... cum bine zici, anna, să le așeze Dumnezeu sufletele la loc de cinste. Sărbători împlinite și unice în felul lor, adicătelea, memorabile:)! ... că uitai a menționa... și Marinei și lui Vasile așijderea!
si imi amintesc cu drag ce batalie se dadea pentru cele doua volume Virtualia de la biblioteca clasei, care sa o ia mai intai...Iar lunea, cand avea de citit fiecare un fragment mai drag, ma fericea sa aud: Andrei Velea, Paul Blaj, Virgil Titarenco, Alina Manole, Cristina Stefan, Mihaela Aionesei, aproape toti poetii, pe rand. Si argumentau atat de frumos alegerea facuta. Am incercat sa revolutionez didactica orelor de lectura si de creatie imaginativa. Se pare ca da roade. Voi incerca sa elaborez un studiu de specialitate in acest sens.
Multumirile mele sunt ca un evantai catre atatia dintre voi!
Inca un mic amanunt ,,delicios". La al patrulea poem, Iulian a stablit titlul propriului volum ,,Anotimpuri cu cratima" :) Voi merge pana in panzele albe sa il sustin!
dar, după părerea mea, care poate fi greşită, ceva nu merge, nu se leagă în cazul de faţă.
Mă pot gândi la un peisaj hibernal, trezind în mine (autorul) anumite nostalgii, suferinţe, etc .Pot asocia “zburdă flori de cireş” – metaforă a fulgilor de nea – dar, “de sori înflorit-au magnolii” nu se mai încadrează în peisaj!!
“atât de limpede era în ochii tăi” ; Ce era limpede??? Aş fi zis: în limpezimea (claritatea, puritatea) ochilor tăi mi-am scăldat palmele, dacă vrei, până la cina cea de taină???
Frunza de nuc degerată, copacii plini de promoroacă, susţin ideea peisajului amintit. Asta zic eu. Şi mai spun, că este doar o părere, pe care, evident, nu trebuie să o contabilizezi. Cu stimă, dacă îmi este permis, zapata.
Aranca, Iată cum mă stîrniți voi prieteni la dezlegare de limbă; mi-am ispășit păcatele, am vorbit cît pentru două luni. Pe scurt, mi se pare de bun simț să răspund la întrebări: Coperți SF încă nu, aceasta e o lucrare care s-a cuibărit în mintea mea, așa de plăcere. Nu am blog. În final, cu prețuire, șase creioane pentru o peniță, crezi că e un schimb echitabil, Aranca?
A fost odată ca nicodată...Așa este Dan, foarte mult Yin, potop. Frunza de salcie, la fel ca și lacrima, are un scop terapeutic în enunț, încearcă, deznădăjduit, aproape fără succes să refacă balanța dintre Yin și Yang, dintre ape și cer, dintre lună și ochi. Îți mulțumesc pentru sfat și mă bucur mult de prezență. Aria Cîntecului sub lună este într-adevăr cea mai intensă ca lirism din Rusalka. Sînt fericită că ești aici și că ți-a plăcut. Mulțumesc, Alma. Ai dreptate, Ela, construcția "obosisem mereu să deschid" este un pic dificilă, dar nu pot renunța la ideea de repetiție, de fapt la construcție, deocamdată. Nicio mi se pare prea rusesc, nici o prea emfatic, nici-o mi-a plăcut cum sună, îngăduie-mi te rog o licență. Tango fără u sună într-adevăr mai fain, merci. Firește este enervant, recunosc, dar l-am folosit în loc de liniuță de dialog, cică să pară o voce detașată, lucidă, obiectivă :). Nici la casele noastre nu aș renunța, are o conotație. Căsuța de lemn este singulară, este a mea, reprezintă latura individuală a conștiinței, casele este mai multe, fiecare are o casă a lui, un castel de nisip al lui, mesenii de la nuntă se întorc fiecare pe la casele lor, ideea este de mulțime - o mulțime căreia îi corespunde o altă mulțime- de subconștient colectiv, în această perspectivă nu este nici casa mea, nici casa altuia ci a fiecăruia. Mulțumesc pentru ideea celor 7 porți, fiind vorba de reinterpretarea unui mit, nu ar fi trebuit să omit acest aspect. Mai e mult de lucru, după cîte văd, mulțumesc mult pentru sugestii, mai șlefuiesc, promit.
