Sapphire, "Suntem propriile noastre oglinzi" dar foarte putini suntem conștienți de acest lucru. Sau nu vrem să fim. Pentru că ne este teamă. Sau chiar nu ne place ce "vedem" acolo. Mulțumesc.
e pur și simplu așa, am eu obiceiul ăsta de a-mi revizui din poeme, poate pentru că și eu îmi schimb percepția cu privire la ceea ce scriu, pe măsura trecerii timpului. nu e bai, dacă nu sunt (încă) publicate. colți nu cred să aibă vreodată nici poezia nici proza, însă ceva ca să te pună pe gânduri, tot să fie, sper eu. îți mulțumesc pentru semn.
minunat acest text. se tot scrie de micile minuni, de lucrurile mici in general, dar cred ca putine texte reusesc sa surprinda atat de bine naturaletea si simplitatea. cu o singura exceptie, versul cu filmul uitat, care imi pare din...alt film...tocmai pentru ca e uitat, imi da o senzatie de prafuit. In rest, imi place mult cum contrapunctezi cu ajutorul focilor si al cremei hidratante si cum eliberezi detensionezi exact acolo unde discursul risca sa cada in "prea mult". Felicitari! Din punctul meu de vedere, e de penita.
Reușit poem după modelul haiku-senzorial, este o contemplare a nemișcarii aici specifică artei haiku-ului. Am regretat lipsa simțului văzului, dar asta e doar o emoție cât se poate de personală. Mi-aș dori să mai citesc astfel de texte, încărcate de sentiment. Îmi fac bine, ca un panaceu greu de găsit nowadays altndeva decât în vers. Bobadil. P.S. Desigur, așa cum ne-a obișnuit, Vladimir face exercițiul artei spagyrice, pe nivelele superioare găsesc mereu la el ceva care mă duce cu gândul la "amicul" Hermes :-) Sau e doar o obsesie de-a mea?
azi nu prea găsesc cuvinte. chem unele mai vechi ce s-ar potrivi: fără pierderi(?) hopa mitică de speța a treia violînd ireversibilitatea mai ales a ne-tîmplei pe tîmplă uneori a de sine numărării pe alocuri a ne-noi-irii
Interesant textul privit ca si repudiere a sinelui intr-o maniera eclectica, uneori deloc facila... dincolo de unele imperfectiuni care insa ofera acea senzatie de jurnal, de scriere fara autocenzura ce precede etalarea unui produs literar, cred ca ideile pe care este structurata aceasta creatie sunt generoase si probabil merita si o re-nastere pe coordonate poetice.
Otilia, într-un fel este îndreptățită speranța ta de a obține un feedback (că doar fiecare autor are nevoie de asta), însă mai sunt și ceva responsabilități administrative pe aici, prioritare adesea. De aceea, nu trebuie să te simți ofensată/neglijată, nici să fii ironică atunci când vor fi sub textul tău doar scurte intervenții de acest tip. În rest, fiecare din useri va face comentarii în funcție de o serie de factori intrinseci și extrinseci.
PS. Spune-mi, Mariana, nu Doina (nu mă pot obișnui), nu „Doamnă” :)
Mi-a placut "umbra femeilor dansează în jurul focului"... ma duce cu gandul la fantasma sau la o femeie care nu are curaj pe masura fanteziei... desi ideea unei umbre comune genului si nu speciei are farmec mai ales daca focul acela depaseste stadiul fizic. Nu-mi place "fire albe se fac cenușă în palmele vântului."... prea facila exprimarea "fire albe"/"palmele vântului". "ochii sticloși"... formulare foarte des utilizata in poezie/proza. Cred ca utilizarea punctului pentru sugerarea sincopelor nu te avantajeaza, discursul tau poetic avand ca virtute tocmai fluiditatea versului. Ca opinie personala, cred ca in ultimele poezii scrise te pierzi intr-o simbolistica stearpa, cautand cu orice chip sa spiritualizezi... in mod normal puterea de expresie trebuie sa apara fara un "hei-rup" programatic. Imi permit, fara sper sa te ofensez, sa-ti dau o sugestie... scrie mai putin si lasa textele la decantat o perioada dupa ce le-ai compus... astfel o sa le vezi cu alti ochi.
