începând de la acel fiindcă cu apostrof... dar nu se lasă!
Autorul ne propune 'logica iertării', 'lumânarea vieții' nu oricum ci 'cu-n fitil prea lung' rizibil!
Efortul de a cita mai departe stupiditățile care abundă în aceste versuri îl cruț pentru o cauză mai bună.
Pesemne că Hermeneia a decăzut rău de tot dacă asemenea texte sunt pe prima pagină iar un membru, cine o fi el, ea, îi acordă și o peniță.
O peniță de grădiniță poate ar fi fost mai potrivită.
Dacă nu văd o îmbunătățire a activității editorilor pe site în sensul trimiterii spre Șantier a unor asemenea texte mă voi retrage în scurt timp ca să scăpați și de mine. Eu nu am intrat pe Hermeneia acum o veșnicie și ceva ca să citesc asemenea texte pe prima pagină.
Cred că e genul de text care te prinde fără să ştii cu ce - mijloacele artistice, substanţa, decupajul/ puzzle-ul deatic...?
Oricum, sunt nişte fragmente remarcabile aici. Şi din acest motv, nu mai spun nimic despre slashuri sau despre titlu.
pentru detalii si timpul acordat, dar chiar nu sunt de acord. In ceea ce priveste ritmul poate ca e loc de mai bine, dar rimele alea chiar nu sunt fortate, cuvintele se "aduna" unul langa altul intr-o frazare fireasca, sensul exista si nu e inconjurat de banalitate. In fine, este opinia dumneavoastra si o respect.
Da. Hai să te scot din ceață! Este vorba despre un răspuns (epopee... fără nota peiorativă, doar ca întindere :)) și foarte amuzant:""Gheorghiță a plecat însoțit de cal la tîrg." ) care m-a făcut să mă gîndesc că ar trebui să citesc pînă crăp ca să fiu eu mai sigură că nu greșesc ("Grey surprise": comentariul meu și reply-ul tău). De asta am pomenit de "obsesia" mea...sub influența răspunsului tău..."cu care" sunt de acord chiar dacă nu în totalitate...deoarece pentru orice lege există și cazuri care ies din tipar. De exemplu, pentru mine era chiar nedigerabil în contextul ăla, era ca un verde fosforescent de care te doare între ochi. De asta zic, hăt departe, poate am fobii... O să mai reflectez și ai să observi dacă a avut vreun efect în comentariile mele ce or să vină! Stai că vin! :)) Cu aceeasi prietenie, LM
io nu mă lupt cu morile de vînt. e clar. încerc în schimb să fac pace între dobitoace. la modul real, autentic şi posibil. să fie doar o duminică şi tot e ceva...într-o lume a cărei singur geniu e ura, invidia şi intoleranţa. pe care n-o pot schimba. pe care putem să o menţinem însă, în limite normale, urît de frumoasă...:)
n-am ştiut unde să îl încadrez. poate la experiment? mi se reproşa atunci că nu-i experiment. nu-i nici jurnal. e un eseu inedit. ata ete...:)
mersi fain că ai avut răbdare să-l parcurgi.
o seară faină Adilisa!
Multumesc, Marina. Am avut, marturisesc, mari retineri in a posta un astfel de text aici. Nu pot decat sa ma bucur de aceasta primire frumoasa. Ioana, ma straduiesc. Sper din tot sufletul ca aceeasi bucurie pe care o am eu cand scriu aceste poezii sa o aiba si cel care le citeste. Numai asa s-ar putea naste volumul despre care vorbesti. Multumesc mult pentru cuvintele incurajatoare.
remarc mesajul care, în ziua de azi, nu poate fi apreciat decât la modul superlativ. te felicit pentru idee și felul în care asociezi lumea poeziei cu cea a copilăriei, ceea ce merită cu prisosință o săracă peniță de aur. cu considerație, mircea nincu.
Recunosc, poemele tale, Paul, mă ajută să văd frumuseţea vieţii în gesturile ei simple si sincere...si tresar la frumosul ei oglindit în vers.
