Ce am scris aici este poezie. :-) Am plantat mai multe sensuri și probleme. Cine înțelege asta bine, cine nu iarăși bine. Mulțumesc că vă bateți capul cu experimente poetice ce par nesemnificative. Voi vedea pe parcurs ce răspunsuri se înfiripă la întrebarea "unde e textul?". Bianca, e relevant că ai adus în discuție "locul" și "dependența".
as carcoti putin pe marginea primei parti a textului, dar mi-e teama ca ne-am intinde intr-un schimb de idei strain de literatura. si nu e locul potrivit. dar pagina ta de jurnal a fost o incantare - candva, intrebasem un prieten: "pana unde poti merge cu sinceritatea in literatura?" "pana la capat", mi-a raspus. nu stiu daca ai gasit capatul, dar mi se pare ca ai fost aproape de el...:) frumos, Nicoleta.
„p/s deduc că nu vom avea cu ce vota din cămășile în care ne băgăm...”
Paul,
Dacă încerci (încercăm) să te (să ne) detaşezi (detaşăm), deşi este destul de greu pentru toată lumea de pe aici, dar şi din diasporă, lăsându-i la o parte pe liiceni, pleşueni, ciorbea(eni), diaconu(eni) – ultimele două categorii siluind limba română, chiar şi ca denumire, ca şi primele care o fac însă, chipurile mai subtil, mergând la esenţa ei - etc., sper că vei/vom putea observa că, de fapt, toată clasa politică (indiferent de coloratură şi denumire), este cea care ne-a băgat în cămaşe de forţă „ne mai având cu ce vota” (cum zici). Pentru că: dacă nu ne prezentăm la referendum vom favoriza o gaşcă (cu toată pletora de acoliţi cu interese personale veroase), iar dacă ne prezentăm, invers – altă gaşcă etc.
Cel puţin pentru mine singura soluţie este acum să privesc în linişte şi chiar cu o anumită plăcere (perversă, recunosc ) cum plăcile tectonice – înainte, în timp ce şi după marea Rebeliune de pe Kronstadt şi Anti Oedipiana Schizofrenie Capitalistă – şi-au urmat (şi îşi) urmează drumul nestingherite spre intrarea în altă dimensiune (spirituală?!) şi să agonizez râzând şi pieptănându-mă pe chelie; tot aşa, cu părul într-o parte.
Virgil, am corectat textul, deocamdată ultima variantă e aceasta: s p e c i i aer torid/ obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume turnată: blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase de pe trotuar o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice-eu și tu- la singura tipă din stație cu noi de mult timp/ așteaptă autobuzul zâmbim/ știi poezia e o vietate din asta/o specie vie /ne caută/ne ia cu asalt/ ne ocupă forțat și merge și merge și merge omidă verde- cărnoasă nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă/urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuoasă pe sub fusta mulată/ femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/o-ncearcă plânsul/am impresia că urmăresc o scenă / -ntr-un film/mai e puțin și uit că e o convenție/că trebuie să tac/ porumbeii țâșnesc/ zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
din fericire (sau din nefericire) eu am citit textul folosind, probabil, alt cod decat cel al d-lui Manolescu. Si, pentru tensiunea ce creste pana la implozia din final, las o penita.
mi-a placut mai ales ultimul vers: „să împlinești privirea, pe chipul meu uitată” l-am citit de multe ori, are o multitudine de sensuri, le-am rasucit si m-am infiorat de frumos... sfintii din tampla ta au rabdarea pietrelor, invierea poate veni oricand, caci nu exista tarziu unde este speranta...
"O clipă strivită între două picături" este o clipă eternă iar noi "ne spunem că e doar un simbol". Iată, eternitatea e astfel o "esență ascunsă" oare în noi...?
...se poate să fi trecut şi prin paleta stilsitică bacoviană. Mă bucur că ai citit, totuşi, şi de la mine :).