exista un final 3: consuelo fuge cu Electra pe o insula populata cu artisti si politicieni, capata un job de expert in profetii care nu se implinesc si e happy pina la un putch prost organizat de opozitie. in schimb Medea, dezamagita de cursul lucrurilor se deda matamaticii , incercind sa calculeze citi iubiti au avut femeeile de la Eva incoace . Necapatand un raspuns pertinent sparge oglinda, se aseaza ca o cariatida cu un expresso in mana sub santal asteptind cu Oedip, inflorirea..
Vlad, dacă vei avea chef să revii asupra acestei poezii, părerea mea este că ar începe mai potrivit cu strofa a doua, iar prima ar trebui puțin modificată, pentru a se ridica la nivelul, spun eu de excepție, al celorlalte două. Ai reușit fantastic să potrivești titlul. Cititorul aproape că își apropriază sentimentul de alienare (ciudat spus, nu?)
lucian tu spui: "pumnul in gura pare a deveni o caracteristica a acestui site, bobadil, si nu inteleg de ce. parerea mea este ca s/au creat legaturi intime intre cativa membri ai site-ului si acestia, din slabiciune, se protejeaza in dauna celor care cred ca aici se pot exprima creativ, novator, indraznet si altfel decat pe alte siteuri unde intalnesti fie numai dulcegarii, fie indignate pareri ale proprietarului sau tot felul de interese de grup. cu toata stima, dar si mai mult." vrei sa si aduci dovezi pentru aceste afirmatii? nu de altceva dar ma intereseaza personal. cred ca este de la sine inteles de ce.
Eu apreciam detaliile sufocante în proza lui Emil. Ca un fel de marcă. Un fel de "citește cine vrea, scapă cine poate". Și din magia textelor lui scăpam mai greu. Numai că ultimele texte postate denotă o involuție, părerea mea de doi lei (sper să nu-mi ceară acte Virgil pe expresia asta, că n-am). E drept, poate este o etapă prin care trebuie să treacă autorul, dar eu una găsesc coborârea sa în cotidian lipsită de inspirația cu care mă obișnuisem. Cu alte cuvinte, dacă handsfree-ul e doar handsfree, mă mulțumesc să citesc ziarul. Eu una aștept, și nu trenul.
toate sunt negre, inclusiv amintirile, având în vedere că mama nu mai este... Când afirm "numai cerul deasupra mea e altfel", mă refer la a doua culoare, la simbolul speranței, venit de la Providență.)nu poate fi vorba tot de negru, nu? eu am ținut-o pe mama de mâini, ne-am ținut de mâini în niște situații foarte dificile... este exact imaginea ultimelor clipe. nu am vrut scriu despre copilărie, ci despre despărțire, despre antiteza dintre negru și alb, plus și minus, pozitiv și negativ...
daca frumos ai spus "ea iesise din mine asa curgator", cred ca versul "prin piele-mi iesise" reduce din sugestia oferita initial. la fel, e dificil sa gandesti si sa cataloghezi privirea unui nou-nascut, fie el si poem, ca mustrare.... de ce nu "mainile ei priveau/mainile mele priveau"?
mi-a plăcut acest poem, chiar dacă are un aer resemnat. mi-a plăcut mult pasajul
"cînd nu mai pot ies din casă
îmi lipesc spatele de perete
trecutul acela încălzit de soare îmi face bine
oasele îmi dansează ca niște fete mulatre"
și finalul deasemeni. sper că e ok dacă vă acord o peniță, fără să comentez .. mai mult.
