Părerea mea despre evidențierea unor cuvinte cu majuscule pentru a sugera un anume ton, mai apăsat, este că nu e prea eficientă. Se poate interpreta ca o subestimare a cititorului, a comprehensiuni verbale a acestuia. E doar o părere. Autorul decide.
(mai este câte ceva de corectat: " mi-ar place/ mi-ar plăcea; în ultimul enunț virgulă înainte de dar"... și ar mai fi)
mi-a facut placere fragmentul dar in acelasi timp nu am putut scapa de senzatia ca autorul incearca sa supuna cumva subiectul stilului. nu cred ca proza mai poate imbraca astazi aceasta forma, repet mi-a placut, astept sa mai citesc si alte bucati, dar pe undeva am dat de un gol.
ei uite ca eu alatur cu cuvintele si nu fac indigestie. si nici nu am nevoie de reverente. ma descurc excelent si fara. nu cred ca sint o autoritate in poezie dar nici nu cred ca terenul e alunecos. insa bunul meu simt estetico-literar (atit cit o fi el) imi spune ca orice "obiect artistic" sau "de arta", si aici includ si poezia, trebuie sa fie in esenta o comunicare reprezentativa (sau o reprezentare prin comunicare/comuniune, sau impartasire). deci, in chestia asta pe care noi o numim arta (fie ea literara, fie de alta stirpe) existam noi doi (sau noi mai multi) dintre care tu esti artistul iar noi publicul. exista tot felul de teorii despre participarea, rolul si/sau implicarea autorului si a publicului (vezi ideile interesante ale lui Marcel Duchamp). dar, in esenta arta (si deci poezia) este o tentativa a artistului de a transmite ceva printr-o forma de reprezentare, in esenta o joaca mai mult sau mai putin vinovata cu senzorii si neuronii nostri ai publicului. ei bine, pentru chestia asta e nevoie de trei lucruri, idee-inspiratie, talent-munca si autoevaluare-critica. adica in primul rind trebuie sa vrei sa spui sau sa comunici ceva (logic-semnificativ) sau o stare (emotional-semnificativ) care sa aiba in general un caracter unitar si coerent (sau cel putin sa aiba un puternic efect care sa ni se para noua, publicului, ca fiind coerent). cu siguranta ca oricit de bune si brave idei ai avea si orict de multa inspiratie ai considera ca ai, daca nu ai talent (chestia aia cu care te nasti si care te face sa te joci cu frumosul sau cu uritul intr-un mod fascinant si diferit de altii) tot degeaba e, fiindca suna a doaga. iar apoi, chiar daca ai idei, si coerenta, si talent si pui osul la munca tot mai trebuie sa citesti si sa recitesti (eventual sa ii citesti si pe altii care au pana mai ascutita) pina iti perfectionezi mestesugul si implicit rezultatul, adica obiectul literar, adica poezia. cam asta e si scuze ca m-am cam lungit
mă bucură semnul tău, pentru că știu că ești atent la detalii. Aici este o frântură dintr-o proză de mai mare întindere. Am publicat de-a lungul vremii fragmente din ceea ce sper că va căpăta odată consistența unui roman.
ai imaginatie. desi ideea asta necro-romantica a fost destul de abordata. se putea renunta la articol in versul 3 antepenultimul vers, cel cu "sticlutele" mi se pare oarecum naiv
Pe autor nu îl cunosc și nu înțeleg de ce l-aș aborda într-un alt context decît prin intermediul acestor comentarii. M-am referit la calitatea editor pe care o are și la conflictul de interese dintre această calitate și obiectivitatea cu care este privit textul său. În comentariu am precizat care este legătura cu textul. Avertismentul dat îmi amintește teribil de vremurile comuniste. Circ îi zice acum la opinie?
corectează 'somnabul' 'apriorică' 'înebunit' înainte să folosești cuvinte pretențioase arată că le cunoști pe cele simple și gramatica.
