Hotarat lucru poetul are intotdeauna un set de obsesii pe care le pastreaza cu grija sau de care nu poate sa scape... ne reinventam doar pentru a ne re-cunoaste.
s-o lasam balta. era de ajuns un singur raspuns, din partea autoarei articolului. e la info si ceream informatii suplimentare. inutila interventia voastra, sancho, emiemi, francisc. inteleg, ca buni crestini, cuviinciosi purtatori ai moralei, nu v-ati putut abtine (si ati incalcat regulamentul!). pe viitor, interveniti pe text, si nu atacati pe cel ce lasa comentariul. asa ar fi civilizat. punct
sper ca ai inteles ca eu ma refeream strict la strofa respectiva, daca nu, imi pare rau si asta este. multumesc totusi pentru scurta lectie de literatura, am sa tin cont.:)
Pentru ca... "suntem pe aceeași stradă deși arhicunoscută e alta o experimentăm și ea ne experimentează cuprinzându-ne din toate părțile cum alții suntem și ea nu mai este …" Personal, e primul lucru ce m-a cucerit la textul acesta. Pe de alta parte se observa mina sigura si stiinta de a jongla cu imaginile. Nu as fi de acord cu acel ("cu cine"), mie mi se pare cam explicit. Din punctul meu de vedere, ceea ce urmeaza, punctele de suspensie imi creeaza exact senzatia ca ai spune ceva cuiva pentru ca.... si cred ca aici e poemul. O buna perioada m-am raliat parerii potrivit careia e un cliseu sa scrii un poem despre un poem. Finalul mi se pare o mintuire. Recunosc, am mai citit textul, dar e o placere sa-l recitesc pentru ca e un text de calitate din punctul meu de vedere
"Deci Miron o ia de mână
Ş-o arată pe la oaspeţi,
Cu-a ei ochi numai lumină,
Cu obrajii fragii proaspeţi.
Ş-au pornit frumoasă nuntă
De sărea până şi ciunta,
Şi ologi-şi făceau grabă,
Şi moşneag juca mărunta,
Curtenind pe lângă babă.
Dar deşi ferice încă,
Totuşi el în pieptul lui
O dorinţă are-adâncă,
Neştiută decât lui,
Dorul după ce-i mai mare
N-astă lume trecătoare,
După ce-i desăvârşit,
Şi tot sufletul îl doare
După cum a fost menit.
Şi pe toţi el îi întreabă
Dacă ştiu cumva în lume
Astă tainică podoabă,
Ăst odor fără de nume.
Dar pe cine-ntreabă tace,
Cui prin minte-i poate trece?
Numai cântăreţul orb
Spune-n treacăt cum că asta
E frumoasa fără corp."
inca ma intreb daca la intrebarea cu nr. 5 ai raspuns serios...
... prietenii, iată un cuvânt deosebit, care capătă valențe uneori semnificative, care influențează cărțile citite sau săptămânile trudite, care poate încălzi sau înfrigura, dar de cele mai multe ori care ne înconjoară protector. frumoase versurile tale, anna, în special: ai tristețea celui care își schimbă cămașa cu a șarpelui somnolența ei... și nu ți-e teamă decât de corpul tău pe jumătate tânăr ... și bine zici tu, duminica, mai ales duminica:).
