Un poem profund, mai ales în final, deși scris în cuvinte simple, fără prea mult caz de imagini și metafore. Partea cu bețivul nu mi-a plăcut, dar face parte din scenă. Remarcabile versurile despre "doar o biserică netencuită", poate pentru că și eu cred la fel.
M-am inspirat din poemul " Peisaj metafizic", scris de Maria Banus. Am păstrat o oarecare structură si ideea de bază. Da, ai realizat o sinteză a mesajului, intr-o secvență haiku. Cris, mai vorbim. mulțumesc,.
lasînd la o parte polemica lehata de titlu... mi se pare curioasa aparitia cilindrului de lemn. adica, daca vrei (nu ma refer la tine ci vorbesc in general) ca marea sa-ti fie pamînt de-ngropaciune, ma gîndesc ca nu te imaginezi intr-un sicriu scufundat, ci zburdînd alaturi de delfini, sau fiecare cu cel doare: sirena, rechin, calut de mare... si in restul textului cam sari de la una la alta
Mai apare cate una ca asta. Fara explicatii, mai mult sau mai putin discursive care se vor "poetice". E viziune pur si simplu si atat ajunge ca sa fie poezie.
poemul se întinde îcuprinzând aproape toate aspectele celor ce se luptă pentru ceea ce cred a fi fericirea. concluzia, însă, este una lumească, trăită, înțeleasă de autor.
"există oameni care luptă
cu nălucile
și există oameni
care doar luptă
deosebirea este doar"
foarte adevărat!şi când uiţi şi sensul pentru care lupţi se năruie totul.mi-a mers la suflet poemul.
se mulează perfect simţirii mele de azi, motiv pentru care şi îndrăznesc să las un semn de apreciere.
uite kiki, vezi că se poate comenta cât de cât pe argument? Leo are treabă cu metaforele, tu poți avea cu epitetele, eu cu anacolutele și tot așa.
însă, eu abia acum citesc poemul. și îmi pare foarte fain. pentru că există o maturitate a semnificației figurilor de stil, a tropilor; cu titlul nu mă prea împac eu, însă acesta nu mă împiedică să apreciez conținutul. o poezie care nu zbiară la nimeni, nu strânge de gât, ci își prezintă frumos prezentul ideii. Virgil, merge și fără foto... zic și eu.
Taraborez, într-adevăr, am mai modificat după publicare, textul. În ultima strofă, ar suna bine și cum spui tu, "fâșia", însă acolo am ales să fie "fișa". Ca și cum întreg textul s-ar fi vrut o fișă în care îți notezi, pentru tine însuți, sincer, calitățile și defectele, luminile și umbrele tale. Nu e ideea mea, sunt alții mai imaginativi. :) Virgil, "akedia" sau "akedeia", după cum am înțeles eu din ce am citit, ar fi o stare de apatie (fizică, mentală, sufletească, de dezordine în ordinea firească a lumii); am ales prima variantă, pentru că mi s-a părut că sună mai bine ca "albastru akedia". Ela, voi corecta după observațiile tale, în cele mai multe locuri. Poate și pleoapa, deși e conștientizată acolo sublinierea (ochiul ca interior, pleoapa ca exterior). Cred că am să aleg că dușmanii mei sunt melancoliile mele, destul de aproape de adevăr, însă asta înseamnă psihoză...mmmă mai gândesc ;). Violetul e anume ales acolo, când lumea e cu susu-n jos, și violetul e cu susu-n jos (nu toți sunt aleșii cu tălpile-n cer). Adevărat, sunt aceleași teme și mă întreb dacă nu cumva mă învârtesc în cerc. :) Mi-ai dat de gândit. Vă mulțumesc.
De acord că e ideatic şi la fel de acord că nu neapărat modernist. Şi asta deoarece îmi pare că Veronica Văleanu face din poezie o ştiinţă exactă. Şi totodată viceversa, din ştiinţă o poezie aleatorie. Cred că în aceasta constă atracţia irezistibilă pe care o exercită întotdeauna textele ei. Sunt apofatice.
