Foarte frumoase lunaticele tale. Ideatic și imagistic sunt haiku, dar "tehnic" șchioapătă din lipsă de silabe. Uite două de la mine, ad-hoc, din 17 silabe fiecare: Secera lunii în creștetul cerului - sânge de stele Secera lunii în pântecul cerului - calea lactee
trăgând linie şi făcând suma, textul e atât cât să-ţi arunci mucii pe el. o spune bobadil, care are o acută impotenţă poetică.
bobadil e ăla, ştiţi, care pune textele altora pe seama lui sub influienţă. comentator flecar şi atât.
adriane, se poate să ai dreptate, pe bune. ai încercat să faci critică literară dar nu poţi nene, că tu eşti filosof. oricum, voi ţine cont de observaţii. Ce m-a dezechilibrat e că aţi intrat în bordeiul meu fără să bateţi la zdreanţa de la intrare, cu gumarii plini de rahat şi m-aţi luat drept cretin. recunosc totuşi că textul e amorf.
Tin sa precizez faptul ca am comentat exclusiv textul din punctul meu de vedere, fara a ma avinta in referiri la persoana. Din pacate dumneavoastra am observat ca faceti parte din categoria celor care confunda un text cu persona si gusturile sale. Va rog sa-mi argumentati sintagma poeti de lux.
Cristina, mulțumesc ție, mereu aceeași lectură atentă, mereu același suflet deschis spre poetic.
Într-adevăr mi-a scăpat acea cacofonie regretabilă, eliminarea ei este absolut necesară însă nu intervin pe text aici pe site pentru a păstra observaţia ta pertinentă, eu sunt destul de pedantă cu textele mele şi uite că am scăpat aşa ceva...
Thanks a lot,
Marga
Îmi pare rău că tonul cuvintelor mele a fost înțeles greșit. Expresia "atenție la" este des întâlnită în critica literară. Am citit un anunț la Info despre îndemnul de a posta comentarii cât mai obiective, critice, constructive și pertinente. A comenta un text înseamnă a-l diseca semantic, lingvistic, a căuta sensurile poetice, dar și inadvertențele frazei și ale imaginilor. Asta am încercat să fac în comentariul meu anterior și nimic altceva. M-am înscris pe Hermeneia pentru că am crezut că aici este luată în considerație critica obiectivă și reală pe text și că pot face asta. Și încă mai cred. Apreciez recomandările proprietarului site-ului și voi ține cont de ele pe viitor.
si mie imi pare ca se pierde mesajul, lucian. nu intra intre preferintele mele acest poem, sa fiu sincera. jumatate este dictee pur. modernism poate este. dar nu cu orice pret, pentru ca pe vremea aia eram f putin interesata de poezie, dar sa ma exprim intr-un fel mai putin deschis, mai concentrat. proza si scenariul de film ma preocupau aproape exclusiv. cu alte cuvinte, habar nu aveam daca vreau sa scriu modernist sau altcumva... nici acum nu prea ma intereseaza, dar sunt mai atenta. fac rar concesii inspiratiei :) multumesc pentru ca ma citesti.
Nebãnuit și ciudat, destinul însingurãrii, de fapt, o chemare.
Însingurarea, un fapt absolut original, cel mai personal și cel mai al nostru; a le vorbi însă despre însingurare celor ce sunt vânați de de slãbiciuni de tot felul, de mizerii, de toate ispitele, de toți idolii, de toate vrãjile și miturile lumii, în plin vârtejul unei vieti întoarsã toatã spre pãmânt, agitatã de toate duhurile si sfâșiatã de nebãnuite încurcãturi, patimi și avânturi de tot felul, într-o lume în care totul pare sistematic organizat ca sã-i goneascã pe oameni afarã din ei înșiși și împotriva lor, a vorbi de însingurare în aceste condiții pare, la prima vedere, cã vrei sã faci rãzboi cu imposibilitatea.
Pe toate fronturile vietii însă, este nevoie de oameni cu rezerve de însingurare, de oameni cu rezerve de dragoste, oameni, care nu numai la școala lumii, ci și la școala iubirii, a înțelegerii, a milei, au învãtat sã slujeascã valorile vietii.
