ac text mi se pare fantastic pentu ca reusesti -si in toate textele tale de altfel-sa dai cuvintelor aerul acela de poem clasic dar modern, sa induci cititorului acea stare de liniste si impacare cu sine. aici ai, pe langa eleganta stilului si adeziunea la un mod aproape christic de a fiinta, o rezonanta semantica care, asa cum f bine precizeaza alma, m-a facut sa ma simt solidar cu trairea poetului. nu pot reprosa nimic, e frumos...noul isus cu mioarele gadilandu i picioarele, mama, batista, mortii (fiecare isi are mortii lui) abonamentul, naveta, ingerii, calimara etc, ca si cum poetul, impanzit in panza lucrurilor nu stie cui sa se dea, cum sa o facă. e vorba despre prieteni si tristete, despre duminica si melancolia ei, despre refuzul categoric al cliseelor, despre simtul fin al realitatii... vine, vine primavara si eu nu am nici un fir verde in gură...
Virgil, ai incercat vreodata sa maresti coloana cu cele mai noi texte? Daca ar fi de doua ori mai mare, ar permite oricui sa posteze un text pe zi. Care mi se pare destul de rezonabil. Oricum va trebui sa te gandetsi si la asta, in momentul in care vei avea foarte multi useri si toti vor posta chiar si un text la 2 zile, coloana este insuficienta. Doar o sugestie, sper sa nu deranjeze.
Adriana, multumesc frumos, mi-a placut finalul comentariului tau. Ionut Caragea, textele sint deja grupate si ele inca se scriu. Mi-ar fi placut, intr-adevar, un volum pe care sa-l intitulez Story of a city, un volum de proza scurta, pentru ca eu cred ca ma prinde mai bine proza. Uneori poezia imi iese sau nu, dar cel mai bine ma scriu fara semne de punctuatie si dintr-o respiratie.
că mai bine nu ți-oi zice, măi Prepeuță, o fi scris Creangă, la vremea lui, "o leacă", având în vedere că, într-adevăr, învechit și regional există un "leacă", dar noi, după câte știu eu, ne ghidăm azi, ca autori ce ne pretindem, după dicționarele în vigoare, și mai ales după DOOM 2, vorbind și scriind limba literară. Altminteri, tu scrii "veziți", sugerându-mi să-mi văd de treabă. Ar fi trebuit, măi Trăsneo, absolventule fraudulos a patru clase, să scrii VEZI-ȚI!!! Felul cum scrii tu îmi evocă nunțile de țară, unde, la poartă, sătenii scriu cu roșu pe un dreptunghi de scândură, hipercorect: BINE A-ȚI VENIT! Analfabeții n-ar avea voie să scrie literatură. Și nici ceva ce seamănă cu literatura (ca să-l citez pe bunul meu prieten Alex Ștefănescu. Dă-l, domnule Titarenco, afară de pe site pe impostorul ăsta obraznic!
Păi asta e, că nu știi niciodată. De aceea e interesant. Și ce nu mai știu: de ce zmeu' ies ăia tropăind? Cineva îmi spunea ca acest "cal" e "metafora regenerării naturii spirituale a ființei". Nu știu. Lui Nichita îi tot veneau cai; asta însemna că se regenera de fiecare dată?
Am doar impresia, sau ieri am citit aici un alt text? L-ai șters pe acela, nu? În fine, aici văd două poezii, de fapt doar una și numai în prima strofă. De la a doua în jos, vb lui Virgil, sună a lirică optzecistă. Însă e remarcabilă prima strofă prin puterea ei de a copia realul...propriu. Continuă așa!
Este un text slab spre foarte slab, d-le Dinu, în primul rând din cauza empatiei ăsteia evlavioase, apoi, din cauza expresiei, care, cel puţin aici, trădează aria restrânsă a instrumentelor lirice.