s-au revăzut peste ani într-o gară în care ultimele trenuri au tresărit pe șine sperând să îi ducă în aceeași direcție într-un gest de revoltă a refluxurilor separate de timp ea i-a pus mâna pe umăr ca și cum ar fi bătut la ultima ușă care să o refugieze el s-a întors brusc și a privit în ochii ei tangoul în care trupurile lor s-au lipit compensatoriu de rămas bun colierul era în același loc cu același gest ore zile nopți tăiate cu migală fugite din timp la gâtul ei ascunse
Ela, acum am citit un comentariu al tău, care fusese postat între comentariile mele aici și îl sărisem. Îți respect opinia, dar permite-mi să nu fiu de acord cu toate sfaturile tale. Nu știi tu ce va fi peste 6 luni pe Hermeneia. Lucrurile evoluează rapid pe internet, de 7 ori mai repede decât în real, după o statistică a cuiva, nu îmi amintesc numele acum. Pe mine nu m-ar fi deranjat dacă nu aș fi fost în nici o clasificare, aș fi considerat și respectat opinia celui care a realizat-o. Fiecare cu părerea sa. Nu este o clasificare "literară", ci o "părere personală și subiectivă". Și, vorba lui Cailean, puteam scrie și despre țigări, dar ce noroc, sunt anti-fumat și nimeni, încă, nu își stinge țigara pe net.
am citit cateva texte ale tale. initiezi "socializari" interesante, cu verva si simpatie, deschizi subiecte insolite, spatioase, dar te desfaci prea mult, spre final. ai tendinta sa lasi prea des dicteul sa te stapaneasca. senzatia este de caiet dictando pe care il incepi curat, cu grija si placere, cu dunga trasa frumos, dupa care te plictisesti si incepi sa desenezi haotic, ce-ti vine, printre randuri. imi place a ti-ai fixat un univers poetic, dar trebuie sa insisti mai mult la stil.
mie mi-a plăcut poemul ăsta e atât de georgică asztaloș încât eu cel puțin nu pot să nu-l iubesc.
poetul ăsta e un amestec de urban cu trăire autentică și are un farmec aparte, eu l-am depistat demult pe agonia pe când eu aveam nivel 120 eram steluțar iar el un biet bozgor literar. Întretimp, așa cum se întâmplă mereu în viață vorba lui Bob Dylan, eu am ajuns sub nivelul mării iar george e la putere. Și dacă ar fi să mă întrebe cineva (ceea ce nu cred că se va întâmpla) eu l-aș recomanda pe prietenul asztaloș la cultura în locul lui kelemen. Cel puțin george nu ar băga toți banii în monumente, cred că ar mai da ceva și la cultura modernă. Părerea mea.
Textul nu se vede clar, iar nuanța de maro nu e tocmai cea potrivită estetic. Încearcă o nuanță deschisă, scrisul mai mic, alt font. E ceva în neregulă, aranjarea scrisului în pagină nu ajută la susținerea nici a ideii, nici a axelor de simetrie. Titlul este dulceag și nepotrivit. Fii sigură că am fost sinceră cu părerea mea. Sper să îți folosească și să nu te supere prea tare. Nu îmi mulțumi.
Chiar daca nu am comentat acest text in detaliu cum as fi vrut de altfel (si cum as fi facut poate dupa un anumit timp, din motive obiective), este nepermis sa fiu jignita de un alt membru al site-ului la acest mod. Nu il cunosc si nu ma intereseaza persoana lui. Nu inteleg ce doreste. Acest personaj nu face decat sa aduca prejudicii calitative unui site LITERAR.