Acest poem mă face să locuiesc în el ca într-un om...Mi-a plăcut teribil partea a doua:
,,azi vreau să stăm într-un om singur
și abătut
fără să ne cunoască
doar să-i ținem de cald" Ce bine îmi vine! E în armonie perfectă cu poemul Adrianei ,,Cub de gheaţă".
În bluie winter un poem cald precum răsăritul sau miezul unui fruct ţinut în palme până la decojire. Iar canapeaua, acel loc perfect de unde se pot auzi ecouri de alb si negru. E frumos Crăciunul la tine, Paul! Si iarna. Scrie!
ca (virgula) capul tau ar fi mai bun decat al ei, din moment ce – repet citatul! – „arta seamana cu Dumnezeu”?
il folosisem in titlul comentariului precedent tocmai pentru a-ti atrage atentia asupra inadvertentei dintre aceasta idee si ultima propozitie din acest interviu.
Daca ea seamana cu Dumnezeu (mi-e greu sa admit, dar o fac de dragul dialogului si, daca vrei, de dragul maieuticii) inseamna ca ea este principiul manifestarii sale. Iar tu, artistul, esti „humusul” (nici „hommo” nu-i departe, etimologic vorbind) in care „se intipareste” cuvantul. sau culoarea, sau forma. ori cutia de rezonanta a sunetului.
A afirma ca „arta seamana cu Dumenzeu” dar ca Tu esti cel care „o face” (evident, dupa o infruptare din Palton si-o friptura bine rumenita), unde duce, oare?
(chiar, Lucifer o fi avand loc, in patria lui, pentru toata multimea „facatorilor de arta”? ca sunt din ce in ce mai numerosi, s-ar putea sa inchida si el usile...)
aaa...fireste ca admit cu draga inima ca arta trebuie sa aiba valente universale si transcendentale. vezi, m-am ferit de cuvantul „metafizice”...:), sa nu lezez privirile postmoderniste.
oare asta voiai sa spui?
Emiemi, Ecaterina Bargan, Aranca, sînt onorat să vă regăsesc aici, apreciez eleganța exprimării voastre. Referitor la formulări de genul “cu_c”, știu din capul locului că sînt și cititori care comentează acest gen de exprimări; nu consider că e un punct slab sau un punct tare și nici măcar un risc asumat. Cred că e corect să spun trag cu coada ochiului și nu- trag din coada ochiului sau prin coada ochiului, ajung la situații nefirești. O alternativă posibilă în text - “avînd coada retezată…” dar nu! Aranca, Dacă ai dorit să bagi o șopîrlă, ai reușit! Dicționarul ne pune în încurcătură pe amîndoi. Pentru că gușter(șopîrlă)- aici noțiunea gîndită de autor în text - are pluralul gușteri; însă tot cuvîntul gușter are pluralul guștere (s.n), aici cu înțelesul de gîtlej, boală la copii. Pe de altă parte, sînt termeni și expresii care, deși nu și-au găsit locul în dicționarele tradiționale, se regăsesc nestingherite în limbajul colocvial. De pildă: fugi băi guștere de aici! cu sensul - fugi de aici fraiere! sau admirativ: ce guștere mare e și ăsta! În presă găsim expresii de genul: un guștere de mahala”/”un guștere politic”. Nu trag o concluzie, încă mă întreb, cu respect!
