Te rog să corectezi textul! Punctuaţia, spaţiul de dupa semnele de punctuaţie + unele sintagme ortografiate dubios. După ce o faci, click pe "atenţie editor", pentru ca textul să fie scos din "şantier". Totodată, te rog ca de acum înainte să te rezumi la a posta, cel mult, un text pe zi. Mulţumesc!
Cred că poezia în general este impregnată de note personale. Poate finalul iese din atmosferă și de aici impresia de PREA personal, de intimitate expusă... Mulțumesc pentru trecere, Adina
Am citit al cincilea nesomn acum câteva zile și am revenit. După ce am citit încă o dată ceea ce m-a făcut să revin ("Oare poate o pasăre să își aducă înapoi cîntecul sau o pădure foșnetele?"), mi-am amintit că, într-o după-amiază, trecând prin centru la o oră mai liniștită, un rotocol de păsări cântătoare mi-a atras atenția pe deasupra copacilor și-mi păru rău că nu știam ce nume poartă.
O lectură retrospectivă sensibilă, catifelată aș zice eu, cum poate doar privind prin ochii unui copil se poate scrie. Empatizezi cu figura copilului, cu părerea de rău legată de personajului mutului. Cred că asta face din text mai mult decât o simplă relatare a unor amintiri, a unor contexte sociale, a unor clădiri, faptul că reușește să sensibilizeze, ajunge să dea viață detaliilor.
Sunt unele greșeli: ¨Am uiata să amintesc că¨, ¨de altefel¨, ¨aş cum¨.
Spor la scris în continuare. :)
cred ca am inteles ceea ce ai dorit sa exprimi in poem. ceea ce ma deranja este "trupul animalului", practic ligamentul licentios pe care il consider inutil.
Cind aud despre probleme legate de blasfemiere si alte chestii din astea pe hermeneia incerc sa vad si eu despre ce este vorba ca sa nu ajungem sa avem nici probleme si nici confuzii.
In primul rind vreau sa spun ca am citit textul si ca in afara unor formulari care nu mi se pare neaparat atragatoare estetic textul este ok. Cu nimic deosebit de orice alt text al lui Nicodem. El a preferat sa scrie un text cu anumite nuante dogmatice asa cum a preferat el. Este dreptul lui. Pentru mine de exemplu nu are nici o importanta daca scriu fecioara maria cu litere mici sau isus sau dumnezeu, etc. Consider o prostie cramponarea de dogmatisme. Dar asta este pararea mea si o pastrez pentru mine.
Nu am vazut, si m-am uitat foarte bine, absolut nimic blasfemiator in text. Nici la adresa crestinismului si nici la adresa unei alte religii sau denominatiuni religioase. Deci eu zic sa ne abtinem sa aruncam cu acuzatii aiuristice si calomniatoare. Si mai ales sa ne calmam. Ca nu e nici secolul 13 si nici nu sintem in cruciade.
Ii recomand mai ales Cristinei Stefan sa ia o gura de aer rece si sa isi tempereze nervozitatea pentru ca nu isi are locul aici.
Fraza "acuma, eu stiu ca orice articol, afirmatie, text, fiind publice si care jignesc religia, etnia sau chiar omul ca persoana fizica, sunt pasibile de pedepse penale, mai grav cand e vorba de un stat, tara, religie. " mi se pare deplorabila. De fapt ingrozitor de deplorabila. Si o manifestare oribila de intoleranta religioasa si fanatism. Nici Romania si nici Europa si nici America nu se mai afla sub dictatura religioasa sau inchizitie. Ultima data cind am verificat Romania nu era guvernata nici de cultul ortodox, nici de legionari si nici de alt cult sau dominatiune. Deci eu zic sa mai consultam Constitutia Romaniei si legile in vigoare cind ne aruncam sa scriem aberatii. Asta lasind la o parte faptul ca prin regulament Hermeneia nu tolereaza profanarea sau limbajul violent la adresa nici unei persoane sau denominatiuni religioase. Dar sa nu cadem nici in latura ponegririi sau amenintarii oricarei persoane sau minoritati de dragul fanatismului si atasamentului fata de o grupare perceputa ca majoritara. In fata Constitutiei Romaniei toate cultele religioase recunoscute de statul roman sint egale. Atit si nimic mai mult.
"Eu nu-l dau in judecata pe nicodem ca mi-a jignit ortodoxismul romanesc strabun" - As vrea sa aflu si eu unde este jignirea. Asta ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca gestul Cristinei este oribil si dezgustator si in mod normal daca tot pomeneste de spiritul nasterii lui Isus ar trebui sa isi ceara iertare.