tin general, titlurile tale sunt acceptabile, insa textele par a fi scrise de o persoana care nu este bărbată. nu cred ca ai curaj sa spui ce simti tu. decat o tentativa de spovedanie mai bine vandut demonilor
Ceea ce nu înţeleg eu, e de ce, margas, te chinui să convingi pe cineva că între noi ar fi o pb... literară. Între noi a fost, probabil, o pb literară, la început, dar nici de asta nu sunt sigur. Acum e devenit personală, însă doar pentru tine. Cert e că, la tine, nu mai e vorba de aversiune ori răutate, ci de ură. Ai înmagazinat-o în timp şi ţi-o manifeşti acum, prin încercări, vezi doamne, de-a te convinge chiar pe tine că eu aş scrie prost. Aproape toate offtopicurile astea jenante le-ai provocat tu, prin intervenţii obiective spui tu, în fapt, intervenţii de trotuar fardate puţintel intelectual. Când am început eu vreo discuţie între noi ultima dată? Sau de câte ori? Crezi că dacă ai reuşit să înveţi trei cuvinte critice de-ale oamenilor mari şi fluturi de zor vocabula "clişeic" te ia cineva în serios? Păi tu ai probleme cu scrisul de ordin primar, margas, anaflabeto, şi ai pretenţii literare? Dai verdicte? Faci exegeze? Abia ăsta e veleitarism!
Toate construcțiile incidente trebuie încadrate între virgule. Deci, virgulă după: pleca, drum, așteptare. Mai trebuie niște virgule la enumerarea „semnelor”. Dacă tot se folosesc semnele de punctuație, e bine să fie folosit și punctul.
De corectat:
nici un indiciu/ niciun indiciu
lasa/ lasă
coborâ/ coborî
Despre partea artistică poate mai târziu, poate altcineva.
cuvântul ăsta pompos nu reuşeşte să ridice calitatea textului ăstuia umplut de sângele sudorii pseudo-artistice. şi tu erai cel împotriva atâtori sâni pe site şi iată acum pui mâna tu pe ei ca pe coarnele plugului. vezi îndemnul acela: "cine pune mâna pe coarnele plugului şi se uită înapoi..."
deci înainte, pe ei, să nu rămâi tu mai fraier.
Cailean ai dreptate, voi incerca sa mai lucrez pe text. Da-mi voie sa contarzic afirmatia "Probabil din cauza forțării rimei." - Ultimul vers din strofa a doua are o idee la care tin mult, e gandit exact in forma aia, si nu, nu e fortat nimic. Vladimir multumesc pentru sugestie ! Ialin
Până să citesc "pa-ul domnului Pa" al Alinei Manole, eu nu-l prea înțelegeam, și-l consideram fad și gol, un fel de înjurătură pe lângă "servus-ul" nostru. Acum stau și mă gândesc, da, are dreptate, convinge, căci ce te poate convinge mai bine, dacă nu un argument poetic. Privit așa, din toate părțile deodată, dă bine și nu-l mai vezi atât de gol. Nu-ți trebuie răbdare să-l citești până la capăt, ci interes. Un interes pe care ți-l trezește aparenta joacă de-a "din partea asta cum arăt?", dar ai grijă ce spui, pentru că la mijloc e inima mea. Da, e un joc inventat pe loc, dar numai poetul inventează atât de frumos. Priviți cum se țes în jurul lui o sumedenie de lumi! Peniță pentru argumentarea poetică a unui gest străin.
ai făcut tu puntea între cer și pământ prin culori, destrămând cuvintele, așa cum, citez, "omul șterge urme ale tăcerii așternute pe nisip" (E. Jabes). reiau a doua strofă și am un sentiment de stranietate neliniștitoare (unheimlich; uncanny - cred că e corect în engl) dat de acea "ceață de trupuri" și îmi amintește și de cartea "Ieri dimineață luna a dispărut - scurt tratat de desvrăjire" (J. Cain și B. Anselme), din care aici aș lăsa o singură idee: fiecare a trăit, în felul său, la un moment dat în viață, un timp mai mult sau mai puțin îndelungat, acea stare în care lumea și-a pierdut culoarea obișnuită, mergând până la a suprima compplet tot ceea ce până atunci o făcea minunată. (Nu e citat fidel, e ideea esențială.) Poezia ta mie îmi vorbește despre această desfermecare, desvrăjire. Un sigur vers aș revedea: copii ai dimineților. Frumos "degetele tale de indiu".
