P.S. Ce mi se pare mie not ok in Regulament este interzicerea folosirii cuvintelor dintr-un vocabular asa-zis "vulgar", dar ma rog... poate ca asta da o personalitate site-ului la urma urmei, chiar daca eu nu sunt de acord...
Laurentiu, daca imi amintesc bine tu ai avut ceva de opinat la felul cum ti-am zis una sau alta, corect? Ei, daca e asa imi cer scuze daca te-am atins in vreun fel si pe viitor voi incerca sa fiu mai atent si mai "pe text". Insa trebuie si tu sa consideri natura mea "indisciplinata" asa cum bine sublinia Virgil si sa incerci sa ma ierti acolo unde este omeneste posibil. Tu poate nu stii, dar eu am fost pana acum sanctionat cu suspendarea pe drept a contului de vreo sapte ori si uite, tot incerc sa ma cumintesc dar tine cont ca am si eu o varsta la care nu e asa usor sa te schimbi, dar eu fac eforturi. Despre text, nu as vrea sa repet ceea ce deja ti-a spus Virgil printr-un efort pe care eu in locul tau l-as aprecia. Vreau sa-ti spun ca eu nu pot sa citesc poemul tau deoarece primul vers "zornaie tacerile in jurul nostru" mi se pare un obstacol de netrecut. Eu nu pot sa citesc un poem care incepe cu un asemenea vers nici daca el ascunde o comoara, si imi fac mea culpa pe aceasta tema. Poate vei reveni cu alta varianta, poate nu, oricum eu iti doresc spor la scris si nu mai analiza la modul personal pe unul sau pe altul (asta ma include si pe mine, desigur). Concentreaza-te pe scris si scrie din ce in ce mai bine. Te mai citesc, ti-am mai spus-o. Andu
Nu se mai văd penițele, cred că a avut o mulțime poezia aceasta. Admirația mea pentru titlu, primele cinci versuri și strofa a doua. Mai ales referința la zeița neagră Kali, fascinantă și înfricoșătoare, așa cum am cunoscut-o în cartea lui Dan Simmons, Song of Kali.
Din text subliniez o nouă dimensiune a coșmarului sau numai o întrevedere scurtă cu viața-moartea acest tandem indestructibil... Am extras o parte din text, poate cea care mi se pare cea mai valoroasă stilistic: "lângă mine se strâng lucrurile… și ele mă obosesc, mă sufocă, însă lăsați lucrurile să vină la mine, zic… să aud râsul lor de ultimă generație, venise și moartea… și da, mă obosea și ea, tușea discret ca să îmi atragă atenția, nu semăna deloc cu cea din fotografia pe care ne-o făcusem anul trecut, îmbătrânise moartea mea, se mai și îngrășase moartea mea, așa că am băgat-o în seamă: ești veșnică măi moarte? am zis" în rest, există o inconsecvență în compoziție; pare alcătuită din colaje aleatorii...sau e doar un coșmar...însă îmi amintește de o replică din Macbeth unde se spune că somnul și visele sunt "bucătarii-șefi în marele festin al vieții"... In final, totul se dovedește că dezvoltă concepte multidimensionale și reflexele acestora... "și dacă de un minut gândești și dacă de un minut îți spui : alt poem de dragoste, te înșeli, eu descriam nebunul obosit cu o sticlă de Cola, rătăcit la maternitatea dintr-o metropolă"... Dar asta e doar o opinie...
e interesant cum traduci liric vorbind, tocmai trecerea succesivă dintr-o stare în alta, diversificarea obiectelor, culorilor, imponderabilitatea tuturor lucrurilor in această lume care plutește, aparenta derivă a vieții însăși. Lumina. Creația.
