Nu am zis că ai dat "chix", ci doar am enumerat și sugerat ce mai e de lucru (mi-am permis asta în cadrul unui comentariu critic). Acum am văzut cele 5 personaje, fiecare strofă e un fel de monolog și un povestitor care spune "nu voi mai scrie niciodată", ca un fel de leitmotiv. Și mă întreb (și te întreb) oare de ce nu am văzut asta de la prima citire? (Fereastra e una virtuală.) Poezia nu trebuie să aibă o anume conduită, din contra, autorul trebuie să încerce să fie original. Ce am spus nu ține de poezie, ci de psihologie (de perceperea subconștientă a cuvintelor).
Emilian, ai dreptate, zborul spre oriunde, chiar si spre interior. Un Paris interior. :) Sau poate altceva. Si daca am reusit sa fac pe fiecare dintre cititorii mei sa isi imagineze Parisul interior, atunci e bine. E bine pentru mine, ca inca mai pot zbura, prin poezie. Multumesc pentru penita, sunt onorata!
mă intrigă puțin chitara electronică. eu știam că se cheamă electrică, dar... pînă una-alta, ia-ți una "rece". și toate englezismele - dar știu că nu te zgîrcești la ele! "punctul" moțaie pe canapea. ce zici de un "și de la capăt"? de la altul, adică!
nicodeme, in sfarsit un text pre inima mea! Plato raspunde la apelul NATO, parintii sunt rastigniti in cazarma mintii, ideile....pravila....cararea...zebra...Doamne, am ametit! stai asa s-o iau cu incetisorul. am incredere in suprematia iluminista a ratiunii (la care si dumneata faci un apel, asa, subtil de tot) si sunt sigur ca daca am sa depun un anume efort, voi sparge codul lui... nicodem. adica, spune cu sarg strofa a 1...2....3...4, asa, 4, spune ca poetul, necajit de NATO (ca oricum lupta pentru petrol nu pentru libertatea oamenilor, carevasazica, n-o are), s-a strecurat pe langa Platon (al carui N final s-a topit miraculos in dictia anglo-saxona a gandirii prometeicului autor), si-a rastignit parintii (o chestie corect politic; parintii mereu sunt autoritari, ei nu inteleg sa fie prietenii relaxati ai odraslelor. de unde si predictibila vendeta) si ratiunea aceasta umanista, scapata de pravila (nicodeme, tin sa-ti reamintesc ca Pravila a fost data de Sf Parinti, adica au lucrat ceva specialisti la ea si ca a avut un rol esential in cultura si civilizatia rasariteana, atasata de Traditie.), numai ca sa intalneasca Credinta, Iubirea si (surprizaaa!!!) Nemurirea. pana aici totul e logic. de-a dreptul firesc. mai departe: in strofa 4 de la urma, eul liric e rupt de satrele minciunii, a naibii de rele, cu precadere in Romania, dar si pe alte meleaguri transatlantice, unde unii fac si ei ce pot sa traiasca mai bine, ba mai mult, fac si situri literare, ca sa ne mearga si noua,de acasa, mai bine, iar altii, scriu pe ele, ca oricum totul e pe gratis si merita. inchid paranteza. Golgota este impresionanta pana la lacrimi in poezie (ca in realitate a fost o situatie cam nasoala si cam trista. apoi, ca intr-un film de suspans, totul s-a rasturnat si golgota a devenit simbol bun de pus la inema, de dat cu ea prin poezii, in fine, de predicat cu mult folos despre ea si despre ce inseamna pentru noi, cei de azi. dar si pentru altii, ca, si asta e pe gratis, si lumea se-nghesuie.) pe final vine insusi Logosul in trup de huma ca sa ne aprinda un rug potent. acuma ar fi o problema: ori Logosul a mai fost de atatea si atatea ori in huma (dovada ca poetii, ei, de neamul lor, au scris mereu despre asta. si nici acum nu inceteaza), ori nu a fost niciodata in trup de huma si acum aflam si noi cum au stat lucrurile de fapt. ca masonii sunt de vina, si evreii, ei au falsificat istoria si evangheliile (precum spune si filmul Zeitgeist). urmeaza cioburile mintii si suvoiul de pace calma, porumbelul dragostei si psalmul. pfffiu! ce bine ca totuil se termina cu bine! cinste tie nicodeme, ai scris un poem pe inima mea. care mereu bate deodata cu inima Hermeneii, desi ea, sucita faptura, nicicand n-ar recunoaste.