Meșteșugul înstrãinãrii, iatã pocalul înțelegerii din care cel care bea se satură, când lumea își revarsă preamultul, mai însetată ca oricând.
Dar ceea ce pare azi cu neputințã, va asigura viitorul; spune-ne povești, dragă Alma, poveștile primenesc sufletele, dezvoltă acel tip de inteligență, fără de care suntem absolut sterili, singuri și proști!
A spune despre oricare dintre textele mele că e scris "neglijent" înseamnă a confunda poezia pe care o scriu (pentru că îmi lucrez textele, atât cât mă pricep). Dacă te-ai referit la nivelul ideatic de aici, știu că sunt unele pasaje care, intrinsec, "mai mult de atât nu pot să dea". Nu mă supără critica, din contra, o aștept, altfel aș ține textele în sertar. Voi ține cont de observațiile tale, așa cum am făcut întotdeauna. Mulțumesc.
Virgil, multumesc. Da, e vorba de Oradea, unde am locuit o vreme si stiu tristetea aceea noroioasa de mestesugar in atelierul caruia nu mai intra nimeni, odata cu topirea zapezii. O tristete care e compensata din cind in cind cu un apus de soare in Sirul Canonicilor, dar e mult prea putin si mult prea frumos ca sa compenseze muncitorescul zilei.
Patetica incercare, domnule Hamat. Am ris cu pofta, puteam sa pariez ca asa se va intimpla, ma uitasem de doua ori inainte, altfel nu faceam reprosuri de doi lei. Cit despre afirmatiile mele gratuite, iar ma faci sa zimbesc. Exista unii oameni care se cred buricul poeziei, au scris cite ceva si cred mari autori. Comentariul dumneavoastra a intrecut orice masura a limitei mele de bun simt. Sunteti pe un site de literatura nu pe un site de pupincuristi. Ceea ce vedeti dumneacvoastra ca afirmatii gratuite din pacate v-o mai pot spune inca alte patru persoane. Ironia comentarului meu se datora arogantei cu care raspundeti. Se pare ca din punctul meu de vedere nu sunteti numai arogant ci nu va cunoasteti valoarea. Au fost altii pe texte de-ale mele care mi le-au desfiintat in termeni mult mai duri, dar am priceput ca intentia lor nu era sa denigreze ci sa corecteze. Repet stiu foarte clar ce era scris, corectura dumnevoastra nu schimba cu nimic aroganta cu care va sustineti capodoperele. Este dreptul dumneavastra sa va credeti singurul geniu in viata, eu nu inghit astfel de atitudini. A, ca era sa uit, faceti va rog difirenta intre afirmatii gratuite si comentariu pe text. Macar de-ati fi avut ce de sa sariti asa muscat in sus. Parera mea ramine e un text prost cu o aroganta pe masura. Iar gestul de a corecta dupa ce vi s-a semnalat mi se pare lipsit de orice bun simt. Se putea spune ca e o greseala de tastare, dar nu, domnul geniu se crede si singurul vazatori in lumea orbilor care nu-l apreciaza. Cit despre domnul Stoica va rog luati patru perechi cinci perechi de ochelari si reciti cu mare atentie ce am scris: nu am auzit, nu inseamna ca nu e. daca doriti sa va recomandati va recomand Cinema Magazin, aici nu se impune o lectura sau un autor domnule Hamat. Fiecare are bagajul lui de cunostiinte.Faptul ca tipati in gura mare va descriteaza si mai mult. Am pus punct aici. Nu am ce sa discut cu oameni care nu-si vad lungul nasului.