In ce priveste ortodoxismul el nu este religie de stat in Romania si mi se pare un abuz care poate fi incriminat penal gestul de a face o astfel de afirmatie. In alta ordine de idei ma gindesc cu groaza ce s-ar intimpla daca ar fi. Probabil ca indivizi precum Cristina Stefan ar deveni noii talibani sau legionari ai Romaniei si i-ar baga in puscarie sau i-ar pune la zid sau i-ar trimite pe Bug pe cei care nu gindesc sau cred ca ei. Probabil ca e o chestie foarte inteligenta si folositoare faptul ca ortodoxismul nu este religie de stat in Romania.
Iar apoi nu vad ce legatura are chestia asta cu ortodoxismul la urma urmei. Sint convins ca Nicodem nu este ortodox si textul lui nu este o poezie ortodox ci una crestina. Cred ca si crestinii au dreptul sa posteze texte pe Hermeneia.
Drumul se desfasoara in toate directiile (tu insati fiind intersectia viselor, netraitelor), la un moment dat drumul cel bun te alege, te recunoaste...timpul si spatiul se contorsioneaza intr-un singur tot palpabil, se dilata, se materializeaza, prinde forma-negativ a propriei tale existente. deosebita metaforic: "Brusc, desfășurându-se, timpul drumurile astea prin mine, pașii - prin gânduri zidurile - din suflu cuvintele - ascultându-mă clipele - derapând" Volumul în pregătire "Orașul - peninsulă" este un volum bilingv?
Unul dintre textele bune pe care le-am citit lately pe Hermeneia...
Lectură pluridimensională, libertate totală cititorului și alte elemente ale poeziei moderne pe care le regăsesc în acest poem, metafora sublimată, aici ușor s.f. dar îmi place deși nu e cea mai accesibilă oricui, exprimarea directă prin versul care taie exprimarea în două și apoi o pune laolaltă mai departe... și altele.
Un poem reușit, un poem modern, nu ezita să-l promovezi oriunde domnule poet,
felicitări,
Andu
"schelăcăind"... licenţă poetică??!!! Hai să fim serioşi. Chiar aşa e de greu să admitem că am tastat greşit sau că e o simplă gafă făcută în timp ce aveam "o îndeletnicire mult mai plăcută". La urma urmei nimeni nu poate face două lucruri bine în acelaşi timp.
Virgil, se vede că porți în tine o scânteioară din Big Bang, care acum a devenit conștientă de sine și uite ce poem plin de forță ai scris cu un desen suprarealist. (ps: stai mai mult pe text și fă corectura: corect-inflorescență, oamenilor; "îi invidiem la perfecțiune!" nu prea sună românește)
Dramatic și frumos! Daca ar fi poezia mea, aș scoate "poezia dubiului" (e clar din tot ce este scris până acolo că este o poezie a Dubiului). Dar nu e. Probabil trebuie lasata asa. E o poezie reușită și mi-a făcut plăcere să o citesc de vreo 2-3 ori. Muza trebuie să fie măgulită!
"in the pale color of fear" descending "the white wolf of despair" Brrr! Ce imagini! Mă țin bine de stîncă să nu amețesc și s-alunec tot privind monștrii din abisul care se utiă la mine dar se sfărîmă orele de sticlă...
"neînţelegeri". si "lângă". atentie la editare, va rog.
hm. sunt cam uimita de modalitatea asta de a rezolva problema (a retrage un text pt. a-l reposta, imbunatatit).
in fine, sa vedem si opinia celorlati, daca va fi.
deși titlul sugerează că cititnd poemul ne iluzionăm, personal, cred că iluzia este ultimul efect pe care reușește să îl sugereze. fiecare vers îmi pare conceput, creat forțat, deși nu contest inspirația și talentul autorului.
o precizare pentru Ionuț Caragea (și nu numai): p1: prezența mea pe site este motivată de dorința de a citi poezia și proza altor autori și, deopotrivă, de a face posibil altora să mă citească; p2: nu intenționez nici să învăț poezie pe cineva, nici să învăț poezie de la cineva; pentru mine, poezia este un act individual în exprimare și colectiv abia în receptare. concluzia: pe viitor, abține-te de la sugestii, reclamațiile sunt suficiente.