Alma, ma bucur ca-ti place poema. Referitor la contradictia vazuta. S-ar putea sa ai dreptate. Asa am simtit ca trebuie sa sune versul, desi am oscilat intre cei doi termeni. Initial vroiam sa sune " daca ar fi s-o iau pe scurtatura VIETII as alege traseul dintre bifurcatiile INIMII" insa am optat pentru versul care l-am scris. Daca ai vreo sugestie stii ca e binevenita. Multumesc de trecerea si de gandurile tale :)
Mladitza, am observat în comentariile tale câteva greșeli deranjante: nu se pune virgulă între subiect și predicat, chiar dacă subiectul are un atribut (decât în câteva puține situații; citește despre ele): "poezia lui Paul Blaj, mă pătrunde până la oase". De asemenea, nu se pune virgulă între o propoziție și subordonata sa completivă directă: "mie îmi place foarte mult, să zâmbesc". Se întâmplă foarte rar să fac astfel de intervenții, dar am observat folosirea complet anapoda a virgulei și într-unul din textele trimise pentru înscriere. Îți doresc bun venit și sper să rezolvi cât mai curând astfel de probleme, iar hermeneia să îți fie un mediu propice îmbunătățirii scrisului tău, din toate punctele de vedere. Paul, voi reveni acum la poezia ta: știi ce este remarcabil? Folosirea la maxim a verbelor, fără a cădea în prozaic, păstrând ritmul interior al durerii, sugestia transformată în semn de exclamare - acestea sunt câteva din liniile de forță ale acestei poezii. Am mai observat asta la tine: nu dai multă libertate cititorului - uneori poate fi o armă cu două tăișuri; de data aceasta însă rezultatul este copleșitor. Tu ai o înclinație către teatru, nu știu dacă ți-am mai spus. Numai acolo cititorul / privitorul nu are încotro și trebuie să îmbrățișeze toate indicațiile autorului. Și, că tot vorbeam de virgule: interesantă folosirea ultimei virgule în acest poem. Smile.
Eugen, n-am spus că n-ar avea legătură strofa trei cu restul. În fapt, în general vorbind, autorul o să găsească mereu legături - fie ele logice, metafiice, horoscopice ori clovnice. Am spus că-i dulceagă şi romanţioasă (nu-mi cere să-ţi argumentez evidenţa că ajungem pe la romantici!). Şi mai e şi clişeică până la dumnezeu - să mă smult din braţele tale, să-mi nu ştiu ce cu inima şi să te [verb] cu sânge. Fii serios! Clişeic şi, dpdv expresiv, ucide tot ce-i bun în text.
Repet, faptul că ceva are legătură cu textul, nu-i argument că o parte trebuie păstrată cu orice preţ. Şi nici pentru lungire.
Nu era vorba de peniţă, ci de apreciere. Nu te crampona şi tu de forme.
a ramane fidel inimii e o calitate pe care am apreciat-o mereu in cazul extraterestrilor.
in rest, ce mai faceti? cum o mai duceti cu fericirea?
multumesc
mea culpa. asa se intimpla cind fac mai multe lucruri in acelasi timp. culmea este ca eram convins ca am scris vlad. interesant e insa faptul cum unii din lipsa de imaginatie sau alte preocupari cauta scame, pentru propriul amuzament probabil. cum spun americanii, simple pleasures for simple minds.
Ce să spun, d-le Dălan... Nu cred că mă prea interesează părerea d-voastră despre poezia mea. Cu atât mai mult cu cât nu despre mine se discuta aici, cu atât mai mult cu cât, s-avem pardon!, dar numai credibil nu sunteţi acum, şi cu atât si mai mult cu cât sunteţi vădit certat cu limba noastră cea de toate zilele. Despre limbajul meu, atâta vreme cât nu vă lezează persoana, nu văd de ce v-aţi da cu presupusul. Nu v-am spus "bun venit!", nu vă spun "adio".
reamarc cat de aiurea poate fi sa incepi a scrie un poem in si despre o limba ce ramane si autorului, si cititorului neintelasa. apoi fortarea semanticii pentru a exprima idei rupte dintr/o alambicata amintire traznita, exprimata in titlu, incheiata cu o - sa/i zic - concluzie?( '' ma retarga din lume pentru a/i observa ridurile''), care nu are nici macar fortata o legatura cu textul ... chiar e sumbru sa ai rost de cortina... ultimul vers e singurul care are valoare si sens.