Am folosit termenul obrinti pentru a descrie starea drumului respectiv - o rană într-adevăr, plină de bube, acoperită cu o pojghiță de zgură sau ce-o mai fi fost aceea, menită mai mult să inducă în eroare publicul neștiutor - într-un mod cît mai personal, cît mai uman cu putință. Durerea, infecția, pericolul pe care îl reprezintă un astfel de drum, aceasta am vrut să invoc. Este o figură de stil, forțată, pentru a atrage atenția. Textul se vrea mai amplu. Am ezitat să-l dezvolt date fiind particularitățile unei publicații pe site, unde cititorul, grăbit de obicei, se presupune că nu ar avea răbdarea de a citi un text prea lung. Și apoi, un fel de experiment acesta, am vrut să las cititorul să facă propriile conexiuni, să-și manifeste propria imaginație. Dar, poate voi reveni asupra formei, publicând fragmente, deși mă tem că astfel s-ar pierde din substanța lirică. Jurnal literar, un fel de cronică modernă a momentului, a locului, a faptelor și obiceiurilor, a credințelor tălmăcite, răstălmăcite, un melanaj de culori, de sentimente extrase din adîncuri ce țin de subconștientul personal și/ sau colectiv, într-o altă formă de agregare. Încerc o abordare nouă a acestui gen literar. Poatecă ar fi fost mai corectă încadrarea ca experiment... Vă mulțumesc pentru observațiile atente. Opinia Dvs. contează mult pentru mine, știu că timpul Dvs. este f. prețios. O primesc ca un fel de încurajare de a merge mai departe.
observ cablurile negre molcom / cum alunecă / departe / de compartimentul comod ele sunt șerpii altui pustiu
si ma voi explica: daca reciti versurile vei observa molcom_cum o asociere care deranjeaza
observ cablurile... aici treci prea mult in proza
ele sunt serpi altui pustiu - mai bine fara ele, simplu: sunt serpii altui pustiu
Ai insa cateva metafore foarte bune, iar finalul este exceptional.
cum mai spuneam, nu am organ pentru clasice dar imi place pana ta peisagistica in poemul asta. nu intru acum in prozodie dar, cel putin, versurile 3 si 4 din ultima strofa nu sunt prea in regula. de ce nu "in ochii tai"? "in ochii mei" schimba periculos unghiul. nu ti se pare? e ca si cum autorul se exprima pe sine din exteriorul "vizual". poate, daca era si o oglinda pe undeva... ...
ionut, multumesc pt gestul tau frumos. acum astept sa vad nishte ochi albastri care sa mearga pe bicicleta, si pana atunci, imi tin dorintele la piept.... aranca, asa e, stim noi cum vine ..prada, dar oricand prada poate deveni pradator....
Pt. Alma! Fiecare text cu "sansa" lui! Parca te vad, peste un timp, c-ai sa scrii unul identic cu al meu si, ca in povestea lui Borges: "Textul lui Cervantes și textul lui Pierre Menard (autor fictiv, inventat de Borges, care ar fi scris și el un 'Don Quijote' n.n. G.M) sunt veritabil identice, dar al doilea este infinit mai bogat…" și astfel, inversând lucrurile, textul lui Menard este considerat drept original, în timp ce textul lui Cervantes devine copie. Inlocuieste si tu, cum te pricepi, numele proprii pentru cazul de fata. Dar sa stii ca n-ai nici o sansa. Deoarece Pierre Menard este un tip fictiv/(virtual?) pe cand tu esti reala! Evident, glumesc (gusturile nu se discuta). Si iti doresc succes pe toate planurile si in toate directiile. G.M. G.M.
Cred că e un poem din sfera mistică şi-l voi citi în această cheie, fiindcă mi-a plăcut.
Văd o interesantă transpunere lirică a influenţei negative asupra vieţii pe care o poate exercita ,,şarpele”. Poemul începe printr-o prezentare a habitatului acestei vieţuitoare, iar cuvintele alese sunt foarte potrivite cu ,,profilul psihologic” al acesteia, ştiind că îl simbolitează pe ,,cel rău” din geneza biblică: pietre, groapă, târâş, iarba fiarelor uscată. Titlul pare să aibă continuare în primul vers. Mersul târăş pe linia orizontului este completat de urcarea-n pom ( în plan vertical), marcând două coordonate pentru universul de acţiune, de influenţă. ,,Dezacordul” din versul al doliea din a doua strofă are încărcătură semantică dublă: sunetul şarpelui a stricat orice armonie, inclusiv cea de relaţionare cu divinitatea şi cu semenii, iar prin acel ,,oare” biblic, se exprimă dezacordul faţă de o afirmaţie (adevăr) enunţată de Dumnezeu în prima poruncă din Eden. Influenţa continuă prin pierderea oricărui echilibru (,,cumpăna”) şi a mijloacelor (ciutura) de asigura adevărata viaţă (apa). ,,Umbra umbrelor”, un superlativ afectiv, însoţit de ,,putregaiuri” sugerează degradarea în care putem ajunge.
