Un ansamblu de texte ce sperie probabil prin lungime, altfel nu imi explic lipsa de reacție. La prima vedere, titlul orbirea m-a dus cu gândul la orbitor, aripa am uitat dacă stângă sau dreaptă, ori de ce nu - de mijloc, și ce-i urmează mi-a părut un roman cărtărescian în versuri. Intensitatea, dozarea, desfășurarea logică, densitatea, familiaritatea locurilor afective descrise, mă îndreptățesc să afirm că este o plachetă reușită. După înfrângere ar fi urmat resemnarea, deși mai decentă îmi pare soluția letală a trăgaciului invizibil apăsat, și epilogul rămas în suspans. Ajunge cu vorba, hai să enumăr versurile care mi-au plăcut cel mai mult încercând să nu citez toată poezia: 1. apnee "tavanul devine organic se mișcă e cînd aproape de piept/ cînd prea departe" 2. melodramatism "durerea intră/ în măduvă o străbate de la cap la coadă cu ura unui bărbat ce-și plesnește concubina" 3. inedit "ochia de nailon/ i se lipise de trup ca o perdea de duș. nimeni n-a lăsat-o să intre au crezut că sunt urători." 4. deja vu "de ce nu sunt cohen. de ce nu sunt nick cave. să pot să vorbesc și ceea ce spun să te pătrundă pînă în rinichi. pînă în pancreas" 5. ce imagine, te pătrunde fierbinte până oase răceala "ieri ceață azi ceață. fierbințeală pe șolduri chiciură pe grilaje." 6. inedit "oamenii sunt posturi/ telefonice nealocate " 7. ce să mai spun... "înghit cuvintele ca pe o salivă greu de controlat" 8. și cea mai aproape de inimă "lumina aduce cu sine oameni/ oamenii aduc aburi și tu îmi ești iar departe." etc etc etc Cred că poezia aceasta ar putea fi un capitol dintr-o carte de succes.
stiu ca e frustrant uneori, insa trebuie sa accepti ca:
- regulile erau clar scrise de la inceput;
- hutopila o avut nenumarate contre, unele la limita bunului simt (rusine sa-i fie) cu unii din membrii juriului, in cei mai mult de trei ani jumate de prezenta aici (nu o data o fost suspendat)
- faptul ca hutopila, inca de pe 2 mai, la bursa pariurilor, o numit primele doua locuri dupa cum aveau ele sa reiasa din voturile juriului, cit pe ce sa aleaga pentru locul trei textele clasate pe 3, respectiv 4, spune cel mai mult despre obiectivitatea votului si despre valoarea evidenta a unei miini de texte
dovezile astea sint (si o sa folosesc un cuvint pompos si care nu-mi place) i-re-fu-ta-bi-le. si ma pui si nedrept intr-o situatie jenanta
Multumesc, Violeta, pentru lectura si aprecieri. Inversiunea din finalul poeziei are menirea sa evite o formulare si mai deranjanta: "cu cosuri largi". :) Adriana
Mie mi-a placut textul chiar daca uneori discursul poetic are o nota retorica putin potrivita in context... cred ca nu e ceva cautat ci mai degraba un efect pervers. As fi inceput asa... pasăre cu inima spartă în tunetul gîndurilor lăsate să doară poetul se-ascunde Finalul este slab in opinia mea cu acel "eternul acum" parca prea construit si drept consecinta artificial. La fel "conturul realității". Remarc "mii de cioburi îi coboară prin sînge ca o iarnă de sloiuri înroșite în foc iubește ciudat "
Se pare ca e "verry fashion" ca Stefan sa scrie despre Stefan, Gelu despre Gelu, Victor despre Victor...etc samd.. Dar, trecand peste acest artificiu folosit pana la anularea efectului sau, poemul mi-a placut. Un poem de stare curat, oricum, e ceva deosebit fata de ce-am citit la tine pana acum.
