Dragă Ioana, E foarte bine că ai postat un asemenea text, am impresia că uităm prea adesea că scrisul cere și multă știință și regresăm în instictual. Nedelciu este un exemplu eclatant despre cum se face literatura cu capul și cu cap. Este tocmai tema studiului tău. De aceea mi se pare, tot ne jucăm cu grafiile, că ai putea grafia titlul cu o formă de genul CIVILIZAȚIE/semnul implicării, nu știu să-l fac aici/, TEHNICĂ, LITERATURĂ/semnul implicării /TEHNICĂ. Sper că am reușit să fiu suficient de limpede în lipsa semnelor grafice. Mai ales că termenul "tehnică" are în eseul tău două accepțiuni diferite, pe care nu le separi de fiecare dată suficient de limpede: odată, ca în citatul din Vattimo, în sensul fizicalist, "mașinist" al termenului, în alte contexte în înțelesul "tehnica de a face ceva", respectiv literatură, respectiv a reproduce realitatea prin cuvinte. Am încercat să citesc textul cu ochi microscopic de redactor, atent la amănunte. Despre construcția mare a ansamblului vom putea da seama când vei posta mai multe capitole. Astfel: secvența "opera sa în întregime experimentală, cu caracter de sistem. " mi se pare a suna mai bine cam în felul următor: "Opera sa în care experimentul capătă cel mai pregnant printre prozatorii celei de-a dooua jumătăți a sec. XX, caracter de SISTEM". La aliniatul II aș înlocui pe idealitate cu ideație.Tot acolo "toate" pe lângă "artele" e superfluu, iar sincronizarea trebuie puțin detaliată cel puțin în câteva propoziții. Căci e vorba (istoric și sociologic) de o sincronizare puțin altfel și din alte cauze decât pe vremea lui Lovinescu. Iar sincronizarea cu ecorșeurile anrative ale Noului Roman de pildă avea niște conotații nu numai tehnice, ci și politice despre care amintești în treacăt printr-un citat. Nu este în nici un caz, cum era cazul în mare măsură la francezi, o chestie de perfomrnanță pură, de exhibat pur și simplu virtuozități de acrobație narativă. Contextul oferea niște conotații. E interesant cât s-a păstrat din ele, cum le recitim azi, eu n-am făcut experiența asta, și e bine că pornești mărturisit de la ea. O frază de genul: "Lumea prozelor lui Mircea Nedelciu este existența" nu spune prea mult nu TOATE operele au acest țel? Sau. "utilizând un arsenal tehnicist " Cred că ar merge mai bine "de tehnici". De altfel repetițiile pot fi eliminate ușor iar apariția cuvântului "tehnici" de multe ori e obligatorie câtă vreme chiar asta e tema, nu? Aștept cu nerăbdare urmarea...
îți deplang chiar si moartea
intre zidurile ce își reglează tonul
ca pe o tensiune oscilantă
descalta-te de
luciul pantofilor dornici
de trepte
descălțate
în lacrimile mele
se desfac atâția maci să-si spună
un singur cuvânt
doar unul singur
și să se închidă la loc
într-o sadica tăcere
Dorin, daca ne jucam cu simbolistica cifrelor, as zice ca tripla repetitie din cupola vizualei tale si- a atins scopul; insa as vedea bastonul acela alcatuit din imagini "in oglinda", pentru a evidentia mai bine valentele de antagonism si rasfrangere ale doiului. "am citit" experimentul de jos in sus, vazandu-l cam asa : dualitatea antagonica de la baza creatiei (doi), sprijinind desavarsirea creatiei (trei), linia fiind intrepatrunerea dintre cauza si efect. ( privind intr-un mod mai simplist, ne putem gandi si la feminin (doi) sprijinind masculinitatea (trei). ) insa cel mai mult m-a incantat "firul de diamant" de sub cupola rasaritului! foarte inspirat impletite notiunile fir-diamant-soare, prin simbolurile lor! penita. P.S.sunt de acord cu interpretarea pe care o dai tu jazz-caffe-ului, dar nu prea ii vad locul in context. poate doar ca "pauza de respiratie".