Nu am ascultat/vizionat/etc intervenția domnului Cristian Tudor Popescu. Dacă însa aceasta a fost concluzia domniei sale sînt surprins. Pentru că, deși înțeleg că este atras uneori de exprimări oarecum populiste, concluzia aceasta mi se pare destul de superficială chiar și cu o astfel de justificare. Pentru că (și asta este părerea mea) chiar și un licean ar fi putut ușor ajunge cel puțin la concluzia că formula lui Eminescu este probabil o șarjă la adresa religiei instituționalizate și nu împotriva credinței sau spiritualității per se. Și chiar dacă să presupunem Eminescu ar ataca acolo însăși credința, este de-a dreptul naiv să tragi o asemenea concluzie definitorie (ateismul) pe baza unui singur vers. La urma urmei avem de-a face cu un romantic care oricît de inteligent ar fi este foarte vulnerabil la emoții care mai de care mai puternice. Și pentru că am menționat de romantism, cred că o minimă idee despre acesta te poate convinge că este foarte greu să crezi că un romantic poate fi ateu. Eminescu poate nu a fost creștin, poate nu a fost creștin ortodox, poate a fost deist, sau spiritualist, sau Dumnezeu mai știe ce-o fi fost, dar este foarte, foarte greu să îi citești textele și să ajungi la concluzia ca ar fi fost ateu. Dacă numai și pentru simplul fapt că un ateu în principiu este mult mai rațional și mai cinic decît a fost Eminescu. Dar aici mă lansez în considerațiuni foarte subiective (vor spune unii). Dar o simplă privire calmă, de la distanță și fără prejudecăți sau îngustimi te va face să zîmbești cînd cineva bazat pe acest vers îl califică pe Eminescu drept ateu.
Dar lucrurile merg și mai departe. Toată chestia asta cred că își are originea într-o superficială înțelegere a marxismului. Nu că Eminescu ar fi fost marxist sau pre-marxist. Dar sînt convins că (datorită sudo-exegezei proletcultiste menționată mai sus), și datorită faptului că Eminescu pomenește proletarii aici, unii au ajuns iute la concluzia că Eminescu poate a îmbrățișat convingeri socialiste sau marxiste. Trec peste faptul că este cam amatoristic să tragi o asemenea concluzie „istoriografică”, dar chiar dacă Eminescu ar fi fost să zicem marxist, mi se pare simplist să concluzionezi că marxiștii au fost atei. Evident. știu ce spune Capitalul și alte declarații de-ale lor. Dar în esența lui marxismul este foarte idealist, soteriologic și escatologic aproape ca o religie veritabilă. Iar în anii aceia era probabil mai degrabă „romantic” și „filosofic” decît „științific”.
În orice caz toată bruhahaua asta cu Eminescu și ateismul mi se pare mai degrabă o cascadorie amuzantă și ieftină menită, așa cum spunea Tudor, să sporească ratingul și vizibilitatea (mai ales atunci cînd te temi că le pierzi). Nu știu dacă asta este problema domului Cristian Tudor Popescu.
Dar problema asta mai ridică încă una: Și ce dacă Eminescu ar fi fost ateu?! Cu ce ne afectează asta? Devine mai puțin poet? Sau mai puțin național? Se schimbă ceva? La urma urmei de cînd e Eminescu călăuzitor sau far spiritual-religios pentru națiune? De cînd are vreun efect sau vreo importanță pentru poziția lui ca poet național faptul că a fost sau nu ateu? Am senzația că toată obsesia asta cu religia și ateismul vis a vis de o personalitate a devenit la fel de telenovelistică și senzaționalistică precum preferințele sexuale sau operațiile estetice. Hai să fim serioși și să lăsăm străbunii în colbul textelor lor și eventual să le citim cu calm și bun simț. Atît. Și mai ales să nu îi transformăm în vaci sfinte.
mi-a plăcut poemul într-un ton confesional pe care trebuie să mărturisesc îmi era dor să-l regăsesc în poeziile almei. imaginea cu sânii verzi mă lasă în așteptare ori de câte ori o re-citesc, nu știu dar parcă aștept să răsară ceva din sânii aceștia o metaforă aparte. un poem pentru lectură aici pe H
Cu tot cu senzația atemporală și atmosfera pe care ai creat-o, efectul e cu siguranță futuristic. Oare greșesc? Plus că am impresia că-ți place (ți-ar plăcea) Houellebecq. Dar omul cesta Matrioșkă știe în ce se bagă atunci când retrăiește mereu aceleași clipe? Fă-l, te rog, personaj și mai scrie câteva texte pe linia asta. Să iasă un grupaj. Sau un ciclu de poeme. E doar o sugestie :)
Hmmm... cam încărcată poezia. Cu alte cuvinte, pare artificială, din dorința de subliniere a stării. Am reținut "concasorul de vise", ca și ultima strofă. Nu am înțeles cu cine face acordul verbul la plural in strofa a doua, iar ideea repetată, practic, a concasorului din strofa a doua cu mașina de tocat din strofa a treia nu e prea benefică. Cred că tinzi către un stil ermetic, poate de aici și senzația mea de aglomerare.