Eu cred ca Mircea este un poet adevarat si ma bucur ca a revenit, nu stiu de ce a lipsit atat, pe Hermeneia. Pentruca poezia nu este intotdeauna alcatuita dintr-o suma de cuvinte, iar lucian este un poet sincer si credincios. Imi place sa citesc ce scrie el cand mi-e mai greu. Andu
mie titlul nu imi pare foarte inspirat. seamana, cumva, cu un titlu de topic pe un forum medical.
altfel, poemul este prea intimist, prea adresat, ca sa pot empatiza. este ca o scrisoare cu un singur destinatar.
dar este, doar, o parere absolut subiectiva. poate, maine, mi se va parea altfel.
gosh, o altă poetî îndrăgostitî. ............... de ce simt poetele nevoia să...? dar lasă?
deci, e, cum se zice...?, experiențial. cam ca un fel de spovedanie cu capul în jos. dar nu poetic. pentru că... poezia nu este viață și viața nu este poezie
nu ştiu care este semnificaţia barelor de la strofa a doua. aşa cum este segmantat poemul pare un fel de colaj. mi-a plăcut strofa a patra.
"ceasul primit în dar de crăciun
ar putea fi o sută de mii de inimi cumpărate
ar putea fi un milion un miliard
ai putea fi tu și celălalt dintre cei prinși seara de viscol"
lipseşte o literă la kilometru, cîteva căciuliţe pe ici pe colo la caracterele româneşti (şi), poate, înlocuit cuvântul flyere (care se înţelege că e o foaie volantă conţinând un mesaj), cu confetti.
Domnule Paul Blaj, am și eu mica mea contribuție la evoluția calitativă a acestui site, prin poemele (câteva zeci) pe care le-am publicat și prin comentariile - e drept puține - pe care le-am făcut la adresa versurilor unor membri ai site-ului. Dar nu sunt de acord cu comparația pe care o faceți: "dacă n-ai contribuit la construcția unei case n-ai dreptul să spui dacă e frumoasă sau nu". Nici dumneavoastră n-ați contribuit la construcția Turnului Eiffel, dar cu toate astea nimeni nu vă împiedică să spuneți dacă vă place sau nu. Pentru a aprecia gustul unei omlete nu e neapărat nevoie să fii găină.
Textul e ok, are atmosferă, în special finalul. E onest şi pare scris la prima mână. De tăiat, neapărat, "scot la lumină cuvintele" - o mare platitudine clişeică.
"sub mine – conul de umbră – cât lumea de larg,
prinde rădăcini deasupra unei prăpăstii; pe buza ei,
în tăcere, mă respiră din nou prin toți porii singurătatea." - dacă ai scoate "în tăcere", care supralicitează liric, ar fi un fragment foarte bun. Şi aşa e bun.
O observaţie (poţi s-o iei şi ca rugăminte): scoate şi încetează, pentru dumnezeu, datarea şi (mai ales!) "orificarea" textelor/comentariilor. E groaznic de inestetic şi degrabă dătătoriu de importanţă :). Fără supărare, sper.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sapphire, "Suntem propriile noastre oglinzi" dar foarte putini suntem conștienți de acest lucru. Sau nu vrem să fim. Pentru că ne este teamă. Sau chiar nu ne place ce "vedem" acolo. Mulțumesc.
pentru textul : Oglinda dee pur și simplu așa, am eu obiceiul ăsta de a-mi revizui din poeme, poate pentru că și eu îmi schimb percepția cu privire la ceea ce scriu, pe măsura trecerii timpului. nu e bai, dacă nu sunt (încă) publicate. colți nu cred să aibă vreodată nici poezia nici proza, însă ceva ca să te pună pe gânduri, tot să fie, sper eu. îți mulțumesc pentru semn.
pentru textul : gândul tău miroase a mosc, a licurici noaptea deMușcate în pântece de femeie? A fost intenționată alegerea acestei plante? Trebuie să știu pentru că atunci voi citi textul în altă lumină.
pentru textul : opt deScandalos de puține citiri (20) și reacții (una!) pentru un excelent text. Lectură obligatorie! Deci peniță.