Nu știu de ce ți s-au părut atât de agitați polițiștii lângă monumente la Acropole (eu nu a observat acest lucru m-au preocupat mai mult nuanțele înserării), oricum nu a plecat nimeni de acolo cu vreo coloană în spate...Legenda spune că în fiecare noapte se lasă o basculantă cu pietricele pe ici pe colo să își strângă tot turistul a doua zi un suvenir. Revenind la redactori, editori, moderatori etc.: nu trebuie să confunzi rolul unui editor cu cel al unui redactor; există aspecte ademănătoare dar acestea nu generează, nu trebuie să genereze confuzii. Un redactor poate pune punctul pe "i" și schimbă el un text sau discută ore în șir cu autorul; asta o poate spune mai bine cineva care a trăit în culisele unei redacții. Un editor de acest gen, virtual (ce pare de multe ori pisălog, insuportabil și arogant) mai puțin, din mai multe motive. În ceea ce mă privește, în primul rând timpul nu îi permite de multe ori acest lucru, de a trece în revistă tot ceea ce se scrie și de a le analiza în detaliu. Așa cum remarca cineva, pun de multe ori diagnosticul dar nu ofer și tratamentul. Poate dacă aș face o linie on-line, în care să analizez 24 din 24 fiecare text, mi-aș face și prieteni printre nemulțumiți. Ceea ce am îndrăznit eu să îți spun să zicem că se datorează unei experiențe de cenaclu cel puțin. Nu desființez nimic, departe de mine acest gând, din ceea ce ai scris, doar ți-am spus să revii, să refaci, să cizelezi pasaje, tu însăți, nu eu. Cât despre audiență, nu te îmbăta cu apă rece. Dacă ai transla într-un cenaclu real fenomenul ți-ai da seama singură de ce se întâmplă asta privind chipurile celor care te ascultă/citesc. Cât despre chenzine și penalizări, ei bine, nu e cazul nici la tine nici la mine. Revenind la text: lasă-l câteva zile deoparte...citește puțin din proza lui Vasile Voiculescu sau poate din Felix Aderca, sau cu totul altceva. Activează-ți ochiul critic, citește-l ca și cum l-ar fi scris altcineva și trebuie să îi dai o notă de trecere... S-ar putea să îmi dai dreptate într-o zi. Cu prietenie, Aranca.
mi-o placut, m-o distrat, mi-o devenit oarecum antipatica tipa si am jubilat la final. spre rusinea mea. apoi m-am intristat la gindul ca eu n-o sa mai pot sa-i ofer ginul ala... si chiar cred ca avea ce povesti donsuara
Pai Adriana regula e simpla, nu folosesti cuvinte cu mai multe intelesuri atunci cand nu intentionezi asta. In cazul de fata cuvantul "vanticel" derivat diminutiv din "vant" are dublul inteles de "partz" sau licentios de "basina" care in contextul acelor versuri deturneaza semnificatia lirica inspre ilaritate (cu "batranul oprit in mijlocul curtii", imaginea e tulburatoare :-)). Eu as folosi acolo "o adiere", sincer asta ar bloca orice bobadil din toate neamurile bobadilice sa mai carcoteasca Cu drag, Andu
pentru ca trebuie sa clarificam definitiv problema, andule, trebuie sa stii ca nu dau doi bani pe parerea ta. si iti spun asta sincer ca sa economisesti din timpul tau, de somn, scarpinat, whatever... sper ca am fost suficient de clar si ca nu o sa te apuce vreo epilepsie literara... and mai ai nelamuriri? adreseaza-te creierului! sper ca nu e terci si vorbesc serios! God bless you, my son. Si spor cu antologia, inspiratie etc., filantropule:)
Trebuie să recunosc că m-am uitat în DEX să văd ce înseamnă "didascalie", iar pentru faptul că am început piesa cu un dezacord grosolan, ce pot să spun .... Ăsta, da, început.
Mi-a placut tot, in afara de "scrijelit", ca imi aminteste de mine :)). Si titlul, e cumva ciudat, parca merge si nu merge cu textul. Nu stiu daca am vreun vers anume pe care sa il remarc, fara sa rup panza poemului. Cred totusi ca e: "cineva mă va lămuri în sfârșit unde ajung oamenii" PS. Lasa-te de tigari, daca vrei sa iti dau penita :)).
"se jupuiește", nu? Imaginea asta trimite dedeparte. Nu-mi place să mă gândesc la ea... Frumusețea lor, poate, e unul dintre motivele care ne mai ține pe aici. Nu știu cum e să tragi din țigară, dar uneori simțim cu toții nevoia de a inspira adânc din paradis (cred că asocierea e sugestivă pentru fumători). Cosașul cel fur, sau cosașa cea hoață deschide generos poezia, iar dansul de deasupra copacilor e ceva ce trebuie văzut. Fericitule! Vladimir traduce întotdeauna într-un limbaj secund.
chiar daca poezia pare putin incarcata de anumite imagini (nu vorbesc neaparat de balast, ci de folosirea anumitor imagini in alte poezii), nu poate sa nu surprinda originalitatea, nota personala a autorului pe care nu si-o ascunde. suntem departe de manierism (parerea mea). titlul este placut, si deja anunta cititorul avizat ca va urma un tur de forta.