Palmele aspre (ale bunicilor, părinţilor) care frământă (aluat, zile, pământ, griji etc), la d-voastră, lut, spre marea Unire/Devenire/Învecire, apoi revenirea la realitate, cu privirea obiectivă infiptă fără milă în măsura omului - "am devenit echină" peste care, pentru un timp, s-a odihnit umbra eternităţii". Modul de obţinere a imaginilor, genitival (lutul urcuşului meu (aici, chiar dublu)/umbra eternităţii) şi lexicul aproape bucolic (adaptat ideaticii) fac şi ele argument afirmaţiei mele.
am zîmbit cînd am citit textul acesta. nu îmi pică neaparat bine verbul „consumă” acolo. poate l-aș fi înlocuit cu sintagma „avem nevoie” - deși și asta ar introduce o anumită idee depreciativă - iar în final aș spune ”inflația poetică” și nu „recesiunea”. dar e o idee care merită revizuită. are ceva din spiritul poeticii contestatar-pacifiste.
ah, domnule Gorun, ce frumos era daca lipsea, din comentariul dvs., acel adjectiv compus din final! am incredre, totusi, ca polemica de aici va continua fara derapaje.
Lucian, nu ai idee câtă bucurie îmi aduce mie să văd că hermeneia e vie și că servește scopului pentru care a fost creată: să ajute membrilor care vor să crească. Ai prins destul de bine ideea criticii mele; mi se pare mai reușită ce-a de-a doua variantă postată (considerând prima cea postată inițial în pagină). Poate că aș mai lucra puțin la "Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului.", aș încerca să elimin cuvintele care determină fără să aducă un plus de informație poetică, de ex, dacă îmi permiți, varianta mea ar fi mult mai scurtă, ceva de genul "Câini în călduri nu recunoșteau nici după 2000 de ani lepădarea" ; în același sens, în ultimul vers al poezie aș renunța la "multe", sună bine "ne povestea liniștit ca între prieteni la o cafea". Apropos, intenționat am lăsat fără punctuație. Dacă ai să încerci să mai renunți la cuvintele în plus, la câte unele din cele de legătură, cred că ești pregătit să încerci să renunți și la punctuație. Nu e musai, cred, dar eu am încercat asta cu poezia ta și pare mai puțin încărcată, lasă cititorul să alunece mai mult cu gândul, nu-l constrânge, ci, dimpotrivă, îl pune să gândească. Creierul uman recunoaște, în versul alb, punctuația acolo unde ar trebui să fie. Nu-i nevoie, ca în proză, să accentuezi totul, parcă se cere ceva mai multă libertate. În final, un sfat pe care îl poți urma sau nu: pune celelalte variante dedesubt. Nu arată nehotărâre, ci evoluție și lucru. Așa cum spunea Alma într-un comentariu cu ceva vreme în urmă: parcă prea mulți dintre noi am uitat vremurile în care se lucra la o poezie nopți la rând...
In textul de fata tenta matematica nu este usor sesizabila pentru ca motivul aparent al fantasticului acapareaza ideea. Depinde foarte mult si de aspectul cantitativ al terminologiei matematice. Voi da un exemplu al Adelinei Ionescu (copy/paste de pe alt site) " Undeva, într-un Timp… (Zaruri inegale) Undeva, într-un Timp arcuit pe tãcere - un balans bicuspid între lumi indecise - în preludiu de unghi, douã drepte promise infinitului orb îi cerșesc alte sfere. Undeva, într-un Timp, timp al formelor goale, integrale de doi stau sub semn de-ndoialã, când o umbrã de con cu rotiri în spiralã, în matricea destin sapã clipe egale. Undeva, într-un Timp - veșniciei concentric - gândul unghiului drept și a cercului formã se rãsfrâng pe contur, umbra lor cuneiformã rãmânând, oarecum, într-un timp geometric. Dinspre Timpul din noi, mã privesc și încerc pas în unghi, dans în cerc, sã-nțeleg semn de doi… " in care, datorita faptului ca sunt numerosi termenii, tenta matematica devine un scop in sine. Pentru sustinerea acestei conversatii cred ca ar fi mai indicat ca si dumneavoastra sa postati in subsolul acestor comentarii niste linkuri catre comentariile facute Luminitei Suse si lui Doru Lubov de care ati amintit anterior. Ialin
interesant text, care imi starneste un de-ja vu! din ochiul lui Licurg va mai curge sange! in afara fiorului si a profunzimii textului, pentru ca nu este nici pe departe unul usor, as avea o mica obiectie: " vorbăria goală". nu suna deloc poetic, ai putea gasi o formulare mai adecvata, insa in rest poezia are o structura buna si transmite ceva. succes! queen.
eu admir perseverența ta. Din scurta mea experiență de viață pot spune că ai mai multe șanse decît cei care abandonează. Dacă perseverența este însoțită de progres (adică de schimbare). Cam ăsta e paradoxul succesului. Pe deoparte intransigență, pe de alta maleabilitate. Anyway, texte care încep cu „tîrfă viața asta” sînt handicapate din start. Pentru că formula asta este ori vers de manea (sau manelă, sau cum i s-o mai fi spunînd), ori vers pierdut undeva prin anii '40 din secolu' trecut.