pentru textul : deșertul din mijlocul patului deminunat acest text. se tot scrie de micile minuni, de lucrurile mici in general, dar cred ca putine texte reusesc sa surprinda atat de bine naturaletea si simplitatea. cu o singura exceptie, versul cu filmul uitat, care imi pare din...alt film...tocmai pentru ca e uitat, imi da o senzatie de prafuit. In rest, imi place mult cum contrapunctezi cu ajutorul focilor si al cremei hidratante si cum eliberezi detensionezi exact acolo unde discursul risca sa cada in "prea mult". Felicitari! Din punctul meu de vedere, e de penita.
pentru textul : everyday things deReușit poem după modelul haiku-senzorial, este o contemplare a nemișcarii aici specifică artei haiku-ului. Am regretat lipsa simțului văzului, dar asta e doar o emoție cât se poate de personală. Mi-aș dori să mai citesc astfel de texte, încărcate de sentiment. Îmi fac bine, ca un panaceu greu de găsit nowadays altndeva decât în vers. Bobadil. P.S. Desigur, așa cum ne-a obișnuit, Vladimir face exercițiul artei spagyrice, pe nivelele superioare găsesc mereu la el ceva care mă duce cu gândul la "amicul" Hermes :-) Sau e doar o obsesie de-a mea?
pentru textul : tango dedaca era numai ultima strofa ii acordam probabil o penita. asa cum este insa mi se pare ceva ce nu ma atrage.
pentru textul : în ornicul toamnei deazi nu prea găsesc cuvinte. chem unele mai vechi ce s-ar potrivi: fără pierderi(?) hopa mitică de speța a treia violînd ireversibilitatea mai ales a ne-tîmplei pe tîmplă uneori a de sine numărării pe alocuri a ne-noi-irii
pentru textul : eu și cîinele alb deInteresant textul privit ca si repudiere a sinelui intr-o maniera eclectica, uneori deloc facila... dincolo de unele imperfectiuni care insa ofera acea senzatie de jurnal, de scriere fara autocenzura ce precede etalarea unui produs literar, cred ca ideile pe care este structurata aceasta creatie sunt generoase si probabil merita si o re-nastere pe coordonate poetice.
pentru textul : Măști ale dragostei devoi încerca. rămâne de văzut dacă voi reuşi. mulţumesc de oprire şi sfaturi.
pentru textul : points faibles deOtilia, într-un fel este îndreptățită speranța ta de a obține un feedback (că doar fiecare autor are nevoie de asta), însă mai sunt și ceva responsabilități administrative pe aici, prioritare adesea. De aceea, nu trebuie să te simți ofensată/neglijată, nici să fii ironică atunci când vor fi sub textul tău doar scurte intervenții de acest tip. În rest, fiecare din useri va face comentarii în funcție de o serie de factori intrinseci și extrinseci.
PS. Spune-mi, Mariana, nu Doina (nu mă pot obișnui), nu „Doamnă” :)
pentru textul : Your message has been sent deMi-a placut "umbra femeilor dansează în jurul focului"... ma duce cu gandul la fantasma sau la o femeie care nu are curaj pe masura fanteziei... desi ideea unei umbre comune genului si nu speciei are farmec mai ales daca focul acela depaseste stadiul fizic. Nu-mi place "fire albe se fac cenușă în palmele vântului."... prea facila exprimarea "fire albe"/"palmele vântului". "ochii sticloși"... formulare foarte des utilizata in poezie/proza. Cred ca utilizarea punctului pentru sugerarea sincopelor nu te avantajeaza, discursul tau poetic avand ca virtute tocmai fluiditatea versului. Ca opinie personala, cred ca in ultimele poezii scrise te pierzi intr-o simbolistica stearpa, cautand cu orice chip sa spiritualizezi... in mod normal puterea de expresie trebuie sa apara fara un "hei-rup" programatic. Imi permit, fara sper sa te ofensez, sa-ti dau o sugestie... scrie mai putin si lasa textele la decantat o perioada dupa ce le-ai compus... astfel o sa le vezi cu alti ochi.