Dorin, așa e. Și cred că și tu, la fel ca mine, ești convins că acea luptă trebuie să o câștigăm noi înșine. Bobadil, uite, că tot veni vorba, i-am arătat surorii mele comentariul tău și a zis: e cool! Și îi dau dreptate, pentru că e clar că numai tu poți comenta așa. Și, sincer, zâmbesc fiindcă știu mereu ce vrei să spui, cu tot cu inserturile metafizice. Despre viață! :) Virgil, mulțumesc. Am încredere că e ok, dacă tu zici asta. Paul, dacă e natural, înseamnă că e bine și mă bucur. Cu toate astea, cred că-i voi schimba ceva... practic l-am scos și dintr-un context și mi-era teamă că se va observa ceva "fisurat", deși, pe de altă parte, speram să aibă suficient înțeles de sine stătător. Merci!
Ok, am să trimit textul pe prima pagină, dar să mai dai o tură prin el, că mai sunt câteva lucruri de corectat (câteva virgule, pe alocuri, topica, " uvular sau velar" - care, pare-mi-se, înseamnă acelaşi lucru etc).
Îmi place definiţia chiştocului şi îmi pare rău de Beni.
Bun poem, iar daca e sa carcotesc putin e ca are prea multe indicatii "regizorale" aici se vede ca ai simtit nevoia de decor. Cred ca ar merge perfect pe o vizuala, parerea mea. Placut de citit, Andu
ma copleseste grija pe care o nutriti fata de viitorul meu. nu in ultimul rand, va raman profund indatorata pt faptul ca va aplecati cu o vadita condescendenta asupra unor texte de duzina. eu, ca autor de pluton, riscam pana in acest moment sa nu fiu bagata in seama.
ca orice om, imi ingadui si eu texte mai bune sau mai slabe, dupa posibilitati. daca vreti sa intrati si pe textele mele in engleza, va rog lasati-mi acolo com, in engleza.
acest text nu e bine dotat dupa cum observati dar l-am lasat sa supravietuiasca aici asa cum o putea el, cu malformatii cu tot.
ankh - e simbolul crucifixului egiptean. ca instrument initiatic, capta vibratia incantatiei dar, spre deosebire de crucifixul crestin caruia ii lipseste bucla din varf, in loc sa o raspandeasca in jur, o redirectiona energetic in corp. (dpdv grafic, seamana cu forma corpului uman) de aceea pt mine e un apanaj al rezonantei verbale (-orare).
acest text a fost un experiment si il puteti lua ca atare.
urmatorul text ce va fi postat azi vi-l dedic dvs, cu gratie sau fara.
VV
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
de comentariu.apreciez intotdeauna un sfat obiectiv. si am sa ma gindesc la ceea ce ai spus.
pentru textul : şi dacă îmblânzesc mortul...?? derara
începând de la acel fiindcă cu apostrof... dar nu se lasă!
pentru textul : Rânduri fumegânde deAutorul ne propune 'logica iertării', 'lumânarea vieții' nu oricum ci 'cu-n fitil prea lung' rizibil!
Efortul de a cita mai departe stupiditățile care abundă în aceste versuri îl cruț pentru o cauză mai bună.
Pesemne că Hermeneia a decăzut rău de tot dacă asemenea texte sunt pe prima pagină iar un membru, cine o fi el, ea, îi acordă și o peniță.
O peniță de grădiniță poate ar fi fost mai potrivită.
Dacă nu văd o îmbunătățire a activității editorilor pe site în sensul trimiterii spre Șantier a unor asemenea texte mă voi retrage în scurt timp ca să scăpați și de mine. Eu nu am intrat pe Hermeneia acum o veșnicie și ceva ca să citesc asemenea texte pe prima pagină.