Cred că ţi-am mai spus, forţa comparaţiilor tale e dezarmantă. De aceea, eu aş opta pentru mai puţine - atunci când pui lângă un măr aproape perfect un altul la fel, încep să-şi anuleze din luciu reciproc.
mărturisesc, nu prea îmi stă în obicei să explic de ce am ales un anume titlu pentru o poezie sau alta, totuşi spun acum că elementele respective (cu ref. stele negre/stele galbene) sunt antagonice, aşadar într-o contradicţie aparentă, cum negrul se poate asocia ideii de trecere în nefiinţă, pe când galbenul se regăseşte în însăşi intenţia poetică de a trata acest subiect într-un mod cât mai aerat, dacă pot spune aşa, cât mai delicat cu putinţă.
eu sper că mi-a reuşit, măcar parţial, acest lucru, e o poemă la care ţin mult, chiar e lucrată, o poemă revizuită, ca să devoalez adevărul. nu ştiu ce nu ţi-a plăcut ţie, dacă ai fi fost mai explicită, ar fi fost mai ok, înţelegeam şi eu ce ai vrut să spui. poate faptul că am ales să împrumut trăsături ale poezie clasice? chiar nu am idee. în altă ordine de idei, mă bucur că poema a emoţionat.
Virgil, îţi foarte mulţumesc pentru atenţie şi pentru reclamă! :). Ştii, stiu bine că ofer site-ului Hermeneia, dar, să fim corecţi, şi primesc.
Silvia, merci! Felicitări şi ţie, pentru premiul 1 de la "Moştenirea Văcăreştilor", secţiunea proza.
Dragul meu coleg Dorin, lasă că, anul trecut, m-am lăudat cu alt concurs, şi aşa bine m-am simţit, că mi-e şi jenă de ruşine. Am avut noroc chior că tu ai volum, n-ai putut să participi, şi, uite aşa, m-am fofilat niţel mai sus. Dar dacă ştiam că se lasă cu pupături cozaniene, acceptam şi o menţiune, ba chiar luam trenul pe jos pâna acolo. Vine Virtualia curând, nu ştiu ce s-o ivi până atunci, dar dacă e şi eşti şi suntem, te las să mă laşi să te pup cu zgomot. Şi apoi mă risc să-ţi dau un kil de vin, deşi nu ştiu dacă dupa alcool ies din tine draci sau îngeri. Hai merci şi la altă citronadă.
mulțumesc Oriana. dacă ajungi acasă să privești și pentru mine Dunărea toamna... dacă adaugi "palimpsest de toamnă" în volum, poți să modifici, te rog, "retușat cu doliu de lună"? pentru unii dintre noi poate este ultimul palimpsest. "au înnebunit salcâmii și tu vrei să fiu cuminte"
Drept trebuie sa zic, daca Dorin a zis ca poemul asta merita postat independent pe pagina principala sub semnatura lui proprie si personala ca imi aminteste de versurile lui Chilian: "hai la mare sa fugim sa-i fentam pe toti poetii sa ne facem ca vaslim" Cel mai mult mi-au placut versul "fix pana la Dumnezeu" si semnele de punctuatie, mai ales cele de intrebare si de exclamare multe, multe. Andu
"Cuvintele nu-mi era de ajuns." Probabil nici gramatica. Din punctul meu de vedere, nici simplist, nici mimetic, nici biografic, ceva naratiune pe care am intilnit-o la unii autori moldoveni care nu salveaza lipsa de substanta. P.s. Nu am auzit de poetul important, asta nu inseamna ca nu e.
Ioana, ai dreptate, voi tăia versurile acelea, erau puțin lipite, dar cu un rost, poate contextual. Mulțumesc pentru sugestiile tale, mereu pertinente.
Cui îi place să fie pus într-un insectar?! Dar aste-i treaba criticilor – scriitori rataţi ca să-i „înţeleagă” pe cei de pe urma cărora trăiesc, fără a pricepe (fie vorba între noi) mare lucru. Nefericirea e că nici scriitorii nu pot „trăi” fără critici. Chiar şi atunci când au fost puşi în zisul insectar din care viaţa a dipărut.
Virgile tu scrii prost dar scrii și foarte bine, oare nu facem asta toți?
Important e când scriem bine, să scriem bine, iar aici tu ai scris bine.