pentru textul : Ochi de leu demultumesc de semn si ginduri. te mai astept.
pentru textul : pe urmele himerei deexista un final 3: consuelo fuge cu Electra pe o insula populata cu artisti si politicieni, capata un job de expert in profetii care nu se implinesc si e happy pina la un putch prost organizat de opozitie. in schimb Medea, dezamagita de cursul lucrurilor se deda matamaticii , incercind sa calculeze citi iubiti au avut femeeile de la Eva incoace . Necapatand un raspuns pertinent sparge oglinda, se aseaza ca o cariatida cu un expresso in mana sub santal asteptind cu Oedip, inflorirea..
pentru textul : consuelo si medea deSper să înțeleg după ce beau yerba mate! Aluzia la bicicletă mi se pare foarte filosofică. Ai dreptate.
pentru textul : Tetley deun typo in penultimul vers.
pentru textul : E. R. deVlad, dacă vei avea chef să revii asupra acestei poezii, părerea mea este că ar începe mai potrivit cu strofa a doua, iar prima ar trebui puțin modificată, pentru a se ridica la nivelul, spun eu de excepție, al celorlalte două. Ai reușit fantastic să potrivești titlul. Cititorul aproape că își apropriază sentimentul de alienare (ciudat spus, nu?)
pentru textul : Exil delucian tu spui: "pumnul in gura pare a deveni o caracteristica a acestui site, bobadil, si nu inteleg de ce. parerea mea este ca s/au creat legaturi intime intre cativa membri ai site-ului si acestia, din slabiciune, se protejeaza in dauna celor care cred ca aici se pot exprima creativ, novator, indraznet si altfel decat pe alte siteuri unde intalnesti fie numai dulcegarii, fie indignate pareri ale proprietarului sau tot felul de interese de grup. cu toata stima, dar si mai mult." vrei sa si aduci dovezi pentru aceste afirmatii? nu de altceva dar ma intereseaza personal. cred ca este de la sine inteles de ce.
pentru textul : this is a film deEu apreciam detaliile sufocante în proza lui Emil. Ca un fel de marcă. Un fel de "citește cine vrea, scapă cine poate". Și din magia textelor lui scăpam mai greu. Numai că ultimele texte postate denotă o involuție, părerea mea de doi lei (sper să nu-mi ceară acte Virgil pe expresia asta, că n-am). E drept, poate este o etapă prin care trebuie să treacă autorul, dar eu una găsesc coborârea sa în cotidian lipsită de inspirația cu care mă obișnuisem. Cu alte cuvinte, dacă handsfree-ul e doar handsfree, mă mulțumesc să citesc ziarul. Eu una aștept, și nu trenul.
pentru textul : post blue detoate sunt negre, inclusiv amintirile, având în vedere că mama nu mai este... Când afirm "numai cerul deasupra mea e altfel", mă refer la a doua culoare, la simbolul speranței, venit de la Providență.)nu poate fi vorba tot de negru, nu? eu am ținut-o pe mama de mâini, ne-am ținut de mâini în niște situații foarte dificile... este exact imaginea ultimelor clipe. nu am vrut scriu despre copilărie, ci despre despărțire, despre antiteza dintre negru și alb, plus și minus, pozitiv și negativ...
pentru textul : rem dedaca frumos ai spus "ea iesise din mine asa curgator", cred ca versul "prin piele-mi iesise" reduce din sugestia oferita initial. la fel, e dificil sa gandesti si sa cataloghezi privirea unui nou-nascut, fie el si poem, ca mustrare.... de ce nu "mainile ei priveau/mainile mele priveau"?