" Iar finalul „şi toată iubirea pe care/ aş fi putut-o dărui” sună extrem de banal, dacă nu clișeistic" - da, astfel trunchiat, finalul e catastrofal, dar el, finalul, e ăsta:
"şi toată iubirea pe care
aş fi putut-o dărui
se întindea ca o
pată de petrol". - unde, dpmdv, apare un contrast interesant între conceptul general de "iubire" şi proprietăţile petrolului. Mai departe mergând, e şi mai interesantă problema dacă te gândeşti cum apare petrolul - prin forare, ceea ce, în contextul iubirii, suportă valenţe intepretative spumoase. Eu nu cred că pata de petrol a fost aleasă intâmplător.
Datorită motivelor de mai sus consider că finalul este foarte reuşit.
Virgil, e un experiment metafizic, probabil nereușit, nicidecum umplutură. E o desprindere de omenesc, o înălțare spirituală, sau ar fi trebuit să fie.
Caline, poemul tau desi aparent simplu este destul de complex la capitolul peceptie. Sa-ti spun drept, am pus mana pe dictionar si am priceput ce e cu formele zazen. Popoarele de frunze insa mi se par nouazeciste gen paz. De fapt cam intreaga structura a poemului face apel la paz, chestie pe care si eu am facut-o ani de-a randul pana cand am priceput ca nu pot, nu-s in stare si nici nu merita afterall. Spunea Bancusi parasind atelierul maestrului Rodin "la umbra marilor arbori nu mai poate creste nimic" Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu rad, maia. exact cum spui - desprinderile sunt de mai multe feluri. adica mi s ar fi parut inedit sa fi ales un alt reper decat cel crestin
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi de... cum bine zici, anna, să le așeze Dumnezeu sufletele la loc de cinste. Sărbători împlinite și unice în felul lor, adicătelea, memorabile:)! ... că uitai a menționa... și Marinei și lui Vasile așijderea!
pentru textul : cu Nimănui desi imi amintesc cu drag ce batalie se dadea pentru cele doua volume Virtualia de la biblioteca clasei, care sa o ia mai intai...Iar lunea, cand avea de citit fiecare un fragment mai drag, ma fericea sa aud: Andrei Velea, Paul Blaj, Virgil Titarenco, Alina Manole, Cristina Stefan, Mihaela Aionesei, aproape toti poetii, pe rand. Si argumentau atat de frumos alegerea facuta. Am incercat sa revolutionez didactica orelor de lectura si de creatie imaginativa. Se pare ca da roade. Voi incerca sa elaborez un studiu de specialitate in acest sens.
Multumirile mele sunt ca un evantai catre atatia dintre voi!
Inca un mic amanunt ,,delicios". La al patrulea poem, Iulian a stablit titlul propriului volum ,,Anotimpuri cu cratima" :) Voi merge pana in panzele albe sa il sustin!
pentru textul : among friends dedar, după părerea mea, care poate fi greşită, ceva nu merge, nu se leagă în cazul de faţă.
pentru textul : Alean alb deMă pot gândi la un peisaj hibernal, trezind în mine (autorul) anumite nostalgii, suferinţe, etc .Pot asocia “zburdă flori de cireş” – metaforă a fulgilor de nea – dar, “de sori înflorit-au magnolii” nu se mai încadrează în peisaj!!
“atât de limpede era în ochii tăi” ; Ce era limpede??? Aş fi zis: în limpezimea (claritatea, puritatea) ochilor tăi mi-am scăldat palmele, dacă vrei, până la cina cea de taină???
Frunza de nuc degerată, copacii plini de promoroacă, susţin ideea peisajului amintit. Asta zic eu. Şi mai spun, că este doar o părere, pe care, evident, nu trebuie să o contabilizezi. Cu stimă, dacă îmi este permis, zapata.
încercare de a ma desprinde de un lirism siropos...râs cu plâns ,vorba ta... conditia feminina,un combat pour moi !!!!
pentru textul : Série grise ou noire decum e mai bine, să scrii ”frumos” sau nu? Și în definitiv care este definiția frumosului? Oricum, am înțeles unde bați și e posibil să ai dreptate.
