vă urez mult succes și adevărate talente să fie descoperite în acestă primăvară

vă mulţumesc. mult succes şi dumneavoastră. cu respect, dorina neculce

Multumesc - poate cu penita de la tine o sa-mi iasa mai limpede finalul. :)

Alma, am modificat cât mai aproape de sensul inițial și cumva printre variantele anterioare. Mulțumesc.

Interesanta poezia mai ales ca este scrisa prin recurs la inconstient despre cele traite de tine apoi si de altii... "cauți drumul din ochiul negru treci dintr-un trup în altul distorsionat la ora când eu sunt deja praf de lună galbenă" Am un singur amendament... ochiul acela negru era de fapt verde iar acesta nu este in nici un caz "ultimul cerc" desi aparent toate efluviile se intorc cu o putere inzecita inapoi la proprietarul ce a deschis din nepricepere "poarta vantului".

Trebuie să recunosc că în faţa acestui tablou înţesat cu descrieri pe fiecare milimetru pătrat, am pierdut şirul ideilor.
Am revenit la scena din spital unde mi s-au clarificat multe, dar nu totul, dar e de bine. O părere sinceră: excelezi în tehnica detaliului, în tot felul de mijloace artisitice, însă cred că uneori abuzezi. Decupate, sunt ok toate, dar ca întreg cred că încarcă inutil. De asemenea, atenţie la atributele genitivale, să nu fie prea multe.
Îmi place că studiezi atent trăiri şi le redai cu uşurinţă. Te citesc :)

Revezi: înodau, înfingea.

ai strecurat cumva îndoiala în textul tău, cel puţin în ce mă priveşte. uite ai, pe parcursul unei citiri dintr-o răsuflare, cuvântul "mai" de cinci ori. mai putem, nu le mai putem, nu mai e prezent şi nu mai se bucură ( aici era mai bine nu se mai bucură), şi în final trosc cu încă un încă mai contează. va rămâne acest text în luna mai pe vecie?
iar acolo la "right" cum ai traduce acest cuvânt în limba engleză, dacă textul va fi de cineva tradus? right se vrea întrebare, am dedus, poţi să-l faci afirmaţie, printr-un spaţiu lăsat între, şi spus "aşa e" = afirmaţie, a la adevărat, adevărat va spun, ...etc.
cred ca mă înţelegi. după mine un text slab, dar nu m-ar surprinde ca pretenii să vină cu peniţe.
eu, sincer andule, aş fi ezitat big time să-l postez, de frica cititorului.

În general, e un text bine scris, care respiră sensibilitate între cuvinte, nu în cuvânt. Se vede aici o mână măcar talentată, dacă nu exersată. Poate că atunci când cele două caractersitici se vor îmbina, nu vor mai apărea scăpări de genul:

" Vântul, după ea, obedient..." - disonanţă la nivel lexical.

"A parfum de femeie" - ...

"Un domn cu părul cărunt, ce mai contează cât de lung" - atunci de ce mai contează că e cărunt, se putea ca domnul să fie în vârstă şi atăt.

"Oare, am sosit prea... din timp?!" - punctuaţia nu încarcă cu sens.

În unele locuri, ar fi mai nimerit să foloseşti virgulă, nu punct.

Dar, da, un text bun.

Mulţumesc pentru sugestii! Am modificat, în afară de ,,atât de puţin ştim noi despre plăcere'', care sună bine şi, după părerea mea, redă sensul intenţionat de autor. Cu stimă.