Paul,
...în contextul acela, "tată" e greu să nu fie folosit de două ori. De fapt, e imposibil. Ar trebui să-mi reneg tema-motor. Iar la "statuie", of, şi acolo e dificil. Pentru că prima are conotaţie (tautologică) de nemişcare (statuie între plămâni şi tâmple), iar a doua, conotaţie (paradoxală) de mişcare (statuile cu braţele deschise). Aşadar, vezi tu, la nivel de expresie, noţiunea se repetă, la nivel metaforic, nu. Aştept sugestii aici, totuşi. Mulţumesc!
Silvia,
...dacă aş spune "braţe", mi-ar dispărea elementul intenţional; voinţa statuilor. "Derularea" trebuie scindată de "bliţ" (ipostază/amintire), ea - derualrea - are caracter temporal mai lung şi cade sub incidenţa sacului de oase (moartea tatălui). Cred că trebuie păstrată. De acord, însă, că textul trebuie terminat la "ora". Acolo, am gafat prin supralicitare. De altfel, în textul zero (ciorna) nu am reluat versul. Deci, voi tăia. Mulţumesc!
Mihaela,
...Verbele sunt la voi. Dacă sunt şi cele pe care le-am ascuns, mai bine. Mulţumesc!
cailean, ca de obicei, cuvintele sunt pretexte in vederea comunicarii si dezinsingurarii. desi ai vorbit frumos - si iti multumesc- nu voi divulga "secretul" acestei noi serii. precizez ca, oarecum, aici, crucile trebuie asezate deoparte. pentru dincoace. djamal, esti pretentios ca o fata mare. te rog sa renunti cand treci pe la mine la acel "drag". sa nu rosim impreuna...
Adrian, ce dar frumos am primit!
Mulţumesc, mulţumesc...
Ai investit timp, experienţă, profesionalism, delicateţe şi toate acestea dintr-un altruism rar întâlnit. Înţeleg tot ce argumentezi cu atâta minuţiozitate. Nu am o părere prea bună despre textele mele, mai ales când le compar cu cele scrise de tine, Vlad Turburea, Adriana Lisandru, Paul Blaj, Marina Popescu, Andrei Majeri şi mulţi alţii. Când le citesc, mă întreb la ce bun să mai scriu dacă au scris alţii aşa cum eu aş fi vrut? Port în mine reminiscenţele unui veac trecut , dar simt că există şi un resort care, în curând, va produce bucurie tuturor celor care au investit şi investesc în mine. Nu scriu de mult timp. Până anul trecut ( aproape doi ani ) am scris siropos de tot...a fost un ,,exerciţiu" nefast la zeci de
poezii, dar nu mă mai scuz. Încerc să descopăr cauza.
Îţi mulţumesc din nou, Adrian. (nici vorbă de iritare....se simte cât suflet ai pus şi asta m-a atins realmente )
O mică rugăminte aş avea: dacă vrei, reia fragmnentul ,,Este evident că nu orice fapt, cum ar fi, servirea cafelei într-o dimineaţă de mai/surprinderea căderii unui măr/statul la coadă, la pâine... nu este demn de-a fi pus pe foaia veşniciei. " Nu am înţeles corectura făcută după :)
şi o încărcătură emoţională deosebite, conţinute în versurile:
"cuvintele umede tac
pe crucile azi fumurii".
dar sunt şi zone în care fluiditatea cuvintelor se pierde, uite, de ex.: "storc coji".
Doar o notă asupra primului dintre ele, care m-a impresionat prin profunzime și conotații. Amintesc de asemenea pe al doilea și pe cel din urmă.
Am înțeles ideea înșiruirii lor aici, dar e un perfect exemplu că un haiku se citește de sine stătător, cere în jurul lui un spațiu de plutire și nu agreează compania altora, chiar dacă au subiect comun, tocmai pentru atmosfera creată, care poate diferi.