mie îmi place acet poem. nu este nici pe departe vorba despre "solitudine". aici - "venele doar un alt labirint prin care îmi rătăcește sângele căutând o ieșire" ... frumos cum sângele rătăcește prin alt labirint. concluzie: - un poem scris cu grijă. un poem unde nisipul acoperă o fotografie... a mai rămas muzica pentru a ne escalada simțurile... a mai rămas fumul... Madim
Dorin, mulțumesc, pentru aprecieri! Chiar mi-a fost teamă că e prea "încărcată" - deși nu cred că ar fi un lucru rău, la câtă diluare a poeticului asist de ceva vreme. Cu amiciție,
Stii cum sa faci alta data? Sa iti imaginezi ca esti intr-un palat si totul in jurul tau e luminos si in jurul tau sunt curtenii si inaltii demnitari ai curtii si e o masa lunga cu pahare inalte si cu farfurii din care mananci friptura cu mana. Asa e cel mai simplu, insa dependenta exista. De imaginatie si nu de oameni. Nu e bine sa fii dependent de ceea ce pleaca, ci doar de ceea ce ramane. Iar ce ramane este ceea ce scriem, ceea ce cream. Ceea ce lasam dupa noi, celorlalti. Asa si despre textul de mai sus.
cu siguranta stefan, nu m-am ferit de nimeni, te asigur. nu sint o persoana importanta si nici macar publica. sint un om banal si obisnuit, te asigur. Iti voi trimite adresa. Nu stiu daca ai vazut, primit volumul Mirabile dictu dar daca nu as putea aranja sa-l primesti. just let me know.
pe langa niste idei bune e si foarte mult balast aici. si repetitii care, in loc sa serveasca ideea, o bombardeaza.
“Bătută de vânt, se-abate subit peste tine nenorocita de ploaie
şi-ţi bate-n bătaie de joc cu ciocănele metalice piroane de gheaţă în craniu.”
sau
„în căutarea unui punct de reper, a unui singur punct de reper...”
si un citat care, urmand versului acela cu un ton grav, apocaliptic aproape, taraie textul in derizoriu.
“vorbele lui Vadim(fratele
de cruce răsturnată în ceruri):
" Tu eşti bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci... blea...".
ai si cateva tautologii (“becul electric”, de ex., sau “bezna oarba”)
si niste constructii de care cred ca te poti lipsi, pentru ca au efectul unei lumini puse direct in ochiul cititorului:
“Te ridici grabnic din pat şi, cu ochii sclipind aidoma stelelor,”
sau, mai jos
”şi tu te bucuri nespus de prezenţa nefastă,
îţi deschizi larg coastele, o inviţi înăuntru, pregătit să o cuprinzi(după ce trece pragul)
în braţele însângerate”
de fapt, cred ca toata strofa aceea ar trebui refacuta, daca vrei sa capete o oarecare tensiune.
ce mi-a placut: mi-a placut comparatia cu pasarile din prima strofa si chiar si personificarea aceea a „inimii noptii”, din care ai putea sa scoti ceva mult mai bun, daca ai renunta la povestire in favoarea poeziei.
scuze pentru intarziere. am tot incercat sa raspund, dar nu reuseam sa salvez comentariul.
Unul dintre principalele motive pentru care a fost abolită pedeapsa cu moartea este acela că o astfel de pedeapsă se dădea în țara noastră celor vinovați de trădare; dar cum totul este relativ într-o lume relativă, istoria a dovedit că de multe ori sînt priviți ca eroi trădătorii de mîine și viceversa. Se pare că în lumina unor săpături mai recente, marele trădător Iuda, este privit de însuși Domnul Hristos, ca cel dintîi dintre apostoli, lui revenindu-i totuși în istoria omenirii locul cel mai ingrat. Cu siguranță nu vom vedea un Hristos onorabil la costum și diplomat, pentru că așa cum stă scris, El vine cu norii, aceasta din motive binecuvîntate. Nu-L vom afla așa cum ni-L înfățișezi, pentru că toate acele ipostaze se potrivesc lumii și din lume fac parte toate acele lucruri cu care L-a ispitit Al Sheitan în pustie, inclusiv guvernele lumii. Atunci cînd adevărul se va instaura în lume, noi doar atunci vom vedea. Pînă atunci, slujitorii fac și ei ce pot să nu se împrăștie turma. Lor, celor șapte congregații, celor șapte făclii, li s-a adresat Isus în epistolele relatate de Ioan, dojenindu-i pe fiecare, în parte, după măsură.
Matei thanks mult dar nu ma flata prea tare să nu te cred... cu ultimele versuri nu-s nici eu prea împăcat de felul cum arată dar de spus, sper că spun ceea ce trebuie.
Paul, mersi, de data asta suntem sinceri amândoi, nu e așa de greu.