Ai scris așa cum te-am cunoscut eu, acum poate mai bine de cinci ani.
Stilul tău intelectualist de care, este limpede, nu te poți și poate nici nu trebuie să te poți lepăda, într-un text ca acesta sună bine cu acea notă de deziluzie care este până în cele din urmă imaginea nefericirii noastre.
Un text remarcabil, la mai multe deci
Se pare ca este nevoie de ceva explicatii suplimentare din partea mea, mai ales ca Dorin este un scriitor pe care il apreciez (desi nu-l cunosc ca om, pot doar sa-mi imaginez ca este la fel ca toti bunii mei prieteni moldoveni, un om cu un suflet mare), ca sa nu mai vorbesc de Virgil, ale carui eforturi de a face din Hermeneia o referinta a literaturii pe net sunt demne de toata stima. Am spus si o repet, deontologic gestul meu a fost reprobabil iar din punctul de vedere al Regulamentului o incalcare vrednica de cea mai aspra sanctiune posibila. Eu am adus in repetate randuri explicatii ale acestui gest, explicatii care desigur (cum altfel, cand incalcarea era atat de evidenta) aveau conotatii pur personale. Din nou am gresit, folosind acest spatiu virtual pentru o "reglare de conturi" mai mult sau mai putin literare cu unul dintre membrii echipei editoriale Hermeneia care consider si in ziua de astazi ca imi este dator cu mai mult decat o simpla explicatie. Asta a fost... acum, multumita intelegerii de care a dat dovada Consiliul Hermeneia, aceste lucruri pot fi date uitarii, da Dorine? Si nu cred ca sunt cine stie cine pe acest site sau oriunde, aiurea. Si cand am spus ca reactia a fost un pic exagerata, nu m-am referit la desfiintarea contului meu (masura pe deplin justificata) ci la publicitatea inutila si daunatoare pe care mi-au facut-o cei care au publicat la sectiunea "info" primul anunt "incident de plagiat pe hermeneia" in care s-a folosit numele meu adevarat (si nu cel cu care sunt inregistrat pe site), lucru care m-a prejudiciat destul de mult. Atat si multumesc inca o data pentru intelegere. Andu.
Din ciclul Repetiţii, Buletin de Vaslui, dubla 14, nu am ce să fac, dau peniţa lui Dorin. O merită. Este un fapt lansarea lui pe orbita literaturii noatre. Eu sunt de acord cu el, il citesc si ca prozator şi ca poet, sunt de acord cu el şi mai sunt şi de acord cu el ca prozator şi ca poet.
P.S. Uitasem un lucru extrem de important şi anume: Felicitări, Maurice Bejart! Peniţa merge în artă, oricum.
Nu as putea spune ca nu recunosc universul poetic al lui Vladimir, acum parca mai incarcat decat oricand de simboluri, aparitii aproape imposibil de imaginat si o anume greutate a respiratiei... Cred ca ultima impresie o asociez unei incaperi cu prea mult parfum... Imi place faptul ca nu te dezici: poeziile tale, chiar daca au acest aer aproape ireal, au toate o poveste care se cere descoperita.
ma gandeam insa ca ai putea renunta la un "putea"...de pilda aici:
"până o lumină ar fisura cerul ca pe un ou"
si cred ca prima comparatie merge si fara adverb..."umerii ţi se înălţau zmeie", de pilda.
Greşeşti profund. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii (n-ai înţeles) că eu am simţul jocului. Şi, desigur, simţul relativităţii. Dacă nu-l aveam, nu eram aici.
Nu-mi place cum alternezi singularul cu pluralul în monologul tău adresat. Nu e cazul. Disputele noastre sunt vechi, se menţin, în genere, în limitele unei politeţi amicale, aşa că nu e niciun motiv de panică şi nici de iritare excesivă.