personal nu mi se pare un text reusit. au inceput sa ma cam oboseasca imaginile acestea contorsionate ale lui dumnezeu, obsesia tigarii (aprinsa sau nu), femeile fatale si fascinatia TCP/IP cam ca nuca de perete. este poate cel mult o joaca sau poate o aglomerare de imagini puse acolo din lipsa de timp pentru altceva. but hey!, asta e doar parerea mea
artificial imaginile. din momentul în care scrii: "pipăi literele" eu îmi zic, de aici - gata, totul e posibil. şi pierde mesajul, mesajul devine netransmisibil.
ai intuit bine, Virgil, este un fel de tristețe resemnare în acest poem. sunt curioasă care sunt lucrurile care nu le-ai înțeles în el. nu-mi place să-mi explic versurile... însă, părerea ta m-ar ajuta pe viitor, să formulez altfel... sau să renunț la un anume fel de exprimare. mulțumesc.
Lentib a spart gheata cu un al doilea poem. Bun. Intru in hora si postez inca doua poeme. Nu de alta, dar imi place tema. Va urez succes. O piatră pe cer când dumnezeu tace vorbesc pietrele de pe suflet zadarnic așteptăm cineva să le ridice și să le arunce departe în lumea de dincolo de moarte când dumnezeu tace și diavolul apare bun prieten ștergându-ți lacrimile cu bastista curată zadarnic privim chipul acela de fată ca pe-o icoană când dumnezeu tace urâm cerul nedezlegându-i misterul și câteodată cade și piatra din rinichi oamenii fug ca niște pui de potârnichi pentru că dumnezeu nu tace niciodată se face că plouă Iartă-mă, iubește-mă când eram mic… voiam să mă fac Dumnezeu dar nu realizam cât de greu este să iubești și să fii întotdeauna singur zile și nopți, nopți și zile au trecut peste tine, copile când sunt mare… nu am idee cum să iubesc o femeie îi scriu c-o doresc am zidit-o în muză însă greșesc vocea mea mă trădează vocea mea o acuză îmi răstignesc într-o poemă cuvântul și o iubesc tăcut ca și vântul ce-ntoarce pagini și lasă iubiri în paragini când eram mic… voiam să mă fac Dumnezeu dar nu realizam că Dumnezeu s-a născut poet poeții scriu muzele dorm în sicriu muza mea sfințește icoana și când greșesc eu mă rog la Ioana
imi place aceasta poezie experiment si mi-ar fi placut si mai mult, ca idee, daca ai schimba structura versurilor astfel incat rima sa nu mai cada intotdeauna la final ci sa fie interioara tu, bărbat morgan, ce oglindă !... nu ești primul care se vrea dumnezeul din tindă sunt atâția dumnezei pe pământ fiecare e atât de liber să și-l picteze într-un cuvânt !... dar hai să-mi pun rochia înfoiată, din tufe de trandafiri, unii căzuți, înfloriți, alții mijiți de tresăriri alții cu pedunculi nervoși ori semeți să ies în satul scufundat în nămeți creezi astfel o vertigopoezie, cu un ludic. Se merita. Creezi si factorul surpriza, rima se joaca de-a v-ati ascunselea... Sper ca parerea mea sa te ajute.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Te rog să corectezi textul! Punctuaţia, spaţiul de dupa semnele de punctuaţie + unele sintagme ortografiate dubios. După ce o faci, click pe "atenţie editor", pentru ca textul să fie scos din "şantier". Totodată, te rog ca de acum înainte să te rezumi la a posta, cel mult, un text pe zi. Mulţumesc!
pentru textul : o singură umbră deCred că poezia în general este impregnată de note personale. Poate finalul iese din atmosferă și de aici impresia de PREA personal, de intimitate expusă... Mulțumesc pentru trecere, Adina
pentru textul : ascensiune înlăntrul tău deinteresant, chiar daca predictie e ok, exista si functioneaza, predicteaze e prezice. of, dulcele grai...
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul demi se pare ciudata aceasta prezentare, poate si pentru ca eu am vazut de multa vreme filmul si am citit cartea, si nu numai asta, si celelalte. un link despre Philip K. Dick nu ar strica si pentru ceilalti. http://en.wikipedia.org/wiki/Philip_K._Dick#Do_Androids_Dream_of_Electri...
pentru textul : Viseaza androizii oi electrice? deUn text care-și merită distincțiile și locul. Aș spune mai multe despre el, dar nu-mi permit. Un text excelent.
pentru textul : Poem despre mama unei vieți deca un stilou de cuvinte (??). dacă te-ai fi oprit aici:
"Şi ea vine,
vine la timp, când şobolanului tocmai i-au dat aripile", nu ar fi bine?
nu ştiu, zic şi eu. bun.
pentru textul : p.s decopiii.