Corina;
uite vezi aici, la chestia asta cu „magazinele”, am devenit eu indispus. Deși mărturisesc nostalgia după CompUSA sau primele Fry's(acolo mi-am cumpărat primul HDD WD de 1Gb - ce vremuri!). Dar „magazinele” oricît de frumoase și „sanctuarizate” ar fi, au dus la pervertirea mitului. Mai ales pentru Apple. Steve Jobs a promis ca va face din computer „ceva ce va fi la îndemîna oricui” și în anii '90-'00 l-a transformat în ceva ce a ajuns numai la nivelul buzunarului unora. Ar fi multe de spus și despre 3rd party applications sau hardware. în esență l-a transformat, cum ai scris și tu, paradoxal, într-un „muzeu” (deși eu totuși aș prefera British Museum (pe care nu am apucat să îl văd niciodată) oricărui magazin Apple. Iar paradoxul merge și mai departe, da e un fel de „artă”, un fel de „frumos” pe care recunoști că îl ștergi acum de praf. Dar trebuie să recunoști că acum în 2011 scrii comentariul tău pe un PC cu un sistem de operare MS. „Istoria” are învingătorii și învinșii ei. Mulțumesc pentru că te-ai oprit să citești și pentru apreciere. Pentru Steve...
Da chiar interesanta idee... si realizarea oarecum pe masura, desi finalul nici eu n ucred ca e chiar ok. Insa una peste alta, scot penita mea de apreciere aici, ca oi fi eu greiere sau nu. De fapt, imi place cum ai metaforizat declaratia de dragoste.suna cam asa .. tzarrr... tzarrr Andu
ai dreptate, și eu m-am luptat mult cu versul acela. l-am modificat acum cu ceva ce am vrut să pun inițial dar tot nu sînt mai fericit. nu îmi place. poate în timp va veni și cuvîntul sau cuvintele care ar trebui să fie acolo. sînt pești care nu sînt la primul năvod și poeți care nu sînt la primul început. despre alăturare, evident că nu se pune problema să merit așa ceva.
Frumos, prima strofă este chiar cuceritoare, acel gen de coup-d-etat poetic, în care autoarea răstoarnă în căteva secunde de lectură dictatura plictiselii.
Din păcate, deși ideea bună a poemului se susține până la final, el mai pierde din forță prin cele trei versuri care urmează, becul economic care pâlpâie nu mi se pare reușit.
Finalul oricum este adorabil, mai ales că, mai știind câte ceva despre forma de exprimare a autoarei, acea 'despielițare' parcă vine dintr-o variantă cenzurată...
Oricum, poemul meu de peniță pentru acest crochiu negru cu oameni și lucruri
Boba, Hai ca esti simpatic! Aveam un cunoscut care, atunci cand era vorba de-un text oarecare, zicea: nu l-am citit, dar asa l-as fi scris! acum ai si tu dreptate: instrucriunile sunt cam (prea) cifrate. dar iri sugerez sa te duci pe net la adresa indicata. cred ca in privinta lui John Caga o sa ai o surpriza extrem de interesanta. Eu visez la un fel de text intr-adevar "multimrdia" in care auditivul, vizualul si, cine stie, mirosul, gustul, pipaitul sa fie toate prezente si nu numai "sugerate". Cat despre ce spune Sapphire, cred ca are dreptate. incercarea mea e stangace. dar, deocamdata, nu o sterg de pe sit. mai tarziu, cred ca da.
nu cred ca a facut rau nimanui dar repet, acordarea de prea multa atentie acesei persoane si decizii dramatice luate de dragul ei, nu vor face decit sa ii dea satisfactie. Recomandarea mea este ca sa fie ignorata si sa ne vedem cu totii de treaba ca si cum nu ar exista. Moartea unui om frustrat este sa fie ignorat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un poem profund, mai ales în final, deși scris în cuvinte simple, fără prea mult caz de imagini și metafore. Partea cu bețivul nu mi-a plăcut, dar face parte din scenă. Remarcabile versurile despre "doar o biserică netencuită", poate pentru că și eu cred la fel.
pentru textul : mijlocul cerului deO greșeală gramaticală: "Trezitu-ma". În rest, text lipsit de poezie: rime înșirate la un film parodic de desene animate.
pentru textul : Genesis deM-am inspirat din poemul " Peisaj metafizic", scris de Maria Banus. Am păstrat o oarecare structură si ideea de bază. Da, ai realizat o sinteză a mesajului, intr-o secvență haiku. Cris, mai vorbim. mulțumesc,.
pentru textul : peisaj metafizic deLirismul este atrofiat de imagini suprarealiste. Cuvintele sunt oglinzi ale unui suflet care și-a pierdut umbra.
pentru textul : Închisoare pe viaţă deRemarc originalitatea construcției.