Gorune, la ce conchizi tu nu pot să zic decât un 'yeap!' iar despre mila creștină îți voi aminti de bancul cu omul care se duce la preot și cere o confesiune la care acesta îi răspunde 'nu e nevoie, ți-am citit blogul'.
Sper pe viitor la confruntări mai consistente dpdv conținut ideatic și la participanți mai răsăriți decât acești cocalari ai literaturii române care semnează cu titluri de membri sau membre sau mădulare mă rog ale defunctului organism numit cândva uniunea scriitorilor din românia.
Eu despre tine sincer am o părere în general pozitivă, te consider un exemplar uman evoluat însă un pic prea plin de sine față de ceea ce este în fapt și, cel mai important, ți-am mai spus-o, te percep ca pe un gerontocrat.
Însă dacă ai intenția serioasă să stăm de vorbă dă-mi un semn pe aici sau aiurea, pe lithera eventual ar fi o idee, și asta dincolo de fumurile din capul tău.
Că altfel revenim aici, adică de unde nici măcar nu am plecat.
Mersi,
Andu
Tare nepotrivita alegere. Sunt suparata, nu mai vorbesc cu tine niciodata! Vlad ar fi dat banii din premiu pentru copiii saraci. Asa contribuiai si tu, indirect, erai si corect literar, si te faceai si cu o bila alba la Cel de Sus. Adio!
mi s-a spus întotdeauna că sînt un om inteligent unui om inteligent nu i se spune asta e ca și cum l-ai anunța pe dumnezeu că e brusc dumnezeu iar el ar trebui să se bucure că nu e înger sau altceva probabil m-au văzut cum arunc gunoiul sau cum mă descotorosesc de trecut și au zis asta e om mare om inteligent om care știe să aleagă între bine și rău acum îi privesc și înțeleg de ce adrenalina curge întotdeauna spre amonte otrăvind glandele salivare pînă la senzația orgasmică a unui coșmar sublim pefect lucid eu în mijlocul fraților mei și oile
...aici "inascensus" are un rol de încurajare și în același timp de admirație pentru un salt enorm cu parapanta. dar să rămânem români în românia(care e a tuturor, de aia o scriu cu litere mici, e pentru mine substantiv "comun"). mă bucur că ai tresărit Andule, e semn bun:) atent, paul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Tu ai ce ai cu mirosurile bune. Sper ca edwardian mint miroase frumos. Ca in rest, dau cu tamaie =)).
pentru textul : diavole unde ești deFoarte frumoase lunaticele tale. Ideatic și imagistic sunt haiku, dar "tehnic" șchioapătă din lipsă de silabe. Uite două de la mine, ad-hoc, din 17 silabe fiecare: Secera lunii în creștetul cerului - sânge de stele Secera lunii în pântecul cerului - calea lactee
pentru textul : Lunatice detrăgând linie şi făcând suma, textul e atât cât să-ţi arunci mucii pe el. o spune bobadil, care are o acută impotenţă poetică.
bobadil e ăla, ştiţi, care pune textele altora pe seama lui sub influienţă. comentator flecar şi atât.
adriane, se poate să ai dreptate, pe bune. ai încercat să faci critică literară dar nu poţi nene, că tu eşti filosof. oricum, voi ţine cont de observaţii. Ce m-a dezechilibrat e că aţi intrat în bordeiul meu fără să bateţi la zdreanţa de la intrare, cu gumarii plini de rahat şi m-aţi luat drept cretin. recunosc totuşi că textul e amorf.