Un poem plin de greșeli, zorzoane și cam atât.
da, bobadil, laconică părerea mea. ai dreptate! recitindu-te, constat că îmi place imaginea sugerată cititorului: vărsarea fluviului asemenea spumei de cuvinte "de la gura profetului". este puternică ideea, ca și "cohortele de bărbați/strigând a luptă" referitoare la căderea valurilor înspumate ale apelor care apoi se pierd, se liniștesc în marea adâncă și necuprinsă, plictisitoare ... totuși, de ce "excalibur"? ori povestea acestei săbii este, pentru tine, asemenea apelor unui râu învolburat ce se plictisesc pierdute în mare/marea timpului? în ceea ce privește construcția poemului, pot spune că nu îi găsesc minusuri și cred că poemul este o amintire.
conștiința lui grigore atinge climaxul în somn. poveștile se leagă mereu bine la tine, asta admir de fiecare dată în textele tale. plus știința țesăturilor, textura. revenind la grigore, cred că modul său de de raportare la timp îi dă toată criza. nu știu cum am putea eticheta conștiința de tip grigore și fragmentarea ei, dar marota asta are valabilitate chiar dacă avem în interior un fals conflict al personajului golit de burlesc și intrat în conținutul derizoriu al cosmodernitații. mi-a plăcut tricefalul scenariu. chiar foarte reușit.
Adrian, textul merge foarte bine fără acele versuri, deşi mie îmi pare că diminuează mesajul, dar poate nu reuşesc să mă detaşez, să privesc din afară înspre mine. am să le elimin, totuşi.
în ceea ce priveşte ce scrii între ghilimele, nu ai dreptate. din două poezii nu poţi trage asemenea concluzie.
mulţumesc pentru lectură şi semn. eşti binevenit.
Frumos zis, mi-a amintit de un videoclip care se numea chiar "they" si transmitea ceva tot asa, un amestec de sf cu senzualitate feminina adolescentina. O plimbare onirica? Asa pare dar nu este, pentru ca ideea centrala este controlul, cel ce finalmente ne omoara, fiind preluat de catre ceilalti, de "they" As fi schematizat mai putin partea cu visele, lasand-o mai libera, asa cum e mi se pare un pic prea tehinicista, o simt incorsetata, oricum nu sunt un mare admirator al definitiilor poetice directe "visul e poarta" "in realitate suntem asa de...". Finalul mi-a placut in mod deosebit. Aproape o pastisa a inchinaciunii crestine face o trecere subtila spatiu-timp care chiar m-am gandit daca a fost intentionata sau asa "a iesit" ... chiar nu are importanta, rezultatul e super :si aici/ si dincolo/ si in vecii vecilor. O penita de apreciere de la mine, cel pe care conform spuselor Profetului "nu ma mai crede nimeni pe aici" nu stiu de unde are el concluzia asta atat de universala in afara de din capul lui plin cu idei preconcepute. Imi cer scuze daca prin acest gest iti voi atinge si tie reputatia in ochii acestui om atat de limitat. Nu am ce sa fac, el exista si va exista inca mult timp. Andu
nu, adriana, nu s diplomat nici sacosa:P ziceam ca starea trasmisa este una in sensul candorii si a apropierii dintre doua cercuri despre sintaxa, nu zic, pt ca nu ar mai fi stilul tau apoi, ci al meu si n ar fi drept fata de text
Mari, sustin si eu ca incadrarea de "novice" nu are nimic jignitor in ea. Si sunt pe hermeneia, cativa "novici" care scriu de rup oasele cititorului. Insa textul de fata are lacune, iar ialin sau hialin sau lalin sau halim ca n-am priceput si nici nu cred ca trebuie eu sa pricep asta cum ii place lui sa-si zica cu exactitate, cu majuscula sau cu bold sau cu ceva ce nu s-a inventat inca (si multi au luat plasa inaintea ta cu pseudonimul lui, crede-ma)... are dreptate! Si eu iti recomand cu toata caldura sa revizuiesti acest text, asta daca il consideri important de l-ai postat aici. Cu drag, Andu.
Cât priveşte "nu ştiu dacă fac doi lei" - am găsit la tine unele texte care, cert, fac mult mai mult. Şi cred că asta e cel mai important aici, într-un spaţiu literar.
.......când mâinile tale mă caută înseamnă că m-ai găsit. când gura ta se umple cu aur mă închin ție și te laud, botezătorul meu preadorit. te laud si carnea trupului meu te simte insetat si aspru. iată, păstorii mei umblă desculti si turmele lor grase asteapta sub altarul din varful muntelui. tie mă dau și te chem, dumnezeul cuvintelor, al celor avute si nefăcute. iată, trupul meu nu are odihnă si ochiul meu zboară deasupra apelor. am despărtit cuvintele și coaja lor am aruncat-o in tării si foc si pucioasa mi-am presarat pe crestet. si umblu si bat si fulgii de inger ma-nconjoara si templul sanilor tai, in numele dragostei, botezatorul meu preacrestat in carnea inimii mele....... multumesc pentru comentariu alma, pentru aprecierile tale generoase si, bineinteles tuturor cititorilor mei intr-ale ghicitului in bobi de mustar al dvs, francisc, lectorul
aripile , ciudate sau nu, sunt totusi acelea care ne poarta spre departe...chiar daca uneori sunt crescute doar in interior. cineva, undeva, sigur te va iubi, e sigur...