Salut ! De punctele de suspensie abuzez involuntar si nu prea realizez. Si cand sunt intr-o conversatie scrisa cele mai multe fraze se termina in puncte de suspensie. Voi incerca sa renunt la obicei. Voi reduce din ele. Orice text mai poate fi lucrat, ideea e sa beneficieze si de suport in acest sens . Multumesc de trecere si comentariu. Ialin
de fiecare dată când te citesc, Dorin, am impresia că ești o variantă sofisticată a lui Emil Brumaru. râd din suflet pentru că mă surprinzi și cu o duioșie mascată ludic și cu o inteligență iremediabilă. mă înclin! as always! pentru asta las semn! atent cu gânduri bune, paul
cu aer destul cât să nu te sufoci. finalul nu prea în forţă cu excepţia ultimului paragraf.
de corectat la "Numai în pielea să nu fii" si la "N-am știut știut niciodata..."
Tincuța, primăvara aduce în fiecare dintre noi acea stare de primenire a sufletului. Salut acest comentariu al tău ca fiind primul primit de postările mele pe HERMENEIA.
Emile, am citit controversa pe care textul tau a starnit-o pe agonia si m-a bufnit rasul-plansul. Cred ca te-au cam sifonat pe acolo alde mihai gruia and such, dar daca te amesteci in laturi te manaca porcii. Acum, textul mi se pare "average" la posibilitatile tale, insa imi place ca ai consemnat acel ceva teribil care s-a petrecut, in felul tau, iar asta este demn de o plecaciune. Iar cine se crede fara de pacat literar pe aici sa arunce primul piatra! Andu
Si mie imi place, oricum un suflu nou pe aici pe care il salut cu un fel de plecaciune. Ai grija insa Ioane, sa nu te ia cumva valul ca Regulamentul pe aici, pe Hermeneia e necrutator :-) Finalul totusi e nashpa, parca ai vrut sa te scapi de poezie... ce naiba, te-ai ingrasat chiar asa de rau? Andu
Da, a fost o zi când apele de sus s-au despărțit de apele de jos, ... noi atârnăm, spânzurați, între ele. Deasemenea vezi și sensul "spânzurat pe lemn". Se cântă în Joia Mare: e o întreagă poezie acolo: "astăzi s-a spânzurat pe lemn / Cel ce a spânzurat pământul pe ape". Deci vine de departe. Mulțumesc.
Nu e nici o supărare, dragă Lucian, voi mai vizita paginile tale. Nu, nu am vrut să spun că ești nepoliticos, ci doar ce e nepoliticos să nu fiu ajutat cu o explicație, hehehe. Bine, o sa mai las comentarii, voi avea grijă să fiu mai puțin causic în ele. Și invers, accept cu plăcere comentarii critice. Cu prietenie, Marian
la forma asta de haiku, pentru ca, nu stiu... e haiku. dar am gasit un mesaj analgezic in strofa aceasta, ceva de acolo mi-a mers la suflet:)
"singur la cină -
dansatori de menuet
pe ceainicul verde"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ce am scris aici este poezie. :-) Am plantat mai multe sensuri și probleme. Cine înțelege asta bine, cine nu iarăși bine. Mulțumesc că vă bateți capul cu experimente poetice ce par nesemnificative. Voi vedea pe parcurs ce răspunsuri se înfiripă la întrebarea "unde e textul?". Bianca, e relevant că ai adus în discuție "locul" și "dependența".
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deas carcoti putin pe marginea primei parti a textului, dar mi-e teama ca ne-am intinde intr-un schimb de idei strain de literatura. si nu e locul potrivit. dar pagina ta de jurnal a fost o incantare - candva, intrebasem un prieten: "pana unde poti merge cu sinceritatea in literatura?" "pana la capat", mi-a raspus. nu stiu daca ai gasit capatul, dar mi se pare ca ai fost aproape de el...:) frumos, Nicoleta.
pentru textul : povești cu dumnezeul mă-sii dumnezeul lor dumnezeul meu cu mine și cu tine de„p/s deduc că nu vom avea cu ce vota din cămășile în care ne băgăm...”
