Da, Silvia, destul de calmă și rânjită... Nu-mi dau seama ce e mai bine să fii, poetesă ori muză, dar mă întreb, dacă poeții au muze, oare poetesele au muzi?
in forma actuala, avem de-a face cu un micropoem. daca te joci putin si schimbi ordinea versurilor ar iesi un haiku modern care ar respecta numarul silabelor 5-7-5, nu si alte rigori ale poeziei japoneze.
melancolia
ne descopera moartea-
totul e pustiu.
e doar o parere. dupa cum, tot o parere, e si renuntarea la „e” in primul vers, daca vrei sa pastrezi forma ta. ar fi mai armonios asa, pare-mi-se.
demult nu mai citisem un poem care sa-mi placa total. ieri, citindu-l ptr prima data, am avut o usoara invidie chiar, si am ezitat sa las semn aici. azi-noapte m-am gandit la el. azi, revenind, fireste, surpriza mea crescu - o imagine ptr care va multumesc. intr-adevar, nu toti se nasc poeti, unii devin dupa moarte. multumesc, francisc.
cel mai cumplit lucru... foamea nebună şi o masă încărcată cu de toate şi mai ales neputinţa înţelegerii stării de fapt şi câinii, amandoi... Cred că tocmai ai "mutat" o parte din "Romani" cap.7 în Cartea Psalmilor.
"in the pale color of fear" descending "the white wolf of despair" Brrr! Ce imagini! Mă țin bine de stîncă să nu amețesc și s-alunec tot privind monștrii din abisul care se utiă la mine dar se sfărîmă orele de sticlă...
M-a derutat „lui” de la început și „îl” din primul vers al strofei a doua. În cheie creștină, dacă „lui” poate fi un Adam, atunci „îl” se referă la un fiu, un nou Adam. Cuvântul „havuz” îmi arată că există însă și alte sfere decât cea creștină și atunci de ce „broaște”? Dacă or fi niște prinți blestemați? Dar să nu mă mai întrebăm atâta, ci să trăim „nici viitor nici prezent”. :-) Sfârșitul e frumos, dar dacă: el va crește în afară ea va crește înăuntru nu i-ar mai naște om? Ce atunci? Fată? Are „om” aici sensul popular de bărbat?... „ea” poate să fie și poezia.
poemul mi-a amintit de elizabeth tudor si robert dudley, e chiar un fimulet pe youtube, o ecranizare a jurnalului ei. m-a cucerit la fel ca si poemul, numai ca suta de ani nu merge.
Virgil, probabil ca, in timp, mi-am conturat un stil, si sigur ca asta nu mi se-ntampla numai mie, ci tututror celor care scriu de ceva vreme; cu filosofarea - ai dreptate, chiar nu ma pot abtine :)), ca sa glumesc putin (acum sincer: uneori as vrea sa fie mai putin evident :P)
Adriana, iti foarte multumesc :)
Andu, n-am de ce sa ma supar, stiu ca bat pasul pe loc. Desigur, va veni si perioada aia "propice" (oau, cum suna!) sa ma autodepasesc, daca nu... pana aici am ajuns, cobor la statia asta, mai departe are cine sa urce. ;)
acum eu ce să mai spun? îmi închipui că sînt un actor (fie și de mîna a doua) care la sfîrșitul spectacolului se pleacă cu egală măsură în fața tuturor spectatorilor. deși unii au aplaudat alții au aruncat biletele de intrare în semn de protest actorul trebuie să zîmbească. dar să îi dăm voie să se întrebe în cabină – de ce domnul acela din rîndul patru (a! nu, banca de la geam e din alt spectacol) nu m-a huiduit doar pe mine ci și pe spectatorii care au aplaudat numindu-i aplaudaci, mama lor?
vă mulțumesc .
Mulţumesc pentru citire şi semn. Ţi-am mai spus că fac şi eu ce pot.
Nu toţi “scribălăii” pot avea talentul tău !
Îţi apreciez răbdarea şi insistenţa cu care urmăreşti victimele. Eşti un vânător iscusit. Păcat că alicele de câlţi, din dotarea ta, trec mereu pe lângă vânat.
Pe tine, în afară de textele tale, te mulţumeşte ceva ? Te-am citit, aici şi aiurea, pe unde publici şi nu stiu de ce nu am, nicidecum, impresia că tu eşti ăla care a inventat gaura la macaroană, tunsul ouălor sau mersul pe jos în poezia românească. Comentarii de genul celui postat de tine se pot face pe orice text, dacă ţi-ai face din asta un scop.