lasînd la o parte polemica lehata de titlu... mi se pare curioasa aparitia cilindrului de lemn. adica, daca vrei (nu ma refer la tine ci vorbesc in general) ca marea sa-ti fie pamînt de-ngropaciune, ma gîndesc ca nu te imaginezi intr-un sicriu scufundat, ci zburdînd alaturi de delfini, sau fiecare cu cel doare: sirena, rechin, calut de mare... si in restul textului cam sari de la una la alta
pentru textul : Höre Israel deMai apare cate una ca asta. Fara explicatii, mai mult sau mai putin discursive care se vor "poetice". E viziune pur si simplu si atat ajunge ca sa fie poezie.
pentru textul : Pasărea de nailon deÎmi place foarte mult. Imaginile mi se par inedite, dar ar trebui să citez aproape toată poezia.
pentru textul : Ana deculori stinse, sugerand alunecarea in noapte, disolutia lumnii. sau a sentimentelor? potrivita imaginea cu mesajul melodiei folosita drept pretext.
pentru textul : if you go away depoemul se întinde îcuprinzând aproape toate aspectele celor ce se luptă pentru ceea ce cred a fi fericirea. concluzia, însă, este una lumească, trăită, înțeleasă de autor.
pentru textul : fericirea I deAdriana, oare arta nu e liberă în om? e valabilă şi pentru tine întrebarea, batori?
pentru textul : fals interviu despre menirea artei de"există oameni care luptă
pentru textul : zaț decu nălucile
și există oameni
care doar luptă
deosebirea este doar"
foarte adevărat!şi când uiţi şi sensul pentru care lupţi se năruie totul.mi-a mers la suflet poemul.
se mulează perfect simţirii mele de azi, motiv pentru care şi îndrăznesc să las un semn de apreciere.
uite kiki, vezi că se poate comenta cât de cât pe argument? Leo are treabă cu metaforele, tu poți avea cu epitetele, eu cu anacolutele și tot așa.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deînsă, eu abia acum citesc poemul. și îmi pare foarte fain. pentru că există o maturitate a semnificației figurilor de stil, a tropilor; cu titlul nu mă prea împac eu, însă acesta nu mă împiedică să apreciez conținutul. o poezie care nu zbiară la nimeni, nu strânge de gât, ci își prezintă frumos prezentul ideii. Virgil, merge și fără foto... zic și eu.
Taraborez, într-adevăr, am mai modificat după publicare, textul. În ultima strofă, ar suna bine și cum spui tu, "fâșia", însă acolo am ales să fie "fișa". Ca și cum întreg textul s-ar fi vrut o fișă în care îți notezi, pentru tine însuți, sincer, calitățile și defectele, luminile și umbrele tale. Nu e ideea mea, sunt alții mai imaginativi. :) Virgil, "akedia" sau "akedeia", după cum am înțeles eu din ce am citit, ar fi o stare de apatie (fizică, mentală, sufletească, de dezordine în ordinea firească a lumii); am ales prima variantă, pentru că mi s-a părut că sună mai bine ca "albastru akedia". Ela, voi corecta după observațiile tale, în cele mai multe locuri. Poate și pleoapa, deși e conștientizată acolo sublinierea (ochiul ca interior, pleoapa ca exterior). Cred că am să aleg că dușmanii mei sunt melancoliile mele, destul de aproape de adevăr, însă asta înseamnă psihoză...mmmă mai gândesc ;). Violetul e anume ales acolo, când lumea e cu susu-n jos, și violetul e cu susu-n jos (nu toți sunt aleșii cu tălpile-n cer). Adevărat, sunt aceleași teme și mă întreb dacă nu cumva mă învârtesc în cerc. :) Mi-ai dat de gândit. Vă mulțumesc.
pentru textul : engrame deDe acord că e ideatic şi la fel de acord că nu neapărat modernist. Şi asta deoarece îmi pare că Veronica Văleanu face din poezie o ştiinţă exactă. Şi totodată viceversa, din ştiinţă o poezie aleatorie. Cred că în aceasta constă atracţia irezistibilă pe care o exercită întotdeauna textele ei. Sunt apofatice.