Gorune, anytime, doar că am și eu niște T/C's ale mele cum ar fi să nu judeci după aparențe i.e. să accepti teatralitatea ca o forma a existenței, nu-s schizo dar vorba unui clasic în viață 'i'm not the only one with multiple personalities' și să acceptăm că personalitatea (personalitățile) este (sunt) doar parte din Spirit.
În rest, I'm your man
Andu
Un Iaacov si cu inca un Iaacov fac doi si cu inca un iaacov ai un inceput de scara istoria naste iaacovi pentru ea insasi si pentru ca linia vietii sa nu moara. h
am şi eu acest volum. este citit din scoarţă în scoarţă. vreau să zic: merită să fie citit!. imaginea grafică, realizată de colegul nostru, vlad turburea, este de excepţie, pe măsura poetei. tudor cristea, un critic de excepţie. o muncă extraordinară!
paul blaj, mulţumim pentru resetarea memoriei vii!
Ca să răspund eu deși știu că nu se cade (dar nici el nu a răspuns și nici asta nu se cade iar el e bărbat iar eu femeie) Cristinei, zic... Virgil lipsește de pe site pentru că scrie! Uraaa, ce altceva pot să zic citind acest poem. Dacă ar fi după mine și dacă ar fi să citesc doar asemenea texte sub semnătura lui, Virgil Titarenco ar putea să lipsească de pe site definitiv și irevocabil.
Doar când și când, mai ceva decât unu'... Carlos Castaneda, nu știu dacă l-ați cunoscut personal, eu am dat mâna cu el în față la un supermarket în L.A., să ne trimită câte un text ca acesta să-l citim. O adevărată delectare.
Marga
Hm!, actaeon, Dahaar, nu m-am gândit nici la Budha, nici la Creator... dar ceva din dilema "iluminatului" aș putea spune că nu e departe. În schimb, da, "ființa îndoită" e atât ființa încovoiată asupra întrebărilor, asupra ei înseși, dar și ființa aplecată în gestul plângerii. Lacrimile devin cuvinte care intră-n pământ, dar poate că tocmai îndoielile noastre, suferințele și incertitudinile noastre sunt cele care "hrănesc" universul și-l fac să meragă mai departe. Uneori am impresia că plânsul nostru adapă încrengăturile cosmosului întreg.
emiemi, fiecare cu frustratile lui. tu ai o functie pe situl asta si tot lasi gospodinele sa-si ia avînt. prin gospodina literara inteleg nu doar doamnele la menopauza, ci orice "gospodina" literara, indiferent de vîrsta si sex (acum sa nu-mi zici ca te simti vizat, ca ar fi cam paranoic). si decît sa dati sfaturi in subsolul textelor, mai bine ati da lectii de literatura
Erau odată trei maimuțe pe care un negustor de mărfuri orientale le-a numit: "Cea care nu vede răul", "Cea care nu aude răul" și "Cea care nu spune răul". Am cumpărat portretul celor trei maimuțe, l-am înrămat și l-am pus pe birou. Acum mă gîndesc la poveste, în timp ce îmi spun "privitul în suflet e o capcană cu sens interzis".
Elia, pentru a ocoli puțin primejdia unui început care să nu spună mare lucru, aș sugera modificarea doar puțin, ceva de genul "nu pot să (mă) adun // împrăștiate/ legate de drumuri / inimi / tac precum ceasuri stătute ș.a.m.d." Sau poți tu să găsești altceva, ideea era că îmi pare un început prea slab pentru imaginile care urmează. Bine ai revenit.
Bine ai venit pe Hermeneia! Tardiv, dar sincer! despre text: imi aminteste de cineva din mine pe care trebuie sa il scot... "Uitându-mă în oglindă, niște iritații îmi ieșiseră pe piele: erau cuvintele ei…" Un text-metafora.