Nu sunt adeptul polemicilor sterile, aşa că, te rog să nu-mi răspunzi.
Adios, Andule…
prozodia e schioapa rau, lucru greu de trecut cu vederea in cazul unui text atat de scurt; rimele sunt ori imperfecte, ori facile, iar personalizarile atat de...candide, incat n-a ramas nimic din dramatismul pe care ideea l-ar presupune.
Eu nu sunt de acord cu Bobadil si cred ca prozodia e tocmai voit imperfecta, pentru ca, din punctul meu de vedere, accentul cade pe ritm nu pe prozodie. Apoi, eu nu vad redundanta termenilor trufas si fara pic de rusine pentru ca intre cei doi termeni exista diferente semnificative de nuanta. Tot din punctul meu de vedere, acel "de ce ma-ta crezi..." poate da o falsa senzatie de exprimare suburbana, dar mie mi se pare un mod acceptabil de a ocoli licentiosul. Si spun asta pentru ca provin dintr-o familie ultracatolica, iar in astfel de familii exista citeva surogate acceptate pentru expresii licentioase, cum ar fi si cel mentionat mai sus. Din punctul meu de vedere, intreg textul e chiar un tablou care te pregateste pentru ultima strofa unde am gasit o poezie in sine. In al doilea rind, tin sa punctez faptul ca tema ingerului e cit se poate de riscanta, pentru ca a fost atita de des folosita in literatura incit ma intreb daca bietul inger mai are fulgi, daramite pene in aripi. Aici, insa, decorul si pseudodialogul reusesc sa tina in echilibru cliseul si ineditul.
"cât despre metatext, ohoho:)!"(yester): "Poate pentru președintele eclipsat care se scuză mov fără motiv," "Decebal & Traian, (niciodată pentru Remeș)"
Dacă aș avea mai mult timp poate că aș putea să ilustrey și eu textul. Din păcate, pe moment timpul e o resursă ceva mai costisitoare pentru mine... Mulțumesc pentru comentariu. Îmi propun să mai scriu schițe în stilul ăsta, sper că mai bune decât cea prezentă.
eu sper că partea a doua este exploziv mai bună pentru că de felul meu sunt un optimist
pentru că în opinia mea acestă primă parte este un text care nu este filozofie (nici măcar chioară) nici proză, nici eseu nici povestire, nici măcar un articol nu este
ce este, habar n-am
însă știu sigur că este un text foarte slab Adrian este uneori atât de îngăduitor
zic și eu, să-mi fie iertat.
1/ Emilian este un sufletist, un om care se implică și care ia și gazetăria și literatura în serios. Nu cred că sunt mulți autori care să poată afișa o scriitură la fel de rotundă. D-aia îmi și place să-l mai ating câteodată, pentru că Emilian Pal contează.
2/ Virgil este același bou (mă refer la zodie) cu care m-am obișnuit de un secol și care face uneori doar ceea ce îi dictează coarnele în absența momițelor. Dar asta e, sunt boi care au ajuns departe în viață, deocamdată el a ajuns doar până în California.
3/ Ioana rămâne aceeași persoană care, tocmai când crezi că ai scăpat de ea definitiv, apare iar.
Pentru că ea nu e bou, ea e tigru și omoară doar din distracție și nici nu-și amintește decât de ce are nevoie și nici măcar de aia când trebuie.
Andu
Un text foarte interesant atat prin generozitatea semnificatiilor, posibilitatea lectorului de a recepta versul din unghiuri diferite si senzatia de libertate care in mod normal ar contrasta cu indicatiile regizorale abundente. Intre papusa alba si papusa ruseasca - ce ma fac sa ma gandesc, prin recurs la propriul imaginar, la acel instrument prin care vrajitorul isi canalizeaza farmecele - cred ca acel "Douloureux" are o semnificatie mai degraba de durere spirituala, fara insa a putea renunta pe deplin la o anumita senzatie de corporal.
poemul tau e super dar nu e terminat. pune-i o pereche de aripi sau macar o elice, ca sa nu ramana o proza poetica. inalta-l, sugereaza-mi o intrebare sau da-mi un raspuns!
Referitor la "obsesie", cred că am făcut o confuzie. Repet, mea culpa!