Frumos poem, desi mi se pare ca din cand in cand vrea sa dea pe dinafara. De fapt da pe dinafara, nu-i aung marginile: inceputul rotund nu-mi place si la iad parca m-as mai gandi, dar in economia textului, simplitatea si curatenia lui, iadul s-ar mentine. Tocmai de aceasta-mi place, e aproape firesc, e si viu si timid.
Marian, mie finalul mi-a placut, insa mi se pare ca repetitia lui "cu" este deranjanta. Vezi si tu: "cu crengile, cu norii, cu moartea?// Cu ochii umezi..." iar expresia "ploaia de frunze îngălbenite" este prea comuna, aproape scolareasca, nu te supara. trebuie gasit altceva acolo. In poeziile scurte, asemenea imperfectiuni sunt extrem de evidente.
Dialogăm și asta e bine. Dar să nu mai vorbim despre textul meu sub cel al Profetului. Totuși, trebuie să menționez faptul că el este extras din cel de-al treilea volum al meu, "Tablou cotidian", din 1983. Ceea ce poate explica eventualele elemente transferate (ca s-o luăm în glumă) de la mine la optzeciști. Întrucât ei le-au impus ca atare, s-a ajuns că se creadă că eu (și alți câțiva, aflați în situația mea) i-am imitat pe ei. Așa s-a întâmplat, în celălalt veac, al XIX-lea, și cu Samson Bodnărescu, care scria foarte eminescian înaintea lui Eminescu (v. cele două texte pe care i le citează Maiorescu în "Cercetarea critică..."), ajungând să se transforme din imitat în imitator. Singura diferență ar fi că Eminescu avea geniu, iar optzeciștii au avut număr (și un mentor care i-a propulsat, lăsându-i, însă, de curând, în istoria sa literară, să-i cam scape din brațe). Ne mai citim, mai vorbim. Cu simpatie, Tudor
Dragă Bot
Am reacționat vehement pentru că, fiind eu un membru vechi Hermeneia, am considerat (și uite că nu am greșit) că acest text al tău trebuia trimis din prima la Santier, iar faptul că a apărut în pagina principală a fost doar o scăpare a Consiliului datorată unor cauze care nu legătură cu textul.
Tot așa, fiind eu un membru vechi Hermeneia, îmi place acest site, îmi place atmosfera lui care respiră literar, și cu orice risc, mi-o doresc la fel pentru următorii o sută de ani.
Iar asta nu se poate face dacă texte precum acesta al tău trec de cenzura site-ului.
Textul tău Bot nu poate face obiectul niciunei critici.
Orasul, nu cartierul, pentru ca acolo ai nevoie de doar 3 silabe. Asculta ritmul interior. Mie ultimul vers mi se pare doar smecher. Finalul e cautat, ca si titlul, insa textul, in ansamblu, emotioneaza.
da, doamnă, egalizator, pt. că aici suntem egali. nu mă interesează cât şi anume purtaţi la pantofi.
ici suntem EGALI ! Dv., subiectiv, aveţi pretenţia că sunteţi insultată, eu, în subiectivismul meu, asemeni.
îmi pare rău de un singur fapt: că am pierdut un timp pe care,poate, îl puteam folosi mult mai bine. nu ştiu ce va căşunat atât de mult, eu vă spun, săru-mâna, şi vă doresc, din inimă, să fiţi fericită !
Intr-o simbolistica a mortii, 'betia cu formol' e o formulare ce da fiori reci. Intreaga poezie da senzatia de sfarsire, de sfasiere si de compromis intr-o iubire ce s-a stins de mult. Versurile se leaga in mod armonios chiar daca nu intotdeauna cuvintele vibreaza in mod placut in inima cititorului.
Danutza, în Regulamentul site-ului Hermeneia se precizează: "14. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 14.6. să nu mai fie publicat pe un alt site literar timp de două luni de la data publicării pe Hermeneia.com." Acest text a fost publicat azi pe un alt site de literatură. Te rog să iei măsurile necesare pentru a rezolva problema. Mulțumesc pentru înțelegere.