- „ţinută de mai bine de-o-ncredere” sună aiurea în limba română și ca formulă e o chestie optzecistă (sau poate chiar mai devreme) și care te face doar să zîmbești nostalgic, eventual.
- „arătătorul înmuiat în păcate”, ... well chestia asta m-a făcut să rîd pe înfundate. Prefer să nu îmi dau drumul la imaginație dar pe bune că sună cel puțin... bizar.
- „mă-neacă falsităţi
scrum azvârlit mai mereu
în ochii mei nefumătoarea
o pipă a păcii între duşmani de moarte
sau un trio în numele iubirii” -... am citit strofa asta și chiar dacă am făcut șpagatul cu mintea și tot nu am priceput ce a vrut să spună. Nu știu dacă a arunca bombastic cu cuvinte califică un text la ceva.
Ultima strofă este și ea bizară. După ce citești un astfel de text ai senzația că ori ai avut o cădere bruscă de tensiune ori s-a luat lumina pentru citeva minute. Și apoi te tot întrebi ce are asta cu așa zisele „cîntece violete”. Nu de alta dar ăsta pare mai degrabă un cîntec vinețiu.
Mulțumesc, Lucian, pentru filmul proiectat de tine (așa cum ai văzut tu poemul), asta e esența unui comentariu de fapt: ce se vede și cum. Mulțumesc și pentru ps. Ne mai citim! și mâine!
Virgil ridicol e doar un singur lucru: acela ca tu cantaresti lucrurile cu dubla masura... nu poti reprosa cuiva o abatere si sa o treci cu vederea altuia... in aceasta situatie sunt Francisc si Aranca... prefer sa fiu impartial si sa nu am simpatii/antipatii... cred ca se vede de la zece leghe ca Aranca e favorizata in numele... asta nu ma intereseaza ci numai corectitudinea. Am principiile mele la care nu sunt dispus sa renunt in numele unor interese pe care nu le accept. Referitor la personalitate sunt convins ca iti trebuie un anumit nivel de inteligenta, empatie, experienta si destul de multa carte ca sa intelegi un om si apoi sa-i mai dai si sfaturi... daca tie ti se pare facil atunci inseamna ca ori nu stii despre ce vorbesti ori vrei cu orice pret sa aperi o idee sortita din start esecului. Ce e impracticabil? sa spui in regulament ca lectorii trebuie sa se refere la text si nu la persoana autorului? Mie mi se pare perfect aplicabil si de bun simt. Dupa cum ziceam si anterior si eu am gresit in acest sens dar imi doresc sa ma schimb. Tu? Vreau sa anunt public ca de astazi am renuntat la demnitatea de editor pe acest site. Multumesc lui Virgil pentru numire, colegilor mei pentru colaborare si celor care posteaza aici pentru concurs.
Dragul meu, bănuiesc că îți dai seama că părerea asta despre clasamentul "Cele mai citite texte" rămîne doar părerea ta. Indiferent de ce consideri tu sau altcineva, acestea sînt cele mai citite texte pe Hermeneia, evident în ultimele zile. Senzația mea este că e de la sine înțeles asta. Dar sînt convins că și tu știai asta. Numai că nu ți-a picat ție bine că textul ăsta (așa nereușit în opinia ta) a ajuns atît de citit. Dar evident că asta nu e ceva ce poți controla tu. Oamenii citesc ce vor și ce le place. Asta nu înseamnă că este vorba de cele mai bune texte. Este vorba doar de un clasament de popularitate. Pur și simplu.
Evident că dimineața strănută, altfel iese un soi de șarpe. La fel, calea lactee se prelinge, deși nu mă prea împac cu verbul. Și nici cu dansul visurilor. Dar nu prea ai ce să-i faci (decât să rescrii?).