Poemul este arhaic, are ceva simbolistica (uuuultra-batatorita) si ritm, chiar si ceva rima. Insa mie nu-mi spune ABSOLUT nimic. E stillborn cap-coada. E un exemplu tipic de ceea ce trebuie scris doar asa, pe un carnetel si lasat acolo intr-un sertar bine inchis la dospit. Ori va veni fat-frumos pe un cal alb s-o descopere peste o mie de ani cu palosul lui vajnic ori negrii cu salopetele galbene maine dis-de-dimineata. Andu
Dragă Ovidiu, discuțiile astea le-am mai avut și cu alții și îmi cer scuze dacă sînt nevoit să îți spun că au ajuns să mă plictisească. Te asigur că am răspuns la toate nedumeririle tale dar nu mai cred că sînt obligat să ți le ofer. Ai depășit de mult bordura bunului simț. Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat. Nu îți contest posibilele valențe literare sau alte „finețuri”. Dar astea sînt bune într-o carte sau la o șuetă. Cînd însă ești într-un context în care există și alți oameni dacă ești civilizat respecți un anumit gen de convenție socială. Mă tem că tu faci o confuzie regretabilă între libertate și anarhie. De fapt tu nu faci decît să promovezi un fel de dictatură de tip iacobin în care viziunea ta (și numai a ta) asupra artelor, moralei, educației, literaturii, etc, etc, etc, este singura valabilă și trebuie musai implemetată. Tu chiar nu observi că prin brutalitatea și violența limbajului cît și prin atitudinea ta în general ești chiar mai tiranic decît mă acuzi pe mine că aș fi. La urma urmei în ciuda acestei „tiranii” de care mă acuzi pe mine sînt oameni care continuă să ceară să fie acceptați pe Hermeneia. Și adevărul este că datorită acelor principii de elitism pe care tu le înjuri mai mult de 60% din ei tot nu reușesc să fie acceptați. Iar site-ul continuă să fie apreciat de mulți cititori. Evident însă că pe tine nu te interesează asta. Tu ai inflamația ta care te doare tot mai supurează din cînd în cînd și te simți nevoit să înjuri și să batjocorești pe aici. Probabil că ești un individ nefericit care nu are pe unde să își deverseze amarul. Sincer îmi pare rău pentru tine fiindcă nu pari băiat prost. Doar prost crescut. Păcat. Chiar ar fi fost interesenată o polemică împreună cu tine. Nu polemizez însă cu oameni care atunci cînd nu mai au argumente se apleacă să arunce cu noroi. Nu are rost. Nu cred că trebuie să devin porc de dragul de a promova o biată încercare literară.
deconstrucția textului confesiv e singura pe care o putem lua în calcul atunci când natura limbajului este simplă. poate există o teamă de perimare și-sau de lipsă de originalitate, poate poetica modernă tinde să-și îndrepte atenția sprea ate zone ale construcției sensibilității. cu siguranță, trebuie să ai curaj să scrii "clasic". tu văd că-l ai. întorcându-mă la deconstrucție (alfel, consider că poemul tău spune singur ce are de spus), văd urma memoriei (hypomnemata), ființa ca un in extenso al acesteia și teama produsă nu de moartea în sine (thanatos), ci de împletirea (symploke) ei cu discursul despre ființă (logoi peri onton)
Adriana, mulțumesc pentru popas, comentariu.
În revista" Albatros", am descoperit acest interesant(tentă de mister) haiku, scris de doamna KOZUE UZAWA:
" Ceva
blând și magic ar putea
fi acolo...
ceruri de turcoaz
în vara timpurie
draga Alma, ca raspuns la intrebarile tale, inaintea sarbatorilor pascale, te rog frumos sa recitesti comentariile de la http://www.hermeneia.com/proza/1824. Sarbatori fericite!
Cristina, filosofia imanentă e filosofie, iar literatura, literatură. Că ele se combină, că se intersectează până la un punct, că pot face un hibrid interesant... astea-s altă treabă. Dar a confunda, la propriu, filosofia cu literatura numai pentru a-ţi atrage un argument e un gest semidoct.
"cel mai bine te prinde infailibilul si plinul de sine" - la asta nu răspund. Dar sper să fie ultima dată când îmi daţi la palmă aşa, ca o educatoare de pension.