Mă aşteptam să observi cum am fost supus unui tir deloc corect din partea unor postatori de ultimă oră ale căror texte le-am comentat defavorabil, dar absolut sincer. A se vedea cum au comentat ei textele "Anotimp" şi "Într-o zi, într-o noapte". Ceea ce nu ştiu, însă, ei ar fi că nu mă deranjează. Poeţii sunt genus irritabile. Dacă-i atingi cu o floare, ei încearcă să-ţi dea un par în cap. Unii, însă, încearcă să-ţi înfigă cuţitul în spate. Îi anunţ că, la naştere, mama mea m-a scăldat într-un râu magic, ca pe Siegfrid. Nu le spun, însă, în ce loc mi-a căzut, pe corp, frunza de tei.
Un poem al sinonimiilor, genul care imi aminteste de ucigasul bolero al lui Ravel si de acea replica celebra "daca nu schimba ceva acum, innebunesc". Acest poem ar fi putut fi continuat la nesfarsit cu doar putin talent, eu chiar m-am intrebat Virgile de ce te-ai oprit, ai fi putut sa faci din el o a doua mahabharattha. Bobadil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un ansamblu de texte ce sperie probabil prin lungime, altfel nu imi explic lipsa de reacție. La prima vedere, titlul orbirea m-a dus cu gândul la orbitor, aripa am uitat dacă stângă sau dreaptă, ori de ce nu - de mijloc, și ce-i urmează mi-a părut un roman cărtărescian în versuri. Intensitatea, dozarea, desfășurarea logică, densitatea, familiaritatea locurilor afective descrise, mă îndreptățesc să afirm că este o plachetă reușită. După înfrângere ar fi urmat resemnarea, deși mai decentă îmi pare soluția letală a trăgaciului invizibil apăsat, și epilogul rămas în suspans. Ajunge cu vorba, hai să enumăr versurile care mi-au plăcut cel mai mult încercând să nu citez toată poezia: 1. apnee "tavanul devine organic se mișcă e cînd aproape de piept/ cînd prea departe" 2. melodramatism "durerea intră/ în măduvă o străbate de la cap la coadă cu ura unui bărbat ce-și plesnește concubina" 3. inedit "ochia de nailon/ i se lipise de trup ca o perdea de duș. nimeni n-a lăsat-o să intre au crezut că sunt urători." 4. deja vu "de ce nu sunt cohen. de ce nu sunt nick cave. să pot să vorbesc și ceea ce spun să te pătrundă pînă în rinichi. pînă în pancreas" 5. ce imagine, te pătrunde fierbinte până oase răceala "ieri ceață azi ceață. fierbințeală pe șolduri chiciură pe grilaje." 6. inedit "oamenii sunt posturi/ telefonice nealocate " 7. ce să mai spun... "înghit cuvintele ca pe o salivă greu de controlat" 8. și cea mai aproape de inimă "lumina aduce cu sine oameni/ oamenii aduc aburi și tu îmi ești iar departe." etc etc etc Cred că poezia aceasta ar putea fi un capitol dintr-o carte de succes.
pentru textul : convulsii febrile detextul asta curge frumos, fara poticniri. Are imagini in discretia lor - frapante. Finalul o rotunjeste:
pentru textul : desperado de"eşti ofranda
sunt piatra pe care vei curge"
atunci plimba-te prin locuri comune si prefa-te ca scrii cu respect si cu dorinta de-a n-o da in diverse Ion Nimerencu
pentru textul : ... și au numit-o carte destiu ca e frustrant uneori, insa trebuie sa accepti ca:
- regulile erau clar scrise de la inceput;
- hutopila o avut nenumarate contre, unele la limita bunului simt (rusine sa-i fie) cu unii din membrii juriului, in cei mai mult de trei ani jumate de prezenta aici (nu o data o fost suspendat)
- faptul ca hutopila, inca de pe 2 mai, la bursa pariurilor, o numit primele doua locuri dupa cum aveau ele sa reiasa din voturile juriului, cit pe ce sa aleaga pentru locul trei textele clasate pe 3, respectiv 4, spune cel mai mult despre obiectivitatea votului si despre valoarea evidenta a unei miini de texte
dovezile astea sint (si o sa folosesc un cuvint pompos si care nu-mi place) i-re-fu-ta-bi-le. si ma pui si nedrept intr-o situatie jenanta
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deMultumesc, Violeta, pentru lectura si aprecieri. Inversiunea din finalul poeziei are menirea sa evite o formulare si mai deranjanta: "cu cosuri largi". :) Adriana
pentru textul : fals jurnal de duminică deMie mi-a placut textul chiar daca uneori discursul poetic are o nota retorica putin potrivita in context... cred ca nu e ceva cautat ci mai degraba un efect pervers. As fi inceput asa... pasăre cu inima spartă în tunetul gîndurilor lăsate să doară poetul se-ascunde Finalul este slab in opinia mea cu acel "eternul acum" parca prea construit si drept consecinta artificial. La fel "conturul realității". Remarc "mii de cioburi îi coboară prin sînge ca o iarnă de sloiuri înroșite în foc iubește ciudat "
pentru textul : poetul III deSi mai ai dar te las să cauți... Să nu crezi că e o deformație profesională.