pentru textul : Midnight taboo deTin sa precizez faptul ca am comentat exclusiv textul din punctul meu de vedere, fara a ma avinta in referiri la persoana. Din pacate dumneavoastra am observat ca faceti parte din categoria celor care confunda un text cu persona si gusturile sale. Va rog sa-mi argumentati sintagma poeti de lux.
pentru textul : Eu și îngerul meu deBună dimineață cititorilor. cu stimă Mahmoud Djamal
pentru textul : Cuburi de gheață deCristina, mulțumesc ție, mereu aceeași lectură atentă, mereu același suflet deschis spre poetic.
pentru textul : me and mr. you deÎntr-adevăr mi-a scăpat acea cacofonie regretabilă, eliminarea ei este absolut necesară însă nu intervin pe text aici pe site pentru a păstra observaţia ta pertinentă, eu sunt destul de pedantă cu textele mele şi uite că am scăpat aşa ceva...
Thanks a lot,
Marga
Îmi pare rău că tonul cuvintelor mele a fost înțeles greșit. Expresia "atenție la" este des întâlnită în critica literară. Am citit un anunț la Info despre îndemnul de a posta comentarii cât mai obiective, critice, constructive și pertinente. A comenta un text înseamnă a-l diseca semantic, lingvistic, a căuta sensurile poetice, dar și inadvertențele frazei și ale imaginilor. Asta am încercat să fac în comentariul meu anterior și nimic altceva. M-am înscris pe Hermeneia pentru că am crezut că aici este luată în considerație critica obiectivă și reală pe text și că pot face asta. Și încă mai cred. Apreciez recomandările proprietarului site-ului și voi ține cont de ele pe viitor.
pentru textul : Labirint desi mie imi pare ca se pierde mesajul, lucian. nu intra intre preferintele mele acest poem, sa fiu sincera. jumatate este dictee pur. modernism poate este. dar nu cu orice pret, pentru ca pe vremea aia eram f putin interesata de poezie, dar sa ma exprim intr-un fel mai putin deschis, mai concentrat. proza si scenariul de film ma preocupau aproape exclusiv. cu alte cuvinte, habar nu aveam daca vreau sa scriu modernist sau altcumva... nici acum nu prea ma intereseaza, dar sunt mai atenta. fac rar concesii inspiratiei :) multumesc pentru ca ma citesti.
pentru textul : mulțimea vidă de"si afara ploua ploua/e trecut de ora noua/si in povestea noastra/nu e loc de Dumneavoastra..." imi place, ioana.:)
pentru textul : Fotografii cu oameni mici devă mulţumesc. Andu, bine ai revenit,sper să rămîi.
pentru textul : aici radio Craiova decred ca textul putea fi mai degraba incadrat la proza/note sau proza/jurnal
pentru textul : spovedanie de.
pentru textul : Misericordiae deNebãnuit și ciudat, destinul însingurãrii, de fapt, o chemare.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deÎnsingurarea, un fapt absolut original, cel mai personal și cel mai al nostru; a le vorbi însă despre însingurare celor ce sunt vânați de de slãbiciuni de tot felul, de mizerii, de toate ispitele, de toți idolii, de toate vrãjile și miturile lumii, în plin vârtejul unei vieti întoarsã toatã spre pãmânt, agitatã de toate duhurile si sfâșiatã de nebãnuite încurcãturi, patimi și avânturi de tot felul, într-o lume în care totul pare sistematic organizat ca sã-i goneascã pe oameni afarã din ei înșiși și împotriva lor, a vorbi de însingurare în aceste condiții pare, la prima vedere, cã vrei sã faci rãzboi cu imposibilitatea.
Pe toate fronturile vietii însă, este nevoie de oameni cu rezerve de însingurare, de oameni cu rezerve de dragoste, oameni, care nu numai la școala lumii, ci și la școala iubirii, a înțelegerii, a milei, au învãtat sã slujeascã valorile vietii.
Meșteșugul înstrãinãrii, iatã pocalul înțelegerii din care cel care bea se satură, când lumea își revarsă preamultul, mai însetată ca oricând.
