum back la obiectul discutiei. Eu cred ca in acest caz cuvintul turma este un exemplu excelent despre cum "the beauty (or the ugliness for that matter) is in the eye of the beholder". Adica daca ma intrebi pe mine cuvintul cireada mi se pare mult mai "derogatoriu" (exista cuvintul asta in romaneste?) decit cuvintul turma. Este absolut o chestiune de perceptie personala. Si poate e legata si de animalele pe care eliptic le implicam acolo. De exemplu, pentru mine turma este in primul rind de oi (desi nu in mod exclusiv) iar cireada este mai ales de vaci (sau vite cornute). Nu cred ca prea poate fi folosita notiunea de cireada decit il tangenta cu vitele. Ok, iar cind ma intrebi pe mine ce animal mi se pare mai "curat", mai putin neplacut, sint nevoit sa iti spun ca prefer oaia (sau oile). Evident, la intrebarea de ce nu am folosit "semnatura" sau "iscalitura" in asociere cu "cuneiforma" cred ca raspunsul esta ca cred ca ar fi aparut un oarecare grad de redundanta sau pleonasm. Pentru ca "cuneiforma" este prin definitie o scriere, iar semnatura ar fi implicat oarecum acelasi lucru. Si mai e ceva. "Turma [aceea] cuneiforma" apare acolo ca un fel de urme de dinti, de muscaturi. Urmele marunte ale copitelor unei turme de oi aduc mai mult a semn cuneiform (si poate chiar a urme de dinti) decit urmele copitelor unei cornute. Si apoi o vita cornuta mi se pare prea violenta, prea greoaie, etc. Chestie de perceptie, asa cum ti-am spus. Cam acesta este raspunsul meu, pe care sub forma asta extins explicativa il ofer foarte rar, recunosc. Oricum, multumesc pentru citire si pentru opinii.
pentru textul : incomod deCe anume nu te intereseaza? Regulamentul hermeneia? Este dreptul tău, și nu-ți cere nimeni să aderi, ci să-l respecți. Principiul acesta însoțește calitatea de membru hermeneia. Te asigur că numai respectarea lui îți va permite în continuare să postezi aici.
pentru textul : I have a dream deMai taie din el, ca te repeti prin unele locuri. Finalul e ratat. Poti renunta la ultimele doua randuri. Pe alocuri, stangacii, cred ca ti-e teama sa tai din text, dupa ce il scrii. Ca asa, Diogene :) - vezi mai jos si nu te supara, frate: în lumea asta fiecare cu dumnezeul lui oamenii își aruncă undița în cer balta cu îngeri a nimănui își potrivesc timpul între ei o viață, spunem noi, e întotdeauna prea mult așteaptă ca bătrânul să înghită momeala. ne-am născut flămânzi. firul se întinde deasupra aceasta este prada cea mai mare îl vom împărți atât cât ajunge. acesta e piciorul, acesta e mâna, aceștia ii sunt ochii nici tu diogene n-ai fost pescar nici eu. din praștia noastră au zburat întotdeauna spre cer cele mai grele pietre. fericiți cei flămânzi toate s-au întors peste noi străine și mute. Desi am scris numai de rau, textul e chiar bun. Acum sa dau si penita, ti-a trebui la taiat balastul.
pentru textul : Scrisori către Diogene (V) deda, am inteles la ce va referiti cu "blogăreala".
inteleg si in parte sunt in acord cu pozitia dumenavoastră :)
o seară frumoasă!
