textul nu este prost dar ori de cîte ori așează împreună „aproape aproape” sună deranjant. deci, părerea mea este că ar trebui evitată această alăturare

...Je suis dans un empressement, excusé mes erreurs, s'il vous plaît:)

Am uitat.

Da, Marian, pentru ca structura ta este de prozator. Multumesc pentru aprecieri, sunt onorata!

Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti! Cred că trebuie mai mult decât o pastişo-parodiere a stilului sorescian! Altfel, textul poate fi interesant, după ce mai meditezi la subiect şi, pe un alt drum al Damascului, te vei întoarce cu faţa spre poezie! Cu amiciţie,

Ioan J

Cuvântul "totul" poate avea mai multe semnificaţii. "totul e pustiu" normal semnifică pustietatea din sufletul meu. Următoarele două versuri se înţelege că această pustietate din suflet "ne descoperă moartea" prin faptul de a fi melancolici. Punctul e o eroare. Cratima desparte pustietatea din sufletul meu, de ceea ce se întâmpklă când eşti pustiu şi cuprins de melancoluie. Nu face altceva decât să-ţi doreşti moartea. Cât în ceea ce priveşti că am scris de trei ori acest vers este din cauza obligaţiei de a scrie ceva la subtitlu.Cu stimă Cezar.

Nostalgic, mă gândesc la acest simbol al păsărilor întâlnit la autor sub diverse forme și în alte poeme,(ca de exemplu "acolo am văzut pentru prima oară/spaima lua forma unor păsări alb-negre"); o tușă poetică misterioasă cu tente stranii de sfârșit de lume, margine de lume, ce amintesc de atmosfera lui Alfred Hitchcock și "Păsările" lui... Versurile au o intensitate lirică menită să înghită personajele în țeasta anotimpurilor până devin doar niște germeni mărunți, inutili... Nu numai finalul obținut printr-o gradație insesizabilă aproape, are forță ci și alte pasaje: "și de atunci animale bolnave ne ocupă trupurile" sau "privind la ciudatele traiectorii desenate de oameni pe străzile aproape desprinse dintr-un tablou" sau "e o toamnă prea simplă și nu știm dacă iarna asta va ninge dar pornim la drum către munți cu speranță și teamă" Ca un pictor nordic pierdut între fiordurile iluziilor, autorul decorează cadru după cadru tridimensionalul scenografic menit propriului spleen inevitabil, cronicizat în metastaza târzie a unei civilizații căreia nu-i aparține...

...si regia mă duce cu gîndul la Mel Gibson. Un scurt metraj al tristeții, al dezrădăcinării ? Liniștea, înfiorătoarea liniște, și-apoi strigătul saxofonului și atmosfera halucinantă par a precede venirea unei zeități mayașe, iubitoare de sînge. Trădarea o zeitate invizibilă, simțită, ghicită, amenințătoare și tristă vibrînd în aer printre confetti și lacrimi. O poveste tulburătoare a unui Crăciun îndepărtat. Optez pentru frumusețea sărbătorilor creștine și pentru un an viitor optimist, plin de succese, realizări și multă prosperitate. Fie ca magia sărbătorilor de iarnă să vă lumineze sufletul, să vă aducă liniște, sănătate și bucurie alături de cei dragi acum și alți mulți ani de-acum încolo! De asemenea urez membrilor comunității Hermeneia multe împliniri într-un un an nou cît se poate de fericit! Naan Lea

am zambit si am citit cu neliniste aceasta poezie. virgil vorbeste despre un adevar, lumea figurata de el este lumea transmutata si pe deplin adevarata.propune o reprezentare convingatoare a poesisului(trecerea in forma artistica a lumii reprezentate), astfel incat nu ofera posibilitatea gandirii ca ar fi neadevarat ceea ce ar vrea el sa reprezinte. apeleaza la mai multe tehnici poetice, una dintre ele fiind conventia dintre autor si cititor. incearca sa-l apropie pe acesta din urma, sa-l faca partas la actul creator pentru a nu avea posibilitatea retragerii. pare un poem explicativ. autorul se adreseaza cititorului cu incredere, dandu-i si explicatii: "cum scriu poetii in carti". observam ca autorul se detaseaza de acestia din urma. pentru a avea reprezentarea si imaginile cat mai clare, autorul prefera sa ilustreze cu exactitate locul unde se patrece naratiunea de parca ne-ar invita sa locuim acolo si sa locuim poemul insusi, ori heidegger afirma ca "esenta construirii este oferirea de locuire". poezia lui virgil este construita astfel incat te invita la lectura, la locuire. o alta tehnica este cea a trecerii de la o forma de discurs la alta: incepe metaforic, de altfel, superb versul:"atinge cu picioarele goale buzele reci ale ecoului", cu o atmosfera romantica creata de acea seara perfecta de mai si cu acea imagine din nou foarte frumoasa:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut", dupa care trece la o forma de comunicare mai directa si mai abrupta:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită/ca și cum iubirea ar trebui desființată/printr-un decret ușor desuet", iar in final aflam ca nimic din ce am citit mai sus nu are prea mare importanta: "desi la urma urmei e doar un suflet de eleva". pe undeva se poate remarca si o urma subtila de ironie:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită". nu pot sa nu revin asupra versului:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut" care are o puternica semnificatie simbolica.lupii negri au calcat peste ceva deja inceput, cladit, pe ceva creat si au reusit sa si distruga din moment ce isi usuca labele, poate chiar cu o anumita satisfactie. ideea a ceva care a fost, dar, posibil din cauza acelor lupi care pot fi reprezentarea oricarei lucru cu influente negative, a disparut se face remarcata si atunci cand vorbeste despre trecut:"povestesc cît de bine era cînd puteai să dormi/în carnea așternuturilor " mi s-a parut ca nu da prea bine moldova, podul iloaiei si trenurile de navetisti ale parisului. parca pierde din autenticitate.

scuze, nu stiam, o sa ma conformez daca o sa mai pot publica la dumneavoastra

am uitat sa multumesc aritmosei, de aceea am aplelat la un al doilea comentariu. raspunsul meu, punct cu punct, la comentariul aritmosei urmeaza imediat dupa spatiul liber in primul meu comentariu de aici, dupa ce ii multumisem persephonei. mi s-a parut o lipsa de respect sa nu multumesc si aritmosei, de aici revenirea mea de tip ..."chatist". plus ca a doua parte a comentariului meu initial aparea fara destinatar. cunosc bine regulile site-ului si incerc sa le respect. ma intreb daca acelasi lucru se intampla si in comentariul arancai. plus ca mi se pare corect sa fi spus " imi amintesc (ideile) de o alta poezie, alt cantec."

"Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea/ Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea/ De l-au prins apoi duşmanii, l-au legat şi i-au scos ochii,/ Ca dovadă de ce suflet stă în piepţii unei rochii..."
Nu?

Eu propun să încheiem aici, dar nu înainte de a reaminti, a nu știu câta oară, că acest spațiu este destinat comentariilor pe text, nu pentru a cere respect, nu pentru a implica părinții userilor, pe „agheorghesei”, urșii și altele, nu pentru a împroșca peste tot cu nori, nu pentru a exprima tot felul de frustrări. Și mai reamintesc că nimeni nu e favorizat (din câte îmi amintesc a avut și Paul contul suspendat mai demult). Poate doar tu ești prea mult tolerat.

o prelucrare incantatoate, am citit si poemul buclucas, aprecieri si acolo!