Cred că e genul de text care te prinde fără să ştii cu ce - mijloacele artistice, substanţa, decupajul/ puzzle-ul deatic...?
pentru textul : and you gave me the poison/and you gave me the lullaby deOricum, sunt nişte fragmente remarcabile aici. Şi din acest motv, nu mai spun nimic despre slashuri sau despre titlu.
pentru detalii si timpul acordat, dar chiar nu sunt de acord. In ceea ce priveste ritmul poate ca e loc de mai bine, dar rimele alea chiar nu sunt fortate, cuvintele se "aduna" unul langa altul intr-o frazare fireasca, sensul exista si nu e inconjurat de banalitate. In fine, este opinia dumneavoastra si o respect.
pentru textul : viaţa deDa. Hai să te scot din ceață! Este vorba despre un răspuns (epopee... fără nota peiorativă, doar ca întindere :)) și foarte amuzant:""Gheorghiță a plecat însoțit de cal la tîrg." ) care m-a făcut să mă gîndesc că ar trebui să citesc pînă crăp ca să fiu eu mai sigură că nu greșesc ("Grey surprise": comentariul meu și reply-ul tău). De asta am pomenit de "obsesia" mea...sub influența răspunsului tău..."cu care" sunt de acord chiar dacă nu în totalitate...deoarece pentru orice lege există și cazuri care ies din tipar. De exemplu, pentru mine era chiar nedigerabil în contextul ăla, era ca un verde fosforescent de care te doare între ochi. De asta zic, hăt departe, poate am fobii... O să mai reflectez și ai să observi dacă a avut vreun efect în comentariile mele ce or să vină! Stai că vin! :)) Cu aceeasi prietenie, LM
pentru textul : psalm deio nu mă lupt cu morile de vînt. e clar. încerc în schimb să fac pace între dobitoace. la modul real, autentic şi posibil. să fie doar o duminică şi tot e ceva...într-o lume a cărei singur geniu e ura, invidia şi intoleranţa. pe care n-o pot schimba. pe care putem să o menţinem însă, în limite normale, urît de frumoasă...:)
pentru textul : Despre încredere şi antivirus den-am ştiut unde să îl încadrez. poate la experiment? mi se reproşa atunci că nu-i experiment. nu-i nici jurnal. e un eseu inedit. ata ete...:)
mersi fain că ai avut răbdare să-l parcurgi.
o seară faină Adilisa!
un gest nobil. de unde se vede că barierele religioase ori de altă natură pot fi transparente.
pentru textul : a murit steve jobs deMultumesc, Marina. Am avut, marturisesc, mari retineri in a posta un astfel de text aici. Nu pot decat sa ma bucur de aceasta primire frumoasa. Ioana, ma straduiesc. Sper din tot sufletul ca aceeasi bucurie pe care o am eu cand scriu aceste poezii sa o aiba si cel care le citeste. Numai asa s-ar putea naste volumul despre care vorbesti. Multumesc mult pentru cuvintele incurajatoare.
pentru textul : Cea mai sensibilă floare deremarc mesajul care, în ziua de azi, nu poate fi apreciat decât la modul superlativ. te felicit pentru idee și felul în care asociezi lumea poeziei cu cea a copilăriei, ceea ce merită cu prisosință o săracă peniță de aur. cu considerație, mircea nincu.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deRecunosc, poemele tale, Paul, mă ajută să văd frumuseţea vieţii în gesturile ei simple si sincere...si tresar la frumosul ei oglindit în vers.
pentru textul : sofa chess deAcest poem mă face să locuiesc în el ca într-un om...Mi-a plăcut teribil partea a doua:
,,azi vreau să stăm într-un om singur
și abătut
fără să ne cunoască
doar să-i ținem de cald" Ce bine îmi vine! E în armonie perfectă cu poemul Adrianei ,,Cub de gheaţă".