imi plac trimiterile, imi place prima strofa, imi place atmosfera generala de spleen, senzatiile intense transmise prin culoare si gust. Te felicit si pentru versurile lungi, in care imaginile se succed fulgerator. Reusesti sa legi cumva foarte mult elemente, reusesti sa redai un mozaic care cititorului modern ii spune foarte mult. Poemul ca intreg curge, impresioneaza, place. Eu nu pot decat sa dau o penita si sa spun, jos palaria. felicitari petre
din degetul mare şi arătător fac un cerc şi te privesc peste capete
totul se amestecă
albastrul cerului şi frunzele şi mesele galbene
până ajung să te vâr în cercul meu
mi-e teamă
că dacă zâmbesc
faţa mi se va descompune
în mii de bucăţele
Mircea, poezie moderna sau nu, discutiile se intind la nesfarsit... (doar pe agonia nu, acolo lucrurile sunt cat se poate de clare :-)) parerea mea este ca trebuie sa scrii asa cum simti, si in orice caz sa nu incerci sa fii altceva decat esti tu lasat de la Dumnezeu. Este normal sa treci prin etape de criza sau poate sa le numesti de experimentare. Pe mine daca m-ai intreba nu as sti sa-ti spun clar despre una sau alta dintre tendintele contemporane in literatura care ar fi mai demna sau nu de luat in seama. Eu cred ca dorinta de schimbare a caracterizat spiritul uman dintotdeauna, insa aceasta dorinta a fost mereu pusa la zid de structura noastra metafizica. Din cate am observat eu, in tine se da o astfel de lupta. In asemena clipe ce e de facut? Nimic...doar "Am infipt lopata adanc in odaie" stii versul asta sper. Andu
Rosturile criticii sunt multe şi le ştiu mai bine cei care se ocupă în adevăratul sens de ea. Dar ştiu un rost care nu-i apatine: acela de-a ne face bocancii unii, altora şi de-a ne pansa orgoliile. Tonul meu a fost unul normal: am avut de spus două observaţii de ordin stilistic, şi una de percepţie; le-am spus fără artificii şi sărutări de mâini. Nu mă acuza că nu am săpat după ceva pozitiv - nu ar trebui să sap, întelegi? Şi, în final, dacă tu răspunzi tonului, înseamnă că pentru tine e mai important cum ţi se spune, decât ce ţi se spune; ceea ce nu-i tocmai ok pentru cineva care încearcă sau scrie poezie.
în general. Dar aici nu este vorba despre un general ci despre un soldat. De aceea cred că era și mai bine dacă era ceva mai bine încinsă pe la mijloc.
« Chant patriotique »… déjà le titre est significatif ! C’est surtout une réflexion mi –ironique , mi- humoristique sur l’identité de tout « un peuple » (le peuple juif) et une nation . La nation israélienne, véritable tour de Babel, melting pot à l’orientale. A travers ces clichés stéréotypant les nombreuses composantes de la société israélienne, l’auteur fait le constat de leur perdurance dans ce catalogue sur un style ironique doux-amer, plutôt teinté de tendresse : les moulins de don Quichotte subsistent, et les épées sont rouillées, car les idéaux en se frottant à la réalité du quotidien perdent de leur éclat.
ca si amicul meu, eliad, cultiv si plivesc ambiguitatile. e credem drumul de la jocul de cuvinte la cel de limbaj. adevarul e ca mereu geniile au fost urmarite de ghinion dar stiti ce e cu adevarat ciudat? dupa ce-am scris, m-am gandit la dvs...
Eu nu v-am acuzat de nimic nici in primul nici in al doilea comentariu. Ideea stereotipica a faptului ca tot ce scriem "s-a mai scris" se aplica si aici. Este aproape imposibil(parerea mea) sa scriem ceva fara sa semene cu ceva ce a mai scris cineva. Si, intamplator, textul dumneavoastra aduce a Eminescu. N-a zis nimeni ca asta ati cautat, dar asta este realitatea. Si eu pot sa-mi iau fiecare text si sa observ influente chiar daca va asigur ca nu asta am urmarit. Grav... ? Nici vorba ! Spor la scris si multa inspiratie ! Ialin
Anna, nu e vorba de cliseul propriu-zis "inger alb", ci, mai degraba, de de-cliseizare: e vorba de asistenta mea, care purta halat alb (nu verde, albastru etc asa cum se mai poarta). Si mai avea unghiile vopsite in negru. Mi-ar fi placut sa descifrezi acest fapt destul de banal inainte sa banuiesti tautologii :).