Paul,
Dacă încerci (încercăm) să te (să ne) detaşezi (detaşăm), deşi este destul de greu pentru toată lumea de pe aici, dar şi din diasporă, lăsându-i la o parte pe liiceni, pleşueni, ciorbea(eni), diaconu(eni) – ultimele două categorii siluind limba română, chiar şi ca denumire, ca şi primele care o fac însă, chipurile mai subtil, mergând la esenţa ei - etc., sper că vei/vom putea observa că, de fapt, toată clasa politică (indiferent de coloratură şi denumire), este cea care ne-a băgat în cămaşe de forţă „ne mai având cu ce vota” (cum zici). Pentru că: dacă nu ne prezentăm la referendum vom favoriza o gaşcă (cu toată pletora de acoliţi cu interese personale veroase), iar dacă ne prezentăm, invers – altă gaşcă etc.
Cel puţin pentru mine singura soluţie este acum să privesc în linişte şi chiar cu o anumită plăcere (perversă, recunosc ) cum plăcile tectonice – înainte, în timp ce şi după marea Rebeliune de pe Kronstadt şi Anti Oedipiana Schizofrenie Capitalistă – şi-au urmat (şi îşi) urmează drumul nestingherite spre intrarea în altă dimensiune (spirituală?!) şi să agonizez râzând şi pieptănându-mă pe chelie; tot aşa, cu părul într-o parte.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deîntre simplu şi simplist.
pentru textul : Frigul detextul nu este prost. poate puţin prea lapidar. e o artă şi asta să poţi păstra echilibrul între simplu şi simplist
știu, Mariana, unde era repetiția. îți mulțumesc din nou pentru lectură, rescriere, răbdare.
pentru textul : iarna întârzie la un film derespect.
Virgil, am corectat textul, deocamdată ultima variantă e aceasta: s p e c i i aer torid/ obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume turnată: blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase de pe trotuar o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice-eu și tu- la singura tipă din stație cu noi de mult timp/ așteaptă autobuzul zâmbim/ știi poezia e o vietate din asta/o specie vie /ne caută/ne ia cu asalt/ ne ocupă forțat și merge și merge și merge omidă verde- cărnoasă nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă/urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuoasă pe sub fusta mulată/ femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/o-ncearcă plânsul/am impresia că urmăresc o scenă / -ntr-un film/mai e puțin și uit că e o convenție/că trebuie să tac/ porumbeii țâșnesc/ zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 dedin fericire (sau din nefericire) eu am citit textul folosind, probabil, alt cod decat cel al d-lui Manolescu. Si, pentru tensiunea ce creste pana la implozia din final, las o penita.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra demi-a placut mai ales ultimul vers: „să împlinești privirea, pe chipul meu uitată” l-am citit de multe ori, are o multitudine de sensuri, le-am rasucit si m-am infiorat de frumos... sfintii din tampla ta au rabdarea pietrelor, invierea poate veni oricand, caci nu exista tarziu unde este speranta...
pentru textul : Corolă răbdării de"O clipă strivită între două picături" este o clipă eternă iar noi "ne spunem că e doar un simbol". Iată, eternitatea e astfel o "esență ascunsă" oare în noi...?
pentru textul : spitalul de fluturi deEmilian, mulțumim frumos și te așteptăm la cenaclu!
pentru textul : Virtualia Nouă deMaria,
...se poate să fi trecut şi prin paleta stilsitică bacoviană. Mă bucur că ai citit, totuşi, şi de la mine :).