pentru textul : Duios șurub demultumesc de trecere, lectura si cuvinte, Rafael...
pentru textul : în mine s-a auzit un foc de armă deSe pare ca e "verry fashion" ca Stefan sa scrie despre Stefan, Gelu despre Gelu, Victor despre Victor...etc samd.. Dar, trecand peste acest artificiu folosit pana la anularea efectului sau, poemul mi-a placut. Un poem de stare curat, oricum, e ceva deosebit fata de ce-am citit la tine pana acum.
pentru textul : poemul lui ștefan de:)) daca esti cumva plin de verva, promit ca n-am sa-ti spun niciun cuvant
pentru textul : epitaful unei zile deCred că ţi-am mai spus, forţa comparaţiilor tale e dezarmantă. De aceea, eu aş opta pentru mai puţine - atunci când pui lângă un măr aproape perfect un altul la fel, încep să-şi anuleze din luciu reciproc.
Fain.
pentru textul : eu mă închin în fața pomului cu fructe deeugen, nu am vrut sa lungesc ceva ce mi-a aparut clar
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni deionut, cu acel sus, ai dreptate. acum ii vad inutilitatea.
sebi, multumesc de trecere
mărturisesc, nu prea îmi stă în obicei să explic de ce am ales un anume titlu pentru o poezie sau alta, totuşi spun acum că elementele respective (cu ref. stele negre/stele galbene) sunt antagonice, aşadar într-o contradicţie aparentă, cum negrul se poate asocia ideii de trecere în nefiinţă, pe când galbenul se regăseşte în însăşi intenţia poetică de a trata acest subiect într-un mod cât mai aerat, dacă pot spune aşa, cât mai delicat cu putinţă.
eu sper că mi-a reuşit, măcar parţial, acest lucru, e o poemă la care ţin mult, chiar e lucrată, o poemă revizuită, ca să devoalez adevărul. nu ştiu ce nu ţi-a plăcut ţie, dacă ai fi fost mai explicită, ar fi fost mai ok, înţelegeam şi eu ce ai vrut să spui. poate faptul că am ales să împrumut trăsături ale poezie clasice? chiar nu am idee. în altă ordine de idei, mă bucur că poema a emoţionat.
îţi mulţumesc pentru prezenţă şi te mai aştept.
pentru textul : stele negre stele galbene deVirgil, îţi foarte mulţumesc pentru atenţie şi pentru reclamă! :). Ştii, stiu bine că ofer site-ului Hermeneia, dar, să fim corecţi, şi primesc.
Silvia, merci! Felicitări şi ţie, pentru premiul 1 de la "Moştenirea Văcăreştilor", secţiunea proza.
Dragul meu coleg Dorin, lasă că, anul trecut, m-am lăudat cu alt concurs, şi aşa bine m-am simţit, că mi-e şi jenă de ruşine. Am avut noroc chior că tu ai volum, n-ai putut să participi, şi, uite aşa, m-am fofilat niţel mai sus. Dar dacă ştiam că se lasă cu pupături cozaniene, acceptam şi o menţiune, ba chiar luam trenul pe jos pâna acolo. Vine Virtualia curând, nu ştiu ce s-o ivi până atunci, dar dacă e şi eşti şi suntem, te las să mă laşi să te pup cu zgomot. Şi apoi mă risc să-ţi dau un kil de vin, deşi nu ştiu dacă dupa alcool ies din tine draci sau îngeri. Hai merci şi la altă citronadă.