:))), oh Ralouk, daca nu pe tine atunci pe cine? si nu uita, astazi l'amour est partout:p

Comentariul acesta împreună cu penița de la comentariul anterior sunt valabile. Primul comentariu a fost scris din greșeală, mea culpa, acela urmând să-l fi scris pentrul poemul Epifania după Simion. Îl citesc pe acest autor de multă vreme și sper să nu fie vreo problemă cu acest gen de greșeală. Mulțumesc editorilor și autorului acestui text. Am observat la timp verificându-mi notițele de peste zi. Îmi place să-l citesc pe aalizeei. E felul meu de a-i arăta că nu mă comport precum vecinul lui de la patru. Nu mă deranjeaza aalizeei că-ți scuturi viața peste mine! Conștient este bărbatul din tine precum conștientă de trecerea primăverilor este și femeia ta, Eli, Eli, Primavera, Primavera și așmd– (repetiție des întâlnită în poemele altaiyrene când îi atribuie femeii un nume) Primavera, primavera (dacă-mi permite autorul) te desculță tu, femeie a lui dumnezeu, ce stai ca o stană de piatră, te făcui femeie să te-nmulțești precum Rahila. Fluturi de hârtie, origami , autorul cu siguranță făcea acasă, la mama lui din caietul de dictando dar să-i facă din femeie? Ce bine! Reușește să fie copil - matur și să-și acopere tristețea foarte bine sub un gri liquify și un ceai de busuioc luat drept terapie pentru zilele în care își macină trecerea timpului în bucătăria unui bloc din caritierul de nord. Pe masă “ poetul ar imagina aici un plic”, ceaiul îndulcit, fără timbru, o femeie, câtă adăstare! “Aceasta nu e o chemare e doar o incantație ieftină pentru a înduioșa cititorii”. Oare? Eli, Eli” scrie tu pe mine - un alt toiag, o altă tarana”. Vrei un inceput de viață dragă altaiyr. Totul stă în puterea toiagului tău. Este toiagul pe care te sprijini si cu care scuturi frunze oilor tale, și-i mai dai și alte întrebuințări.” Aruncă-l altaiyr! “El îl aruncă si iată-l un sarpe iute târâtor” Prinde-l! Sa nu-ți fie frică, căci se va întoarce la înfațișarea lui dintâi... ÎNFĂȚIȘAREA LUI DINTÂI... Frumos poem, sincer și studiat cu foarte multă atenție, amănunte din bucătăria sa, mâncarea, peștele- hrana biblică ai spune,dar nu, este asemănarea cu autorul nostru mai degrabă .Carnea trupului său nu mai contează , solzii în schimb îl pun în valoare. Este un poet în adevăratul sens al cuvântului. Este o beție de cuvinte, o fântână fermecată. Poate că toți avem nevoie din când în când de câte un semn și atunci m-am gândit să las și eu aici acest semn lângă scrisoarea ta. Sil VIA

demersul liric este colosal, dintr-o dată mă simt cuprins, azvîrlit în toapta trupurilor și sufletelor iar inima e cat un soare la care privesc trist ogoarele de floarea soarelui. imaginea asta arhetipala, este completata de o ploaie canonica, o ploaie muzicala care-l interpreteaza pe brahms, o metafora care este esentiala si incheaga poemul, ea dovedeste din plin modul cum ai croit fiecare frază, strunită bine, un text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea stoparii circulatiei sîngelui, ca un agent al dominarii instinctelor in intersectia ratiunii, continuata fabulos cu ruptura aceea de 30 de ani, mai dihai ca in dumas plus finalul apoplectic, cu spargerea vertebrelor si taratul pe sub unghii. excelent, o lectie binemeritata de poezie.

Cred că e o poezie pe care o scrii atunci când te simți ultimul faraon în viață și-ți dai seama că iubești în interiorul unei piramide. Că ți strecoară moartea în piept, că nu mai poți schimba nimic, iată: până și cromozomii ăia moi acum îs "de fier", iar totu-i praf și pulbe..., pardon, marmeladă. Fir-ar!, ți se lipește de dește... mâța asta neagră, ți-e și lehamite să te mai joci cu "toarcerea" și întoarcerea nu știu cui. Totul e ciudat, chiar și felul în care cineva desenează, evitând răspunsul, "cu auricularul pe nisip". Te plictisești de muzică și de tot. De toate zilele afone sau perfecte. ...până în cromozomii de fier.

si daca va trebui sa iti schimbi tu grila, Vlad? in ce priveste a doua intrebare, nu am inteles-o