fain sa mai poti vedea lumea prin ochii unui copil, chiar si atunci cand e vorba de o astfel de desprindere... sau poate ca ai dat copilului felul tau de a privi lucrurile? nu conteaza.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dragă Ioana, E foarte bine că ai postat un asemenea text, am impresia că uităm prea adesea că scrisul cere și multă știință și regresăm în instictual. Nedelciu este un exemplu eclatant despre cum se face literatura cu capul și cu cap. Este tocmai tema studiului tău. De aceea mi se pare, tot ne jucăm cu grafiile, că ai putea grafia titlul cu o formă de genul CIVILIZAȚIE/semnul implicării, nu știu să-l fac aici/, TEHNICĂ, LITERATURĂ/semnul implicării /TEHNICĂ. Sper că am reușit să fiu suficient de limpede în lipsa semnelor grafice. Mai ales că termenul "tehnică" are în eseul tău două accepțiuni diferite, pe care nu le separi de fiecare dată suficient de limpede: odată, ca în citatul din Vattimo, în sensul fizicalist, "mașinist" al termenului, în alte contexte în înțelesul "tehnica de a face ceva", respectiv literatură, respectiv a reproduce realitatea prin cuvinte. Am încercat să citesc textul cu ochi microscopic de redactor, atent la amănunte. Despre construcția mare a ansamblului vom putea da seama când vei posta mai multe capitole. Astfel: secvența "opera sa în întregime experimentală, cu caracter de sistem. " mi se pare a suna mai bine cam în felul următor: "Opera sa în care experimentul capătă cel mai pregnant printre prozatorii celei de-a dooua jumătăți a sec. XX, caracter de SISTEM". La aliniatul II aș înlocui pe idealitate cu ideație.Tot acolo "toate" pe lângă "artele" e superfluu, iar sincronizarea trebuie puțin detaliată cel puțin în câteva propoziții. Căci e vorba (istoric și sociologic) de o sincronizare puțin altfel și din alte cauze decât pe vremea lui Lovinescu. Iar sincronizarea cu ecorșeurile anrative ale Noului Roman de pildă avea niște conotații nu numai tehnice, ci și politice despre care amintești în treacăt printr-un citat. Nu este în nici un caz, cum era cazul în mare măsură la francezi, o chestie de perfomrnanță pură, de exhibat pur și simplu virtuozități de acrobație narativă. Contextul oferea niște conotații. E interesant cât s-a păstrat din ele, cum le recitim azi, eu n-am făcut experiența asta, și e bine că pornești mărturisit de la ea. O frază de genul: "Lumea prozelor lui Mircea Nedelciu este existența" nu spune prea mult nu TOATE operele au acest țel? Sau. "utilizând un arsenal tehnicist " Cred că ar merge mai bine "de tehnici". De altfel repetițiile pot fi eliminate ușor iar apariția cuvântului "tehnici" de multe ori e obligatorie câtă vreme chiar asta e tema, nu? Aștept cu nerăbdare urmarea...
pentru textul : Civilizație tehnică-literatură tehnică deîți deplang chiar si moartea
intre zidurile ce își reglează tonul
ca pe o tensiune oscilantă
descalta-te de
luciul pantofilor dornici
de trepte
descălțate
în lacrimile mele
se desfac atâția maci să-si spună
un singur cuvânt
doar unul singur
și să se închidă la loc
într-o sadica tăcere
pășeste cu grija
pentru textul : Doliu deprintre sâmburi în căutare...
Dorin, daca ne jucam cu simbolistica cifrelor, as zice ca tripla repetitie din cupola vizualei tale si- a atins scopul; insa as vedea bastonul acela alcatuit din imagini "in oglinda", pentru a evidentia mai bine valentele de antagonism si rasfrangere ale doiului. "am citit" experimentul de jos in sus, vazandu-l cam asa : dualitatea antagonica de la baza creatiei (doi), sprijinind desavarsirea creatiei (trei), linia fiind intrepatrunerea dintre cauza si efect. ( privind intr-un mod mai simplist, ne putem gandi si la feminin (doi) sprijinind masculinitatea (trei). ) insa cel mai mult m-a incantat "firul de diamant" de sub cupola rasaritului! foarte inspirat impletite notiunile fir-diamant-soare, prin simbolurile lor! penita. P.S.sunt de acord cu interpretarea pe care o dai tu jazz-caffe-ului, dar nu prea ii vad locul in context. poate doar ca "pauza de respiratie".
pentru textul : linia dePoemul nu e rau deloc plus vad ca Oriana are chef de "polemici fragrante". Restul e o tacere vinovata. Andu
pentru textul : despre cum se aude spargerea zilelor în stomac demie îmi place acet poem. nu este nici pe departe vorba despre "solitudine". aici - "venele doar un alt labirint prin care îmi rătăcește sângele căutând o ieșire" ... frumos cum sângele rătăcește prin alt labirint. concluzie: - un poem scris cu grijă. un poem unde nisipul acoperă o fotografie... a mai rămas muzica pentru a ne escalada simțurile... a mai rămas fumul... Madim
pentru textul : Solitudine deDorin, mulțumesc, pentru aprecieri! Chiar mi-a fost teamă că e prea "încărcată" - deși nu cred că ar fi un lucru rău, la câtă diluare a poeticului asist de ceva vreme. Cu amiciție,
pentru textul : Colind păgân deStii cum sa faci alta data? Sa iti imaginezi ca esti intr-un palat si totul in jurul tau e luminos si in jurul tau sunt curtenii si inaltii demnitari ai curtii si e o masa lunga cu pahare inalte si cu farfurii din care mananci friptura cu mana. Asa e cel mai simplu, insa dependenta exista. De imaginatie si nu de oameni. Nu e bine sa fii dependent de ceea ce pleaca, ci doar de ceea ce ramane. Iar ce ramane este ceea ce scriem, ceea ce cream. Ceea ce lasam dupa noi, celorlalti. Asa si despre textul de mai sus.
