mulţumesc Adrian, înţeleg şi apreciez percepţia ta -- pomelnicul de la adam şi eva l-am simţit necesar ca pe o aluzie religioasă, cred eu destul de discretă. Facebookul e poate inutil, mă mai gândesc. Mulţumesc pentru peniţă, deocamdată textul rămâne aşa.

simt ca e ceva care nu v-a placut in textul asta si urmeaza sa-mi spuneti, pentru ca eu sa ma gandesc la ce spuneti si, eventual, sa schimb...! sau il astept pe cailean sa se intoarca de la go...?

sincer mă gândeam ce o să posteze Virgil, după o așa lungă perioadă de absență de pe propriul lui site... și stăteam la pândă, mărturisesc, ca un paing să prind o biată musculiță, un text slab
Însă omul nu-mi dă satisfacție... și de fapt îmi dă o mai mare satisfacție cu acest text, unul dintre cele fine, ca un coniac tare pe care nici măcar nu te înduri să-l bei până la capăt
Paharul rămâne multă vreme să păstreze aromele... așa e poezia!
Și chiar dacă tot ce îți rămâne întipărit pe organul degustativ al creierului, sau pe limba inimii dacă vreți, este amăreală... atunci vreau să vă întristez again
Așta e poezia!
Mă opresc aici însă nu înainte de a cita

ochii tăi în căușul insomniilor mele
carnea
se desprinde de oase
plutind ca o pasăre
tot mai sus peste legi
peste case
și uită de noi

aș fi zis doar... -uitînd de noi- pentru că tot restul poemului e la diateza activă, nu știu dacă așa se zice corect, ideea e că finalul merită să schimbe nota.

Felicitări omule și ai mea culpa
Andu

De regândit "aș putea ieși afară"...

Eu cred că la o traducere e bine să se anexeze şi originalul pentru a putea fi comparat. Doar aşa poţi ştii dacă e o traducere bună sau nu. Cu respect, Cezar

Domnule mai documentaţi-vă în ceea ce priveşte haikuul şi nu vă mai cramponaţi atât de o silabă două. Este permis de către haigini cu renume, nu eu am fost cel ce am impus această regulă.
În ceea ce priveşte postările, m-aş fi orit de tot dacă aţi fi fost un autor hermeneia, dar având în vedere că sunteţi doar coloborator, asta înseamnă că vizitaţi site-ul din an-în-Paşte, deci oricum ar fi, eu nu cred că greşesc dacă postez un text pe zi, deci nici nu opresc pe cineva să posteze m,ai mult ca mine. În această privinţă nu sunt vinovat, deci, vă rog, calmaţi-vă, iar cât despre statuie, până la urmă, cine ştie, poate îmi desenează cinevra vre-o una:))).
Cu respect, Cezar

plusuri si minusuri, in functie de cititor si de asteptarile sale...
am primit un feed-back consistent la textul asta (nu doar aici) dar culmea e ca parerile nu prea coincid. asa ca il voi lasa deocamdata in forma asta si, peste ceva timp, cand o sa-l pot cantari cu destula detasare, voi vedea ce fac.

va multumesc mult pentru sugestii (imi vor fi de folos) si ma bucur ca ati gasit, totusi, cate ceva care sa merite atentie.