Toate cele bune! Revenirea ta a însuflețit atmosfera pe site.
pentru textul : necro inc. deAranca, Iată cum mă stîrniți voi prieteni la dezlegare de limbă; mi-am ispășit păcatele, am vorbit cît pentru două luni. Pe scurt, mi se pare de bun simț să răspund la întrebări: Coperți SF încă nu, aceasta e o lucrare care s-a cuibărit în mintea mea, așa de plăcere. Nu am blog. În final, cu prețuire, șase creioane pentru o peniță, crezi că e un schimb echitabil, Aranca?
pentru textul : Lemuria deA fost odată ca nicodată...Așa este Dan, foarte mult Yin, potop. Frunza de salcie, la fel ca și lacrima, are un scop terapeutic în enunț, încearcă, deznădăjduit, aproape fără succes să refacă balanța dintre Yin și Yang, dintre ape și cer, dintre lună și ochi. Îți mulțumesc pentru sfat și mă bucur mult de prezență. Aria Cîntecului sub lună este într-adevăr cea mai intensă ca lirism din Rusalka. Sînt fericită că ești aici și că ți-a plăcut. Mulțumesc, Alma. Ai dreptate, Ela, construcția "obosisem mereu să deschid" este un pic dificilă, dar nu pot renunța la ideea de repetiție, de fapt la construcție, deocamdată. Nicio mi se pare prea rusesc, nici o prea emfatic, nici-o mi-a plăcut cum sună, îngăduie-mi te rog o licență. Tango fără u sună într-adevăr mai fain, merci. Firește este enervant, recunosc, dar l-am folosit în loc de liniuță de dialog, cică să pară o voce detașată, lucidă, obiectivă :). Nici la casele noastre nu aș renunța, are o conotație. Căsuța de lemn este singulară, este a mea, reprezintă latura individuală a conștiinței, casele este mai multe, fiecare are o casă a lui, un castel de nisip al lui, mesenii de la nuntă se întorc fiecare pe la casele lor, ideea este de mulțime - o mulțime căreia îi corespunde o altă mulțime- de subconștient colectiv, în această perspectivă nu este nici casa mea, nici casa altuia ci a fiecăruia. Mulțumesc pentru ideea celor 7 porți, fiind vorba de reinterpretarea unui mit, nu ar fi trebuit să omit acest aspect. Mai e mult de lucru, după cîte văd, mulțumesc mult pentru sugestii, mai șlefuiesc, promit.
pentru textul : Flash back des-au revăzut peste ani într-o gară în care ultimele trenuri au tresărit pe șine sperând să îi ducă în aceeași direcție într-un gest de revoltă a refluxurilor separate de timp ea i-a pus mâna pe umăr ca și cum ar fi bătut la ultima ușă care să o refugieze el s-a întors brusc și a privit în ochii ei tangoul în care trupurile lor s-au lipit compensatoriu de rămas bun colierul era în același loc cu același gest ore zile nopți tăiate cu migală fugite din timp la gâtul ei ascunse
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 19 deEla, acum am citit un comentariu al tău, care fusese postat între comentariile mele aici și îl sărisem. Îți respect opinia, dar permite-mi să nu fiu de acord cu toate sfaturile tale. Nu știi tu ce va fi peste 6 luni pe Hermeneia. Lucrurile evoluează rapid pe internet, de 7 ori mai repede decât în real, după o statistică a cuiva, nu îmi amintesc numele acum. Pe mine nu m-ar fi deranjat dacă nu aș fi fost în nici o clasificare, aș fi considerat și respectat opinia celui care a realizat-o. Fiecare cu părerea sa. Nu este o clasificare "literară", ci o "părere personală și subiectivă". Și, vorba lui Cailean, puteam scrie și despre țigări, dar ce noroc, sunt anti-fumat și nimeni, încă, nu își stinge țigara pe net.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deam citit cateva texte ale tale. initiezi "socializari" interesante, cu verva si simpatie, deschizi subiecte insolite, spatioase, dar te desfaci prea mult, spre final. ai tendinta sa lasi prea des dicteul sa te stapaneasca. senzatia este de caiet dictando pe care il incepi curat, cu grija si placere, cu dunga trasa frumos, dupa care te plictisesti si incepi sa desenezi haotic, ce-ti vine, printre randuri. imi place a ti-ai fixat un univers poetic, dar trebuie sa insisti mai mult la stil.
pentru textul : Despre o buză demie mi-a plăcut poemul ăsta e atât de georgică asztaloș încât eu cel puțin nu pot să nu-l iubesc.
pentru textul : afterlove. invincible to everyone depoetul ăsta e un amestec de urban cu trăire autentică și are un farmec aparte, eu l-am depistat demult pe agonia pe când eu aveam nivel 120 eram steluțar iar el un biet bozgor literar. Întretimp, așa cum se întâmplă mereu în viață vorba lui Bob Dylan, eu am ajuns sub nivelul mării iar george e la putere. Și dacă ar fi să mă întrebe cineva (ceea ce nu cred că se va întâmpla) eu l-aș recomanda pe prietenul asztaloș la cultura în locul lui kelemen. Cel puțin george nu ar băga toți banii în monumente, cred că ar mai da ceva și la cultura modernă. Părerea mea.
