o viziune a ascensiunii, evolutiei propriului eu. compozitia are o fluenta aparte prin forta dinamica a imaginilor. e interesant daca ai compus in romana si ai tradus sau invers si ma intreb asta pentru ca recurgi la o serie de genitive. totodata e interesant cit de puternica este influenta unei limbi asupra alteia, literar vorbind.
și eu tot cu strofa a doua votez. aici, repetiția (ideii) diluează esența și nu prea cred că ajută. chiar dacă te-ai oprit (bănuiesc că nu întâmplător) la a treia.
Mariana nici nu mai stiu ce sa spun, esti una dintre persoanele care m-au sustinut sincer pana acum si iti multumesc. As vrea sa stii ca apreciez simtul tau acut de perceptie si faptul ca mereu am avut cate ceva de invatat de la tine. Oamenii frumosi nu se gasesc peste tot, iar eu parca dintr-o data sunt prea binecuvantata!
Raluca, e prea devreme de spus felicitari. Un poem remarcat nu asigura o evolutie buna, si poate ca sunt prea tanara deocamdata, insa iti multumesc. In poezie s-a scris pana acum si se va mai scrie, important este sa ramai punct de reper. Daca reusesc asta, poate am sa merit.:)
Textul nu se vede clar, iar nuanța de maro nu e tocmai cea potrivită estetic. Încearcă o nuanță deschisă, scrisul mai mic, alt font. E ceva în neregulă, aranjarea scrisului în pagină nu ajută la susținerea nici a ideii, nici a axelor de simetrie. Titlul este dulceag și nepotrivit. Fii sigură că am fost sinceră cu părerea mea. Sper să îți folosească și să nu te supere prea tare. Nu îmi mulțumi.
poemul tau are sensibilitate si greutate. imi place mult postura de Micul Print a baiatului care contempla luna, dialogul imaginar (sper) cu mama. ce mi se pare putin sarit din logica poetica este "respirația de pe geamuri" care nu este acelasi lucru cu geamul aburit in urma expiratiei. acolo m-am poticnit, de aceea iti specific asta.
frumoasa povestea ta, Emi! un oarecare abuz referential, dar merge. daca intertextualitatea nu functioneaza din prima, numirea gascanului este inutila, oricum. congrat!
Mircea, Andu - multumiri. Cat despre titlu si final, ma voi intoarce asupra poeziei, dar mai tarziu, cand o sa uit acel plans...:) poate voi reusi sa fac o schimbare.
re: Cristina si Viorel Bucur
Cristina, sincera sa fiu, parcelele construite pe teritoriul poeziei ma lasa rece. pentru mine ingradirile astea nu exista. eu spun ce am de spus, in formula care mi se pare potrivita ideii, atat. :)
multumesc pentru oprire si cuvinte. :)
Viorel, nu stiu cine a vorbit de distrugeri. eu, nu.
Este o imagine a tandretei si imi place ca ai incercat sa o creezi in putine cuvinte. Spus frumos totul, dar as fi preferat ca in locul a 5 imagini diferite, alaturate aproape aleator, sa existe mai putine sau tot atatea, dar avand legatura unele cu altele, nascand o tensiune, o emotie in text: 1. te tin in brate / tu nu imi ceri nimic, 2. dragostea ta e un mar / carmelizat. 3. cuvintele se umfla si plesnesc, 4. nu mai ramane / decat umbra, 5 noaptea iese din mine / si ma cauta pe strazi. Poate doar intre 4 si 5 exista o mica legatura, in rest, nu am tensiune in poezie si nici detasare totala. Nu e rea, dar ar fi prins mai bine cu inca un pic de epicitate, adusa liricului, cam aceasta ar fi fost, dupa gustul meu, doleanta mea. In afara de ce am afirmat, insa, fiecare imagine este completa, bine scrisa, concisa, fara cusur in compozitie. Iar versul "te tin in brate" este aduce candoare si desi e simplu, e totusi, cel mai frumos.