Remarc ultima strofă, pe care trebuie să o leg versul anterior:
,, m-a aruncat în umbra umbrelor
printre putregaiuri
să-mi strig involuntar nemulţumirile
şi să-mi descarc sufletul
bolnav ca o vioară fără strune “
Ce reproşez poemului? Prea multe genitivale şi împărţirea nepotrivită pe strofe. În rest un discurs bine condus, susţinut artistic şi ideatic.
E greu sa treci peste acest text. E si mai greu sa-i descifrezi pluralitatea de sensuri. Prin urmare, nu o voi face. Raman numai cu impresia adanca care mi-a provocat-o. Cu riscul de a fi taxat de editori, acord o "penita".
Adina dragă, înlocuiești ce știai cu noile reguli, de exemplu: < cu [. Sunt convinsă că vei putea pune și coperta descărcând-o să spunem de pe www. photobucket.com unde o pui în prealabil. Merită.
Marina Nicolaev, pe această pagină nu ai nici un comentariu pe text! Ce să mai creadă autorul despre tine? Ori cititorii? Cât despre sugestii, eu urmăresc binele hermeneia, altfel mi-aș fi retras contul imediat. Sper că am fost suficient de clar!
„norii treceau ca nişte şenile”
mi-a plăcut și mie textul. are poezie și asta se simte. nu mi-au plăcut însă alăturările „făcea c-ascultă” și „ca şi cum aş fi făcut”.
remarc însă „norii treceau ca nişte şenile” ca fiind una dintre cele mai reușite metafore pe care le-am citit în ultima vreme.
mi s-a spus de multe ori ca poezia mea este una destul de incarcata din punct de vedere simbolistic, insa acesta este modul de a scrie care ma reprezinta. multumesc mult pentru semn si apreciere. la multi ani!
De acord cu Vladimir, un poem de "atmosfera". Dar "crizele de filozofie"... nu-mi place aceasta asociere, apoi acelasi abuz de inversiuni epitet-substantiv care demult nu mai au nimic poetic, de la limba de lemn incoace adica, "ametitoare inaltimi", "tandra narcoza", "dezacordata teama"... iar finalul imi aminteste sec de un banc care pesemne are mai multa "filozofie" decat intreg acest poem: cica vine unul la psihiatru si spune "dom' doctor, nu stiu ce am, de o vreme incoace sunt confuz... sau poate nu?" Andu
alma, fii sigură, te privim din vârf, amândoi:))) cât despre cunoștințele tale gramaticale citez DOOM-ul 2005: "trebui (a) vb. ind. prez 3 sg. trebuie, imperf. 3 sg. trebuia, 3 pl. trebuiau, viit. 3 pl. vor trebui..." ție ce-ți sugerează asta?:)) mie că îmi pierd timpul.:)) p.s. scuză-mă, nu am pus accentele în citat:)))))lol! Și dă-ți jos ochelarii ăia de soare, sau de ce-or fi. Dacă vrei "nod în papură" necesarmente... trebuie să o memorezi:))) cu sympatheia, yester (n.b.) poezia reprezintă aici prin comparația "ca un rucsac" ceva neapărat trebuincios. cel puțin pt. mine. și... m-ai amuzat copios. Mulțumesc!