Adela, antiteza este interesanta, insa, dupa opinia mea, ai multe cuvinte pe care le-ai putea "scutura" din text. si, tot dupa opinia mea, ai putea reformula in anumite locuri. Sper sa-mi ierti indrazneala, dar mi-am permis sa-l recladesc incercand sa nu schimb nimic din arhitectura lui initiala...iata ce-a iesit: Ce aproape de cer, dar totuși departe Bei ceaiul la revărsarea zorilor, Când îngerii își schimbă tura. Porți în portofel o iconiță de aur, Deguști croissantul, uitând de cerșetorul din colț și de iconița lui murdară, Îngerul lui e prea obosit să lupte zilnic cu deșeurile pe care tu le arunci, Spui raspicat Doamne ajută, cerșetorul are îngerul mut, Il duce mândru pe umar până la mănăstirile periferiei Pe tine te doare benzina, te oboseste lumea ce ti se intinde la picioare Mătănile tale sunt hârtii fosnitoare sfințite de popi ale lui sunt ranile prin care simte acut frigul bisericii din cand in cnd sunteti foarte aproape - el iti spala parbrizul tot sperand ca i se va reflecta Dumnezeu în oglinda retrovizoare. Sa nu uit: bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
multi se mascheaza, se nuanteaza, cand scriu, dar tu nu faci parte din ei. sinceritatea si modul cum te mulezi pe text te uimeste si loveste ca o palma peste fata. felicitari pentru text.
Mi-a placut poezia, in special ultimele doua versuri: "și omul amestecând cuvinte/ pe care le înțelege foarte târziu". Desi, daca era dupa mine as fi scris: "cuvinte pe care le intelegem foarte tarziu".
Grea intrebarea.. Cred ca eram dupa lectura unui poem indian. Acolo oamenii sunt saraci, tot ce au de oferit sunt povesti frumoase cu printi, dansatoare misterioase si intamplari nemaipomenite. Eu cred ca individul care se ocupa cu scrisul are menirea sa ofere miraje. Iar cand ele se termina ne oferim pe noi insine , biografiile noastre, trairile si orice bataie de cord care merita a fi povestita...
excelenta, Ialin. Mi-a placut felul in care "ai incaltat" cotidianul cu ritm si rima. Tropi inediti: "De după geamul gol m-ascult... latent Mă simt un gramofon cu baterie Din discul de vinil se-aude lent- Un ac îi tatua o melodie-" "Un lift pierdut se cațără pe funii Sunt mai bătrân cu-un metru, doi de sfoară M-aș încălța cu tălpile de-afară." plus convergenta ideilor. Foarte inspirat finalul. obiectii? da, primul vers ( pe ideea asta s-a brodat foarte mult pana acum, nu-i asa?) si "Anestezia pașilor... calc unii", care mi s-a parut mai aglutinat la intreg. dar obiectiile mele sunt palide, comparativ cu valoarea ansamblului. penita, cu admiratie.
Marius, eu cred, totusi, ca exagerezi cu criptarea. al meu fie pacatul daca gresesc.
ma simt ca si cum mi-ai pune in fata o coaja de nuca si mi-ai cere sa desenes un fluier; pana la urma, il pot desena, dar nu datorita acelei coji...
...îmi cade foarte bine titlul poemului tău, Nuța. e sensibil și se pliază pe structura mea. la fel și ultimul vers are o asociere plăcută și distinsă. îmi face plăcere să te citesc și tu știi că nu îmi place să spun ce nu cred. elimină puțin, când vrei, din tropi, pe următoarele poeme... și pune-ți în valoare sensibilitatea ce se anunță tot mai frumoasă. cel puțin pentru mine. uf, ce titlu fain! cu gânduri bune, paul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ac text mi se pare fantastic pentu ca reusesti -si in toate textele tale de altfel-sa dai cuvintelor aerul acela de poem clasic dar modern, sa induci cititorului acea stare de liniste si impacare cu sine. aici ai, pe langa eleganta stilului si adeziunea la un mod aproape christic de a fiinta, o rezonanta semantica care, asa cum f bine precizeaza alma, m-a facut sa ma simt solidar cu trairea poetului. nu pot reprosa nimic, e frumos...noul isus cu mioarele gadilandu i picioarele, mama, batista, mortii (fiecare isi are mortii lui) abonamentul, naveta, ingerii, calimara etc, ca si cum poetul, impanzit in panza lucrurilor nu stie cui sa se dea, cum sa o facă. e vorba despre prieteni si tristete, despre duminica si melancolia ei, despre refuzul categoric al cliseelor, despre simtul fin al realitatii... vine, vine primavara si eu nu am nici un fir verde in gură...