Hai că m-am descurcat! Mulţumesc Virgil pentru sfat. M-a ajutat foarte mult. Acum este altceva. Mi s-a luat parcă ceva de pe ochi. Era tare stresant cu migrarea titlului din dreapta în stânga. Arată perfect aşa!
gnosticii spun ca Dumnezeu este neindemnatic si de aceea opera lui are multe greseli, aici se vede insa o imagine „perfecta” a inocentei” si frumusetii, iar versurile tale sustin minunat aceasta imagine! „ de ce tac oamenii de zapada” … divulga-i sarei secretul! spune-i ca daca ei ar vorbi, atunci li s-ar inalzi inima de gheata si s-ar topi… si s-ar topi si farmecul iernii :) „privirea fara colturi” a sarei, e cea mai minunata privire ce am vazut !!! se spune ca … nu dispare niciodata din noi copilaria, doar inocenta!
Cu toate că nu prea obişnuiesc să comentez, nu m-am putut abţine s-o fac.
Am mai remarcat în textele Dv. acest salt de la fenomene naturale la gândire. E ca un fel tresărire în faţa a ceea ce vezi şi amintirea unui lucru ce trebuia făcut.
Fâlfâie
Perdele curate
Ale cerului.
acest fapt aperdelelor bătute de vând aduce în faţa ochilor minţii rufele care trebuiau spălate şi întrebare ce se pune prima dată este "Oare la fel fâlfâie şi rufele lui mama? După care vine "Dar le-o fi spălat?" Acea întrebare ne pusă este tocmai puntea ce leagă cele două strofe.
Cezar
Ioana, de vreo trei zile astept ca cineva curajos sa se incumete la un comentariu adevarat - poemul merita cu prisosinta. Nu, eu nu sunt desul de curajoasa, pe mine m-a luat si m-a tras in adancul "marii fotonice" si inca nu mi-am venit in fire si in cuvinte. Daca s-ar fi intamplat, l-as fi premiat. Cred ca e unul din acele texte pe care nu le poti uita cu usurinta.
parerea mea e ca imaginea ar trebui sa dispara. nu e la inaltimea poemului. textul e puternic si nu are nevoie de suport vizual.sau nu de acest suport vizual traducerea e interesanta poate ar trebui inca lucrata traducerea ultimei strofe , ma refer la inceputul ei... acolo devine colturoasa muzicalitatea insa finalul e foarte frumos si poate chiar rezolva disonantele fonetice. e o opinie.
Eu înțeleg că este cald, că este criză, că tensiunile și discomfortul cer o supapă. Și mai cred, Andule, că te plictisim teribil. Ce urmează, știi și tu, știm și noi. Eu nu mă mai mir...doar îmi pare rău că va trebui să folosesc iarăși fluierul. în altă ordine de idei: nu sunt de acord cu propunerea Alinei Manole. Cred că avem ce pune pe prima pagină - încă! - așa amărâți cum suntem.
adevărul este că aproape uitasem cîtă similaritate există între bobadil și nicodem. cît de identici sînt în incapacitatea lor de a comunica civilizat, în atracția puternică pe care o manifestă față de comportamentul mojic. comportament despre care cred că în adîncul lor îl simt ca pe un fel de retrăire a întregii lor copilării și adolescențe. cît de identici sînt în izbucnirile extremiste, în violența limbajului, în incapacitatea de a accepta măcar și posibilitatea ca altcineva (decît ei) să aibă o opinie corectă. similari și în mereu prezenta „mînie sfîntă” care „știe și vrea binele celorlalți, al literaturii, hermeneii, blah, blah, blah...” domnilor, voi v-ați născut într-un secol greșit. trebuia să fiți inchizitori, conchistadori sau cruciați. aveți stofă eroică. păcat că nu sînteți decît niște epigoni jalnici cu săbii de lemn și capot de baie în loc de platoșă de teuton.
nicodem, nu am să mă demit să răspund aberațiilor tale cu rezonanță de canalizare. cînd vei învăța să vorbești civilizat și fără mojicii (dacă asta se va putea întîmpla vreodată), și cînd vei renunța să te mai pui pe tine în centrul discuției, poate mă voi gîndi să îți răspund. pînă atunci însă nu. nu voi alege să fac decît un singur comentariu la ce ai spus tu: „apoi "dumnezeu" amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase”. sînt convins că dumnezeu este amestecat în orice vrea el. și că sub nicio formă nu are nevoie de permisiunea sau protecția ta. nu vreau să încep o dezbatere teologică pentru că, iartă-mă, dar nu cred că ai organul necesar, și probabil nici școala, dar așa, pentru culturica ta tiolojică, de cînd a fost pus pe cruce și apoi pus în mormînt, dumnezeu s-a „amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase”. dar mă tem că tu nu poți pricepe asta. așa că nu te strădui.