Marina, asteptam si opiniile voastre. Se intampla ceva cu textul acesta: atatea pareri divergente am despre el, incat habar n-am pe unde o fi adevarul...:))). Fiecare si-a ales cate un fragment care-i place si altul care nu-i place...ciudatenia e ca parerile nu coincid defel. Daca ar fi sa tai tot ce mi s-a sugerat, ar ramane...titlul. Daca ar fi sa fac un tabel si sa compar, pentru fiecare fragment discutat in parte, plusurile si minusurile, ar fi dramatic...pur si simplu "scorul" e egal. Cred ca o sa-l rescriu intr-o zi...dar pesemne ca va iesi cu totul altceva. In fine...mai astept opinii. Oricum, mi-a placut argumentul pe care l-ai adus in defavoarea celei de a doua strofe. Adriana
Drăguță mica prințesă! Modul în care își poartă cununa, coroana, marama și ochii în care încape lumea aceasta filtrată într-un mod special, toate acestea alcătuiesc un mic poem.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Hotarat lucru poetul are intotdeauna un set de obsesii pe care le pastreaza cu grija sau de care nu poate sa scape... ne reinventam doar pentru a ne re-cunoaste.
pentru textul : femeile de pe la noi depoezia se termină la "cel ce deveneam om de nisip".
pentru textul : Nisip demai departe e o repetiţie care te oboseşte.
s-o lasam balta. era de ajuns un singur raspuns, din partea autoarei articolului. e la info si ceream informatii suplimentare. inutila interventia voastra, sancho, emiemi, francisc. inteleg, ca buni crestini, cuviinciosi purtatori ai moralei, nu v-ati putut abtine (si ati incalcat regulamentul!). pe viitor, interveniti pe text, si nu atacati pe cel ce lasa comentariul. asa ar fi civilizat. punct
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a demi se pare mie sau ai reusit. by the way, cool turbanul. ce dificultati ai avut cu poza?
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – desper ca ai inteles ca eu ma refeream strict la strofa respectiva, daca nu, imi pare rau si asta este. multumesc totusi pentru scurta lectie de literatura, am sa tin cont.:)
pentru textul : Fragmentar deun poem bine scris (poate striptease-ul la lună-i oleacă cam mult). dar e deprimant, e dureros, nu-l mai citesc a doua oară
pentru textul : Maricico,-n dumnecatu' mă-tii, ai închis câinele afară dePentru ca... "suntem pe aceeași stradă deși arhicunoscută e alta o experimentăm și ea ne experimentează cuprinzându-ne din toate părțile cum alții suntem și ea nu mai este …" Personal, e primul lucru ce m-a cucerit la textul acesta. Pe de alta parte se observa mina sigura si stiinta de a jongla cu imaginile. Nu as fi de acord cu acel ("cu cine"), mie mi se pare cam explicit. Din punctul meu de vedere, ceea ce urmeaza, punctele de suspensie imi creeaza exact senzatia ca ai spune ceva cuiva pentru ca.... si cred ca aici e poemul. O buna perioada m-am raliat parerii potrivit careia e un cliseu sa scrii un poem despre un poem. Finalul mi se pare o mintuire. Recunosc, am mai citit textul, dar e o placere sa-l recitesc pentru ca e un text de calitate din punctul meu de vedere
pentru textul : Pentru că... de"Deci Miron o ia de mână
Ş-o arată pe la oaspeţi,
Cu-a ei ochi numai lumină,
Cu obrajii fragii proaspeţi.
Ş-au pornit frumoasă nuntă
De sărea până şi ciunta,
Şi ologi-şi făceau grabă,
Şi moşneag juca mărunta,
Curtenind pe lângă babă.
Dar deşi ferice încă,
Totuşi el în pieptul lui
O dorinţă are-adâncă,
Neştiută decât lui,
Dorul după ce-i mai mare
N-astă lume trecătoare,
După ce-i desăvârşit,
Şi tot sufletul îl doare
După cum a fost menit.
Şi pe toţi el îi întreabă
Dacă ştiu cumva în lume
Astă tainică podoabă,
Ăst odor fără de nume.