pentru textul : dare de seamă deVirgil, ai incercat vreodata sa maresti coloana cu cele mai noi texte? Daca ar fi de doua ori mai mare, ar permite oricui sa posteze un text pe zi. Care mi se pare destul de rezonabil. Oricum va trebui sa te gandetsi si la asta, in momentul in care vei avea foarte multi useri si toti vor posta chiar si un text la 2 zile, coloana este insuficienta. Doar o sugestie, sper sa nu deranjeze.
pentru textul : Descoperirea deAdriana, multumesc frumos, mi-a placut finalul comentariului tau. Ionut Caragea, textele sint deja grupate si ele inca se scriu. Mi-ar fi placut, intr-adevar, un volum pe care sa-l intitulez Story of a city, un volum de proza scurta, pentru ca eu cred ca ma prinde mai bine proza. Uneori poezia imi iese sau nu, dar cel mai bine ma scriu fara semne de punctuatie si dintr-o respiratie.
pentru textul : story of a city decă mai bine nu ți-oi zice, măi Prepeuță, o fi scris Creangă, la vremea lui, "o leacă", având în vedere că, într-adevăr, învechit și regional există un "leacă", dar noi, după câte știu eu, ne ghidăm azi, ca autori ce ne pretindem, după dicționarele în vigoare, și mai ales după DOOM 2, vorbind și scriind limba literară. Altminteri, tu scrii "veziți", sugerându-mi să-mi văd de treabă. Ar fi trebuit, măi Trăsneo, absolventule fraudulos a patru clase, să scrii VEZI-ȚI!!! Felul cum scrii tu îmi evocă nunțile de țară, unde, la poartă, sătenii scriu cu roșu pe un dreptunghi de scândură, hipercorect: BINE A-ȚI VENIT! Analfabeții n-ar avea voie să scrie literatură. Și nici ceva ce seamănă cu literatura (ca să-l citez pe bunul meu prieten Alex Ștefănescu. Dă-l, domnule Titarenco, afară de pe site pe impostorul ăsta obraznic!
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deAdriana, iti multumesc de trecere si pentru apreciere. Cu respect
pentru textul : Decojirea deadriana, mersi de atentionare. asta fac chiar acum.
pentru textul : love love love dePăi asta e, că nu știi niciodată. De aceea e interesant. Și ce nu mai știu: de ce zmeu' ies ăia tropăind? Cineva îmi spunea ca acest "cal" e "metafora regenerării naturii spirituale a ființei". Nu știu. Lui Nichita îi tot veneau cai; asta însemna că se regenera de fiecare dată?
pentru textul : Cai în livezi deAm doar impresia, sau ieri am citit aici un alt text? L-ai șters pe acela, nu? În fine, aici văd două poezii, de fapt doar una și numai în prima strofă. De la a doua în jos, vb lui Virgil, sună a lirică optzecistă. Însă e remarcabilă prima strofă prin puterea ei de a copia realul...propriu. Continuă așa!
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado deEste un text slab spre foarte slab, d-le Dinu, în primul rând din cauza empatiei ăsteia evlavioase, apoi, din cauza expresiei, care, cel puţin aici, trădează aria restrânsă a instrumentelor lirice.
Palmele aspre (ale bunicilor, părinţilor) care frământă (aluat, zile, pământ, griji etc), la d-voastră, lut, spre marea Unire/Devenire/Învecire, apoi revenirea la realitate, cu privirea obiectivă infiptă fără milă în măsura omului - "am devenit echină" peste care, pentru un timp, s-a odihnit umbra eternităţii". Modul de obţinere a imaginilor, genitival (lutul urcuşului meu (aici, chiar dublu)/umbra eternităţii) şi lexicul aproape bucolic (adaptat ideaticii) fac şi ele argument afirmaţiei mele.
pentru textul : povară deam zîmbit cînd am citit textul acesta. nu îmi pică neaparat bine verbul „consumă” acolo. poate l-aș fi înlocuit cu sintagma „avem nevoie” - deși și asta ar introduce o anumită idee depreciativă - iar în final aș spune ”inflația poetică” și nu „recesiunea”. dar e o idee care merită revizuită. are ceva din spiritul poeticii contestatar-pacifiste.