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci demulțumesc Oriana. dacă ajungi acasă să privești și pentru mine Dunărea toamna... dacă adaugi "palimpsest de toamnă" în volum, poți să modifici, te rog, "retușat cu doliu de lună"? pentru unii dintre noi poate este ultimul palimpsest. "au înnebunit salcâmii și tu vrei să fiu cuminte"
pentru textul : palimpsest de toamnă deDrept trebuie sa zic, daca Dorin a zis ca poemul asta merita postat independent pe pagina principala sub semnatura lui proprie si personala ca imi aminteste de versurile lui Chilian: "hai la mare sa fugim sa-i fentam pe toti poetii sa ne facem ca vaslim" Cel mai mult mi-au placut versul "fix pana la Dumnezeu" si semnele de punctuatie, mai ales cele de intrebare si de exclamare multe, multe. Andu
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi de"Cuvintele nu-mi era de ajuns." Probabil nici gramatica. Din punctul meu de vedere, nici simplist, nici mimetic, nici biografic, ceva naratiune pe care am intilnit-o la unii autori moldoveni care nu salveaza lipsa de substanta. P.s. Nu am auzit de poetul important, asta nu inseamna ca nu e.
pentru textul : I have a dream deIoana, ai dreptate, voi tăia versurile acelea, erau puțin lipite, dar cu un rost, poate contextual. Mulțumesc pentru sugestiile tale, mereu pertinente.
pentru textul : départs deDa,
Cui îi place să fie pus într-un insectar?! Dar aste-i treaba criticilor – scriitori rataţi ca să-i „înţeleagă” pe cei de pe urma cărora trăiesc, fără a pricepe (fie vorba între noi) mare lucru. Nefericirea e că nici scriitorii nu pot „trăi” fără critici. Chiar şi atunci când au fost puşi în zisul insectar din care viaţa a dipărut.
pentru textul : Manifeste (3) – Manifest of Vorticism (Erza Pound) deUn poem tanka deosebit. Ar trebui menționat că textele sunt în japoneză, română, esperanto și engleză. Felicitări!
pentru textul : 心 (Kokoro - Inimă) deVirgile tu scrii prost dar scrii și foarte bine, oare nu facem asta toți?
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc IV deImportant e când scriem bine, să scriem bine, iar aici tu ai scris bine.
Ai scris așa cum te-am cunoscut eu, acum poate mai bine de cinci ani.
Stilul tău intelectualist de care, este limpede, nu te poți și poate nici nu trebuie să te poți lepăda, într-un text ca acesta sună bine cu acea notă de deziluzie care este până în cele din urmă imaginea nefericirii noastre.
Un text remarcabil, la mai multe deci
... erată: titlu ceva gen Blind Neo:)
pentru textul : caut femeie deSe pare ca este nevoie de ceva explicatii suplimentare din partea mea, mai ales ca Dorin este un scriitor pe care il apreciez (desi nu-l cunosc ca om, pot doar sa-mi imaginez ca este la fel ca toti bunii mei prieteni moldoveni, un om cu un suflet mare), ca sa nu mai vorbesc de Virgil, ale carui eforturi de a face din Hermeneia o referinta a literaturii pe net sunt demne de toata stima. Am spus si o repet, deontologic gestul meu a fost reprobabil iar din punctul de vedere al Regulamentului o incalcare vrednica de cea mai aspra sanctiune posibila. Eu am adus in repetate randuri explicatii ale acestui gest, explicatii care desigur (cum altfel, cand incalcarea era atat de evidenta) aveau conotatii pur personale. Din nou am gresit, folosind acest spatiu virtual pentru o "reglare de conturi" mai mult sau mai putin literare cu unul dintre membrii echipei editoriale Hermeneia care consider si in ziua de astazi ca imi este dator cu mai mult decat o simpla explicatie. Asta a fost... acum, multumita intelegerii de care a dat dovada Consiliul Hermeneia, aceste lucruri pot fi date uitarii, da Dorine? Si nu cred ca sunt cine stie cine pe acest site sau oriunde, aiurea. Si cand am spus ca reactia a fost un pic exagerata, nu m-am referit la desfiintarea contului meu (masura pe deplin justificata) ci la publicitatea inutila si daunatoare pe care mi-au facut-o cei care au publicat la sectiunea "info" primul anunt "incident de plagiat pe hermeneia" in care s-a folosit numele meu adevarat (si nu cel cu care sunt inregistrat pe site), lucru care m-a prejudiciat destul de mult. Atat si multumesc inca o data pentru intelegere. Andu.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com deDin ciclul Repetiţii, Buletin de Vaslui, dubla 14, nu am ce să fac, dau peniţa lui Dorin. O merită. Este un fapt lansarea lui pe orbita literaturii noatre. Eu sunt de acord cu el, il citesc si ca prozator şi ca poet, sunt de acord cu el şi mai sunt şi de acord cu el ca prozator şi ca poet.