cred că ai talent. pe ici pe colo foloseşti predicatele şi subiectele puţin confuz. sau poate aşa mi se pare mie datorită dinamicii textului. dar e reuşit ca dramă situaţională. poate aş fi vrut ceva mai multă intrigă şi nu doar ceva existenţialist. dar poate fi un crochiu pe care să îl foloseşti într-un roman sau o nuvelă. sau, cine ştie, într-o idee de film. că tot a făcut vîlvă "moartea domnului lăzărescu". oricum tu ai scris asta înainte ca să apară filmul. aşa că felicitări.
Marinela, interesant acest poem al tau... Mi-a placut concentrarea... Ai incercat sa elimini cuvintele in plus si sa insisti pe cateva idei centrale... Cred ca pe alocuri ti-a iesit, de aceea te felicit... cu drag petre
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
P.S. Ce mi se pare mie not ok in Regulament este interzicerea folosirii cuvintelor dintr-un vocabular asa-zis "vulgar", dar ma rog... poate ca asta da o personalitate site-ului la urma urmei, chiar daca eu nu sunt de acord...
pentru textul : Descoperirea deLaurentiu, daca imi amintesc bine tu ai avut ceva de opinat la felul cum ti-am zis una sau alta, corect? Ei, daca e asa imi cer scuze daca te-am atins in vreun fel si pe viitor voi incerca sa fiu mai atent si mai "pe text". Insa trebuie si tu sa consideri natura mea "indisciplinata" asa cum bine sublinia Virgil si sa incerci sa ma ierti acolo unde este omeneste posibil. Tu poate nu stii, dar eu am fost pana acum sanctionat cu suspendarea pe drept a contului de vreo sapte ori si uite, tot incerc sa ma cumintesc dar tine cont ca am si eu o varsta la care nu e asa usor sa te schimbi, dar eu fac eforturi. Despre text, nu as vrea sa repet ceea ce deja ti-a spus Virgil printr-un efort pe care eu in locul tau l-as aprecia. Vreau sa-ti spun ca eu nu pot sa citesc poemul tau deoarece primul vers "zornaie tacerile in jurul nostru" mi se pare un obstacol de netrecut. Eu nu pot sa citesc un poem care incepe cu un asemenea vers nici daca el ascunde o comoara, si imi fac mea culpa pe aceasta tema. Poate vei reveni cu alta varianta, poate nu, oricum eu iti doresc spor la scris si nu mai analiza la modul personal pe unul sau pe altul (asta ma include si pe mine, desigur). Concentreaza-te pe scris si scrie din ce in ce mai bine. Te mai citesc, ti-am mai spus-o. Andu
pentru textul : imposibilitatea de a descrie inevitabilul iubirii deNu se mai văd penițele, cred că a avut o mulțime poezia aceasta. Admirația mea pentru titlu, primele cinci versuri și strofa a doua. Mai ales referința la zeița neagră Kali, fascinantă și înfricoșătoare, așa cum am cunoscut-o în cartea lui Dan Simmons, Song of Kali.
pentru textul : loc de strigat îngeri deDin text subliniez o nouă dimensiune a coșmarului sau numai o întrevedere scurtă cu viața-moartea acest tandem indestructibil... Am extras o parte din text, poate cea care mi se pare cea mai valoroasă stilistic: "lângă mine se strâng lucrurile… și ele mă obosesc, mă sufocă, însă lăsați lucrurile să vină la mine, zic… să aud râsul lor de ultimă generație, venise și moartea… și da, mă obosea și ea, tușea discret ca să îmi atragă atenția, nu semăna deloc cu cea din fotografia pe care ne-o făcusem anul trecut, îmbătrânise moartea mea, se mai și îngrășase moartea mea, așa că am băgat-o în seamă: ești veșnică măi moarte? am zis" în rest, există o inconsecvență în compoziție; pare alcătuită din colaje aleatorii...sau e doar un coșmar...însă îmi amintește de o replică din Macbeth unde se spune că somnul și visele sunt "bucătarii-șefi în marele festin al vieții"... In final, totul se dovedește că dezvoltă concepte multidimensionale și reflexele acestora... "și dacă de un minut gândești și dacă de un minut îți spui : alt poem de dragoste, te înșeli, eu descriam nebunul obosit cu o sticlă de Cola, rătăcit la maternitatea dintr-o metropolă"... Dar asta e doar o opinie...
