marynna -
***
Dimineață
aceiași oameni în stație
de parcă un scenograf neinspirat
și-ar așeza de fiecare dată tabloul de grup
pe refugiul îngust.
Ne luăm ziua încă tânără în brațe
pornim pe străzile abia trezite
avem misiuni importante
vânăm locuri de parcare și un pole-position la stop
cineva se scarpină în nas
cineva înjură un taximetrist
o blondă cu pași ascuțiți se împiedică
polițistul dirijează eterna lui simfonie
claxoanele și cerșetorii
ne spun în dialecte exotice „Bună dimineața”
peste măștile noastre trec norii și soarele
se duc și se întorc cocorii
trec anii.
Poezie:
Comentarii
varianta mea
Virgil -
Dimineața
oameni în stație
un scenograf neinspirat
tabloul de grup
pe refugiul îngust
ziua încă tânără
pornim
străzile abia trezite
misiuni importante
locuri de parcare
stop
cineva înjură
un taximetrist
o blondă se împiedică
polițistul
eterna lui simfonie
claxoanele și cerșetorii
dialecte exotice
„Bună dimineața”
măștile noastre
norii și soarele
se duc și se întorc cocorii
trec anii
multumesc
marynna -
multumesc pentru lectură și pentru variantă. Din păcate stilul acesta nu mă reprezintă (eu tind spre un lirism al cotidianului, cu exprimări deseori colocviale) și, în același timp, nu face decât să fractureze poemul. Ce-i drept, intervenția dumneavoastră m-a convins să modific primele versuri, în loc de:
Dimineață
aceiași oameni în stație
de parcă un scenograf neinspirat
și-ar așeza de fiecare dată tabloul de grup
pe refugiul îngust.
voi scrie:
Dimineața
oameni în stație
un scenograf neinspirat
așează de fiecare dată același tablou de grup
pe refugiul îngust.
în felul acesta am renunțat la niște explicații suplimentare.
La bună recitire
marynna
pentru că tot...
Dorel -
ne-am apucat să vorbim, dar având în vedere că nu-mi pot permite, în contextul creat, nicio observaţie critică, aş reţine un vers care-mi place: "polițistul dirijează eterna lui simfonie".
Pe de altă parte, dezavuez procedeul lui Virgil, de a rescrie textul.
Asta îmi aminteşte de Heliade Rădulescu, care a făcut o aspră critică a fabulei "Vulpea, calul şi lupul" de Gr. Alexandrescu, incriminând, între altele, unele versuri ce erau, de fapt, traduse din La Fontaine. După care a rescris textul, ca să-i dea o lecţie de cum se scrie. Din păcate pentru el, textul lui Heliade a ieşit mult mai slab.
A bon entendeur, salut!
Dorel
Virgil -
Dorel, eu observ că de o bucată de vreme tot dai cu stîngul în dreptul pe Hermeneia. Ba din orgoliu, ba din bombasticism, dar tot dai. Eu am răbdare, aşa cum am răbdare cu toate idiosincraziile de pe aici. Dar vă rog să vă abţineţi la a face comentarii la comentarii. În primul rînd nu cred că vă pricepeţi şi apoi regulamentul nu prea permite asta. Încercaţi să vă axaţi pe text. Dacă reuşiţi. Ceva îmi spune că acum veţi face o criză de orgoliu literar tipic şi o sa ne spuneţi cît sînteţi de valoros dvs. şi cît e Hermeneia de slabă şi cît ar trebui să fim probabil recunoscători cerului că vă avem printre noi. Eu zic să vă potoliţi elanul şi să faceţi ce vă îndeamnă înţelepciunea. Vă asigur că Hermeneia o va duce foarte bine şi cu şi fără dramatisme din acestea. Scuze Marina pentru off-topic.
Virgil,
Dorel -
Greşeşti profund. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii (n-ai înţeles) că eu am simţul jocului. Şi, desigur, simţul relativităţii. Dacă nu-l aveam, nu eram aici.
Nu-mi place cum alternezi singularul cu pluralul în monologul tău adresat. Nu e cazul. Disputele noastre sunt vechi, se menţin, în genere, în limitele unei politeţi amicale, aşa că nu e niciun motiv de panică şi nici de iritare excesivă.
Mă aşteptam să observi cum am fost supus unui tir deloc corect din partea unor postatori de ultimă oră ale căror texte le-am comentat defavorabil, dar absolut sincer. A se vedea cum au comentat ei textele "Anotimp" şi "Într-o zi, într-o noapte". Ceea ce nu ştiu, însă, ei ar fi că nu mă deranjează. Poeţii sunt genus irritabile. Dacă-i atingi cu o floare, ei încearcă să-ţi dea un par în cap. Unii, însă, încearcă să-ţi înfigă cuţitul în spate. Îi anunţ că, la naştere, mama mea m-a scăldat într-un râu magic, ca pe Siegfrid. Nu le spun, însă, în ce loc mi-a căzut, pe corp, frunza de tei.
Dorel
Virgil -
mulţumesc pentru intelegere si pentru abilitatea de a-ţi păstra simţul umorului şi al relativităţii. nu voi încerca să mă scuz dar eu sînt unul şi voi sînteţi mulţi. uneori uit cu cine am ajuns sa vorbesc la plural şi cu cine la singular. deşi eu prefer să fiu apelat la singular şi prefer Virgil şi nu dl. Virgil sau alte chestii de gemul acesta.
Şi da, am observat că au început tot felul de tiruri revanşarde şi ieftine. Şi am încercat să canalizez acele energii vulcanice spre polemici legate de texte şi subiecte şi mai puţin de atacuri la persoană sau la adresa site-ului. Nu neaparat din orgoliu (deşi nu sînt imun la el) dar nu cred că restul membrilor hemeneia trebuie să primească in corpore ouă stricate în cap doar pentru că cineva s-a supărat pe sat.
Şi da, cred că trebuie să îi atingi pe poeţi şi poetaşi cu flori şi uneori cu ce apuci la mînă pentru ca să îi ţii în formă. Laurii succesului sînt cel mai ispititor culcuş.