raul
pentru textul : Gărzile negre deUn text mai greu de perceput. dar peste media textelor pe care le-am mai citit la tine. Imi place idee de univers care se scrie, dar nu-mi place modul cum e formulat versul. Cred ca actiunea de a se strecura cu cea de a se scrie creaza o neconcordanta. Alta idee care mi se pare buna "Eu sunt manifestarea temerii de mișcare". In rest, trebuie lucrat mai mult. Ideile au fost abstractizate, dar pica in incoerenta. Text acceptabil, dar se poate mai bine. Ialin
pentru textul : viitor - ansiblu - vortex deVirgil, eu speram să nu mă mai bag pe acest subiect, dar m-ai întrebat ceva. În primul rând mă bucur că vezi "conflictul" cu ochi buni. La primul comentariu făcut aici chiar mă gândeam că se vor mișca valuri, dar nu credeam că tocmai așa de mari (uite că și zice Cristina că nu are răbdare să mai citească tot; cine nu l-a prins de la început o lasă baltă). De acord cu tine că valurile făcute sunt un lucru bun pentru toți cei de aici. 250 de citiri este record absolut. Taman de ziua lui Nichita. Deci, ziceam ceva de prima regulă, care la un moment dat sună așa: "...Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă". Alina cu toată grija ei pentru calitatea literară s-a ocupat, totuși, doar de texte, NU și de opinii. Ceea ce speram eu să se înțeleagă, este acest minus al muncii ei, că a făcut doar juma' de treabă. Încă o dată: e clar că dacă se ocupa și de comentarii era un volum de șapte ori mai mare (deci până la urmă a făcut doar o șeptime de lucru. Hm.) Deci nu e o treabă făcută cum trebuie și mi se par nedrepte aserțiunile ei. Tocmai pentru că ar presupune un volum imens de lucru înseamnă că și responsabilitatea ar trebui să fie pe măsură, nu? Așadar, esențial, și, conform regulilor, în proporție de cel puțin 50%, trebuia să aibă în vedere și comentariile. Sper că e clar cât de cât. (Însă dacă se apucă cineva să facă și o critică a criticii, apăi asta e treabă profesionistă deja; aviz amatorilor). Cristina (dacă apuci să citești), mă întrebi: dacă eram pe lista Alinei mai făceam gargară? Eu cred că da, după cât mă cunosc, și poate chiar numai de dragul valurilor ăstora, căci începusem să mă plictisesc. Tocmai spuneam că poate chiar cei de pe listă ar fi trebuit să sesizeze injustețea unui astfel de demers. Repet, cred că da. Poate că, dacă ne plesnea cu ceea ce zic eu acolo, cu o critică ȘI a criticii de mă punea în fund, aș fi tăcut chitic și aș fi luat notițe. Călin
pentru textul : Cel mai, Cea mai de„scuza-mă că nu pot să mai rămân o secundă, două pe com. uneori mă doare capul...” privind pești înotând prin casă o să gândesc liber despre lucruri obscene sau cum viețile noastre sunt tare ciudat pline de felurite accidente de o fericire inexplicabilă temporar și pe urmă mereu sau cum se îmbolnăvește câte cineva altcineva sau oricine se poate chiar tu uite! d e c e s u l a f o s t î n r e g i st r a t l a o r a 1 2 : 4 7 (sau inainte/după ora la care nicodem a scris com-ul) Uite un text în care Boba e Bobadil. Cam rar, din păcate, în ultimul timp!
pentru textul : pești deUn text care nu se poticneşte la graniţa cuvintelor, cu riscul de-a putea fi socotit prăfuit. Pare o confesiune spontană, după o lungă tăcere impusă. Finalul - foarte bun! - oferă personalitate pe toate sectoarele (tehnice/ sensibile).
pentru textul : nu lăsa depărtarea deschisă despaţiu literar! ai mersul greoi şi limba înţepată, dar un ochi vigilent, nu am ce zice, voi corecta acolo. în ceea ce priveşte tot negativismul cuvintelor tale, mi se pare că pe nicăieri nu am văzut să fi făcut altceva decât să încerci să demolezi, dar nu pe text, ci repetând aceleaşi idei din care nu scapă termeni precum: prost, banal, clişeu etc. , aşa încât mi-e greu să mă pronunţ. mi-ar plăcea să văd cum stăpâneşti tu tehnica literară.
ai şi tu vreun text pe aici? până la urmă, de ce ne aflăm pe Hermeneia? ca să încercăm să ne autodepăşim. şi cu ajutorul celorlalţi, dacă se poate. în schimb, dacă ne considerăm din start genii, chiar că nu mai încăpem niciunii pe aici!
numai bine, Niculae, şi te aştept cu opinii pertinente.
pentru textul : Musca demulţumesc pentru prezenţă.
Același exscurs filosofic autoritar cu care autoarea ne-a obișnuit. Malaxor reflexiv al unor fenotipuri lirice, mereu la limita imaginarului, atenția autoarei îl țintuiește în scaun pe cititor și-l constrânge la a-i deveni adresant, dacă nu partener de dialog. Te simți asaltat, ”executat” ca la carte.
pentru textul : Plat-forma de execuţie dePagini