pentru textul : Fabrica de bolduri dee interesant cum traduci liric vorbind, tocmai trecerea succesivă dintr-o stare în alta, diversificarea obiectelor, culorilor, imponderabilitatea tuturor lucrurilor in această lume care plutește, aparenta derivă a vieții însăși. Lumina. Creația.
pentru textul : En dérive non pas d'objet en objet deimi plac trimiterile, imi place prima strofa, imi place atmosfera generala de spleen, senzatiile intense transmise prin culoare si gust. Te felicit si pentru versurile lungi, in care imaginile se succed fulgerator. Reusesti sa legi cumva foarte mult elemente, reusesti sa redai un mozaic care cititorului modern ii spune foarte mult. Poemul ca intreg curge, impresioneaza, place. Eu nu pot decat sa dau o penita si sa spun, jos palaria. felicitari petre
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado dedin degetul mare şi arătător fac un cerc şi te privesc peste capete
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 detotul se amestecă
albastrul cerului şi frunzele şi mesele galbene
până ajung să te vâr în cercul meu
mi-e teamă
că dacă zâmbesc
faţa mi se va descompune
în mii de bucăţele
Mircea, poezie moderna sau nu, discutiile se intind la nesfarsit... (doar pe agonia nu, acolo lucrurile sunt cat se poate de clare :-)) parerea mea este ca trebuie sa scrii asa cum simti, si in orice caz sa nu incerci sa fii altceva decat esti tu lasat de la Dumnezeu. Este normal sa treci prin etape de criza sau poate sa le numesti de experimentare. Pe mine daca m-ai intreba nu as sti sa-ti spun clar despre una sau alta dintre tendintele contemporane in literatura care ar fi mai demna sau nu de luat in seama. Eu cred ca dorinta de schimbare a caracterizat spiritul uman dintotdeauna, insa aceasta dorinta a fost mereu pusa la zid de structura noastra metafizica. Din cate am observat eu, in tine se da o astfel de lupta. In asemena clipe ce e de facut? Nimic...doar "Am infipt lopata adanc in odaie" stii versul asta sper. Andu
pentru textul : Stare de extaz deRosturile criticii sunt multe şi le ştiu mai bine cei care se ocupă în adevăratul sens de ea. Dar ştiu un rost care nu-i apatine: acela de-a ne face bocancii unii, altora şi de-a ne pansa orgoliile. Tonul meu a fost unul normal: am avut de spus două observaţii de ordin stilistic, şi una de percepţie; le-am spus fără artificii şi sărutări de mâini. Nu mă acuza că nu am săpat după ceva pozitiv - nu ar trebui să sap, întelegi? Şi, în final, dacă tu răspunzi tonului, înseamnă că pentru tine e mai important cum ţi se spune, decât ce ţi se spune; ceea ce nu-i tocmai ok pentru cineva care încearcă sau scrie poezie.
pentru textul : coborârea în Carte deîn general. Dar aici nu este vorba despre un general ci despre un soldat. De aceea cred că era și mai bine dacă era ceva mai bine încinsă pe la mijloc.
pentru textul : Revin de« Chant patriotique »… déjà le titre est significatif ! C’est surtout une réflexion mi –ironique , mi- humoristique sur l’identité de tout « un peuple » (le peuple juif) et une nation . La nation israélienne, véritable tour de Babel, melting pot à l’orientale. A travers ces clichés stéréotypant les nombreuses composantes de la société israélienne, l’auteur fait le constat de leur perdurance dans ce catalogue sur un style ironique doux-amer, plutôt teinté de tendresse : les moulins de don Quichotte subsistent, et les épées sont rouillées, car les idéaux en se frottant à la réalité du quotidien perdent de leur éclat.