Dar pe cine-ntreabă tace,
Cui prin minte-i poate trece?
Numai cântăreţul orb
Spune-n treacăt cum că asta
E frumoasa fără corp."
inca ma intreb daca la intrebarea cu nr. 5 ai raspuns serios...
pentru textul : fals interviu despre menirea artei de... prietenii, iată un cuvânt deosebit, care capătă valențe uneori semnificative, care influențează cărțile citite sau săptămânile trudite, care poate încălzi sau înfrigura, dar de cele mai multe ori care ne înconjoară protector. frumoase versurile tale, anna, în special: ai tristețea celui care își schimbă cămașa cu a șarpelui somnolența ei... și nu ți-e teamă decât de corpul tău pe jumătate tânăr ... și bine zici tu, duminica, mai ales duminica:).
pentru textul : duminica - mai ales duminica deAm folosit termenul obrinti pentru a descrie starea drumului respectiv - o rană într-adevăr, plină de bube, acoperită cu o pojghiță de zgură sau ce-o mai fi fost aceea, menită mai mult să inducă în eroare publicul neștiutor - într-un mod cît mai personal, cît mai uman cu putință. Durerea, infecția, pericolul pe care îl reprezintă un astfel de drum, aceasta am vrut să invoc. Este o figură de stil, forțată, pentru a atrage atenția. Textul se vrea mai amplu. Am ezitat să-l dezvolt date fiind particularitățile unei publicații pe site, unde cititorul, grăbit de obicei, se presupune că nu ar avea răbdarea de a citi un text prea lung. Și apoi, un fel de experiment acesta, am vrut să las cititorul să facă propriile conexiuni, să-și manifeste propria imaginație. Dar, poate voi reveni asupra formei, publicând fragmente, deși mă tem că astfel s-ar pierde din substanța lirică. Jurnal literar, un fel de cronică modernă a momentului, a locului, a faptelor și obiceiurilor, a credințelor tălmăcite, răstălmăcite, un melanaj de culori, de sentimente extrase din adîncuri ce țin de subconștientul personal și/ sau colectiv, într-o altă formă de agregare. Încerc o abordare nouă a acestui gen literar. Poatecă ar fi fost mai corectă încadrarea ca experiment... Vă mulțumesc pentru observațiile atente. Opinia Dvs. contează mult pentru mine, știu că timpul Dvs. este f. prețios. O primesc ca un fel de încurajare de a merge mai departe.
pentru textul : Drumul care nu există deAs mai lucra urmatoarele versuri:
observ cablurile negre molcom / cum alunecă / departe / de compartimentul comod ele sunt șerpii altui pustiu
si ma voi explica: daca reciti versurile vei observa molcom_cum o asociere care deranjeaza
observ cablurile... aici treci prea mult in proza
ele sunt serpi altui pustiu - mai bine fara ele, simplu: sunt serpii altui pustiu
Ai insa cateva metafore foarte bune, iar finalul este exceptional.
pentru textul : întoarcerea la praga decum mai spuneam, nu am organ pentru clasice dar imi place pana ta peisagistica in poemul asta. nu intru acum in prozodie dar, cel putin, versurile 3 si 4 din ultima strofa nu sunt prea in regula. de ce nu "in ochii tai"? "in ochii mei" schimba periculos unghiul. nu ti se pare? e ca si cum autorul se exprima pe sine din exteriorul "vizual". poate, daca era si o oglinda pe undeva... ...
pentru textul : Ferestre deun poem cu formă impecabilă. cred însă că forma a făcut ca mesajul să nu fie întocmai exprimat de titlu. la multi ani!
pentru textul : Îmblânzirea licornului deionut, multumesc pt gestul tau frumos. acum astept sa vad nishte ochi albastri care sa mearga pe bicicleta, si pana atunci, imi tin dorintele la piept.... aranca, asa e, stim noi cum vine ..prada, dar oricand prada poate deveni pradator....