"de la proful de sport ori cu gaşca unii" - aici, rămân la părerea iniţială, cu adăugarea faptului că, pentru a se concluziona că versul este disonant, nu ai nevoie de nicio simţire. Dpdv stilistic, versul (unul absolut prozaic - voit sau nu, nu contează) se detaşează cât se poate de clar de restul textului. Iar dacă pentru a cădea de acord asupra acestui aspect cât se poate de evident e nevoie de zece schimburi de comentarii, declar de pe acum că spun "pas".
George cel Asztalos, domnule draghe, sunt de acord cu ce zice Andu, si mai cred ca mesajul ar fi limpede (poate chiar mai puternic) fara strofa a doua. fain final. te salut de sub ninsorile Brasovului.
Poemul nu e chiar rău de tot, nu e nici cine știe ce, oricum sigur NU de două penițe. Din câte știu eu, Cristina a fost cea care a pus valoarea poetică în prim plan pe aici pe H de o bună bucată de vreme încoace și nu i-am găsit deseori cusururi evidente întru ale criticii. Și nici aici nu îi găsesc, poate doar un pic tonul exagerat.
Ce zic eu este că nu trebuie prea mult efort de lectură ca să îți dai seama de nivelul extrem de coborât dpdv literar al acestui autor mai degrabă de texte de manele pentru grădiniță decât de poezii postate pe un site ca Hermeneia. Agramat 'ni s-a făcut poza de George poate', clișeist 'ceasul din gară' indigest 'ai pufnit pe nări' și retard 'poate gândeai la mine' acest autor ne prezintă aici un muc al gândirii sale împachetat în versuri care nici măcar din coadă nu pot ca să sune. Dar știți ce e ciudat? Că poemul acesta nu deranjează, poți să-l citești și e ok. Îți intră pe o ureche și îți iese pe amândouă. Pe amândouă penițele, desigur.
Margas.
primele patru strofe îmi plac în mod deosebit. există fără a pretinde și într-un fel aparte cred că te reprezintă. apoi urmează partea a doua care mie mi se pare că introduce un oarecare gen de artificialitate. și apropo, nu știu dacă este tehnic corect să spui că regina „takes” the king. în mod normal regele nu poate fi „luat”. el poate primi „șah” sau „șah mat”. alte piese pot fi însă „luate”.
pentru prima secțiune aș fi oferit o peniță de aur.
În grabă - o cacofonie în al treilea vers.
Nu se mai acceptă linkuri către youtube lângă poeme. Doar poemul... în singurătatea lui frumoasă :)
Revin pentru lectură aprofundată. E de empatizat aici... și e și regăsire.
P.S. “…unii atata stie atata scrie…”, ai dreptate, actaeoane, asta esti, de fapt, comentariul tau e elocvent, dincolo de orice bruma sau spoiala (o)culta :), te descrie perfect – respectul meu fata de doamne e deplin, conform celor de mai sus, nu simulat si atins de unele boli, de exemplu… diabet :), ca la tine – un exemplu de grobianism fata de o doamna ar fi si expresia “Sapphire nu mai strica orzul…” e de birjar cu crava(t?s?)a rosie in loc de limba… – mecanicul de locomotiva nu cred are drum la manastirea Secu, stimabile, desi in fragmentul “ma va duce departe de Iasi si unele dintre progeniturile lui dizgratioase.” ai iarasi dreptate, pe langa mult umor, chiar daca involuntar, conform renumelui tau f.f. …:) actaeon, stimabile, multumesc inca o data interesului dumitale fantastic, as spune chiar obsedant, pentru textele mele, chiar si in conditiile de absenta totala a reciprocitatii
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, Silvia, destul de calmă și rânjită... Nu-mi dau seama ce e mai bine să fii, poetesă ori muză, dar mă întreb, dacă poeții au muze, oare poetesele au muzi?