Marina, incantata de apreciere, dar mai ca-mi vine sa rad citind calificativul "mai elaborat stilistic"...fiindca textul acesta a fost scris dintr-o rasuflare (de unde si sincopele de respiratie poetica pe care le-ai sesizat). E bine insa ca a placut si asa. Sa insemne ca ar trebui sa am mai multa incredere in instinctul meu...poetic? :) multumesc pentru lectura si comentariu, Adriana
ar mai putea fi eliminate şi alte părţi, consider, însă, că fiecare are un minim de relevanţă în context. Luca, mulţumesc pentru "îndrăzneala" pertinentă.
Nu mi-a plăcut niciodată să spun aibă, datorită a ceea ce rezultă la negație :) Nu am vrut să intri în amănunte juridice mai mult decît situația dată îmi cerea pentru a -mi exprima un punct de vedere. Astfel, nu intenționez acum să intru în polemică în ceea ce privește nulitatea absolută și nulitatea relativă. Cît despre libertate, aceasta nu trebuie prost înțeleasă. Părerea mea este că acea clauză impusă editorilor este neleală nu numai față de ei cît și față de proprietarii site-urilor pe care, în virtutea libertății de a se folosi de dreptul de proprietate asupra creației lor, autorii doresc să ăși publice textele. Atăta timp cît nu s-a stabilit o reciprocitate între proprietarii site-urilor respective aceștia nu pot fi obligați să admită folosirea denumirii altui site literar pe pagina lor. Alta este situația cînd se admite reciprocitatea, adică dl. Dan Mihuț să aiVă dreptul de a folosi pe site-ul Agonia.ro titulatura: editor Agonia.ro și Hermeneia. com, titulatură pe care o merită. Nu văd de ce nu ar fi la fel de mîndru de faptul că este editor al mai multor site-uri cu sau fără pretenții elitiste. Constantin Noica a fost adept al elitismului și al naționalismului și aceasta nu l-a împiedicat să fie un mare Român. Cît privește posibilitatea unei negocieri și a unei colaborări cu dl. Radu Herinean, eu nu cred că aceasta trebuie din capul locului exclusă. Am deplină încredere în capacitatea domniei sale de a privi lucrurile în perspectivă.
Postez în subsol penultima variantă a acestui text, urmând să public mai sus varianta revizuită.
Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzaţie vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coşmar neînvins:
În inima nopţii,la mine în piept,
cei doi fraţi siamezi se încleștează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.
Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici în grabă din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopţile de noiembrie.
Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniştesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează singurătatea fratelui său îndoliat
să-și zidească infarctul într-o inimă neagră
pe albul foilor de hârtie.
Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleştează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…
Tu te trezești zilnic din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar, de neînvins, care
se scrie sub mâna mea chiar acum singur pe sine.
Aștept în continuare un feedback constructiv pe text.
Text cu iz de melancolie, cred ca inteleg de ce. Imi plac foarte mult imaginile. Putin ironic pe alocuri. Incheierea mie personal mi-a intrat la inima:). Hmm...presimit ca o voi reciti peste vreo cateva luni ca sa-mi definesc anumite trairi:)).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, face ordine în noi, ne aşază la loc gândurile răvăşite ... mulţumesc Otilia de trecere şi de semn!
pentru textul : meditaţie în umbra unei dimineţi deNu am zis că ai dat "chix", ci doar am enumerat și sugerat ce mai e de lucru (mi-am permis asta în cadrul unui comentariu critic). Acum am văzut cele 5 personaje, fiecare strofă e un fel de monolog și un povestitor care spune "nu voi mai scrie niciodată", ca un fel de leitmotiv. Și mă întreb (și te întreb) oare de ce nu am văzut asta de la prima citire? (Fereastra e una virtuală.) Poezia nu trebuie să aibă o anume conduită, din contra, autorul trebuie să încerce să fie original. Ce am spus nu ține de poezie, ci de psihologie (de perceperea subconștientă a cuvintelor).
pentru textul : Cuvinte în repetiție deVa multumesc pentru popasul vostru si comentarii. Nu mai am diacritice la calculator...
pentru textul : Ajun de mare cu zmeu deun experiment interesant, desi ideea nu e noua. placut ar fi sa vedem continuarea bine v-am regasit!