Paul,
...în contextul acela, "tată" e greu să nu fie folosit de două ori. De fapt, e imposibil. Ar trebui să-mi reneg tema-motor. Iar la "statuie", of, şi acolo e dificil. Pentru că prima are conotaţie (tautologică) de nemişcare (statuie între plămâni şi tâmple), iar a doua, conotaţie (paradoxală) de mişcare (statuile cu braţele deschise). Aşadar, vezi tu, la nivel de expresie, noţiunea se repetă, la nivel metaforic, nu. Aştept sugestii aici, totuşi. Mulţumesc!
Silvia,
...dacă aş spune "braţe", mi-ar dispărea elementul intenţional; voinţa statuilor. "Derularea" trebuie scindată de "bliţ" (ipostază/amintire), ea - derualrea - are caracter temporal mai lung şi cade sub incidenţa sacului de oase (moartea tatălui). Cred că trebuie păstrată. De acord, însă, că textul trebuie terminat la "ora". Acolo, am gafat prin supralicitare. De altfel, în textul zero (ciorna) nu am reluat versul. Deci, voi tăia. Mulţumesc!
Mihaela,
...Verbele sunt la voi. Dacă sunt şi cele pe care le-am ascuns, mai bine. Mulţumesc!
pentru textul : De-a singurul decailean, ca de obicei, cuvintele sunt pretexte in vederea comunicarii si dezinsingurarii. desi ai vorbit frumos - si iti multumesc- nu voi divulga "secretul" acestei noi serii. precizez ca, oarecum, aici, crucile trebuie asezate deoparte. pentru dincoace. djamal, esti pretentios ca o fata mare. te rog sa renunti cand treci pe la mine la acel "drag". sa nu rosim impreuna...
pentru textul : urâții deAdrian, ce dar frumos am primit!
Mulţumesc, mulţumesc...
Ai investit timp, experienţă, profesionalism, delicateţe şi toate acestea dintr-un altruism rar întâlnit. Înţeleg tot ce argumentezi cu atâta minuţiozitate. Nu am o părere prea bună despre textele mele, mai ales când le compar cu cele scrise de tine, Vlad Turburea, Adriana Lisandru, Paul Blaj, Marina Popescu, Andrei Majeri şi mulţi alţii. Când le citesc, mă întreb la ce bun să mai scriu dacă au scris alţii aşa cum eu aş fi vrut? Port în mine reminiscenţele unui veac trecut , dar simt că există şi un resort care, în curând, va produce bucurie tuturor celor care au investit şi investesc în mine. Nu scriu de mult timp. Până anul trecut ( aproape doi ani ) am scris siropos de tot...a fost un ,,exerciţiu" nefast la zeci de
poezii, dar nu mă mai scuz. Încerc să descopăr cauza.
Îţi mulţumesc din nou, Adrian. (nici vorbă de iritare....se simte cât suflet ai pus şi asta m-a atins realmente )
O mică rugăminte aş avea: dacă vrei, reia fragmnentul ,,Este evident că nu orice fapt, cum ar fi, servirea cafelei într-o dimineaţă de mai/surprinderea căderii unui măr/statul la coadă, la pâine... nu este demn de-a fi pus pe foaia veşniciei. " Nu am înţeles corectura făcută după :)
Cu preţuire, Mariana
pentru textul : Mai singură... deFelicitări premiaţilor dar şi redactorilor revistei pentru promovare.
Cu drag
pentru textul : Premiile revistei sibiene "Cenaclul de la Păltiniş" deşi o încărcătură emoţională deosebite, conţinute în versurile:
"cuvintele umede tac
pe crucile azi fumurii".
dar sunt şi zone în care fluiditatea cuvintelor se pierde, uite, de ex.: "storc coji".
cu intenţii bune,
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 de...
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 delet them pass
I'm worth everything you are
and a sunset
...
multumesc...
pentru textul : travaliu denu vad diacritice lipsa
pentru textul : Dilemă divină deGata, am mai modificat. Tablourile intermediare le-am pastrat. De la ideea lor a pornit poemul.
pentru textul : Drumul poeților deDoar o notă asupra primului dintre ele, care m-a impresionat prin profunzime și conotații. Amintesc de asemenea pe al doilea și pe cel din urmă.