În bluie winter un poem cald precum răsăritul sau miezul unui fruct ţinut în palme până la decojire. Iar canapeaua, acel loc perfect de unde se pot auzi ecouri de alb si negru. E frumos Crăciunul la tine, Paul! Si iarna. Scrie!
ca (virgula) capul tau ar fi mai bun decat al ei, din moment ce – repet citatul! – „arta seamana cu Dumnezeu”?
il folosisem in titlul comentariului precedent tocmai pentru a-ti atrage atentia asupra inadvertentei dintre aceasta idee si ultima propozitie din acest interviu.
Daca ea seamana cu Dumnezeu (mi-e greu sa admit, dar o fac de dragul dialogului si, daca vrei, de dragul maieuticii) inseamna ca ea este principiul manifestarii sale. Iar tu, artistul, esti „humusul” (nici „hommo” nu-i departe, etimologic vorbind) in care „se intipareste” cuvantul. sau culoarea, sau forma. ori cutia de rezonanta a sunetului.
A afirma ca „arta seamana cu Dumenzeu” dar ca Tu esti cel care „o face” (evident, dupa o infruptare din Palton si-o friptura bine rumenita), unde duce, oare?
(chiar, Lucifer o fi avand loc, in patria lui, pentru toata multimea „facatorilor de arta”? ca sunt din ce in ce mai numerosi, s-ar putea sa inchida si el usile...)
aaa...fireste ca admit cu draga inima ca arta trebuie sa aiba valente universale si transcendentale. vezi, m-am ferit de cuvantul „metafizice”...:), sa nu lezez privirile postmoderniste.
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deoare asta voiai sa spui?
Felicitari! Excelenta coperta! :) Desigur ca am fi onorati sa ajungi si la Iasi cu volumul. Astept un semn pe email.
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deEmiemi, Ecaterina Bargan, Aranca, sînt onorat să vă regăsesc aici, apreciez eleganța exprimării voastre. Referitor la formulări de genul “cu_c”, știu din capul locului că sînt și cititori care comentează acest gen de exprimări; nu consider că e un punct slab sau un punct tare și nici măcar un risc asumat. Cred că e corect să spun trag cu coada ochiului și nu- trag din coada ochiului sau prin coada ochiului, ajung la situații nefirești. O alternativă posibilă în text - “avînd coada retezată…” dar nu! Aranca, Dacă ai dorit să bagi o șopîrlă, ai reușit! Dicționarul ne pune în încurcătură pe amîndoi. Pentru că gușter(șopîrlă)- aici noțiunea gîndită de autor în text - are pluralul gușteri; însă tot cuvîntul gușter are pluralul guștere (s.n), aici cu înțelesul de gîtlej, boală la copii. Pe de altă parte, sînt termeni și expresii care, deși nu și-au găsit locul în dicționarele tradiționale, se regăsesc nestingherite în limbajul colocvial. De pildă: fugi băi guștere de aici! cu sensul - fugi de aici fraiere! sau admirativ: ce guștere mare e și ăsta! În presă găsim expresii de genul: un guștere de mahala”/”un guștere politic”. Nu trag o concluzie, încă mă întreb, cu respect!