pentru textul : Casa cu vedere spre moarte dePt. Alma! Fiecare text cu "sansa" lui! Parca te vad, peste un timp, c-ai sa scrii unul identic cu al meu si, ca in povestea lui Borges: "Textul lui Cervantes și textul lui Pierre Menard (autor fictiv, inventat de Borges, care ar fi scris și el un 'Don Quijote' n.n. G.M) sunt veritabil identice, dar al doilea este infinit mai bogat…" și astfel, inversând lucrurile, textul lui Menard este considerat drept original, în timp ce textul lui Cervantes devine copie. Inlocuieste si tu, cum te pricepi, numele proprii pentru cazul de fata. Dar sa stii ca n-ai nici o sansa. Deoarece Pierre Menard este un tip fictiv/(virtual?) pe cand tu esti reala! Evident, glumesc (gusturile nu se discuta). Si iti doresc succes pe toate planurile si in toate directiile. G.M. G.M.
pentru textul : Plansu-mi-s-a de:) care-i om si care-i caine?... ai dreptate, dupa atata istorie e lesne de facut diferenta. Numa' de bine!
pentru textul : până târziu câinele meu dezău?
pentru textul : diamond age deCred că e un poem din sfera mistică şi-l voi citi în această cheie, fiindcă mi-a plăcut.
pentru textul : scos de sub pietre deVăd o interesantă transpunere lirică a influenţei negative asupra vieţii pe care o poate exercita ,,şarpele”. Poemul începe printr-o prezentare a habitatului acestei vieţuitoare, iar cuvintele alese sunt foarte potrivite cu ,,profilul psihologic” al acesteia, ştiind că îl simbolitează pe ,,cel rău” din geneza biblică: pietre, groapă, târâş, iarba fiarelor uscată. Titlul pare să aibă continuare în primul vers. Mersul târăş pe linia orizontului este completat de urcarea-n pom ( în plan vertical), marcând două coordonate pentru universul de acţiune, de influenţă. ,,Dezacordul” din versul al doliea din a doua strofă are încărcătură semantică dublă: sunetul şarpelui a stricat orice armonie, inclusiv cea de relaţionare cu divinitatea şi cu semenii, iar prin acel ,,oare” biblic, se exprimă dezacordul faţă de o afirmaţie (adevăr) enunţată de Dumnezeu în prima poruncă din Eden. Influenţa continuă prin pierderea oricărui echilibru (,,cumpăna”) şi a mijloacelor (ciutura) de asigura adevărata viaţă (apa). ,,Umbra umbrelor”, un superlativ afectiv, însoţit de ,,putregaiuri” sugerează degradarea în care putem ajunge.
Remarc ultima strofă, pe care trebuie să o leg versul anterior:
,, m-a aruncat în umbra umbrelor
printre putregaiuri
să-mi strig involuntar nemulţumirile
şi să-mi descarc sufletul
bolnav ca o vioară fără strune “
Ce reproşez poemului? Prea multe genitivale şi împărţirea nepotrivită pe strofe. În rest un discurs bine condus, susţinut artistic şi ideatic.
E greu sa treci peste acest text. E si mai greu sa-i descifrezi pluralitatea de sensuri. Prin urmare, nu o voi face. Raman numai cu impresia adanca care mi-a provocat-o. Cu riscul de a fi taxat de editori, acord o "penita".
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deAdina dragă, înlocuiești ce știai cu noile reguli, de exemplu: < cu [. Sunt convinsă că vei putea pune și coperta descărcând-o să spunem de pe www. photobucket.com unde o pui în prealabil. Merită.
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse deMarina Nicolaev, pe această pagină nu ai nici un comentariu pe text! Ce să mai creadă autorul despre tine? Ori cititorii? Cât despre sugestii, eu urmăresc binele hermeneia, altfel mi-aș fi retras contul imediat. Sper că am fost suficient de clar!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic debobadil, acum văd bine
că whatever (ca si mine)
înţelege la minut
cum pe lume-ai apărut!