Dar ceea ce pare azi cu neputințã, va asigura viitorul; spune-ne povești, dragă Alma, poveștile primenesc sufletele, dezvoltă acel tip de inteligență, fără de care suntem absolut sterili, singuri și proști!
anca, e ca si cum ai invita musafirii la tine acasa si ai tine mancarea acoperita pe masa in fata lor.
pentru textul : confesiune deA spune despre oricare dintre textele mele că e scris "neglijent" înseamnă a confunda poezia pe care o scriu (pentru că îmi lucrez textele, atât cât mă pricep). Dacă te-ai referit la nivelul ideatic de aici, știu că sunt unele pasaje care, intrinsec, "mai mult de atât nu pot să dea". Nu mă supără critica, din contra, o aștept, altfel aș ține textele în sertar. Voi ține cont de observațiile tale, așa cum am făcut întotdeauna. Mulțumesc.
pentru textul : shortcut to L.L. deÎn loc de alt răspuns:
Distinsă precupeaţă, astăzi fii-mi
Versată muză! Spune-mi cum lăstunul
E cântător, şi, concurând, ceaunul
Iţi umple, firav, sorţul cu grăsimi,
Cum, delicată,-nvârţi cu făcăleţul
Dactile, doamne-doamne, şi idei,
(jertfite din oţetul cu ardei)
Stupefiindu-l până şi pe creţul
Buldog (tâlhar de ouă); şi plusez –
Cum de transcenzi atât de calculată
Din pătrunjel, prin liră, în orez?!
Şi dacă-mi spui aceste taine-ndată,
pentru textul : Cub rubick deIţi fac un imn şi o sarma! Semnez:
Poet „smardoi” şi genial deodată.
Virgil, multumesc. Da, e vorba de Oradea, unde am locuit o vreme si stiu tristetea aceea noroioasa de mestesugar in atelierul caruia nu mai intra nimeni, odata cu topirea zapezii. O tristete care e compensata din cind in cind cu un apus de soare in Sirul Canonicilor, dar e mult prea putin si mult prea frumos ca sa compenseze muncitorescul zilei.
pentru textul : story of a city decredeam că şi eu sunt membru Hermeneia :(
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deDa, chiar un text bun, in afara de: "sfartecau", "inlantuiam", "clepsidra". Bun revenit, Andu! :)
pentru textul : Infinit dePatetica incercare, domnule Hamat. Am ris cu pofta, puteam sa pariez ca asa se va intimpla, ma uitasem de doua ori inainte, altfel nu faceam reprosuri de doi lei. Cit despre afirmatiile mele gratuite, iar ma faci sa zimbesc. Exista unii oameni care se cred buricul poeziei, au scris cite ceva si cred mari autori. Comentariul dumneavoastra a intrecut orice masura a limitei mele de bun simt. Sunteti pe un site de literatura nu pe un site de pupincuristi. Ceea ce vedeti dumneacvoastra ca afirmatii gratuite din pacate v-o mai pot spune inca alte patru persoane. Ironia comentarului meu se datora arogantei cu care raspundeti. Se pare ca din punctul meu de vedere nu sunteti numai arogant ci nu va cunoasteti valoarea. Au fost altii pe texte de-ale mele care mi le-au desfiintat in termeni mult mai duri, dar am priceput ca intentia lor nu era sa denigreze ci sa corecteze. Repet stiu foarte clar ce era scris, corectura dumnevoastra nu schimba cu nimic aroganta cu care va sustineti capodoperele. Este dreptul dumneavastra sa va credeti singurul geniu in viata, eu nu inghit astfel de atitudini. A, ca era sa uit, faceti va rog difirenta intre afirmatii gratuite si comentariu pe text. Macar de-ati fi avut ce de sa sariti asa muscat in sus. Parera mea ramine e un text prost cu o aroganta pe masura. Iar gestul de a corecta dupa ce vi s-a semnalat mi se pare lipsit de orice bun simt. Se putea spune ca e o greseala de tastare, dar nu, domnul geniu se crede si singurul vazatori in lumea orbilor care nu-l apreciaza. Cit despre domnul Stoica va rog luati patru perechi cinci perechi de ochelari si reciti cu mare atentie ce am scris: nu am auzit, nu inseamna ca nu e. daca doriti sa va recomandati va recomand Cinema Magazin, aici nu se impune o lectura sau un autor domnule Hamat. Fiecare are bagajul lui de cunostiinte.Faptul ca tipati in gura mare va descriteaza si mai mult. Am pus punct aici. Nu am ce sa discut cu oameni care nu-si vad lungul nasului.