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros deNu știu de ce ți s-au părut atât de agitați polițiștii lângă monumente la Acropole (eu nu a observat acest lucru m-au preocupat mai mult nuanțele înserării), oricum nu a plecat nimeni de acolo cu vreo coloană în spate...Legenda spune că în fiecare noapte se lasă o basculantă cu pietricele pe ici pe colo să își strângă tot turistul a doua zi un suvenir. Revenind la redactori, editori, moderatori etc.: nu trebuie să confunzi rolul unui editor cu cel al unui redactor; există aspecte ademănătoare dar acestea nu generează, nu trebuie să genereze confuzii. Un redactor poate pune punctul pe "i" și schimbă el un text sau discută ore în șir cu autorul; asta o poate spune mai bine cineva care a trăit în culisele unei redacții. Un editor de acest gen, virtual (ce pare de multe ori pisălog, insuportabil și arogant) mai puțin, din mai multe motive. În ceea ce mă privește, în primul rând timpul nu îi permite de multe ori acest lucru, de a trece în revistă tot ceea ce se scrie și de a le analiza în detaliu. Așa cum remarca cineva, pun de multe ori diagnosticul dar nu ofer și tratamentul. Poate dacă aș face o linie on-line, în care să analizez 24 din 24 fiecare text, mi-aș face și prieteni printre nemulțumiți. Ceea ce am îndrăznit eu să îți spun să zicem că se datorează unei experiențe de cenaclu cel puțin. Nu desființez nimic, departe de mine acest gând, din ceea ce ai scris, doar ți-am spus să revii, să refaci, să cizelezi pasaje, tu însăți, nu eu. Cât despre audiență, nu te îmbăta cu apă rece. Dacă ai transla într-un cenaclu real fenomenul ți-ai da seama singură de ce se întâmplă asta privind chipurile celor care te ascultă/citesc. Cât despre chenzine și penalizări, ei bine, nu e cazul nici la tine nici la mine. Revenind la text: lasă-l câteva zile deoparte...citește puțin din proza lui Vasile Voiculescu sau poate din Felix Aderca, sau cu totul altceva. Activează-ți ochiul critic, citește-l ca și cum l-ar fi scris altcineva și trebuie să îi dai o notă de trecere... S-ar putea să îmi dai dreptate într-o zi. Cu prietenie, Aranca.
pentru textul : Satul din vale demi-o placut, m-o distrat, mi-o devenit oarecum antipatica tipa si am jubilat la final. spre rusinea mea. apoi m-am intristat la gindul ca eu n-o sa mai pot sa-i ofer ginul ala... si chiar cred ca avea ce povesti donsuara
pentru textul : Fata cu poveştile pe buze dedeunazi l-am folosit cu accent pe ultima silaba, mai ardeleneste...:)
daca pana si umbra!!! cu intoarceri, bineinteles:)
multam amandurora!
pentru textul : nu-i bai dePai Adriana regula e simpla, nu folosesti cuvinte cu mai multe intelesuri atunci cand nu intentionezi asta. In cazul de fata cuvantul "vanticel" derivat diminutiv din "vant" are dublul inteles de "partz" sau licentios de "basina" care in contextul acelor versuri deturneaza semnificatia lirica inspre ilaritate (cu "batranul oprit in mijlocul curtii", imaginea e tulburatoare :-)). Eu as folosi acolo "o adiere", sincer asta ar bloca orice bobadil din toate neamurile bobadilice sa mai carcoteasca Cu drag, Andu
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu depentru ca trebuie sa clarificam definitiv problema, andule, trebuie sa stii ca nu dau doi bani pe parerea ta. si iti spun asta sincer ca sa economisesti din timpul tau, de somn, scarpinat, whatever... sper ca am fost suficient de clar si ca nu o sa te apuce vreo epilepsie literara... and mai ai nelamuriri? adreseaza-te creierului! sper ca nu e terci si vorbesc serios! God bless you, my son. Si spor cu antologia, inspiratie etc., filantropule:)
pentru textul : Felicia deTrebuie să recunosc că m-am uitat în DEX să văd ce înseamnă "didascalie", iar pentru faptul că am început piesa cu un dezacord grosolan, ce pot să spun .... Ăsta, da, început.
pentru textul : Ultima dată când mai mor deMi-a placut tot, in afara de "scrijelit", ca imi aminteste de mine :)). Si titlul, e cumva ciudat, parca merge si nu merge cu textul. Nu stiu daca am vreun vers anume pe care sa il remarc, fara sa rup panza poemului. Cred totusi ca e: "cineva mă va lămuri în sfârșit unde ajung oamenii" PS. Lasa-te de tigari, daca vrei sa iti dau penita :)).