pentru textul : Punct culminant detin general, titlurile tale sunt acceptabile, insa textele par a fi scrise de o persoana care nu este bărbată. nu cred ca ai curaj sa spui ce simti tu. decat o tentativa de spovedanie mai bine vandut demonilor
pentru textul : Nu plânge Moira deTinand cont ca scriu de pe telefon, o sa va rog sa-mi scuzati lipsa diacriticelor. Oricum...le cunosc:)
pentru textul : Nu mai vine deCeea ce nu înţeleg eu, e de ce, margas, te chinui să convingi pe cineva că între noi ar fi o pb... literară. Între noi a fost, probabil, o pb literară, la început, dar nici de asta nu sunt sigur. Acum e devenit personală, însă doar pentru tine. Cert e că, la tine, nu mai e vorba de aversiune ori răutate, ci de ură. Ai înmagazinat-o în timp şi ţi-o manifeşti acum, prin încercări, vezi doamne, de-a te convinge chiar pe tine că eu aş scrie prost. Aproape toate offtopicurile astea jenante le-ai provocat tu, prin intervenţii obiective spui tu, în fapt, intervenţii de trotuar fardate puţintel intelectual. Când am început eu vreo discuţie între noi ultima dată? Sau de câte ori? Crezi că dacă ai reuşit să înveţi trei cuvinte critice de-ale oamenilor mari şi fluturi de zor vocabula "clişeic" te ia cineva în serios? Păi tu ai probleme cu scrisul de ordin primar, margas, anaflabeto, şi ai pretenţii literare? Dai verdicte? Faci exegeze? Abia ăsta e veleitarism!
Treci odată peste!
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deToate construcțiile incidente trebuie încadrate între virgule. Deci, virgulă după: pleca, drum, așteptare. Mai trebuie niște virgule la enumerarea „semnelor”. Dacă tot se folosesc semnele de punctuație, e bine să fie folosit și punctul.
De corectat:
nici un indiciu/ niciun indiciu
lasa/ lasă
coborâ/ coborî
Despre partea artistică poate mai târziu, poate altcineva.
PS. Ar trebui o fotografie la profil.
pentru textul : liber la-nflorire decuvântul ăsta pompos nu reuşeşte să ridice calitatea textului ăstuia umplut de sângele sudorii pseudo-artistice. şi tu erai cel împotriva atâtori sâni pe site şi iată acum pui mâna tu pe ei ca pe coarnele plugului. vezi îndemnul acela: "cine pune mâna pe coarnele plugului şi se uită înapoi..."
pentru textul : secretele noastre împrumutate dedeci înainte, pe ei, să nu rămâi tu mai fraier.
Cailean ai dreptate, voi incerca sa mai lucrez pe text. Da-mi voie sa contarzic afirmatia "Probabil din cauza forțării rimei." - Ultimul vers din strofa a doua are o idee la care tin mult, e gandit exact in forma aia, si nu, nu e fortat nimic. Vladimir multumesc pentru sugestie ! Ialin
pentru textul : Contuzii dePână să citesc "pa-ul domnului Pa" al Alinei Manole, eu nu-l prea înțelegeam, și-l consideram fad și gol, un fel de înjurătură pe lângă "servus-ul" nostru. Acum stau și mă gândesc, da, are dreptate, convinge, căci ce te poate convinge mai bine, dacă nu un argument poetic. Privit așa, din toate părțile deodată, dă bine și nu-l mai vezi atât de gol. Nu-ți trebuie răbdare să-l citești până la capăt, ci interes. Un interes pe care ți-l trezește aparenta joacă de-a "din partea asta cum arăt?", dar ai grijă ce spui, pentru că la mijloc e inima mea. Da, e un joc inventat pe loc, dar numai poetul inventează atât de frumos. Priviți cum se țes în jurul lui o sumedenie de lumi! Peniță pentru argumentarea poetică a unui gest străin.
pentru textul : pa-ul domnului Pa deai făcut tu puntea între cer și pământ prin culori, destrămând cuvintele, așa cum, citez, "omul șterge urme ale tăcerii așternute pe nisip" (E. Jabes). reiau a doua strofă și am un sentiment de stranietate neliniștitoare (unheimlich; uncanny - cred că e corect în engl) dat de acea "ceață de trupuri" și îmi amintește și de cartea "Ieri dimineață luna a dispărut - scurt tratat de desvrăjire" (J. Cain și B. Anselme), din care aici aș lăsa o singură idee: fiecare a trăit, în felul său, la un moment dat în viață, un timp mai mult sau mai puțin îndelungat, acea stare în care lumea și-a pierdut culoarea obișnuită, mergând până la a suprima compplet tot ceea ce până atunci o făcea minunată. (Nu e citat fidel, e ideea esențială.) Poezia ta mie îmi vorbește despre această desfermecare, desvrăjire. Un sigur vers aș revedea: copii ai dimineților. Frumos "degetele tale de indiu".