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului dein forma actuala, avem de-a face cu un micropoem. daca te joci putin si schimbi ordinea versurilor ar iesi un haiku modern care ar respecta numarul silabelor 5-7-5, nu si alte rigori ale poeziei japoneze.
melancolia
ne descopera moartea-
totul e pustiu.
e doar o parere. dupa cum, tot o parere, e si renuntarea la „e” in primul vers, daca vrei sa pastrezi forma ta. ar fi mai armonios asa, pare-mi-se.
totul pustiu -
pentru textul : toamnă 3 demelancolia
ne descoperă moartea.
demult nu mai citisem un poem care sa-mi placa total. ieri, citindu-l ptr prima data, am avut o usoara invidie chiar, si am ezitat sa las semn aici. azi-noapte m-am gandit la el. azi, revenind, fireste, surpriza mea crescu - o imagine ptr care va multumesc. intr-adevar, nu toti se nasc poeti, unii devin dupa moarte. multumesc, francisc.
pentru textul : pietrele umbrei decel mai cumplit lucru... foamea nebună şi o masă încărcată cu de toate şi mai ales neputinţa înţelegerii stării de fapt şi câinii, amandoi... Cred că tocmai ai "mutat" o parte din "Romani" cap.7 în Cartea Psalmilor.
pentru textul : psalm de"in the pale color of fear" descending "the white wolf of despair" Brrr! Ce imagini! Mă țin bine de stîncă să nu amețesc și s-alunec tot privind monștrii din abisul care se utiă la mine dar se sfărîmă orele de sticlă...
pentru textul : Burden deM-a derutat „lui” de la început și „îl” din primul vers al strofei a doua. În cheie creștină, dacă „lui” poate fi un Adam, atunci „îl” se referă la un fiu, un nou Adam. Cuvântul „havuz” îmi arată că există însă și alte sfere decât cea creștină și atunci de ce „broaște”? Dacă or fi niște prinți blestemați? Dar să nu mă mai întrebăm atâta, ci să trăim „nici viitor nici prezent”. :-) Sfârșitul e frumos, dar dacă: el va crește în afară ea va crește înăuntru nu i-ar mai naște om? Ce atunci? Fată? Are „om” aici sensul popular de bărbat?... „ea” poate să fie și poezia.
pentru textul : Dumnezeu o va apăra dePur si simplu un semn. Ca textul mi-a placut. Nu am chef de alte interpretari (impresioniste).
pentru textul : caut femeie depoemul mi-a amintit de elizabeth tudor si robert dudley, e chiar un fimulet pe youtube, o ecranizare a jurnalului ei. m-a cucerit la fel ca si poemul, numai ca suta de ani nu merge.
pentru textul : smalț deVirgil, probabil ca, in timp, mi-am conturat un stil, si sigur ca asta nu mi se-ntampla numai mie, ci tututror celor care scriu de ceva vreme; cu filosofarea - ai dreptate, chiar nu ma pot abtine :)), ca sa glumesc putin (acum sincer: uneori as vrea sa fie mai putin evident :P)
Adriana, iti foarte multumesc :)
Andu, n-am de ce sa ma supar, stiu ca bat pasul pe loc. Desigur, va veni si perioada aia "propice" (oau, cum suna!) sa ma autodepasesc, daca nu... pana aici am ajuns, cobor la statia asta, mai departe are cine sa urce. ;)
pentru textul : [REC] deacum eu ce să mai spun? îmi închipui că sînt un actor (fie și de mîna a doua) care la sfîrșitul spectacolului se pleacă cu egală măsură în fața tuturor spectatorilor. deși unii au aplaudat alții au aruncat biletele de intrare în semn de protest actorul trebuie să zîmbească. dar să îi dăm voie să se întrebe în cabină – de ce domnul acela din rîndul patru (a! nu, banca de la geam e din alt spectacol) nu m-a huiduit doar pe mine ci și pe spectatorii care au aplaudat numindu-i aplaudaci, mama lor?
pentru textul : timidă umbra ta de fată devă mulțumesc .
Mulţumesc pentru citire şi semn. Ţi-am mai spus că fac şi eu ce pot.
pentru textul : Tristeţi duminicale deNu toţi “scribălăii” pot avea talentul tău !
Îţi apreciez răbdarea şi insistenţa cu care urmăreşti victimele. Eşti un vânător iscusit. Păcat că alicele de câlţi, din dotarea ta, trec mereu pe lângă vânat.
Pe tine, în afară de textele tale, te mulţumeşte ceva ? Te-am citit, aici şi aiurea, pe unde publici şi nu stiu de ce nu am, nicidecum, impresia că tu eşti ăla care a inventat gaura la macaroană, tunsul ouălor sau mersul pe jos în poezia românească. Comentarii de genul celui postat de tine se pot face pe orice text, dacă ţi-ai face din asta un scop.
Nu sunt adeptul polemicilor sterile, aşa că, te rog să nu-mi răspunzi.