pentru textul : puțină atenție vă rog decu siguranta stefan, nu m-am ferit de nimeni, te asigur. nu sint o persoana importanta si nici macar publica. sint un om banal si obisnuit, te asigur. Iti voi trimite adresa. Nu stiu daca ai vazut, primit volumul Mirabile dictu dar daca nu as putea aranja sa-l primesti. just let me know.
pentru textul : românia perfect I depe langa niste idei bune e si foarte mult balast aici. si repetitii care, in loc sa serveasca ideea, o bombardeaza.
“Bătută de vânt, se-abate subit peste tine nenorocita de ploaie
şi-ţi bate-n bătaie de joc cu ciocănele metalice piroane de gheaţă în craniu.”
sau
„în căutarea unui punct de reper, a unui singur punct de reper...”
si un citat care, urmand versului acela cu un ton grav, apocaliptic aproape, taraie textul in derizoriu.
“vorbele lui Vadim(fratele
de cruce răsturnată în ceruri):
" Tu eşti bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci... blea...".
ai si cateva tautologii (“becul electric”, de ex., sau “bezna oarba”)
si niste constructii de care cred ca te poti lipsi, pentru ca au efectul unei lumini puse direct in ochiul cititorului:
“Te ridici grabnic din pat şi, cu ochii sclipind aidoma stelelor,”
sau, mai jos
”şi tu te bucuri nespus de prezenţa nefastă,
îţi deschizi larg coastele, o inviţi înăuntru, pregătit să o cuprinzi(după ce trece pragul)
în braţele însângerate”
de fapt, cred ca toata strofa aceea ar trebui refacuta, daca vrei sa capete o oarecare tensiune.
ce mi-a placut: mi-a placut comparatia cu pasarile din prima strofa si chiar si personificarea aceea a „inimii noptii”, din care ai putea sa scoti ceva mult mai bun, daca ai renunta la povestire in favoarea poeziei.
scuze pentru intarziere. am tot incercat sa raspund, dar nu reuseam sa salvez comentariul.
pentru textul : Box(II) deUnul dintre principalele motive pentru care a fost abolită pedeapsa cu moartea este acela că o astfel de pedeapsă se dădea în țara noastră celor vinovați de trădare; dar cum totul este relativ într-o lume relativă, istoria a dovedit că de multe ori sînt priviți ca eroi trădătorii de mîine și viceversa. Se pare că în lumina unor săpături mai recente, marele trădător Iuda, este privit de însuși Domnul Hristos, ca cel dintîi dintre apostoli, lui revenindu-i totuși în istoria omenirii locul cel mai ingrat. Cu siguranță nu vom vedea un Hristos onorabil la costum și diplomat, pentru că așa cum stă scris, El vine cu norii, aceasta din motive binecuvîntate. Nu-L vom afla așa cum ni-L înfățișezi, pentru că toate acele ipostaze se potrivesc lumii și din lume fac parte toate acele lucruri cu care L-a ispitit Al Sheitan în pustie, inclusiv guvernele lumii. Atunci cînd adevărul se va instaura în lume, noi doar atunci vom vedea. Pînă atunci, slujitorii fac și ei ce pot să nu se împrăștie turma. Lor, celor șapte congregații, celor șapte făclii, li s-a adresat Isus în epistolele relatate de Ioan, dojenindu-i pe fiecare, în parte, după măsură.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deMatei thanks mult dar nu ma flata prea tare să nu te cred... cu ultimele versuri nu-s nici eu prea împăcat de felul cum arată dar de spus, sper că spun ceea ce trebuie.
pentru textul : octopus dePaul, mersi, de data asta suntem sinceri amândoi, nu e așa de greu.
Gorune, anytime, doar că am și eu niște T/C's ale mele cum ar fi să nu judeci după aparențe i.e. să accepti teatralitatea ca o forma a existenței, nu-s schizo dar vorba unui clasic în viață 'i'm not the only one with multiple personalities' și să acceptăm că personalitatea (personalitățile) este (sunt) doar parte din Spirit.