pentru textul : Economie poetică decorecteză textul şi poate il postezi pe fragmente.
pentru textul : Destinul - Neputinţa deah, domnule Gorun, ce frumos era daca lipsea, din comentariul dvs., acel adjectiv compus din final! am incredre, totusi, ca polemica de aici va continua fara derapaje.
pentru textul : Binaritate & PoMo deLucian, nu ai idee câtă bucurie îmi aduce mie să văd că hermeneia e vie și că servește scopului pentru care a fost creată: să ajute membrilor care vor să crească. Ai prins destul de bine ideea criticii mele; mi se pare mai reușită ce-a de-a doua variantă postată (considerând prima cea postată inițial în pagină). Poate că aș mai lucra puțin la "Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului.", aș încerca să elimin cuvintele care determină fără să aducă un plus de informație poetică, de ex, dacă îmi permiți, varianta mea ar fi mult mai scurtă, ceva de genul "Câini în călduri nu recunoșteau nici după 2000 de ani lepădarea" ; în același sens, în ultimul vers al poezie aș renunța la "multe", sună bine "ne povestea liniștit ca între prieteni la o cafea". Apropos, intenționat am lăsat fără punctuație. Dacă ai să încerci să mai renunți la cuvintele în plus, la câte unele din cele de legătură, cred că ești pregătit să încerci să renunți și la punctuație. Nu e musai, cred, dar eu am încercat asta cu poezia ta și pare mai puțin încărcată, lasă cititorul să alunece mai mult cu gândul, nu-l constrânge, ci, dimpotrivă, îl pune să gândească. Creierul uman recunoaște, în versul alb, punctuația acolo unde ar trebui să fie. Nu-i nevoie, ca în proză, să accentuezi totul, parcă se cere ceva mai multă libertate. În final, un sfat pe care îl poți urma sau nu: pune celelalte variante dedesubt. Nu arată nehotărâre, ci evoluție și lucru. Așa cum spunea Alma într-un comentariu cu ceva vreme în urmă: parcă prea mulți dintre noi am uitat vremurile în care se lucra la o poezie nopți la rând...
pentru textul : Cafea divină deIn textul de fata tenta matematica nu este usor sesizabila pentru ca motivul aparent al fantasticului acapareaza ideea. Depinde foarte mult si de aspectul cantitativ al terminologiei matematice. Voi da un exemplu al Adelinei Ionescu (copy/paste de pe alt site) " Undeva, într-un Timp… (Zaruri inegale) Undeva, într-un Timp arcuit pe tãcere - un balans bicuspid între lumi indecise - în preludiu de unghi, douã drepte promise infinitului orb îi cerșesc alte sfere. Undeva, într-un Timp, timp al formelor goale, integrale de doi stau sub semn de-ndoialã, când o umbrã de con cu rotiri în spiralã, în matricea destin sapã clipe egale. Undeva, într-un Timp - veșniciei concentric - gândul unghiului drept și a cercului formã se rãsfrâng pe contur, umbra lor cuneiformã rãmânând, oarecum, într-un timp geometric. Dinspre Timpul din noi, mã privesc și încerc pas în unghi, dans în cerc, sã-nțeleg semn de doi… " in care, datorita faptului ca sunt numerosi termenii, tenta matematica devine un scop in sine. Pentru sustinerea acestei conversatii cred ca ar fi mai indicat ca si dumneavoastra sa postati in subsolul acestor comentarii niste linkuri catre comentariile facute Luminitei Suse si lui Doru Lubov de care ati amintit anterior. Ialin
pentru textul : Ȋn biblioteci fantaste deinteresant text, care imi starneste un de-ja vu! din ochiul lui Licurg va mai curge sange! in afara fiorului si a profunzimii textului, pentru ca nu este nici pe departe unul usor, as avea o mica obiectie: " vorbăria goală". nu suna deloc poetic, ai putea gasi o formulare mai adecvata, insa in rest poezia are o structura buna si transmite ceva. succes! queen.
pentru textul : Aum deeu admir perseverența ta. Din scurta mea experiență de viață pot spune că ai mai multe șanse decît cei care abandonează. Dacă perseverența este însoțită de progres (adică de schimbare). Cam ăsta e paradoxul succesului. Pe deoparte intransigență, pe de alta maleabilitate. Anyway, texte care încep cu „tîrfă viața asta” sînt handicapate din start. Pentru că formula asta este ori vers de manea (sau manelă, sau cum i s-o mai fi spunînd), ori vers pierdut undeva prin anii '40 din secolu' trecut.