Adios, Andule…
si ma apuc si eu de plans...
prozodia e schioapa rau, lucru greu de trecut cu vederea in cazul unui text atat de scurt; rimele sunt ori imperfecte, ori facile, iar personalizarile atat de...candide, incat n-a ramas nimic din dramatismul pe care ideea l-ar presupune.
pentru textul : Plângere deEu nu sunt de acord cu Bobadil si cred ca prozodia e tocmai voit imperfecta, pentru ca, din punctul meu de vedere, accentul cade pe ritm nu pe prozodie. Apoi, eu nu vad redundanta termenilor trufas si fara pic de rusine pentru ca intre cei doi termeni exista diferente semnificative de nuanta. Tot din punctul meu de vedere, acel "de ce ma-ta crezi..." poate da o falsa senzatie de exprimare suburbana, dar mie mi se pare un mod acceptabil de a ocoli licentiosul. Si spun asta pentru ca provin dintr-o familie ultracatolica, iar in astfel de familii exista citeva surogate acceptate pentru expresii licentioase, cum ar fi si cel mentionat mai sus. Din punctul meu de vedere, intreg textul e chiar un tablou care te pregateste pentru ultima strofa unde am gasit o poezie in sine. In al doilea rind, tin sa punctez faptul ca tema ingerului e cit se poate de riscanta, pentru ca a fost atita de des folosita in literatura incit ma intreb daca bietul inger mai are fulgi, daramite pene in aripi. Aici, insa, decorul si pseudodialogul reusesc sa tina in echilibru cliseul si ineditul.
pentru textul : tablou domestic cu înger deI am sorry. May I say this poem seems real?
pentru textul : As she goes de"cât despre metatext, ohoho:)!"(yester): "Poate pentru președintele eclipsat care se scuză mov fără motiv," "Decebal & Traian, (niciodată pentru Remeș)"
pentru textul : Dansează! deDacă aș avea mai mult timp poate că aș putea să ilustrey și eu textul. Din păcate, pe moment timpul e o resursă ceva mai costisitoare pentru mine... Mulțumesc pentru comentariu. Îmi propun să mai scriu schițe în stilul ăsta, sper că mai bune decât cea prezentă.
pentru textul : Meditație deeu sper că partea a doua este exploziv mai bună pentru că de felul meu sunt un optimist
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit depentru că în opinia mea acestă primă parte este un text care nu este filozofie (nici măcar chioară) nici proză, nici eseu nici povestire, nici măcar un articol nu este
ce este, habar n-am
însă știu sigur că este un text foarte slab Adrian este uneori atât de îngăduitor
zic și eu, să-mi fie iertat.
pentru textul : despre inundaţii. altfel de1/ Emilian este un sufletist, un om care se implică și care ia și gazetăria și literatura în serios. Nu cred că sunt mulți autori care să poată afișa o scriitură la fel de rotundă. D-aia îmi și place să-l mai ating câteodată, pentru că Emilian Pal contează.
2/ Virgil este același bou (mă refer la zodie) cu care m-am obișnuit de un secol și care face uneori doar ceea ce îi dictează coarnele în absența momițelor. Dar asta e, sunt boi care au ajuns departe în viață, deocamdată el a ajuns doar până în California.
3/ Ioana rămâne aceeași persoană care, tocmai când crezi că ai scăpat de ea definitiv, apare iar.
Pentru că ea nu e bou, ea e tigru și omoară doar din distracție și nici nu-și amintește decât de ce are nevoie și nici măcar de aia când trebuie.
Andu
Un text foarte interesant atat prin generozitatea semnificatiilor, posibilitatea lectorului de a recepta versul din unghiuri diferite si senzatia de libertate care in mod normal ar contrasta cu indicatiile regizorale abundente. Intre papusa alba si papusa ruseasca - ce ma fac sa ma gandesc, prin recurs la propriul imaginar, la acel instrument prin care vrajitorul isi canalizeaza farmecele - cred ca acel "Douloureux" are o semnificatie mai degraba de durere spirituala, fara insa a putea renunta pe deplin la o anumita senzatie de corporal.
pentru textul : long et douloureux depoemul tau e super dar nu e terminat. pune-i o pereche de aripi sau macar o elice, ca sa nu ramana o proza poetica. inalta-l, sugereaza-mi o intrebare sau da-mi un raspuns!
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deFelicitări, Virgil, David! Mă bucur că pot face parte din comunitatea literară Hermeneia și vă mulțumesc!
pentru textul : Bine ați venit pe Hermeneia.com deReferitor la "obsesie", cred că am făcut o confuzie. Repet, mea culpa!