Este un text care poate înşela. În sensul bun al cuvântului. Mărturisesc că atunci când o scriere mă interesează în mod deosebit, cum e şi poezia aceasta, încerc câteva «deconstrucţii» pentru a vedea dacă, după astfel de decodificări, mai rămâne (sau nu) ceva de explicat discursiv. N-am să prezint acum rezultatul. « Cazul Agheorghesei» reprezintă (pentru mine) un “adevărat studiu de caz”. Care mă intrigă în sensul urmăririi cu obstinaţie a unei ”Ars poetica” afirmată şi aplicată cu extremă rigoare în textele care-l reprezintă. (Şi nu în cele în care experimentează altceva ca să demonstreze că poezia este poezie indiferent de stil şi de ce se ascunde în spatele acestuia). Nu o să dezvolt aici acea analiză. Îmi rezerv dreptul de a o face ulterior, într-un text separat. Pentru că «lupta» lui Adrian cu «daimonul» său (să-i zic aşa), chiar merită. Datorită originalităţii ce o prezintă. În raport cu alte tendinţe actuale ale poeziei autohtone. Sper că dialog la care îl voi invita atunci pe autor să fie util pentru Hermeneia. În ciuda unor păreri că astfel de discuţii nu-i interesează pe cei care «produc» poezie pe aici.
Deocamdată acord o peniţă. Nu înainte de a sugera că explicarea de către autor a sensurilor textului ar fi putut lipsi de la comentarii. Dar orice rău e spre bine. Pentru că îmi oferă argumente pentru discuţia anunţată.
...Am mai ascultat o dată fişierul, confirmându-mi-se astfel o primă impresie: vocea celui care recita este asemănătoare spre foarte asemănătoare cu cea a lui Cristian Tudor Popescu :). Paranteză: bineînţeles, nu atunci când acum-câteva-cuvinte-numitul începe să ţipe :)
cind tot ce avem sub cap e o piatra si cind tot ce avem pe noi e o haina ce ne ramine este sa taiem din ele visul si sa construim, incet-incet, scara lui iaacov.
Virgil, un raspuns dat din fuga: nu umbrele urmau a fi adunate, ci "puținele ore când nu mai pândești/ veniri și plecări" (si-ul de-acolo l-am lasat pentru melodicitate) indigestie provocata de dimineata? nu ma gandisem atat de departe, ci numai la o senzatia aia pe care o ai inghitind...ulei de masline pe stomacul gol. :) dar ai fost pe aproape. eh, scuze, nu e un text "diafan". merci de feedback.
I loved this one
'children rush to me like lambs to their mother-sheep'
... and only few other unwritten lines from the unwritten book.
It was a complex reading, I felt like spendind a long Sunday afternoon at the animal farm preparing a late-night lunch for whoever stays awake so long... with all those smells!
am senzatia ca textul asta nu mai e o redepozitare a unui text postat in alta parte. mai am senzatia totusi ca am mai citit expresia asta "buzunarul cu vise" pe undeva. o fi vin de anul asta dar expresia "mi-au amintit irevocabil că sunt femeie." e destul de plata (zic eu). dar, anyway, imi place ca perseverezi
simplu plin de rafinament, acest alfabet poetic isi identifica imaginile in cele mai marunte locuri, pasaje. risipite in spatiul tridimensional literele se intorc in noi accentuind iluminarea intr-un concert atemporal: "Și casa asta nelocuită decât de pereții albi – timpul traversează pereții - cameră – cioburi de umbre prin colțuri umbre și respirații" deosebit.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
o viziune a ascensiunii, evolutiei propriului eu. compozitia are o fluenta aparte prin forta dinamica a imaginilor. e interesant daca ai compus in romana si ai tradus sau invers si ma intreb asta pentru ca recurgi la o serie de genitive. totodata e interesant cit de puternica este influenta unei limbi asupra alteia, literar vorbind.
pentru textul : חונקת את הנקודה הבלתי נתפשת שלפני הנפילה deși eu tot cu strofa a doua votez. aici, repetiția (ideii) diluează esența și nu prea cred că ajută. chiar dacă te-ai oprit (bănuiesc că nu întâmplător) la a treia.
pentru textul : eu însumi sînt cartea deMariana nici nu mai stiu ce sa spun, esti una dintre persoanele care m-au sustinut sincer pana acum si iti multumesc. As vrea sa stii ca apreciez simtul tau acut de perceptie si faptul ca mereu am avut cate ceva de invatat de la tine. Oamenii frumosi nu se gasesc peste tot, iar eu parca dintr-o data sunt prea binecuvantata!