Hanny - de părerera și impresia ta de cititor am ținut cont și sonetul de mai sus are, în acest moment, substanțiale modificări de care sunt satisfăcut. Virgil ne-a anunțat că în curând textele se vor putea edita. Atunci voi face și eu cuvenitele schimbări, neutând cine le-a provocat. PS. Mi-ai adus aminte de un actor cu care nu de mult am avut un dialog pentru radio. Se pare ca avem ceva pasiuni comune.
E un „totuși” acolo și un „de asemenea” după care urmează câteva recomandări la care ai subscris când te-ai înscris în site. Părerea mea este că a scrie Like nu înseamnă a exprima o opinie sau un comentariu despre text. Comentariu înseamnă cel puțin un enunț, nu doar un cuvânt și acesta împrumutat din rețelele de socializare.
Nu știu de ce crezi că atenționarea asupra unor nereguli din texte înseamnă „băgat de vină”? Chiar a fost o mână întinsă... o părere cu bună intenție.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
zumzetul electronilor şi întreaga tehnologie, camerele de luat vederi...
se aude, se vede, se simte ceva din ceea ce se poate întâmpla?!
"nicio mişcare"...
cred că este un scenariu suficient de reuşit încât transmită.
pentru textul : apăsat dePărerea mea despre evidențierea unor cuvinte cu majuscule pentru a sugera un anume ton, mai apăsat, este că nu e prea eficientă. Se poate interpreta ca o subestimare a cititorului, a comprehensiuni verbale a acestuia. E doar o părere. Autorul decide.
pentru textul : Verde de Dumnezeu de(mai este câte ceva de corectat: " mi-ar place/ mi-ar plăcea; în ultimul enunț virgulă înainte de dar"... și ar mai fi)
nu cred.
pentru textul : das Marienleben deEmilian, scuze, ti-am editat eu commentariul. sper sa nu te deranjeze.
pentru textul : here comes that rainbow again deerată: interbelici, generaţia
pentru textul : problema românilor demi-a facut placere fragmentul dar in acelasi timp nu am putut scapa de senzatia ca autorul incearca sa supuna cumva subiectul stilului. nu cred ca proza mai poate imbraca astazi aceasta forma, repet mi-a placut, astept sa mai citesc si alte bucati, dar pe undeva am dat de un gol.
pentru textul : M de la mag deÎți mulțumesc și ție, Vladimir, cartea se va gasi în librăriile în care Vinea e prezentă Eu am vazut-o doar la Cărturești....
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester deei uite ca eu alatur cu cuvintele si nu fac indigestie. si nici nu am nevoie de reverente. ma descurc excelent si fara. nu cred ca sint o autoritate in poezie dar nici nu cred ca terenul e alunecos. insa bunul meu simt estetico-literar (atit cit o fi el) imi spune ca orice "obiect artistic" sau "de arta", si aici includ si poezia, trebuie sa fie in esenta o comunicare reprezentativa (sau o reprezentare prin comunicare/comuniune, sau impartasire). deci, in chestia asta pe care noi o numim arta (fie ea literara, fie de alta stirpe) existam noi doi (sau noi mai multi) dintre care tu esti artistul iar noi publicul. exista tot felul de teorii despre participarea, rolul si/sau implicarea autorului si a publicului (vezi ideile interesante ale lui Marcel Duchamp). dar, in esenta arta (si deci poezia) este o tentativa a artistului de a transmite ceva printr-o forma de reprezentare, in esenta o joaca mai mult sau mai putin vinovata cu senzorii si neuronii nostri ai publicului. ei bine, pentru chestia asta e nevoie de trei lucruri, idee-inspiratie, talent-munca si autoevaluare-critica. adica in primul rind trebuie sa vrei sa spui sau sa comunici ceva (logic-semnificativ) sau o stare (emotional-semnificativ) care sa aiba in general un caracter unitar si coerent (sau cel putin sa aiba un puternic efect care sa ni se para noua, publicului, ca fiind coerent). cu siguranta ca oricit de bune si brave idei ai avea si orict de multa inspiratie ai considera ca ai, daca nu ai talent (chestia aia cu care te nasti si care te face sa te joci cu frumosul sau cu uritul intr-un mod fascinant si diferit de altii) tot degeaba e, fiindca suna a doaga. iar apoi, chiar daca ai idei, si coerenta, si talent si pui osul la munca tot mai trebuie sa citesti si sa recitesti (eventual sa ii citesti si pe altii care au pana mai ascutita) pina iti perfectionezi mestesugul si implicit rezultatul, adica obiectul literar, adica poezia. cam asta e si scuze ca m-am cam lungit
pentru textul : invazia demă bucură semnul tău, pentru că știu că ești atent la detalii. Aici este o frântură dintr-o proză de mai mare întindere. Am publicat de-a lungul vremii fragmente din ceea ce sper că va căpăta odată consistența unui roman.