În rest, I'm your man
Andu
Da, asa e: acolo e gresit.
pentru textul : vorbe deUn Iaacov si cu inca un Iaacov fac doi si cu inca un iaacov ai un inceput de scara istoria naste iaacovi pentru ea insasi si pentru ca linia vietii sa nu moara. h
pentru textul : Cei trei Iacob deam şi eu acest volum. este citit din scoarţă în scoarţă. vreau să zic: merită să fie citit!. imaginea grafică, realizată de colegul nostru, vlad turburea, este de excepţie, pe măsura poetei. tudor cristea, un critic de excepţie. o muncă extraordinară!
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată depaul blaj, mulţumim pentru resetarea memoriei vii!
Ca să răspund eu deși știu că nu se cade (dar nici el nu a răspuns și nici asta nu se cade iar el e bărbat iar eu femeie) Cristinei, zic... Virgil lipsește de pe site pentru că scrie! Uraaa, ce altceva pot să zic citind acest poem. Dacă ar fi după mine și dacă ar fi să citesc doar asemenea texte sub semnătura lui, Virgil Titarenco ar putea să lipsească de pe site definitiv și irevocabil.
pentru textul : vinovați deDoar când și când, mai ceva decât unu'... Carlos Castaneda, nu știu dacă l-ați cunoscut personal, eu am dat mâna cu el în față la un supermarket în L.A., să ne trimită câte un text ca acesta să-l citim. O adevărată delectare.
Marga
multumesc frumos, e mai bine cum mi-ai sugerat, am modificat! multumesc, o seara faina!
pentru textul : Kore merge mai departe deHm!, actaeon, Dahaar, nu m-am gândit nici la Budha, nici la Creator... dar ceva din dilema "iluminatului" aș putea spune că nu e departe. În schimb, da, "ființa îndoită" e atât ființa încovoiată asupra întrebărilor, asupra ei înseși, dar și ființa aplecată în gestul plângerii. Lacrimile devin cuvinte care intră-n pământ, dar poate că tocmai îndoielile noastre, suferințele și incertitudinile noastre sunt cele care "hrănesc" universul și-l fac să meragă mai departe. Uneori am impresia că plânsul nostru adapă încrengăturile cosmosului întreg.
pentru textul : Ultimul plâns deemiemi, fiecare cu frustratile lui. tu ai o functie pe situl asta si tot lasi gospodinele sa-si ia avînt. prin gospodina literara inteleg nu doar doamnele la menopauza, ci orice "gospodina" literara, indiferent de vîrsta si sex (acum sa nu-mi zici ca te simti vizat, ca ar fi cam paranoic). si decît sa dati sfaturi in subsolul textelor, mai bine ati da lectii de literatura
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deErau odată trei maimuțe pe care un negustor de mărfuri orientale le-a numit: "Cea care nu vede răul", "Cea care nu aude răul" și "Cea care nu spune răul". Am cumpărat portretul celor trei maimuțe, l-am înrămat și l-am pus pe birou. Acum mă gîndesc la poveste, în timp ce îmi spun "privitul în suflet e o capcană cu sens interzis".
pentru textul : cu sens interzis deElia, pentru a ocoli puțin primejdia unui început care să nu spună mare lucru, aș sugera modificarea doar puțin, ceva de genul "nu pot să (mă) adun // împrăștiate/ legate de drumuri / inimi / tac precum ceasuri stătute ș.a.m.d." Sau poți tu să găsești altceva, ideea era că îmi pare un început prea slab pentru imaginile care urmează. Bine ai revenit.
pentru textul : Tahicardie deBine ai venit pe Hermeneia! Tardiv, dar sincer! despre text: imi aminteste de cineva din mine pe care trebuie sa il scot... "Uitându-mă în oglindă, niște iritații îmi ieșiseră pe piele: erau cuvintele ei…" Un text-metafora.