pentru textul : Chant patriotique deMarina, iti multumesc de citire si pentru apreciere. toate cele bune
pentru textul : Sâmburi deca si amicul meu, eliad, cultiv si plivesc ambiguitatile. e credem drumul de la jocul de cuvinte la cel de limbaj. adevarul e ca mereu geniile au fost urmarite de ghinion dar stiti ce e cu adevarat ciudat? dupa ce-am scris, m-am gandit la dvs...
pentru textul : în căutarea acului pierdut dede ce constituie o problemă afişarea orei?
Eugen
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin de05:55
Eu nu v-am acuzat de nimic nici in primul nici in al doilea comentariu. Ideea stereotipica a faptului ca tot ce scriem "s-a mai scris" se aplica si aici. Este aproape imposibil(parerea mea) sa scriem ceva fara sa semene cu ceva ce a mai scris cineva. Si, intamplator, textul dumneavoastra aduce a Eminescu. N-a zis nimeni ca asta ati cautat, dar asta este realitatea. Si eu pot sa-mi iau fiecare text si sa observ influente chiar daca va asigur ca nu asta am urmarit. Grav... ? Nici vorba ! Spor la scris si multa inspiratie ! Ialin
pentru textul : Poem fecund depoemul poarta o stare lasciva ce il tintuieste in valoare.
pentru textul : greața de dimineață deAnna, nu e vorba de cliseul propriu-zis "inger alb", ci, mai degraba, de de-cliseizare: e vorba de asistenta mea, care purta halat alb (nu verde, albastru etc asa cum se mai poarta). Si mai avea unghiile vopsite in negru. Mi-ar fi placut sa descifrezi acest fapt destul de banal inainte sa banuiesti tautologii :).
pentru textul : Viraj mult prea strâns deHai că m-am descurcat! Mulţumesc Virgil pentru sfat. M-a ajutat foarte mult. Acum este altceva. Mi s-a luat parcă ceva de pe ochi. Era tare stresant cu migrarea titlului din dreapta în stânga. Arată perfect aşa!
pentru textul : hermeneia 3.0-b degnosticii spun ca Dumnezeu este neindemnatic si de aceea opera lui are multe greseli, aici se vede insa o imagine „perfecta” a inocentei” si frumusetii, iar versurile tale sustin minunat aceasta imagine! „ de ce tac oamenii de zapada” … divulga-i sarei secretul! spune-i ca daca ei ar vorbi, atunci li s-ar inalzi inima de gheata si s-ar topi… si s-ar topi si farmecul iernii :) „privirea fara colturi” a sarei, e cea mai minunata privire ce am vazut !!! se spune ca … nu dispare niciodata din noi copilaria, doar inocenta!
pentru textul : reclamă pentru viață deCu toate că nu prea obişnuiesc să comentez, nu m-am putut abţine s-o fac.
Am mai remarcat în textele Dv. acest salt de la fenomene naturale la gândire. E ca un fel tresărire în faţa a ceea ce vezi şi amintirea unui lucru ce trebuia făcut.
Fâlfâie
Perdele curate
Ale cerului.
acest fapt aperdelelor bătute de vând aduce în faţa ochilor minţii rufele care trebuiau spălate şi întrebare ce se pune prima dată este "Oare la fel fâlfâie şi rufele lui mama? După care vine "Dar le-o fi spălat?" Acea întrebare ne pusă este tocmai puntea ce leagă cele două strofe.
pentru textul : Poem deCezar
Ioana, de vreo trei zile astept ca cineva curajos sa se incumete la un comentariu adevarat - poemul merita cu prisosinta. Nu, eu nu sunt desul de curajoasa, pe mine m-a luat si m-a tras in adancul "marii fotonice" si inca nu mi-am venit in fire si in cuvinte. Daca s-ar fi intamplat, l-as fi premiat. Cred ca e unul din acele texte pe care nu le poti uita cu usurinta.