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează de- „ţinută de mai bine de-o-ncredere” sună aiurea în limba română și ca formulă e o chestie optzecistă (sau poate chiar mai devreme) și care te face doar să zîmbești nostalgic, eventual.
- „arătătorul înmuiat în păcate”, ... well chestia asta m-a făcut să rîd pe înfundate. Prefer să nu îmi dau drumul la imaginație dar pe bune că sună cel puțin... bizar.
- „mă-neacă falsităţi
scrum azvârlit mai mereu
în ochii mei nefumătoarea
o pipă a păcii între duşmani de moarte
sau un trio în numele iubirii” -... am citit strofa asta și chiar dacă am făcut șpagatul cu mintea și tot nu am priceput ce a vrut să spună. Nu știu dacă a arunca bombastic cu cuvinte califică un text la ceva.
Ultima strofă este și ea bizară. După ce citești un astfel de text ai senzația că ori ai avut o cădere bruscă de tensiune ori s-a luat lumina pentru citeva minute. Și apoi te tot întrebi ce are asta cu așa zisele „cîntece violete”. Nu de alta dar ăsta pare mai degrabă un cîntec vinețiu.
Mulțumesc, Lucian, pentru filmul proiectat de tine (așa cum ai văzut tu poemul), asta e esența unui comentariu de fapt: ce se vede și cum. Mulțumesc și pentru ps. Ne mai citim! și mâine!
pentru textul : cine mă visează deVirgil ridicol e doar un singur lucru: acela ca tu cantaresti lucrurile cu dubla masura... nu poti reprosa cuiva o abatere si sa o treci cu vederea altuia... in aceasta situatie sunt Francisc si Aranca... prefer sa fiu impartial si sa nu am simpatii/antipatii... cred ca se vede de la zece leghe ca Aranca e favorizata in numele... asta nu ma intereseaza ci numai corectitudinea. Am principiile mele la care nu sunt dispus sa renunt in numele unor interese pe care nu le accept. Referitor la personalitate sunt convins ca iti trebuie un anumit nivel de inteligenta, empatie, experienta si destul de multa carte ca sa intelegi un om si apoi sa-i mai dai si sfaturi... daca tie ti se pare facil atunci inseamna ca ori nu stii despre ce vorbesti ori vrei cu orice pret sa aperi o idee sortita din start esecului. Ce e impracticabil? sa spui in regulament ca lectorii trebuie sa se refere la text si nu la persoana autorului? Mie mi se pare perfect aplicabil si de bun simt. Dupa cum ziceam si anterior si eu am gresit in acest sens dar imi doresc sa ma schimb. Tu? Vreau sa anunt public ca de astazi am renuntat la demnitatea de editor pe acest site. Multumesc lui Virgil pentru numire, colegilor mei pentru colaborare si celor care posteaza aici pentru concurs.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui desi in plus, ai citit punctul 16.6 din Regulamentul Hermeneia?
pentru textul : Concursul National de Poezie ,,ProVERS", editia a II-a deDragul meu, bănuiesc că îți dai seama că părerea asta despre clasamentul "Cele mai citite texte" rămîne doar părerea ta. Indiferent de ce consideri tu sau altcineva, acestea sînt cele mai citite texte pe Hermeneia, evident în ultimele zile. Senzația mea este că e de la sine înțeles asta. Dar sînt convins că și tu știai asta. Numai că nu ți-a picat ție bine că textul ăsta (așa nereușit în opinia ta) a ajuns atît de citit. Dar evident că asta nu e ceva ce poți controla tu. Oamenii citesc ce vor și ce le place. Asta nu înseamnă că este vorba de cele mai bune texte. Este vorba doar de un clasament de popularitate. Pur și simplu.
pentru textul : fericirea II deEvident că dimineața strănută, altfel iese un soi de șarpe. La fel, calea lactee se prelinge, deși nu mă prea împac cu verbul. Și nici cu dansul visurilor. Dar nu prea ai ce să-i faci (decât să rescrii?).