pentru textul : PURIFICAREA dePoemul este arhaic, are ceva simbolistica (uuuultra-batatorita) si ritm, chiar si ceva rima. Insa mie nu-mi spune ABSOLUT nimic. E stillborn cap-coada. E un exemplu tipic de ceea ce trebuie scris doar asa, pe un carnetel si lasat acolo intr-un sertar bine inchis la dospit. Ori va veni fat-frumos pe un cal alb s-o descopere peste o mie de ani cu palosul lui vajnic ori negrii cu salopetele galbene maine dis-de-dimineata. Andu
pentru textul : ne lut deDragă Ovidiu, discuțiile astea le-am mai avut și cu alții și îmi cer scuze dacă sînt nevoit să îți spun că au ajuns să mă plictisească. Te asigur că am răspuns la toate nedumeririle tale dar nu mai cred că sînt obligat să ți le ofer. Ai depășit de mult bordura bunului simț. Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat. Nu îți contest posibilele valențe literare sau alte „finețuri”. Dar astea sînt bune într-o carte sau la o șuetă. Cînd însă ești într-un context în care există și alți oameni dacă ești civilizat respecți un anumit gen de convenție socială. Mă tem că tu faci o confuzie regretabilă între libertate și anarhie. De fapt tu nu faci decît să promovezi un fel de dictatură de tip iacobin în care viziunea ta (și numai a ta) asupra artelor, moralei, educației, literaturii, etc, etc, etc, este singura valabilă și trebuie musai implemetată. Tu chiar nu observi că prin brutalitatea și violența limbajului cît și prin atitudinea ta în general ești chiar mai tiranic decît mă acuzi pe mine că aș fi. La urma urmei în ciuda acestei „tiranii” de care mă acuzi pe mine sînt oameni care continuă să ceară să fie acceptați pe Hermeneia. Și adevărul este că datorită acelor principii de elitism pe care tu le înjuri mai mult de 60% din ei tot nu reușesc să fie acceptați. Iar site-ul continuă să fie apreciat de mulți cititori. Evident însă că pe tine nu te interesează asta. Tu ai inflamația ta care te doare tot mai supurează din cînd în cînd și te simți nevoit să înjuri și să batjocorești pe aici. Probabil că ești un individ nefericit care nu are pe unde să își deverseze amarul. Sincer îmi pare rău pentru tine fiindcă nu pari băiat prost. Doar prost crescut. Păcat. Chiar ar fi fost interesenată o polemică împreună cu tine. Nu polemizez însă cu oameni care atunci cînd nu mai au argumente se apleacă să arunce cu noroi. Nu are rost. Nu cred că trebuie să devin porc de dragul de a promova o biată încercare literară.
pentru textul : nimic artificial dedeconstrucția textului confesiv e singura pe care o putem lua în calcul atunci când natura limbajului este simplă. poate există o teamă de perimare și-sau de lipsă de originalitate, poate poetica modernă tinde să-și îndrepte atenția sprea ate zone ale construcției sensibilității. cu siguranță, trebuie să ai curaj să scrii "clasic". tu văd că-l ai. întorcându-mă la deconstrucție (alfel, consider că poemul tău spune singur ce are de spus), văd urma memoriei (hypomnemata), ființa ca un in extenso al acesteia și teama produsă nu de moartea în sine (thanatos), ci de împletirea (symploke) ei cu discursul despre ființă (logoi peri onton)
pentru textul : nu mi-e teamă de moarte deAdriana, mulțumesc pentru popas, comentariu.
pentru textul : ceva deÎn revista" Albatros", am descoperit acest interesant(tentă de mister) haiku, scris de doamna KOZUE UZAWA:
" Ceva
blând și magic ar putea
fi acolo...
ceruri de turcoaz
în vara timpurie
merci Ioana, am modificat. nu am pus urce pentru ca apare in versul urmator dar am folosit altceva
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit dedraga Alma, ca raspuns la intrebarile tale, inaintea sarbatorilor pascale, te rog frumos sa recitesti comentariile de la http://www.hermeneia.com/proza/1824. Sarbatori fericite!
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile deCristina, filosofia imanentă e filosofie, iar literatura, literatură. Că ele se combină, că se intersectează până la un punct, că pot face un hibrid interesant... astea-s altă treabă. Dar a confunda, la propriu, filosofia cu literatura numai pentru a-ţi atrage un argument e un gest semidoct.
"cel mai bine te prinde infailibilul si plinul de sine" - la asta nu răspund. Dar sper să fie ultima dată când îmi daţi la palmă aşa, ca o educatoare de pension.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deŞi totuşi, pentru cele spus şi altele.
( pi punct es: te rog eu frumos ca păru' lu' ileana cosânzeana - scoate liniile alea "diagonale".)
pentru textul : cinema victoria defain sa mai poti vedea lumea prin ochii unui copil, chiar si atunci cand e vorba de o astfel de desprindere... sau poate ca ai dat copilului felul tau de a privi lucrurile? nu conteaza.
pentru textul : Desprindere dePagini