P.S. Uitasem un lucru extrem de important şi anume: Felicitări, Maurice Bejart! Peniţa merge în artă, oricum.
pentru textul : Baletistul-lansare de carte deNu as putea spune ca nu recunosc universul poetic al lui Vladimir, acum parca mai incarcat decat oricand de simboluri, aparitii aproape imposibil de imaginat si o anume greutate a respiratiei... Cred ca ultima impresie o asociez unei incaperi cu prea mult parfum... Imi place faptul ca nu te dezici: poeziile tale, chiar daca au acest aer aproape ireal, au toate o poveste care se cere descoperita.
pentru textul : Cele patru feluri de a privi ale ochiului de bronz deE plăcută descoperirea unor detalii despre nume şi locuri cunoscute. Mai ales, fiind scrise cu talent. Aştept urmarea!
pentru textul : Nicu Enea. Jurnal închipuit (II) desper sa te simti bine la noi. :)
mi-a placut finalul.
ma gandeam insa ca ai putea renunta la un "putea"...de pilda aici:
pentru textul : aritmie de"până o lumină ar fisura cerul ca pe un ou"
si cred ca prima comparatie merge si fara adverb..."umerii ţi se înălţau zmeie", de pilda.
Greşeşti profund. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii (n-ai înţeles) că eu am simţul jocului. Şi, desigur, simţul relativităţii. Dacă nu-l aveam, nu eram aici.
pentru textul : O dimineață pe fugă deNu-mi place cum alternezi singularul cu pluralul în monologul tău adresat. Nu e cazul. Disputele noastre sunt vechi, se menţin, în genere, în limitele unei politeţi amicale, aşa că nu e niciun motiv de panică şi nici de iritare excesivă.
Mă aşteptam să observi cum am fost supus unui tir deloc corect din partea unor postatori de ultimă oră ale căror texte le-am comentat defavorabil, dar absolut sincer. A se vedea cum au comentat ei textele "Anotimp" şi "Într-o zi, într-o noapte". Ceea ce nu ştiu, însă, ei ar fi că nu mă deranjează. Poeţii sunt genus irritabile. Dacă-i atingi cu o floare, ei încearcă să-ţi dea un par în cap. Unii, însă, încearcă să-ţi înfigă cuţitul în spate. Îi anunţ că, la naştere, mama mea m-a scăldat într-un râu magic, ca pe Siegfrid. Nu le spun, însă, în ce loc mi-a căzut, pe corp, frunza de tei.
În versul #7 cuvântul "somul" este "șomul", "somnul" sau "șoimul"?
pentru textul : Starea de necesitate deUn poem al sinonimiilor, genul care imi aminteste de ucigasul bolero al lui Ravel si de acea replica celebra "daca nu schimba ceva acum, innebunesc". Acest poem ar fi putut fi continuat la nesfarsit cu doar putin talent, eu chiar m-am intrebat Virgile de ce te-ai oprit, ai fi putut sa faci din el o a doua mahabharattha. Bobadil.
pentru textul : de fapt sîntem dePagini