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor denu prea vad legatura cu titlu. iar prima strofa parca face parte din alt poem.
Am citit al cincilea nesomn acum câteva zile și am revenit. După ce am citit încă o dată ceea ce m-a făcut să revin ("Oare poate o pasăre să își aducă înapoi cîntecul sau o pădure foșnetele?"), mi-am amintit că, într-o după-amiază, trecând prin centru la o oră mai liniștită, un rotocol de păsări cântătoare mi-a atras atenția pe deasupra copacilor și-mi păru rău că nu știam ce nume poartă.
pentru textul : jurnal de nesomn V deO lectură retrospectivă sensibilă, catifelată aș zice eu, cum poate doar privind prin ochii unui copil se poate scrie. Empatizezi cu figura copilului, cu părerea de rău legată de personajului mutului. Cred că asta face din text mai mult decât o simplă relatare a unor amintiri, a unor contexte sociale, a unor clădiri, faptul că reușește să sensibilizeze, ajunge să dea viață detaliilor.
Sunt unele greșeli: ¨Am uiata să amintesc că¨, ¨de altefel¨, ¨aş cum¨.
pentru textul : La numărul 99 nu mai locuiesc oameni deSpor la scris în continuare. :)
remarc: "rechini ascunşi/în colţurile cercului meu/fac valuri" şi "înghit o mie de leghe de alge/să-nvăţ zborul cu aripi de sare"
pentru textul : albatrosul cu aripi de sare dezi frumoasă.
cred ca am inteles ceea ce ai dorit sa exprimi in poem. ceea ce ma deranja este "trupul animalului", practic ligamentul licentios pe care il consider inutil.
pentru textul : mă dor tâmplele deCind aud despre probleme legate de blasfemiere si alte chestii din astea pe hermeneia incerc sa vad si eu despre ce este vorba ca sa nu ajungem sa avem nici probleme si nici confuzii.
pentru textul : noapte cu plată deIn primul rind vreau sa spun ca am citit textul si ca in afara unor formulari care nu mi se pare neaparat atragatoare estetic textul este ok. Cu nimic deosebit de orice alt text al lui Nicodem. El a preferat sa scrie un text cu anumite nuante dogmatice asa cum a preferat el. Este dreptul lui. Pentru mine de exemplu nu are nici o importanta daca scriu fecioara maria cu litere mici sau isus sau dumnezeu, etc. Consider o prostie cramponarea de dogmatisme. Dar asta este pararea mea si o pastrez pentru mine.
Nu am vazut, si m-am uitat foarte bine, absolut nimic blasfemiator in text. Nici la adresa crestinismului si nici la adresa unei alte religii sau denominatiuni religioase. Deci eu zic sa ne abtinem sa aruncam cu acuzatii aiuristice si calomniatoare. Si mai ales sa ne calmam. Ca nu e nici secolul 13 si nici nu sintem in cruciade.
Ii recomand mai ales Cristinei Stefan sa ia o gura de aer rece si sa isi tempereze nervozitatea pentru ca nu isi are locul aici.
Fraza "acuma, eu stiu ca orice articol, afirmatie, text, fiind publice si care jignesc religia, etnia sau chiar omul ca persoana fizica, sunt pasibile de pedepse penale, mai grav cand e vorba de un stat, tara, religie. " mi se pare deplorabila. De fapt ingrozitor de deplorabila. Si o manifestare oribila de intoleranta religioasa si fanatism. Nici Romania si nici Europa si nici America nu se mai afla sub dictatura religioasa sau inchizitie. Ultima data cind am verificat Romania nu era guvernata nici de cultul ortodox, nici de legionari si nici de alt cult sau dominatiune. Deci eu zic sa mai consultam Constitutia Romaniei si legile in vigoare cind ne aruncam sa scriem aberatii. Asta lasind la o parte faptul ca prin regulament Hermeneia nu tolereaza profanarea sau limbajul violent la adresa nici unei persoane sau denominatiuni religioase. Dar sa nu cadem nici in latura ponegririi sau amenintarii oricarei persoane sau minoritati de dragul fanatismului si atasamentului fata de o grupare perceputa ca majoritara. In fata Constitutiei Romaniei toate cultele religioase recunoscute de statul roman sint egale. Atit si nimic mai mult.