pentru textul : gourmet deparerea mea e ca imaginea ar trebui sa dispara. nu e la inaltimea poemului. textul e puternic si nu are nevoie de suport vizual.sau nu de acest suport vizual traducerea e interesanta poate ar trebui inca lucrata traducerea ultimei strofe , ma refer la inceputul ei... acolo devine colturoasa muzicalitatea insa finalul e foarte frumos si poate chiar rezolva disonantele fonetice. e o opinie.
pentru textul : yerba maté III ▒ denu prea stiu ce sa va raspund, va multumesc pentru feed-back.
pentru textul : memento sacadat detot "filmul" e deosebit, dar ce incheiere, domnule, ce incheiere...! as fluiera admirativ, dar nu mi-a reusit niciodata.( fluieratul.)
pentru textul : film grain deEu înțeleg că este cald, că este criză, că tensiunile și discomfortul cer o supapă. Și mai cred, Andule, că te plictisim teribil. Ce urmează, știi și tu, știm și noi. Eu nu mă mai mir...doar îmi pare rău că va trebui să folosesc iarăși fluierul. în altă ordine de idei: nu sunt de acord cu propunerea Alinei Manole. Cred că avem ce pune pe prima pagină - încă! - așa amărâți cum suntem.
pentru textul : login denu-i baş rău. e chiar plăcut. l-am citit şi n-am vrut să trec fără să mă opresc.
pentru textul : unic vers denu există cuvîntul înafara
pentru textul : Manifest deadevărul este că aproape uitasem cîtă similaritate există între bobadil și nicodem. cît de identici sînt în incapacitatea lor de a comunica civilizat, în atracția puternică pe care o manifestă față de comportamentul mojic. comportament despre care cred că în adîncul lor îl simt ca pe un fel de retrăire a întregii lor copilării și adolescențe. cît de identici sînt în izbucnirile extremiste, în violența limbajului, în incapacitatea de a accepta măcar și posibilitatea ca altcineva (decît ei) să aibă o opinie corectă. similari și în mereu prezenta „mînie sfîntă” care „știe și vrea binele celorlalți, al literaturii, hermeneii, blah, blah, blah...” domnilor, voi v-ați născut într-un secol greșit. trebuia să fiți inchizitori, conchistadori sau cruciați. aveți stofă eroică. păcat că nu sînteți decît niște epigoni jalnici cu săbii de lemn și capot de baie în loc de platoșă de teuton.
pentru textul : Despre textul „viaţa de dincolo de fortral” de Emilian Pal denicodem, nu am să mă demit să răspund aberațiilor tale cu rezonanță de canalizare. cînd vei învăța să vorbești civilizat și fără mojicii (dacă asta se va putea întîmpla vreodată), și cînd vei renunța să te mai pui pe tine în centrul discuției, poate mă voi gîndi să îți răspund. pînă atunci însă nu. nu voi alege să fac decît un singur comentariu la ce ai spus tu: „apoi "dumnezeu" amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase”. sînt convins că dumnezeu este amestecat în orice vrea el. și că sub nicio formă nu are nevoie de permisiunea sau protecția ta. nu vreau să încep o dezbatere teologică pentru că, iartă-mă, dar nu cred că ai organul necesar, și probabil nici școala, dar așa, pentru culturica ta tiolojică, de cînd a fost pus pe cruce și apoi pus în mormînt, dumnezeu s-a „amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase”. dar mă tem că tu nu poți pricepe asta. așa că nu te strădui.
cred că ai talent. pe ici pe colo foloseşti predicatele şi subiectele puţin confuz. sau poate aşa mi se pare mie datorită dinamicii textului. dar e reuşit ca dramă situaţională. poate aş fi vrut ceva mai multă intrigă şi nu doar ceva existenţialist. dar poate fi un crochiu pe care să îl foloseşti într-un roman sau o nuvelă. sau, cine ştie, într-o idee de film. că tot a făcut vîlvă "moartea domnului lăzărescu". oricum tu ai scris asta înainte ca să apară filmul. aşa că felicitări.
pentru textul : despre durere II deMarinela, interesant acest poem al tau... Mi-a placut concentrarea... Ai incercat sa elimini cuvintele in plus si sa insisti pe cateva idei centrale... Cred ca pe alocuri ti-a iesit, de aceea te felicit... cu drag petre
pentru textul : Plagiate de sirenele mării dePagini