Mulțumesc. Să ai un an bun!
pentru textul : Un mag de la răsărit deMuțumesc pentru obsevații, Andrei. Le mai aștept.
pentru textul : despre o femeie goală deai imaginatie. desi ideea asta necro-romantica a fost destul de abordata. se putea renunta la articol in versul 3 antepenultimul vers, cel cu "sticlutele" mi se pare oarecum naiv
pentru textul : așa a fost dePe autor nu îl cunosc și nu înțeleg de ce l-aș aborda într-un alt context decît prin intermediul acestor comentarii. M-am referit la calitatea editor pe care o are și la conflictul de interese dintre această calitate și obiectivitatea cu care este privit textul său. În comentariu am precizat care este legătura cu textul. Avertismentul dat îmi amintește teribil de vremurile comuniste. Circ îi zice acum la opinie?
pentru textul : keep my secret well demultumesc alma. încântat.
pentru textul : Stare existențială decorectează 'somnabul' 'apriorică' 'înebunit' înainte să folosești cuvinte pretențioase arată că le cunoști pe cele simple și gramatica.
pentru textul : încă o zi perfectă deUn poem plin de greșeli, zorzoane și cam atât.
Oui!
pentru textul : Sprint final, în gheare deda, bobadil, laconică părerea mea. ai dreptate! recitindu-te, constat că îmi place imaginea sugerată cititorului: vărsarea fluviului asemenea spumei de cuvinte "de la gura profetului". este puternică ideea, ca și "cohortele de bărbați/strigând a luptă" referitoare la căderea valurilor înspumate ale apelor care apoi se pierd, se liniștesc în marea adâncă și necuprinsă, plictisitoare ... totuși, de ce "excalibur"? ori povestea acestei săbii este, pentru tine, asemenea apelor unui râu învolburat ce se plictisesc pierdute în mare/marea timpului? în ceea ce privește construcția poemului, pot spune că nu îi găsesc minusuri și cred că poemul este o amintire.
pentru textul : excalibur defrumoase, Celestin. păsări de jale. textul ăsta respiră. cred că ți-ai găsit, în sfârșit, ritmul, stilul. e mulllt mai bine. felicitări.
pentru textul : Introspecție deconștiința lui grigore atinge climaxul în somn. poveștile se leagă mereu bine la tine, asta admir de fiecare dată în textele tale. plus știința țesăturilor, textura. revenind la grigore, cred că modul său de de raportare la timp îi dă toată criza. nu știu cum am putea eticheta conștiința de tip grigore și fragmentarea ei, dar marota asta are valabilitate chiar dacă avem în interior un fals conflict al personajului golit de burlesc și intrat în conținutul derizoriu al cosmodernitații. mi-a plăcut tricefalul scenariu. chiar foarte reușit.
pentru textul : ferpar deAdrian, textul merge foarte bine fără acele versuri, deşi mie îmi pare că diminuează mesajul, dar poate nu reuşesc să mă detaşez, să privesc din afară înspre mine. am să le elimin, totuşi.
pentru textul : caută-mă în omul acela deîn ceea ce priveşte ce scrii între ghilimele, nu ai dreptate. din două poezii nu poţi trage asemenea concluzie.
mulţumesc pentru lectură şi semn. eşti binevenit.
cred ca am mai citit textul acesta undeva, dar oride cite ori il citesc imi place. are ceva anume care il face sa ramina...