"Eu nu-l dau in judecata pe nicodem ca mi-a jignit ortodoxismul romanesc strabun" - As vrea sa aflu si eu unde este jignirea. Asta ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca gestul Cristinei este oribil si dezgustator si in mod normal daca tot pomeneste de spiritul nasterii lui Isus ar trebui sa isi ceara iertare.
In ce priveste ortodoxismul el nu este religie de stat in Romania si mi se pare un abuz care poate fi incriminat penal gestul de a face o astfel de afirmatie. In alta ordine de idei ma gindesc cu groaza ce s-ar intimpla daca ar fi. Probabil ca indivizi precum Cristina Stefan ar deveni noii talibani sau legionari ai Romaniei si i-ar baga in puscarie sau i-ar pune la zid sau i-ar trimite pe Bug pe cei care nu gindesc sau cred ca ei. Probabil ca e o chestie foarte inteligenta si folositoare faptul ca ortodoxismul nu este religie de stat in Romania.
Iar apoi nu vad ce legatura are chestia asta cu ortodoxismul la urma urmei. Sint convins ca Nicodem nu este ortodox si textul lui nu este o poezie ortodox ci una crestina. Cred ca si crestinii au dreptul sa posteze texte pe Hermeneia.
Drumul se desfasoara in toate directiile (tu insati fiind intersectia viselor, netraitelor), la un moment dat drumul cel bun te alege, te recunoaste...timpul si spatiul se contorsioneaza intr-un singur tot palpabil, se dilata, se materializeaza, prinde forma-negativ a propriei tale existente. deosebita metaforic: "Brusc, desfășurându-se, timpul drumurile astea prin mine, pașii - prin gânduri zidurile - din suflu cuvintele - ascultându-mă clipele - derapând" Volumul în pregătire "Orașul - peninsulă" este un volum bilingv?
pentru textul : Brusc, desfășurându-se, timpul deUnul dintre textele bune pe care le-am citit lately pe Hermeneia...
pentru textul : făptura trotuarului galactic deLectură pluridimensională, libertate totală cititorului și alte elemente ale poeziei moderne pe care le regăsesc în acest poem, metafora sublimată, aici ușor s.f. dar îmi place deși nu e cea mai accesibilă oricui, exprimarea directă prin versul care taie exprimarea în două și apoi o pune laolaltă mai departe... și altele.
Un poem reușit, un poem modern, nu ezita să-l promovezi oriunde domnule poet,
felicitări,
Andu
"schelăcăind"... licenţă poetică??!!! Hai să fim serioşi. Chiar aşa e de greu să admitem că am tastat greşit sau că e o simplă gafă făcută în timp ce aveam "o îndeletnicire mult mai plăcută". La urma urmei nimeni nu poate face două lucruri bine în acelaşi timp.
pentru textul : fahrenheit game deVirgil, se vede că porți în tine o scânteioară din Big Bang, care acum a devenit conștientă de sine și uite ce poem plin de forță ai scris cu un desen suprarealist. (ps: stai mai mult pe text și fă corectura: corect-inflorescență, oamenilor; "îi invidiem la perfecțiune!" nu prea sună românește)
pentru textul : continuum explosion deDramatic și frumos! Daca ar fi poezia mea, aș scoate "poezia dubiului" (e clar din tot ce este scris până acolo că este o poezie a Dubiului). Dar nu e. Probabil trebuie lasata asa. E o poezie reușită și mi-a făcut plăcere să o citesc de vreo 2-3 ori. Muza trebuie să fie măgulită!
pentru textul : ce nu mă interesează este dragostea II deîncepe bine dar se termină într-un clișeu banal.
pentru textul : Doar in tine dela existență desigur.
pentru textul : Simbioză de"M-am dus azi, pe la două, în bucătărie, să-mi fac o salată.
Arunc pe masă bolul, cuțitul, varza, uleiul și încep lucrul manual."
de unde-nteleg ca nu prea iti gatesti singur...
pentru textul : După-amiaza unui hierofant de"in the pale color of fear" descending "the white wolf of despair" Brrr! Ce imagini! Mă țin bine de stîncă să nu amețesc și s-alunec tot privind monștrii din abisul care se utiă la mine dar se sfărîmă orele de sticlă...
pentru textul : Burden de"neînţelegeri". si "lângă". atentie la editare, va rog.
hm. sunt cam uimita de modalitatea asta de a rezolva problema (a retrage un text pt. a-l reposta, imbunatatit).
pentru textul : nepăsarea dein fine, sa vedem si opinia celorlati, daca va fi.