Vă mulţumesc pentru observaţii.Am corectat textul.
pentru textul : Verde de Dumnezeu deTextul nu se vede clar, iar nuanța de maro nu e tocmai cea potrivită estetic. Încearcă o nuanță deschisă, scrisul mai mic, alt font. E ceva în neregulă, aranjarea scrisului în pagină nu ajută la susținerea nici a ideii, nici a axelor de simetrie. Titlul este dulceag și nepotrivit. Fii sigură că am fost sinceră cu părerea mea. Sper să îți folosească și să nu te supere prea tare. Nu îmi mulțumi.
pentru textul : Urme de dor deChiar daca nu am comentat acest text in detaliu cum as fi vrut de altfel (si cum as fi facut poate dupa un anumit timp, din motive obiective), este nepermis sa fiu jignita de un alt membru al site-ului la acest mod. Nu il cunosc si nu ma intereseaza persoana lui. Nu inteleg ce doreste. Acest personaj nu face decat sa aduca prejudicii calitative unui site LITERAR.
pentru textul : Un întreg fragmentat deAlma, ma bucur ca-ti place poema. Referitor la contradictia vazuta. S-ar putea sa ai dreptate. Asa am simtit ca trebuie sa sune versul, desi am oscilat intre cei doi termeni. Initial vroiam sa sune " daca ar fi s-o iau pe scurtatura VIETII as alege traseul dintre bifurcatiile INIMII" insa am optat pentru versul care l-am scris. Daca ai vreo sugestie stii ca e binevenita. Multumesc de trecerea si de gandurile tale :)
pentru textul : cu suflet de balada demda. mulțam de semnal la typo... aici nu mizez numai pe tecst!
pentru textul : just scream peace deinteresant dar suna mai degraba a snoava
pentru textul : naturam animae deMladitza, am observat în comentariile tale câteva greșeli deranjante: nu se pune virgulă între subiect și predicat, chiar dacă subiectul are un atribut (decât în câteva puține situații; citește despre ele): "poezia lui Paul Blaj, mă pătrunde până la oase". De asemenea, nu se pune virgulă între o propoziție și subordonata sa completivă directă: "mie îmi place foarte mult, să zâmbesc". Se întâmplă foarte rar să fac astfel de intervenții, dar am observat folosirea complet anapoda a virgulei și într-unul din textele trimise pentru înscriere. Îți doresc bun venit și sper să rezolvi cât mai curând astfel de probleme, iar hermeneia să îți fie un mediu propice îmbunătățirii scrisului tău, din toate punctele de vedere. Paul, voi reveni acum la poezia ta: știi ce este remarcabil? Folosirea la maxim a verbelor, fără a cădea în prozaic, păstrând ritmul interior al durerii, sugestia transformată în semn de exclamare - acestea sunt câteva din liniile de forță ale acestei poezii. Am mai observat asta la tine: nu dai multă libertate cititorului - uneori poate fi o armă cu două tăișuri; de data aceasta însă rezultatul este copleșitor. Tu ai o înclinație către teatru, nu știu dacă ți-am mai spus. Numai acolo cititorul / privitorul nu are încotro și trebuie să îmbrățișeze toate indicațiile autorului. Și, că tot vorbeam de virgule: interesantă folosirea ultimei virgule în acest poem. Smile.
pentru textul : mormântul se lasă pășit de oricine deEugen, n-am spus că n-ar avea legătură strofa trei cu restul. În fapt, în general vorbind, autorul o să găsească mereu legături - fie ele logice, metafiice, horoscopice ori clovnice. Am spus că-i dulceagă şi romanţioasă (nu-mi cere să-ţi argumentez evidenţa că ajungem pe la romantici!). Şi mai e şi clişeică până la dumnezeu - să mă smult din braţele tale, să-mi nu ştiu ce cu inima şi să te [verb] cu sânge. Fii serios! Clişeic şi, dpdv expresiv, ucide tot ce-i bun în text.