pentru textul : efigia edenului eretic deIl y avait une fois une petite princesse, Daniela. Bonjour aux Ailes.
pentru textul : Définition deOttilia , :)
Lol, cum zic americanii.
pentru textul : joacă de rime deEmilian, ai dreptate, zborul spre oriunde, chiar si spre interior. Un Paris interior. :) Sau poate altceva. Si daca am reusit sa fac pe fiecare dintre cititorii mei sa isi imagineze Parisul interior, atunci e bine. E bine pentru mine, ca inca mai pot zbura, prin poezie. Multumesc pentru penita, sunt onorata!
pentru textul : și eu te iubesc demă intrigă puțin chitara electronică. eu știam că se cheamă electrică, dar... pînă una-alta, ia-ți una "rece". și toate englezismele - dar știu că nu te zgîrcești la ele! "punctul" moțaie pe canapea. ce zici de un "și de la capăt"? de la altul, adică!
pentru textul : "try walking in my shoes" denicodeme, in sfarsit un text pre inima mea! Plato raspunde la apelul NATO, parintii sunt rastigniti in cazarma mintii, ideile....pravila....cararea...zebra...Doamne, am ametit! stai asa s-o iau cu incetisorul. am incredere in suprematia iluminista a ratiunii (la care si dumneata faci un apel, asa, subtil de tot) si sunt sigur ca daca am sa depun un anume efort, voi sparge codul lui... nicodem. adica, spune cu sarg strofa a 1...2....3...4, asa, 4, spune ca poetul, necajit de NATO (ca oricum lupta pentru petrol nu pentru libertatea oamenilor, carevasazica, n-o are), s-a strecurat pe langa Platon (al carui N final s-a topit miraculos in dictia anglo-saxona a gandirii prometeicului autor), si-a rastignit parintii (o chestie corect politic; parintii mereu sunt autoritari, ei nu inteleg sa fie prietenii relaxati ai odraslelor. de unde si predictibila vendeta) si ratiunea aceasta umanista, scapata de pravila (nicodeme, tin sa-ti reamintesc ca Pravila a fost data de Sf Parinti, adica au lucrat ceva specialisti la ea si ca a avut un rol esential in cultura si civilizatia rasariteana, atasata de Traditie.), numai ca sa intalneasca Credinta, Iubirea si (surprizaaa!!!) Nemurirea. pana aici totul e logic. de-a dreptul firesc. mai departe: in strofa 4 de la urma, eul liric e rupt de satrele minciunii, a naibii de rele, cu precadere in Romania, dar si pe alte meleaguri transatlantice, unde unii fac si ei ce pot sa traiasca mai bine, ba mai mult, fac si situri literare, ca sa ne mearga si noua,de acasa, mai bine, iar altii, scriu pe ele, ca oricum totul e pe gratis si merita. inchid paranteza. Golgota este impresionanta pana la lacrimi in poezie (ca in realitate a fost o situatie cam nasoala si cam trista. apoi, ca intr-un film de suspans, totul s-a rasturnat si golgota a devenit simbol bun de pus la inema, de dat cu ea prin poezii, in fine, de predicat cu mult folos despre ea si despre ce inseamna pentru noi, cei de azi. dar si pentru altii, ca, si asta e pe gratis, si lumea se-nghesuie.) pe final vine insusi Logosul in trup de huma ca sa ne aprinda un rug potent. acuma ar fi o problema: ori Logosul a mai fost de atatea si atatea ori in huma (dovada ca poetii, ei, de neamul lor, au scris mereu despre asta. si nici acum nu inceteaza), ori nu a fost niciodata in trup de huma si acum aflam si noi cum au stat lucrurile de fapt. ca masonii sunt de vina, si evreii, ei au falsificat istoria si evangheliile (precum spune si filmul Zeitgeist). urmeaza cioburile mintii si suvoiul de pace calma, porumbelul dragostei si psalmul. pfffiu! ce bine ca totuil se termina cu bine! cinste tie nicodeme, ai scris un poem pe inima mea. care mereu bate deodata cu inima Hermeneii, desi ea, sucita faptura, nicicand n-ar recunoaste.
pentru textul : Curgând din ieri, prin astăzi, către mâine deo prelucrare incantatoate, am citit si poemul buclucas, aprecieri si acolo!