pentru textul : I have a dream deNu am ascultat/vizionat/etc intervenția domnului Cristian Tudor Popescu. Dacă însa aceasta a fost concluzia domniei sale sînt surprins. Pentru că, deși înțeleg că este atras uneori de exprimări oarecum populiste, concluzia aceasta mi se pare destul de superficială chiar și cu o astfel de justificare. Pentru că (și asta este părerea mea) chiar și un licean ar fi putut ușor ajunge cel puțin la concluzia că formula lui Eminescu este probabil o șarjă la adresa religiei instituționalizate și nu împotriva credinței sau spiritualității per se. Și chiar dacă să presupunem Eminescu ar ataca acolo însăși credința, este de-a dreptul naiv să tragi o asemenea concluzie definitorie (ateismul) pe baza unui singur vers. La urma urmei avem de-a face cu un romantic care oricît de inteligent ar fi este foarte vulnerabil la emoții care mai de care mai puternice. Și pentru că am menționat de romantism, cred că o minimă idee despre acesta te poate convinge că este foarte greu să crezi că un romantic poate fi ateu. Eminescu poate nu a fost creștin, poate nu a fost creștin ortodox, poate a fost deist, sau spiritualist, sau Dumnezeu mai știe ce-o fi fost, dar este foarte, foarte greu să îi citești textele și să ajungi la concluzia ca ar fi fost ateu. Dacă numai și pentru simplul fapt că un ateu în principiu este mult mai rațional și mai cinic decît a fost Eminescu. Dar aici mă lansez în considerațiuni foarte subiective (vor spune unii). Dar o simplă privire calmă, de la distanță și fără prejudecăți sau îngustimi te va face să zîmbești cînd cineva bazat pe acest vers îl califică pe Eminescu drept ateu.
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deDar lucrurile merg și mai departe. Toată chestia asta cred că își are originea într-o superficială înțelegere a marxismului. Nu că Eminescu ar fi fost marxist sau pre-marxist. Dar sînt convins că (datorită sudo-exegezei proletcultiste menționată mai sus), și datorită faptului că Eminescu pomenește proletarii aici, unii au ajuns iute la concluzia că Eminescu poate a îmbrățișat convingeri socialiste sau marxiste. Trec peste faptul că este cam amatoristic să tragi o asemenea concluzie „istoriografică”, dar chiar dacă Eminescu ar fi fost să zicem marxist, mi se pare simplist să concluzionezi că marxiștii au fost atei. Evident. știu ce spune Capitalul și alte declarații de-ale lor. Dar în esența lui marxismul este foarte idealist, soteriologic și escatologic aproape ca o religie veritabilă. Iar în anii aceia era probabil mai degrabă „romantic” și „filosofic” decît „științific”.
În orice caz toată bruhahaua asta cu Eminescu și ateismul mi se pare mai degrabă o cascadorie amuzantă și ieftină menită, așa cum spunea Tudor, să sporească ratingul și vizibilitatea (mai ales atunci cînd te temi că le pierzi). Nu știu dacă asta este problema domului Cristian Tudor Popescu.
Dar problema asta mai ridică încă una: Și ce dacă Eminescu ar fi fost ateu?! Cu ce ne afectează asta? Devine mai puțin poet? Sau mai puțin național? Se schimbă ceva? La urma urmei de cînd e Eminescu călăuzitor sau far spiritual-religios pentru națiune? De cînd are vreun efect sau vreo importanță pentru poziția lui ca poet național faptul că a fost sau nu ateu? Am senzația că toată obsesia asta cu religia și ateismul vis a vis de o personalitate a devenit la fel de telenovelistică și senzaționalistică precum preferințele sexuale sau operațiile estetice. Hai să fim serioși și să lăsăm străbunii în colbul textelor lor și eventual să le citim cu calm și bun simț. Atît. Și mai ales să nu îi transformăm în vaci sfinte.