pentru textul : l’absente deRaluca, e prea devreme de spus felicitari. Un poem remarcat nu asigura o evolutie buna, si poate ca sunt prea tanara deocamdata, insa iti multumesc. In poezie s-a scris pana acum si se va mai scrie, important este sa ramai punct de reper. Daca reusesc asta, poate am sa merit.:)
Textul nu se vede clar, iar nuanța de maro nu e tocmai cea potrivită estetic. Încearcă o nuanță deschisă, scrisul mai mic, alt font. E ceva în neregulă, aranjarea scrisului în pagină nu ajută la susținerea nici a ideii, nici a axelor de simetrie. Titlul este dulceag și nepotrivit. Fii sigură că am fost sinceră cu părerea mea. Sper să îți folosească și să nu te supere prea tare. Nu îmi mulțumi.
pentru textul : Urme de dor depoemul tau are sensibilitate si greutate. imi place mult postura de Micul Print a baiatului care contempla luna, dialogul imaginar (sper) cu mama. ce mi se pare putin sarit din logica poetica este "respirația de pe geamuri" care nu este acelasi lucru cu geamul aburit in urma expiratiei. acolo m-am poticnit, de aceea iti specific asta.
pentru textul : respirația de pe geamuri defrumoasa povestea ta, Emi! un oarecare abuz referential, dar merge. daca intertextualitatea nu functioneaza din prima, numirea gascanului este inutila, oricum. congrat!
pentru textul : minunata călătorie a lui emil prin gara de nord deMircea, Andu - multumiri. Cat despre titlu si final, ma voi intoarce asupra poeziei, dar mai tarziu, cand o sa uit acel plans...:) poate voi reusi sa fac o schimbare.
pentru textul : plâns acaju dere: Cristina si Viorel Bucur
Cristina, sincera sa fiu, parcelele construite pe teritoriul poeziei ma lasa rece. pentru mine ingradirile astea nu exista. eu spun ce am de spus, in formula care mi se pare potrivita ideii, atat. :)
multumesc pentru oprire si cuvinte. :)
Viorel, nu stiu cine a vorbit de distrugeri. eu, nu.
pentru textul : picătură deinteresant textul, la fel ca multe ale tale. in final eu cred ca as fi folosit "sonor" in loc de "voce"
pentru textul : Poemul e zidit în insonor deEste o imagine a tandretei si imi place ca ai incercat sa o creezi in putine cuvinte. Spus frumos totul, dar as fi preferat ca in locul a 5 imagini diferite, alaturate aproape aleator, sa existe mai putine sau tot atatea, dar avand legatura unele cu altele, nascand o tensiune, o emotie in text: 1. te tin in brate / tu nu imi ceri nimic, 2. dragostea ta e un mar / carmelizat. 3. cuvintele se umfla si plesnesc, 4. nu mai ramane / decat umbra, 5 noaptea iese din mine / si ma cauta pe strazi. Poate doar intre 4 si 5 exista o mica legatura, in rest, nu am tensiune in poezie si nici detasare totala. Nu e rea, dar ar fi prins mai bine cu inca un pic de epicitate, adusa liricului, cam aceasta ar fi fost, dupa gustul meu, doleanta mea. In afara de ce am afirmat, insa, fiecare imagine este completa, bine scrisa, concisa, fara cusur in compozitie. Iar versul "te tin in brate" este aduce candoare si desi e simplu, e totusi, cel mai frumos.
pentru textul : Te țin în brațe deCe să facem Andule? Experimentăm fiecare după pricepere.
pentru textul : ne lut deMarga, multumesc ca ai rezonat.
pentru textul : Eu sunt mersul meu către… deSilvia, we are all connected. E de bine, de rau?
Este un text care poate înşela. În sensul bun al cuvântului. Mărturisesc că atunci când o scriere mă interesează în mod deosebit, cum e şi poezia aceasta, încerc câteva «deconstrucţii» pentru a vedea dacă, după astfel de decodificări, mai rămâne (sau nu) ceva de explicat discursiv. N-am să prezint acum rezultatul. « Cazul Agheorghesei» reprezintă (pentru mine) un “adevărat studiu de caz”. Care mă intrigă în sensul urmăririi cu obstinaţie a unei ”Ars poetica” afirmată şi aplicată cu extremă rigoare în textele care-l reprezintă. (Şi nu în cele în care experimentează altceva ca să demonstreze că poezia este poezie indiferent de stil şi de ce se ascunde în spatele acestuia). Nu o să dezvolt aici acea analiză. Îmi rezerv dreptul de a o face ulterior, într-un text separat. Pentru că «lupta» lui Adrian cu «daimonul» său (să-i zic aşa), chiar merită. Datorită originalităţii ce o prezintă. În raport cu alte tendinţe actuale ale poeziei autohtone. Sper că dialog la care îl voi invita atunci pe autor să fie util pentru Hermeneia. În ciuda unor păreri că astfel de discuţii nu-i interesează pe cei care «produc» poezie pe aici.