pentru textul : autumn sîc deFrumos poem, desi mi se pare ca din cand in cand vrea sa dea pe dinafara. De fapt da pe dinafara, nu-i aung marginile: inceputul rotund nu-mi place si la iad parca m-as mai gandi, dar in economia textului, simplitatea si curatenia lui, iadul s-ar mentine. Tocmai de aceasta-mi place, e aproape firesc, e si viu si timid.
pentru textul : in illo tempore deMarian, mie finalul mi-a placut, insa mi se pare ca repetitia lui "cu" este deranjanta. Vezi si tu: "cu crengile, cu norii, cu moartea?// Cu ochii umezi..." iar expresia "ploaia de frunze îngălbenite" este prea comuna, aproape scolareasca, nu te supara. trebuie gasit altceva acolo. In poeziile scurte, asemenea imperfectiuni sunt extrem de evidente.
pentru textul : Într-un târziu deDialogăm și asta e bine. Dar să nu mai vorbim despre textul meu sub cel al Profetului. Totuși, trebuie să menționez faptul că el este extras din cel de-al treilea volum al meu, "Tablou cotidian", din 1983. Ceea ce poate explica eventualele elemente transferate (ca s-o luăm în glumă) de la mine la optzeciști. Întrucât ei le-au impus ca atare, s-a ajuns că se creadă că eu (și alți câțiva, aflați în situația mea) i-am imitat pe ei. Așa s-a întâmplat, în celălalt veac, al XIX-lea, și cu Samson Bodnărescu, care scria foarte eminescian înaintea lui Eminescu (v. cele două texte pe care i le citează Maiorescu în "Cercetarea critică..."), ajungând să se transforme din imitat în imitator. Singura diferență ar fi că Eminescu avea geniu, iar optzeciștii au avut număr (și un mentor care i-a propulsat, lăsându-i, însă, de curând, în istoria sa literară, să-i cam scape din brațe). Ne mai citim, mai vorbim. Cu simpatie, Tudor
pentru textul : Scrisoare deDragă Bot
pentru textul : Bățos. deAm reacționat vehement pentru că, fiind eu un membru vechi Hermeneia, am considerat (și uite că nu am greșit) că acest text al tău trebuia trimis din prima la Santier, iar faptul că a apărut în pagina principală a fost doar o scăpare a Consiliului datorată unor cauze care nu legătură cu textul.
Tot așa, fiind eu un membru vechi Hermeneia, îmi place acest site, îmi place atmosfera lui care respiră literar, și cu orice risc, mi-o doresc la fel pentru următorii o sută de ani.
Iar asta nu se poate face dacă texte precum acesta al tău trec de cenzura site-ului.
Textul tău Bot nu poate face obiectul niciunei critici.
Orasul, nu cartierul, pentru ca acolo ai nevoie de doar 3 silabe. Asculta ritmul interior. Mie ultimul vers mi se pare doar smecher. Finalul e cautat, ca si titlul, insa textul, in ansamblu, emotioneaza.
pentru textul : văd cireși de smoală deIat-o!
pentru textul : prospecții seismice deda, doamnă, egalizator, pt. că aici suntem egali. nu mă interesează cât şi anume purtaţi la pantofi.
ici suntem EGALI ! Dv., subiectiv, aveţi pretenţia că sunteţi insultată, eu, în subiectivismul meu, asemeni.
îmi pare rău de un singur fapt: că am pierdut un timp pe care,poate, îl puteam folosi mult mai bine. nu ştiu ce va căşunat atât de mult, eu vă spun, săru-mâna, şi vă doresc, din inimă, să fiţi fericită !