pentru textul : de indiu deCorina;
pentru textul : a murit steve jobs deuite vezi aici, la chestia asta cu „magazinele”, am devenit eu indispus. Deși mărturisesc nostalgia după CompUSA sau primele Fry's(acolo mi-am cumpărat primul HDD WD de 1Gb - ce vremuri!). Dar „magazinele” oricît de frumoase și „sanctuarizate” ar fi, au dus la pervertirea mitului. Mai ales pentru Apple. Steve Jobs a promis ca va face din computer „ceva ce va fi la îndemîna oricui” și în anii '90-'00 l-a transformat în ceva ce a ajuns numai la nivelul buzunarului unora. Ar fi multe de spus și despre 3rd party applications sau hardware. în esență l-a transformat, cum ai scris și tu, paradoxal, într-un „muzeu” (deși eu totuși aș prefera British Museum (pe care nu am apucat să îl văd niciodată) oricărui magazin Apple. Iar paradoxul merge și mai departe, da e un fel de „artă”, un fel de „frumos” pe care recunoști că îl ștergi acum de praf. Dar trebuie să recunoști că acum în 2011 scrii comentariul tău pe un PC cu un sistem de operare MS. „Istoria” are învingătorii și învinșii ei. Mulțumesc pentru că te-ai oprit să citești și pentru apreciere. Pentru Steve...
extrem de expresiv fragmentul despre degete, e o mica bijuterie acolo.
ca si versurile de incheiere:
"mai transparent cumva
mai străin cu o zi."
si am gasit poezia ta dupa ce citisem despre morfodinamica lui D'Arcy Thompson; ultima strofa vine, parca, sa-mi ilustreze poetic teoria lui! :)
pentru textul : Altfel deDa chiar interesanta idee... si realizarea oarecum pe masura, desi finalul nici eu n ucred ca e chiar ok. Insa una peste alta, scot penita mea de apreciere aici, ca oi fi eu greiere sau nu. De fapt, imi place cum ai metaforizat declaratia de dragoste.suna cam asa .. tzarrr... tzarrr Andu
pentru textul : Golgotă deai dreptate, și eu m-am luptat mult cu versul acela. l-am modificat acum cu ceva ce am vrut să pun inițial dar tot nu sînt mai fericit. nu îmi place. poate în timp va veni și cuvîntul sau cuvintele care ar trebui să fie acolo. sînt pești care nu sînt la primul năvod și poeți care nu sînt la primul început. despre alăturare, evident că nu se pune problema să merit așa ceva.
pentru textul : poetul I deFrumos, prima strofă este chiar cuceritoare, acel gen de coup-d-etat poetic, în care autoarea răstoarnă în căteva secunde de lectură dictatura plictiselii.
pentru textul : Disfuncţii deDin păcate, deși ideea bună a poemului se susține până la final, el mai pierde din forță prin cele trei versuri care urmează, becul economic care pâlpâie nu mi se pare reușit.
Finalul oricum este adorabil, mai ales că, mai știind câte ceva despre forma de exprimare a autoarei, acea 'despielițare' parcă vine dintr-o variantă cenzurată...
Oricum, poemul meu de peniță pentru acest crochiu negru cu oameni și lucruri
Boba, Hai ca esti simpatic! Aveam un cunoscut care, atunci cand era vorba de-un text oarecare, zicea: nu l-am citit, dar asa l-as fi scris! acum ai si tu dreptate: instrucriunile sunt cam (prea) cifrate. dar iri sugerez sa te duci pe net la adresa indicata. cred ca in privinta lui John Caga o sa ai o surpriza extrem de interesanta. Eu visez la un fel de text intr-adevar "multimrdia" in care auditivul, vizualul si, cine stie, mirosul, gustul, pipaitul sa fie toate prezente si nu numai "sugerate". Cat despre ce spune Sapphire, cred ca are dreptate. incercarea mea e stangace. dar, deocamdata, nu o sterg de pe sit. mai tarziu, cred ca da.
pentru textul : Tăcerea - colaj denu cred ca a facut rau nimanui dar repet, acordarea de prea multa atentie acesei persoane si decizii dramatice luate de dragul ei, nu vor face decit sa ii dea satisfactie. Recomandarea mea este ca sa fie ignorata si sa ne vedem cu totii de treaba ca si cum nu ar exista. Moartea unui om frustrat este sa fie ignorat.
pentru textul : rugaminte importanta deda, multumesc, Adrian. Chiar daca si acum par multi "trebuiau", cred ca restul vor ramane. ( am scos unul).
pentru textul : auto - market dePagini