Am înțeles ideea înșiruirii lor aici, dar e un perfect exemplu că un haiku se citește de sine stătător, cere în jurul lui un spațiu de plutire și nu agreează compania altora, chiar dacă au subiect comun, tocmai pentru atmosfera creată, care poate diferi.
pentru textul : Postul Mare deSalut ! De punctele de suspensie abuzez involuntar si nu prea realizez. Si cand sunt intr-o conversatie scrisa cele mai multe fraze se termina in puncte de suspensie. Voi incerca sa renunt la obicei. Voi reduce din ele. Orice text mai poate fi lucrat, ideea e sa beneficieze si de suport in acest sens . Multumesc de trecere si comentariu. Ialin
pentru textul : Desculț denu crezi ca decizia cu privire la ce este mai bine cu privire la un text apartine autorului?
pentru textul : racing live dede fiecare dată când te citesc, Dorin, am impresia că ești o variantă sofisticată a lui Emil Brumaru. râd din suflet pentru că mă surprinzi și cu o duioșie mascată ludic și cu o inteligență iremediabilă. mă înclin! as always! pentru asta las semn! atent cu gânduri bune, paul
pentru textul : Uuunu, dooooi, tei! decu aer destul cât să nu te sufoci. finalul nu prea în forţă cu excepţia ultimului paragraf.
pentru textul : how fast we grow dede corectat la "Numai în pielea să nu fii" si la "N-am știut știut niciodata..."
Tincuța, primăvara aduce în fiecare dintre noi acea stare de primenire a sufletului. Salut acest comentariu al tău ca fiind primul primit de postările mele pe HERMENEIA.
pentru textul : Ghiocelul și vântul deEmile, am citit controversa pe care textul tau a starnit-o pe agonia si m-a bufnit rasul-plansul. Cred ca te-au cam sifonat pe acolo alde mihai gruia and such, dar daca te amesteci in laturi te manaca porcii. Acum, textul mi se pare "average" la posibilitatile tale, insa imi place ca ai consemnat acel ceva teribil care s-a petrecut, in felul tau, iar asta este demn de o plecaciune. Iar cine se crede fara de pacat literar pe aici sa arunce primul piatra! Andu
pentru textul : rage deSi mie imi place, oricum un suflu nou pe aici pe care il salut cu un fel de plecaciune. Ai grija insa Ioane, sa nu te ia cumva valul ca Regulamentul pe aici, pe Hermeneia e necrutator :-) Finalul totusi e nashpa, parca ai vrut sa te scapi de poezie... ce naiba, te-ai ingrasat chiar asa de rau? Andu
pentru textul : pe ruta lu' 365 deDa, a fost o zi când apele de sus s-au despărțit de apele de jos, ... noi atârnăm, spânzurați, între ele. Deasemenea vezi și sensul "spânzurat pe lemn". Se cântă în Joia Mare: e o întreagă poezie acolo: "astăzi s-a spânzurat pe lemn / Cel ce a spânzurat pământul pe ape". Deci vine de departe. Mulțumesc.
pentru textul : Despre pom deNu e nici o supărare, dragă Lucian, voi mai vizita paginile tale. Nu, nu am vrut să spun că ești nepoliticos, ci doar ce e nepoliticos să nu fiu ajutat cu o explicație, hehehe. Bine, o sa mai las comentarii, voi avea grijă să fiu mai puțin causic în ele. Și invers, accept cu plăcere comentarii critice. Cu prietenie, Marian
pentru textul : La capăt de drum dela forma asta de haiku, pentru ca, nu stiu... e haiku. dar am gasit un mesaj analgezic in strofa aceasta, ceva de acolo mi-a mers la suflet:)
pentru textul : Haiku de"singur la cină -
dansatori de menuet
pe ceainicul verde"
Pagini