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deMulţumesc. O să mă strădui să-ţi urmez sfatul. Dar nu promit că n-o să fur meserie de pe ici de pe colea. :-)
pentru textul : Cavalerul Trac de"se jupuiește", nu? Imaginea asta trimite dedeparte. Nu-mi place să mă gândesc la ea... Frumusețea lor, poate, e unul dintre motivele care ne mai ține pe aici. Nu știu cum e să tragi din țigară, dar uneori simțim cu toții nevoia de a inspira adânc din paradis (cred că asocierea e sugestivă pentru fumători). Cosașul cel fur, sau cosașa cea hoață deschide generos poezia, iar dansul de deasupra copacilor e ceva ce trebuie văzut. Fericitule! Vladimir traduce întotdeauna într-un limbaj secund.
pentru textul : pasagera dechiar daca poezia pare putin incarcata de anumite imagini (nu vorbesc neaparat de balast, ci de folosirea anumitor imagini in alte poezii), nu poate sa nu surprinda originalitatea, nota personala a autorului pe care nu si-o ascunde. suntem departe de manierism (parerea mea). titlul este placut, si deja anunta cititorul avizat ca va urma un tur de forta.
pentru textul : Intrat în cântec deSixtus, mă bucur că îți place. Mulțumesc pentru semnul trecerii tale aici.
pentru textul : engrame debobadil, ai ceva cu mine și nu îmi dau seama... să fie dragoste oare?:))
pentru textul : intersection debine, Marina - imi cer scuze si eu pentru izbucnirea de dimineata. cred ca am nevoie de o vacanta - atata tot.
pentru textul : poveste cu nuferi deDorin, așa e. Și cred că și tu, la fel ca mine, ești convins că acea luptă trebuie să o câștigăm noi înșine. Bobadil, uite, că tot veni vorba, i-am arătat surorii mele comentariul tău și a zis: e cool! Și îi dau dreptate, pentru că e clar că numai tu poți comenta așa. Și, sincer, zâmbesc fiindcă știu mereu ce vrei să spui, cu tot cu inserturile metafizice. Despre viață! :) Virgil, mulțumesc. Am încredere că e ok, dacă tu zici asta. Paul, dacă e natural, înseamnă că e bine și mă bucur. Cu toate astea, cred că-i voi schimba ceva... practic l-am scos și dintr-un context și mi-era teamă că se va observa ceva "fisurat", deși, pe de altă parte, speram să aibă suficient înțeles de sine stătător. Merci!
pentru textul : claustro deOk, am să trimit textul pe prima pagină, dar să mai dai o tură prin el, că mai sunt câteva lucruri de corectat (câteva virgule, pe alocuri, topica, " uvular sau velar" - care, pare-mi-se, înseamnă acelaşi lucru etc).
Îmi place definiţia chiştocului şi îmi pare rău de Beni.
pentru textul : hamalul deBun poem, iar daca e sa carcotesc putin e ca are prea multe indicatii "regizorale" aici se vede ca ai simtit nevoia de decor. Cred ca ar merge perfect pe o vizuala, parerea mea. Placut de citit, Andu
pentru textul : incoruptibil dema copleseste grija pe care o nutriti fata de viitorul meu. nu in ultimul rand, va raman profund indatorata pt faptul ca va aplecati cu o vadita condescendenta asupra unor texte de duzina. eu, ca autor de pluton, riscam pana in acest moment sa nu fiu bagata in seama.
ca orice om, imi ingadui si eu texte mai bune sau mai slabe, dupa posibilitati. daca vreti sa intrati si pe textele mele in engleza, va rog lasati-mi acolo com, in engleza.
acest text nu e bine dotat dupa cum observati dar l-am lasat sa supravietuiasca aici asa cum o putea el, cu malformatii cu tot.
ankh - e simbolul crucifixului egiptean. ca instrument initiatic, capta vibratia incantatiei dar, spre deosebire de crucifixul crestin caruia ii lipseste bucla din varf, in loc sa o raspandeasca in jur, o redirectiona energetic in corp. (dpdv grafic, seamana cu forma corpului uman) de aceea pt mine e un apanaj al rezonantei verbale (-orare).
pentru textul : Cuvântul-cheie deacest text a fost un experiment si il puteti lua ca atare.
urmatorul text ce va fi postat azi vi-l dedic dvs, cu gratie sau fara.
VV
Pagini