In opinia mea, un poem mult prea tehnic si prea suprarealist. O ecuatie care constata dar care nu-mi transmite nimic.
pentru textul : un pește-arlechin în deșertul-pâlnie dedeși titlul sugerează că cititnd poemul ne iluzionăm, personal, cred că iluzia este ultimul efect pe care reușește să îl sugereze. fiecare vers îmi pare conceput, creat forțat, deși nu contest inspirația și talentul autorului.
pentru textul : un mecanism al iluziei deo precizare pentru Ionuț Caragea (și nu numai): p1: prezența mea pe site este motivată de dorința de a citi poezia și proza altor autori și, deopotrivă, de a face posibil altora să mă citească; p2: nu intenționez nici să învăț poezie pe cineva, nici să învăț poezie de la cineva; pentru mine, poezia este un act individual în exprimare și colectiv abia în receptare. concluzia: pe viitor, abține-te de la sugestii, reclamațiile sunt suficiente.
pentru textul : delirum hristum depersonal nu mi se pare un text reusit. au inceput sa ma cam oboseasca imaginile acestea contorsionate ale lui dumnezeu, obsesia tigarii (aprinsa sau nu), femeile fatale si fascinatia TCP/IP cam ca nuca de perete. este poate cel mult o joaca sau poate o aglomerare de imagini puse acolo din lipsa de timp pentru altceva. but hey!, asta e doar parerea mea
pentru textul : pasagera deartificial imaginile. din momentul în care scrii: "pipăi literele" eu îmi zic, de aici - gata, totul e posibil. şi pierde mesajul, mesajul devine netransmisibil.
pentru textul : sunt orb deai intuit bine, Virgil, este un fel de tristețe resemnare în acest poem. sunt curioasă care sunt lucrurile care nu le-ai înțeles în el. nu-mi place să-mi explic versurile... însă, părerea ta m-ar ajuta pe viitor, să formulez altfel... sau să renunț la un anume fel de exprimare. mulțumesc.
pentru textul : Legile poeziei deLentib a spart gheata cu un al doilea poem. Bun. Intru in hora si postez inca doua poeme. Nu de alta, dar imi place tema. Va urez succes. O piatră pe cer când dumnezeu tace vorbesc pietrele de pe suflet zadarnic așteptăm cineva să le ridice și să le arunce departe în lumea de dincolo de moarte când dumnezeu tace și diavolul apare bun prieten ștergându-ți lacrimile cu bastista curată zadarnic privim chipul acela de fată ca pe-o icoană când dumnezeu tace urâm cerul nedezlegându-i misterul și câteodată cade și piatra din rinichi oamenii fug ca niște pui de potârnichi pentru că dumnezeu nu tace niciodată se face că plouă Iartă-mă, iubește-mă când eram mic… voiam să mă fac Dumnezeu dar nu realizam cât de greu este să iubești și să fii întotdeauna singur zile și nopți, nopți și zile au trecut peste tine, copile când sunt mare… nu am idee cum să iubesc o femeie îi scriu c-o doresc am zidit-o în muză însă greșesc vocea mea mă trădează vocea mea o acuză îmi răstignesc într-o poemă cuvântul și o iubesc tăcut ca și vântul ce-ntoarce pagini și lasă iubiri în paragini când eram mic… voiam să mă fac Dumnezeu dar nu realizam că Dumnezeu s-a născut poet poeții scriu muzele dorm în sicriu muza mea sfințește icoana și când greșesc eu mă rog la Ioana
pentru textul : Dumnezeu deimi place aceasta poezie experiment si mi-ar fi placut si mai mult, ca idee, daca ai schimba structura versurilor astfel incat rima sa nu mai cada intotdeauna la final ci sa fie interioara tu, bărbat morgan, ce oglindă !... nu ești primul care se vrea dumnezeul din tindă sunt atâția dumnezei pe pământ fiecare e atât de liber să și-l picteze într-un cuvânt !... dar hai să-mi pun rochia înfoiată, din tufe de trandafiri, unii căzuți, înfloriți, alții mijiți de tresăriri alții cu pedunculi nervoși ori semeți să ies în satul scufundat în nămeți creezi astfel o vertigopoezie, cu un ludic. Se merita. Creezi si factorul surpriza, rima se joaca de-a v-ati ascunselea... Sper ca parerea mea sa te ajute.
pentru textul : ana rose dePagini