PS.
pentru textul : întârzieri de...deşi rabbi-acele...maţe,
mai bine le da la raţe...
de un spectacol special, binecuvântat de sărbătoarea Crăciunului, cu daruri de suflet: poezie şi simţire!
voi fi cu gândul măcar, cu gândul!
pentru textul : Virtualia XV deIoana, eu cred ca am fost si clar si bine intentionat in comentariul meu. Cred ca daca il vei reciti vei intelege ce ti-am recomandat.
pentru textul : Evolutia Ideii de Frumos de„norii treceau ca nişte şenile”
pentru textul : Ratare cu mingi verzi demi-a plăcut și mie textul. are poezie și asta se simte. nu mi-au plăcut însă alăturările „făcea c-ascultă” și „ca şi cum aş fi făcut”.
remarc însă „norii treceau ca nişte şenile” ca fiind una dintre cele mai reușite metafore pe care le-am citit în ultima vreme.
mi s-a spus de multe ori ca poezia mea este una destul de incarcata din punct de vedere simbolistic, insa acesta este modul de a scrie care ma reprezinta. multumesc mult pentru semn si apreciere. la multi ani!
pentru textul : aspirând dragostea curcubeică deDe acord cu Vladimir, un poem de "atmosfera". Dar "crizele de filozofie"... nu-mi place aceasta asociere, apoi acelasi abuz de inversiuni epitet-substantiv care demult nu mai au nimic poetic, de la limba de lemn incoace adica, "ametitoare inaltimi", "tandra narcoza", "dezacordata teama"... iar finalul imi aminteste sec de un banc care pesemne are mai multa "filozofie" decat intreg acest poem: cica vine unul la psihiatru si spune "dom' doctor, nu stiu ce am, de o vreme incoace sunt confuz... sau poate nu?" Andu
pentru textul : obsesia definițiilor II dealma, fii sigură, te privim din vârf, amândoi:))) cât despre cunoștințele tale gramaticale citez DOOM-ul 2005: "trebui (a) vb. ind. prez 3 sg. trebuie, imperf. 3 sg. trebuia, 3 pl. trebuiau, viit. 3 pl. vor trebui..." ție ce-ți sugerează asta?:)) mie că îmi pierd timpul.:)) p.s. scuză-mă, nu am pus accentele în citat:)))))lol! Și dă-ți jos ochelarii ăia de soare, sau de ce-or fi. Dacă vrei "nod în papură" necesarmente... trebuie să o memorezi:))) cu sympatheia, yester (n.b.) poezia reprezintă aici prin comparația "ca un rucsac" ceva neapărat trebuincios. cel puțin pt. mine. și... m-ai amuzat copios. Mulțumesc!
pentru textul : Ca sunetul în fluier deMarina, asteptam si opiniile voastre. Se intampla ceva cu textul acesta: atatea pareri divergente am despre el, incat habar n-am pe unde o fi adevarul...:))). Fiecare si-a ales cate un fragment care-i place si altul care nu-i place...ciudatenia e ca parerile nu coincid defel. Daca ar fi sa tai tot ce mi s-a sugerat, ar ramane...titlul. Daca ar fi sa fac un tabel si sa compar, pentru fiecare fragment discutat in parte, plusurile si minusurile, ar fi dramatic...pur si simplu "scorul" e egal. Cred ca o sa-l rescriu intr-o zi...dar pesemne ca va iesi cu totul altceva. In fine...mai astept opinii. Oricum, mi-a placut argumentul pe care l-ai adus in defavoarea celei de a doua strofe. Adriana
pentru textul : Tăcere cu umeri rotunzi deDrăguță mica prințesă! Modul în care își poartă cununa, coroana, marama și ochii în care încape lumea aceasta filtrată într-un mod special, toate acestea alcătuiesc un mic poem.
pentru textul : my Mary dePagini