pentru textul : sephirot I deAdela, antiteza este interesanta, insa, dupa opinia mea, ai multe cuvinte pe care le-ai putea "scutura" din text. si, tot dupa opinia mea, ai putea reformula in anumite locuri. Sper sa-mi ierti indrazneala, dar mi-am permis sa-l recladesc incercand sa nu schimb nimic din arhitectura lui initiala...iata ce-a iesit: Ce aproape de cer, dar totuși departe Bei ceaiul la revărsarea zorilor, Când îngerii își schimbă tura. Porți în portofel o iconiță de aur, Deguști croissantul, uitând de cerșetorul din colț și de iconița lui murdară, Îngerul lui e prea obosit să lupte zilnic cu deșeurile pe care tu le arunci, Spui raspicat Doamne ajută, cerșetorul are îngerul mut, Il duce mândru pe umar până la mănăstirile periferiei Pe tine te doare benzina, te oboseste lumea ce ti se intinde la picioare Mătănile tale sunt hârtii fosnitoare sfințite de popi ale lui sunt ranile prin care simte acut frigul bisericii din cand in cnd sunteti foarte aproape - el iti spala parbrizul tot sperand ca i se va reflecta Dumnezeu în oglinda retrovizoare. Sa nu uit: bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
pentru textul : Dumnezeu, văzut din zgârie-nori demulti se mascheaza, se nuanteaza, cand scriu, dar tu nu faci parte din ei. sinceritatea si modul cum te mulezi pe text te uimeste si loveste ca o palma peste fata. felicitari pentru text.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului deauto-citirile nu se inregistreaza - varianta care mi s-ar parea absolut corecta si de bun simt - si noi facem valuri intr-o copaie?
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deMi-a placut poezia, in special ultimele doua versuri: "și omul amestecând cuvinte/ pe care le înțelege foarte târziu". Desi, daca era dupa mine as fi scris: "cuvinte pe care le intelegem foarte tarziu".
pentru textul : În magia câmpiei deGrea intrebarea.. Cred ca eram dupa lectura unui poem indian. Acolo oamenii sunt saraci, tot ce au de oferit sunt povesti frumoase cu printi, dansatoare misterioase si intamplari nemaipomenite. Eu cred ca individul care se ocupa cu scrisul are menirea sa ofere miraje. Iar cand ele se termina ne oferim pe noi insine , biografiile noastre, trairile si orice bataie de cord care merita a fi povestita...
pentru textul : 6 manuscrise de Anti-haiku deexcelenta, Ialin. Mi-a placut felul in care "ai incaltat" cotidianul cu ritm si rima. Tropi inediti: "De după geamul gol m-ascult... latent Mă simt un gramofon cu baterie Din discul de vinil se-aude lent- Un ac îi tatua o melodie-" "Un lift pierdut se cațără pe funii Sunt mai bătrân cu-un metru, doi de sfoară M-aș încălța cu tălpile de-afară." plus convergenta ideilor. Foarte inspirat finalul. obiectii? da, primul vers ( pe ideea asta s-a brodat foarte mult pana acum, nu-i asa?) si "Anestezia pașilor... calc unii", care mi s-a parut mai aglutinat la intreg. dar obiectiile mele sunt palide, comparativ cu valoarea ansamblului. penita, cu admiratie.
pentru textul : Desculț deerata: "in mod deosebit, prima strofa mi se pare remarcabila"
pentru textul : Voci deMarius, eu cred, totusi, ca exagerezi cu criptarea. al meu fie pacatul daca gresesc.
pentru textul : Cândva dema simt ca si cum mi-ai pune in fata o coaja de nuca si mi-ai cere sa desenes un fluier; pana la urma, il pot desena, dar nu datorita acelei coji...
...îmi cade foarte bine titlul poemului tău, Nuța. e sensibil și se pliază pe structura mea. la fel și ultimul vers are o asociere plăcută și distinsă. îmi face plăcere să te citesc și tu știi că nu îmi place să spun ce nu cred. elimină puțin, când vrei, din tropi, pe următoarele poeme... și pune-ți în valoare sensibilitatea ce se anunță tot mai frumoasă. cel puțin pentru mine. uf, ce titlu fain! cu gânduri bune, paul
pentru textul : scrisori de îmblânzit mâinile dePagini