"de la proful de sport ori cu gaşca unii" - aici, rămân la părerea iniţială, cu adăugarea faptului că, pentru a se concluziona că versul este disonant, nu ai nevoie de nicio simţire. Dpdv stilistic, versul (unul absolut prozaic - voit sau nu, nu contează) se detaşează cât se poate de clar de restul textului. Iar dacă pentru a cădea de acord asupra acestui aspect cât se poate de evident e nevoie de zece schimburi de comentarii, declar de pe acum că spun "pas".
pentru textul : de albastru de adânc de muze deAdriana, ce pot spune... mulțumesc pentru semnul tău de lectură atât de important pentru mine.
pentru textul : en garde deȘi apoi, de ce nu?
En-garde!
Margas
George cel Asztalos, domnule draghe, sunt de acord cu ce zice Andu, si mai cred ca mesajul ar fi limpede (poate chiar mai puternic) fara strofa a doua. fain final. te salut de sub ninsorile Brasovului.
pentru textul : Elegie cu pui de brad dePoemul nu e chiar rău de tot, nu e nici cine știe ce, oricum sigur NU de două penițe. Din câte știu eu, Cristina a fost cea care a pus valoarea poetică în prim plan pe aici pe H de o bună bucată de vreme încoace și nu i-am găsit deseori cusururi evidente întru ale criticii. Și nici aici nu îi găsesc, poate doar un pic tonul exagerat.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deCe zic eu este că nu trebuie prea mult efort de lectură ca să îți dai seama de nivelul extrem de coborât dpdv literar al acestui autor mai degrabă de texte de manele pentru grădiniță decât de poezii postate pe un site ca Hermeneia. Agramat 'ni s-a făcut poza de George poate', clișeist 'ceasul din gară' indigest 'ai pufnit pe nări' și retard 'poate gândeai la mine' acest autor ne prezintă aici un muc al gândirii sale împachetat în versuri care nici măcar din coadă nu pot ca să sune. Dar știți ce e ciudat? Că poemul acesta nu deranjează, poți să-l citești și e ok. Îți intră pe o ureche și îți iese pe amândouă. Pe amândouă penițele, desigur.
Margas.
primele patru strofe îmi plac în mod deosebit. există fără a pretinde și într-un fel aparte cred că te reprezintă. apoi urmează partea a doua care mie mi se pare că introduce un oarecare gen de artificialitate. și apropo, nu știu dacă este tehnic corect să spui că regina „takes” the king. în mod normal regele nu poate fi „luat”. el poate primi „șah” sau „șah mat”. alte piese pot fi însă „luate”.
pentru textul : Note depentru prima secțiune aș fi oferit o peniță de aur.
În grabă - o cacofonie în al treilea vers.
pentru textul : Cantata în mi minor deNu se mai acceptă linkuri către youtube lângă poeme. Doar poemul... în singurătatea lui frumoasă :)
Revin pentru lectură aprofundată. E de empatizat aici... și e și regăsire.
P.S. “…unii atata stie atata scrie…”, ai dreptate, actaeoane, asta esti, de fapt, comentariul tau e elocvent, dincolo de orice bruma sau spoiala (o)culta :), te descrie perfect – respectul meu fata de doamne e deplin, conform celor de mai sus, nu simulat si atins de unele boli, de exemplu… diabet :), ca la tine – un exemplu de grobianism fata de o doamna ar fi si expresia “Sapphire nu mai strica orzul…” e de birjar cu crava(t?s?)a rosie in loc de limba… – mecanicul de locomotiva nu cred are drum la manastirea Secu, stimabile, desi in fragmentul “ma va duce departe de Iasi si unele dintre progeniturile lui dizgratioase.” ai iarasi dreptate, pe langa mult umor, chiar daca involuntar, conform renumelui tau f.f. …:) actaeon, stimabile, multumesc inca o data interesului dumitale fantastic, as spune chiar obsedant, pentru textele mele, chiar si in conditiile de absenta totala a reciprocitatii
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deimi plac strofele 2 si 3, cu unele retusuri, de ex, ultimul vers. poate si titlul ar merita finisat
pentru textul : Mai înainte de Liturghie deDa, Dorin. Ambele sunt benefice, și prezența și absența. Când le poți depăși, there, inside.
pentru textul : cheile dePagini