Repet, faptul că ceva are legătură cu textul, nu-i argument că o parte trebuie păstrată cu orice preţ. Şi nici pentru lungire.
Nu era vorba de peniţă, ci de apreciere. Nu te crampona şi tu de forme.
pentru textul : Simbioză dea ramane fidel inimii e o calitate pe care am apreciat-o mereu in cazul extraterestrilor.
pentru textul : Eu scriu, deci exist. dein rest, ce mai faceti? cum o mai duceti cu fericirea?
multumesc
mulțam de popas, Sebi!
pentru textul : omul cu toate zilele bune defrumos titlu. si ideea. esti pe drum. drumul cel bun il fac talpile tale. walk on
pentru textul : scrisori de îmblânzit mâinile demea culpa. asa se intimpla cind fac mai multe lucruri in acelasi timp. culmea este ca eram convins ca am scris vlad. interesant e insa faptul cum unii din lipsa de imaginatie sau alte preocupari cauta scame, pentru propriul amuzament probabil. cum spun americanii, simple pleasures for simple minds.
pentru textul : IE 9 și Firefox 4 deCe să spun, d-le Dălan... Nu cred că mă prea interesează părerea d-voastră despre poezia mea. Cu atât mai mult cu cât nu despre mine se discuta aici, cu atât mai mult cu cât, s-avem pardon!, dar numai credibil nu sunteţi acum, şi cu atât si mai mult cu cât sunteţi vădit certat cu limba noastră cea de toate zilele. Despre limbajul meu, atâta vreme cât nu vă lezează persoana, nu văd de ce v-aţi da cu presupusul. Nu v-am spus "bun venit!", nu vă spun "adio".
pentru textul : prăbuşire dereamarc cat de aiurea poate fi sa incepi a scrie un poem in si despre o limba ce ramane si autorului, si cititorului neintelasa. apoi fortarea semanticii pentru a exprima idei rupte dintr/o alambicata amintire traznita, exprimata in titlu, incheiata cu o - sa/i zic - concluzie?( '' ma retarga din lume pentru a/i observa ridurile''), care nu are nici macar fortata o legatura cu textul ... chiar e sumbru sa ai rost de cortina... ultimul vers e singurul care are valoare si sens.
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia de" Iar finalul „şi toată iubirea pe care/ aş fi putut-o dărui” sună extrem de banal, dacă nu clișeistic" - da, astfel trunchiat, finalul e catastrofal, dar el, finalul, e ăsta:
"şi toată iubirea pe care
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă deaş fi putut-o dărui
se întindea ca o
pată de petrol". - unde, dpmdv, apare un contrast interesant între conceptul general de "iubire" şi proprietăţile petrolului. Mai departe mergând, e şi mai interesantă problema dacă te gândeşti cum apare petrolul - prin forare, ceea ce, în contextul iubirii, suportă valenţe intepretative spumoase. Eu nu cred că pata de petrol a fost aleasă intâmplător.
Datorită motivelor de mai sus consider că finalul este foarte reuşit.
Virgil, e un experiment metafizic, probabil nereușit, nicidecum umplutură. E o desprindere de omenesc, o înălțare spirituală, sau ar fi trebuit să fie.
pentru textul : Val de timp /Vague de temps deS-a înţeles! Mulţumesc! :)
pentru textul : Petru pământesc.. deCaline, poemul tau desi aparent simplu este destul de complex la capitolul peceptie. Sa-ti spun drept, am pus mana pe dictionar si am priceput ce e cu formele zazen. Popoarele de frunze insa mi se par nouazeciste gen paz. De fapt cam intreaga structura a poemului face apel la paz, chestie pe care si eu am facut-o ani de-a randul pana cand am priceput ca nu pot, nu-s in stare si nici nu merita afterall. Spunea Bancusi parasind atelierul maestrului Rodin "la umbra marilor arbori nu mai poate creste nimic" Andu
pentru textul : Hide and seek dePagini