P.S. vă rog, nu interpretaţi, o spun din inimă !
pentru textul : go fishing deAlma, e chiar asa urata? Mai multe penite negre? Brrr... morbid. Ca bietul Dumitru Aalizeei, mai bine o zmeura. Multzam de deprecieri :-) Andu
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși deAm uitat un semn de-ntrebare după "De ce nu puneti mâna să scrieti proza d-voastră"...
pentru textul : Isus vs. Radet deIntr-o simbolistica a mortii, 'betia cu formol' e o formulare ce da fiori reci. Intreaga poezie da senzatia de sfarsire, de sfasiere si de compromis intr-o iubire ce s-a stins de mult. Versurile se leaga in mod armonios chiar daca nu intotdeauna cuvintele vibreaza in mod placut in inima cititorului.
pentru textul : Draperii roșii deDanutza, în Regulamentul site-ului Hermeneia se precizează: "14. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 14.6. să nu mai fie publicat pe un alt site literar timp de două luni de la data publicării pe Hermeneia.com." Acest text a fost publicat azi pe un alt site de literatură. Te rog să iei măsurile necesare pentru a rezolva problema. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : misterul lui Hades deMarina, incantata de apreciere, dar mai ca-mi vine sa rad citind calificativul "mai elaborat stilistic"...fiindca textul acesta a fost scris dintr-o rasuflare (de unde si sincopele de respiratie poetica pe care le-ai sesizat). E bine insa ca a placut si asa. Sa insemne ca ar trebui sa am mai multa incredere in instinctul meu...poetic? :) multumesc pentru lectura si comentariu, Adriana
pentru textul : Poem care s-ar fi scris altfel deCristina,
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas demultumesc ca mi-ai venit in ajutor cu postarea copertii, un gest de mare noblete!
Unora știu că le place acest tip de poezie. Dar fără "diferența de potențial" aia, că sună urât. Pe la mijloc e chiar binișor scrisă.
pentru textul : Pandora dear mai putea fi eliminate şi alte părţi, consider, însă, că fiecare are un minim de relevanţă în context. Luca, mulţumesc pentru "îndrăzneala" pertinentă.
pentru textul : locul în care m-am întâmplat dee vizibil:)
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri deNu mi-a plăcut niciodată să spun aibă, datorită a ceea ce rezultă la negație :) Nu am vrut să intri în amănunte juridice mai mult decît situația dată îmi cerea pentru a -mi exprima un punct de vedere. Astfel, nu intenționez acum să intru în polemică în ceea ce privește nulitatea absolută și nulitatea relativă. Cît despre libertate, aceasta nu trebuie prost înțeleasă. Părerea mea este că acea clauză impusă editorilor este neleală nu numai față de ei cît și față de proprietarii site-urilor pe care, în virtutea libertății de a se folosi de dreptul de proprietate asupra creației lor, autorii doresc să ăși publice textele. Atăta timp cît nu s-a stabilit o reciprocitate între proprietarii site-urilor respective aceștia nu pot fi obligați să admită folosirea denumirii altui site literar pe pagina lor. Alta este situația cînd se admite reciprocitatea, adică dl. Dan Mihuț să aiVă dreptul de a folosi pe site-ul Agonia.ro titulatura: editor Agonia.ro și Hermeneia. com, titulatură pe care o merită. Nu văd de ce nu ar fi la fel de mîndru de faptul că este editor al mai multor site-uri cu sau fără pretenții elitiste. Constantin Noica a fost adept al elitismului și al naționalismului și aceasta nu l-a împiedicat să fie un mare Român. Cît privește posibilitatea unei negocieri și a unei colaborări cu dl. Radu Herinean, eu nu cred că aceasta trebuie din capul locului exclusă. Am deplină încredere în capacitatea domniei sale de a privi lucrurile în perspectivă.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deești simpatic!
pentru textul : iarna întârzie la un film deLa mulți ani!
Postez în subsol penultima variantă a acestui text, urmând să public mai sus varianta revizuită.
Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzaţie vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coşmar neînvins:
În inima nopţii,la mine în piept,
cei doi fraţi siamezi se încleștează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.
Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici în grabă din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopţile de noiembrie.
Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniştesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează singurătatea fratelui său îndoliat
să-și zidească infarctul într-o inimă neagră
pe albul foilor de hârtie.
Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleştează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…
Tu te trezești zilnic din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar, de neînvins, care
se scrie sub mâna mea chiar acum singur pe sine.
Aștept în continuare un feedback constructiv pe text.
Eugen.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor(II) deText cu iz de melancolie, cred ca inteleg de ce. Imi plac foarte mult imaginile. Putin ironic pe alocuri. Incheierea mie personal mi-a intrat la inima:). Hmm...presimit ca o voi reciti peste vreo cateva luni ca sa-mi definesc anumite trairi:)).
pentru textul : i-am pus numele studenție dePagini