pentru textul : V deFrumos zis, mi-a amintit de un videoclip care se numea chiar "they" si transmitea ceva tot asa, un amestec de sf cu senzualitate feminina adolescentina. O plimbare onirica? Asa pare dar nu este, pentru ca ideea centrala este controlul, cel ce finalmente ne omoara, fiind preluat de catre ceilalti, de "they" As fi schematizat mai putin partea cu visele, lasand-o mai libera, asa cum e mi se pare un pic prea tehinicista, o simt incorsetata, oricum nu sunt un mare admirator al definitiilor poetice directe "visul e poarta" "in realitate suntem asa de...". Finalul mi-a placut in mod deosebit. Aproape o pastisa a inchinaciunii crestine face o trecere subtila spatiu-timp care chiar m-am gandit daca a fost intentionata sau asa "a iesit" ... chiar nu are importanta, rezultatul e super :si aici/ si dincolo/ si in vecii vecilor. O penita de apreciere de la mine, cel pe care conform spuselor Profetului "nu ma mai crede nimeni pe aici" nu stiu de unde are el concluzia asta atat de universala in afara de din capul lui plin cu idei preconcepute. Imi cer scuze daca prin acest gest iti voi atinge si tie reputatia in ochii acestui om atat de limitat. Nu am ce sa fac, el exista si va exista inca mult timp. Andu
pentru textul : They dese prea poate ca asta să și facă, Andrei. mulțumesc de lectură și apreciere!
pentru textul : time passing degând bun!
spor la lucru și succes, Virgil!
pentru textul : hermeneia 3.0-a denu, adriana, nu s diplomat nici sacosa:P ziceam ca starea trasmisa este una in sensul candorii si a apropierii dintre doua cercuri despre sintaxa, nu zic, pt ca nu ar mai fi stilul tau apoi, ci al meu si n ar fi drept fata de text
pentru textul : Niciun semn de la tine deMari, sustin si eu ca incadrarea de "novice" nu are nimic jignitor in ea. Si sunt pe hermeneia, cativa "novici" care scriu de rup oasele cititorului. Insa textul de fata are lacune, iar ialin sau hialin sau lalin sau halim ca n-am priceput si nici nu cred ca trebuie eu sa pricep asta cum ii place lui sa-si zica cu exactitate, cu majuscula sau cu bold sau cu ceva ce nu s-a inventat inca (si multi au luat plasa inaintea ta cu pseudonimul lui, crede-ma)... are dreptate! Si eu iti recomand cu toata caldura sa revizuiesti acest text, asta daca il consideri important de l-ai postat aici. Cu drag, Andu.
pentru textul : Ieșire deCât priveşte "nu ştiu dacă fac doi lei" - am găsit la tine unele texte care, cert, fac mult mai mult. Şi cred că asta e cel mai important aici, într-un spaţiu literar.
pentru textul : Altfel de.......când mâinile tale mă caută înseamnă că m-ai găsit. când gura ta se umple cu aur mă închin ție și te laud, botezătorul meu preadorit. te laud si carnea trupului meu te simte insetat si aspru. iată, păstorii mei umblă desculti si turmele lor grase asteapta sub altarul din varful muntelui. tie mă dau și te chem, dumnezeul cuvintelor, al celor avute si nefăcute. iată, trupul meu nu are odihnă si ochiul meu zboară deasupra apelor. am despărtit cuvintele și coaja lor am aruncat-o in tării si foc si pucioasa mi-am presarat pe crestet. si umblu si bat si fulgii de inger ma-nconjoara si templul sanilor tai, in numele dragostei, botezatorul meu preacrestat in carnea inimii mele....... multumesc pentru comentariu alma, pentru aprecierile tale generoase si, bineinteles tuturor cititorilor mei intr-ale ghicitului in bobi de mustar al dvs, francisc, lectorul
pentru textul : lespezile dearipile , ciudate sau nu, sunt totusi acelea care ne poarta spre departe...chiar daca uneori sunt crescute doar in interior. cineva, undeva, sigur te va iubi, e sigur...
pentru textul : de parcă cineva m-ar iubi deHanny - de părerera și impresia ta de cititor am ținut cont și sonetul de mai sus are, în acest moment, substanțiale modificări de care sunt satisfăcut. Virgil ne-a anunțat că în curând textele se vor putea edita. Atunci voi face și eu cuvenitele schimbări, neutând cine le-a provocat. PS. Mi-ai adus aminte de un actor cu care nu de mult am avut un dialog pentru radio. Se pare ca avem ceva pasiuni comune.
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă deE un „totuși” acolo și un „de asemenea” după care urmează câteva recomandări la care ai subscris când te-ai înscris în site. Părerea mea este că a scrie Like nu înseamnă a exprima o opinie sau un comentariu despre text. Comentariu înseamnă cel puțin un enunț, nu doar un cuvânt și acesta împrumutat din rețelele de socializare.
pentru textul : nupoem deNu știu de ce crezi că atenționarea asupra unor nereguli din texte înseamnă „băgat de vină”? Chiar a fost o mână întinsă... o părere cu bună intenție.
Pagini