Mărturisesc că începând să citesc mi-a fost teamă, tare teamă, că Virgil a făcut o greșeală scriind acest text. Ba chiar mă indignasem. Dar pe măsură ce am mers mai departe, am realizat că nu, tonul lui de data aceasta nu este prea mult. Până la urmă, poate e puțin prea personal pe alocuri, dar atinge punctele importante, esențiale, ale unei chestiuni care, vorba lui, și mie mi s-a părut la început a fi doar o glumă, și încă una slabă. Citind anumite comentarii de pe hermeneia, chiar îmi mai pun o întrebare în plus... De ce simțim nevoia să ne scuzăm când facem ceva de care ar trebui să fim mândri? Aici e întrebarea. de ce cineva ar trebui să-mi aducă argument o "clauză contractuală" când ar putea pur și simplu să-mi spună că e mândru de respectiva "titulatură", atât de mândru încât simte nevoia să o promoveze peste tot... ? așa, de dragul discuției, Younger sister, clauza respectivă, dacă există, e anulabilă (nicidecum nulă absolut), dar asta desigur că nu ar conduce la nulitatea absolută a contractului. Până la urmă părțile sunt libere să încheie orice fel de convenții care nu sunt interzise de lege și de bunele moravuri... LIBERE... îndrăznesc să sper că nu poate susține nimeni ca a semnat un simplu contract de adeziune la site-ul cu pricina... căci s-ar afla prins într-o plasă a conștiinței... chiar și atunci, ar fi oricând liber să spună "mulțumesc, dar nu, mulțumesc." Discuțiile nu ar trebui mutate în plan juridic, ar fi de-a dreptul ridicol. Prin urmare, haide să nu ne mai ascundem după deget. Cine a semnat, a fost de acord. Aici nu e vorba de comunism. Respectivi editori ai altui site, poate de altfel oameni extraordinari, au fost de acord.. nimeni nu le-a viciat voința. Lanțul de care vorbea Virgil nici măcar nu există. E, mai mult decât oricând, o iluzie (mai am puțin și dau in teoria matricei... lingura nu există. sic!). Virgil... subtitlul tău m-a dus cu gîndul la Nicolae Steinhardt... " dacă răul n-are fund, apoi nici binele n-are plafon". Să ne străduim așadar să facem binele fără plafon. La urma urmelor, s-ar putea oamenii să vrea să-și deseneze lanțul la loc, dacă le arăți că nu există. Dar merită riscul.

hecatonhir, a fost un moment lucid de alegere si am ales sa o scriu si pe a doua. probabil ca in timp voi afla daca am ales bine. dar cu siguranta nu am vrut o simpla tautologie.

aș prefera să revin la un dialog firesc cu tine, pentru că Virgil a făcut-o de mai multe ori și pentru că deși ai atitudinea asta coleric-infantilă pe Hermeneia (mă refer la intrări și ieșiri) mi s-au spus numai lucruri bune despre cum este realul Andu. nu vreau să te consider din generația "băgamiaș", trec peste ironia acestui com. și aștept să creezi după cum spunea și Alina, să pui osul la treabă, ca pe vremuri. eu cred că poți. poate ne vom întâlni nu numai în spațiul virtual și ce am spus acum mi se va confirma. las acest fapt la alegerea ta. și scuze pentru comparația cu nicodem. era exagerată. cu gânduri bune, paul ești mai în vârstă, dacă ai întrebări mai multe despre ce părere am despre tine, înseamnă că nu ai înțeles.

Plutesti Virgile si nu lasi sa se intrevada nimic din ceea ce urmeaza... o cascada sau poate un lac linistit... ai scris o poezie tare stranie... de parca n-ar fi a ta. Sau, atfel spus, pe mine m-ai inchis :)

Virgil, unde sunteți ? Toată echipa redacțională e plecată în concediu? Ați părăsit corabia? În fine, postez un fragment dintr-un poem amplu, dar tardiv. pentru că sunt singură am timp să mă văd. mâna stângă e mai degrabă o gaură-n spațiu semn rămas după decupaj. cu mici scrijelituri de foarfecă.apoi o oglindă în care-mi văd pielea parcă e o caroserie mototolită. sigur am împrumutat privirea altuia cu scârțâit de foiță de argint părul roșietic licărește-mprejur. vreau să-mă-nfășoare o coadă de pește. să-mi crească repede repede în aerul umed verziu sau ce-o fi chestia asta care împunge-mprejur închid ochii în jos cu foșnet lichid ș.a.m.d în pagina mea: "cine ajunge primul"

Pacat ca nu ai coerenta(punctul meu de vedere)

adelina, hai sa gasim un titlu. eu zic: jazz cafe acum sa alegem cateva imagini: boschetarul , oglinda, masca, femeie tanara, fum (logic) acum sa vedem ce iese: boschetarul din colt cu mana ca un sarpe in barba-ncalcita se-ntinde in sufletul meu mi-l prinde de un colt despicat femeie tanara, femeie mugure da-mi un sarut pe gura amara boschetarul din colt isi pescuia sufletul din canal eu intind mana inspre oglinda oglinda intinde mana spre mine ca un sarpe limba saxofonului strange ceasca de cafea, buza ei fumul lui musca din bratul meu gol fumul urca sub crucea ferestrei, inrosind