Deocamdată acord o peniţă. Nu înainte de a sugera că explicarea de către autor a sensurilor textului ar fi putut lipsi de la comentarii. Dar orice rău e spre bine. Pentru că îmi oferă argumente pentru discuţia anunţată.
pentru textul : Primul infern de...Am mai ascultat o dată fişierul, confirmându-mi-se astfel o primă impresie: vocea celui care recita este asemănătoare spre foarte asemănătoare cu cea a lui Cristian Tudor Popescu :). Paranteză: bineînţeles, nu atunci când acum-câteva-cuvinte-numitul începe să ţipe :)
pentru textul : Bilet să te găsească demultumesc frumos!
acum ma retrag, sa rad pe saturate!
:)))))
si, daca se poate, solicit o varianta mai mica a lucrarii (via mail)...poate imi schimb fotografia din profil!
pentru textul : urîtă liberă și pe drum demultumesc
pentru textul : Zimţii dePentru ca hialin a intrebat : subiectul este fanatismul religios musulman. Braul este centura cu exploziv.
pentru textul : Brâie negre cu şnur decind tot ce avem sub cap e o piatra si cind tot ce avem pe noi e o haina ce ne ramine este sa taiem din ele visul si sa construim, incet-incet, scara lui iaacov.
pentru textul : Iacob și visul deeh, la tine fierbe... la mine scârțâie... io zic plus pentru mine:))
pentru textul : din perspectiva unui șofer de tir deo simpla coincidență. Da. Dar mi+ai dat o idee sa mai comit asta și altă dată. Mulțumesc pentru citire și interes.
pentru textul : nanovers depentru a (ma) intelege indraznesc si te rog sa spui de ce ...magdalena? multumesc, cailean
pentru textul : crucile deS-a înţeles! Mulţumesc! :)
pentru textul : Petru pământesc.. deși eu care credeam că este cel mai vloros...
pentru textul : you are dedinule, cu cît ești mai scorțos cu atît ești mai ridicol. ai reușit să mă amuzi.
Marina, n-o să pot scrie în ritmul și la înălțimea receptării tale. Mulțumesc.
pentru textul : Străină deVirgil, un raspuns dat din fuga: nu umbrele urmau a fi adunate, ci "puținele ore când nu mai pândești/ veniri și plecări" (si-ul de-acolo l-am lasat pentru melodicitate) indigestie provocata de dimineata? nu ma gandisem atat de departe, ci numai la o senzatia aia pe care o ai inghitind...ulei de masline pe stomacul gol. :) dar ai fost pe aproape. eh, scuze, nu e un text "diafan". merci de feedback.
pentru textul : penumbră. în loc de... deOk. Imi cer scuze. Am trimis un mail cu cererea permisiunii de a aproba acest text. Am specificat acolo si motivul acestei greseli. Multumesc!
pentru textul : Cum am mâncat un câine deI loved this one
pentru textul : Well... de'children rush to me like lambs to their mother-sheep'
... and only few other unwritten lines from the unwritten book.
It was a complex reading, I felt like spendind a long Sunday afternoon at the animal farm preparing a late-night lunch for whoever stays awake so long... with all those smells!
nu voiam sa aburesc Virgil, incercam doar sa definesc un cuvant... se pare ca n-am reusit, sunt o introvertita recunosc:)
pentru textul : dor deam senzatia ca textul asta nu mai e o redepozitare a unui text postat in alta parte. mai am senzatia totusi ca am mai citit expresia asta "buzunarul cu vise" pe undeva. o fi vin de anul asta dar expresia "mi-au amintit irevocabil că sunt femeie." e destul de plata (zic eu). dar, anyway, imi place ca perseverezi
pentru textul : 54321 desimplu plin de rafinament, acest alfabet poetic isi identifica imaginile in cele mai marunte locuri, pasaje. risipite in spatiul tridimensional literele se intorc in noi accentuind iluminarea intr-un concert atemporal: "Și casa asta nelocuită decât de pereții albi – timpul traversează pereții - cameră – cioburi de umbre prin colțuri umbre și respirații" deosebit.
pentru textul : Absens -alfabet poetic (1) dePagini