pentru textul : apoi lumina a-nceput să cânte demi-a plăcut acest poem, chiar dacă are un aer resemnat. mi-a plăcut mult pasajul
pentru textul : anticoncepționale de"cînd nu mai pot ies din casă
îmi lipesc spatele de perete
trecutul acela încălzit de soare îmi face bine
oasele îmi dansează ca niște fete mulatre"
și finalul deasemeni. sper că e ok dacă vă acord o peniță, fără să comentez .. mai mult.
dar textul mi-a apărut de trei ori...sper să fie bine.
pentru textul : muzeul neființelor denu pricep prea bine lucrurile de pe aici. sper să aveți răbdare și cu mine:)
Emi, merci mult... Voi avea in vedere sugestia ta. I.B. Giurgesteanu
pentru textul : Paznic la Miliție deEu cred ca Mircea este un poet adevarat si ma bucur ca a revenit, nu stiu de ce a lipsit atat, pe Hermeneia. Pentruca poezia nu este intotdeauna alcatuita dintr-o suma de cuvinte, iar lucian este un poet sincer si credincios. Imi place sa citesc ce scrie el cand mi-e mai greu. Andu
pentru textul : Felul în care murim demie titlul nu imi pare foarte inspirat. seamana, cumva, cu un titlu de topic pe un forum medical.
pentru textul : degete reci dealtfel, poemul este prea intimist, prea adresat, ca sa pot empatiza. este ca o scrisoare cu un singur destinatar.
dar este, doar, o parere absolut subiectiva. poate, maine, mi se va parea altfel.
gosh, o altă poetî îndrăgostitî. ............... de ce simt poetele nevoia să...? dar lasă?
pentru textul : în iunie nu ne-am văzut niciodată dedeci, e, cum se zice...?, experiențial. cam ca un fel de spovedanie cu capul în jos. dar nu poetic. pentru că... poezia nu este viață și viața nu este poezie
nu ştiu care este semnificaţia barelor de la strofa a doua. aşa cum este segmantat poemul pare un fel de colaj. mi-a plăcut strofa a patra.
"ceasul primit în dar de crăciun
ar putea fi o sută de mii de inimi cumpărate
ar putea fi un milion un miliard
ai putea fi tu și celălalt dintre cei prinși seara de viscol"
lipseşte o literă la kilometru, cîteva căciuliţe pe ici pe colo la caracterele româneşti (şi), poate, înlocuit cuvântul flyere (care se înţelege că e o foaie volantă conţinând un mesaj), cu confetti.
pentru textul : când după război se așterne liniștea deDomnule Paul Blaj, am și eu mica mea contribuție la evoluția calitativă a acestui site, prin poemele (câteva zeci) pe care le-am publicat și prin comentariile - e drept puține - pe care le-am făcut la adresa versurilor unor membri ai site-ului. Dar nu sunt de acord cu comparația pe care o faceți: "dacă n-ai contribuit la construcția unei case n-ai dreptul să spui dacă e frumoasă sau nu". Nici dumneavoastră n-ați contribuit la construcția Turnului Eiffel, dar cu toate astea nimeni nu vă împiedică să spuneți dacă vă place sau nu. Pentru a aprecia gustul unei omlete nu e neapărat nevoie să fii găină.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deTextul e ok, are atmosferă, în special finalul. E onest şi pare scris la prima mână. De tăiat, neapărat, "scot la lumină cuvintele" - o mare platitudine clişeică.
"sub mine – conul de umbră – cât lumea de larg,
prinde rădăcini deasupra unei prăpăstii; pe buza ei,
în tăcere, mă respiră din nou prin toți porii singurătatea." - dacă ai scoate "în tăcere", care supralicitează liric, ar fi un fragment foarte bun. Şi aşa e bun.
O observaţie (poţi s-o iei şi ca rugăminte): scoate şi încetează, pentru dumnezeu, datarea şi (mai ales!) "orificarea" textelor/comentariilor. E groaznic de inestetic şi degrabă dătătoriu de importanţă :). Fără supărare, sper.
pentru textul : Conul de umbră dePagini