mi-a plăcut poemul într-un ton confesional pe care trebuie să mărturisesc îmi era dor să-l regăsesc în poeziile almei. imaginea cu sânii verzi mă lasă în așteptare ori de câte ori o re-citesc, nu știu dar parcă aștept să răsară ceva din sânii aceștia o metaforă aparte. un poem pentru lectură aici pe H
pentru textul : Dealurile deCu tot cu senzația atemporală și atmosfera pe care ai creat-o, efectul e cu siguranță futuristic. Oare greșesc? Plus că am impresia că-ți place (ți-ar plăcea) Houellebecq. Dar omul cesta Matrioșkă știe în ce se bagă atunci când retrăiește mereu aceleași clipe? Fă-l, te rog, personaj și mai scrie câteva texte pe linia asta. Să iasă un grupaj. Sau un ciclu de poeme. E doar o sugestie :)
pentru textul : timpanul domnului t1 deHmmm... cam încărcată poezia. Cu alte cuvinte, pare artificială, din dorința de subliniere a stării. Am reținut "concasorul de vise", ca și ultima strofă. Nu am înțeles cu cine face acordul verbul la plural in strofa a doua, iar ideea repetată, practic, a concasorului din strofa a doua cu mașina de tocat din strofa a treia nu e prea benefică. Cred că tinzi către un stil ermetic, poate de aici și senzația mea de aglomerare.
pentru textul : Deformare la cald demulțumesc de trecere. uneori e poate mai bine sa intelegem ca unele porti nu au perle
pentru textul : gates w/o pearls depoezia am scris-o in noapte asta, o noapte albaaa...ca laptele. acum mi-a trecut si oboseala si tot. :)
va multumesc mult!
pentru textul : două cântece roşii deGorune, la ce conchizi tu nu pot să zic decât un 'yeap!' iar despre mila creștină îți voi aminti de bancul cu omul care se duce la preot și cere o confesiune la care acesta îi răspunde 'nu e nevoie, ți-am citit blogul'.
pentru textul : octopus deSper pe viitor la confruntări mai consistente dpdv conținut ideatic și la participanți mai răsăriți decât acești cocalari ai literaturii române care semnează cu titluri de membri sau membre sau mădulare mă rog ale defunctului organism numit cândva uniunea scriitorilor din românia.
Eu despre tine sincer am o părere în general pozitivă, te consider un exemplar uman evoluat însă un pic prea plin de sine față de ceea ce este în fapt și, cel mai important, ți-am mai spus-o, te percep ca pe un gerontocrat.
Însă dacă ai intenția serioasă să stăm de vorbă dă-mi un semn pe aici sau aiurea, pe lithera eventual ar fi o idee, și asta dincolo de fumurile din capul tău.
Că altfel revenim aici, adică de unde nici măcar nu am plecat.
Mersi,
Andu
Tare nepotrivita alegere. Sunt suparata, nu mai vorbesc cu tine niciodata! Vlad ar fi dat banii din premiu pentru copiii saraci. Asa contribuiai si tu, indirect, erai si corect literar, si te faceai si cu o bila alba la Cel de Sus. Adio!
pentru textul : două mâini demi s-a spus întotdeauna că sînt un om inteligent unui om inteligent nu i se spune asta e ca și cum l-ai anunța pe dumnezeu că e brusc dumnezeu iar el ar trebui să se bucure că nu e înger sau altceva probabil m-au văzut cum arunc gunoiul sau cum mă descotorosesc de trecut și au zis asta e om mare om inteligent om care știe să aleagă între bine și rău acum îi privesc și înțeleg de ce adrenalina curge întotdeauna spre amonte otrăvind glandele salivare pînă la senzația orgasmică a unui coșmar sublim pefect lucid eu în mijlocul fraților mei și oile
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 10 de...aici "inascensus" are un rol de încurajare și în același timp de admirație pentru un salt enorm cu parapanta. dar să rămânem români în românia(care e a tuturor, de aia o scriu cu litere mici, e pentru mine substantiv "comun"). mă bucur că ai tresărit Andule, e semn bun:) atent, paul
pentru textul : apex dePagini