începutul e frumos,desi putin straniu,chiar ca e greu sa spui,uneori,la revedere asa cum vrei.Din strofa a doua cred ca primele doua versuri stau bine în picioare,apoi ce urmeaza ,mi se pare, o explicatie prea lunga.Iar "copii supraviețuitori ai hoardelor barbare" este de-a dreptul comun.Cred ca s-ar putea lega usor cele doua versuri de strofa a treia.Pentru ca încheierea este o adevarata "finis coronat opus".Cu cele bune.
un poem deosebit de frumos scris cu sensibilitatea caracteristică, reuşeşti de fiecare dată să transmiţi multă emoţie cititorului.felicitări pentru peniţă!
Asta am înțeles. Dar autorului unei alcătuiri, nefiindu-i îngăduit să se explice, aș putea sugera câteva alte puncte de vedere, chiar dacă vin de la oameni obișnuiți, dintre care unii au reușit să treacă dincolo de forma de prezentare: http://ro.netlog.com/oviblu/blog/blogid=703080http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=27554 PS. și chiar de-ar fi fost doar unul, pentru mine tot ar fi meritat
o scenografie in care personajele ramin aceleasi, putin obosite, asteptind acelasi invariabil sfirsit, supravietuitori sau victime intr-un titanic al dorintelor uitate. un ultim decor, o ultima plecaciune in fata destinului; postasul suna intotdeauna de doua ori sau poate numai "poștașul și-a imbrăcat costumul pe dos" in aceasta carena deja scufundata in milul asteptarilor noastre. avem grija de ioana stop:)
"Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas."
şi parodia:
"(Şi nu mai spun – că-n urmă am rămas
Ne’ştind ce-nseamnă, la origini, “mas”)" - unde, parodiind, aleg să marşez pe forma folosită de Eminescu - "mas".
Se poate să nu fie reuşite, însă nu sunt în plus.
Cred ca de mult n-am mai ras asa ca la textul tau. Excelent ai surprins si elemente zen, si bucovinene, si perene, si perisabile, si de toate. Loc pentru toate emoticonurile din lume. Mama pisicilor din Iasi te saluta!
nu neaparat pentru că Hermeneia îmi aparține (așa cum nu mai prididesc „prietenii” să o tot sublineze) ci pur și simplu ca simplu cititor sînt foarte interesat de un astfel de subiect/ciclu și consider nu numai o onoare dar și un beneficiu pentru Hermeneia să găzduiască așa ceva.
dacă va avea continuitate mă gîndesc chiar la a crea o pagină specială pentru acest ciclu. aspectele care mă preocupă sînt competența, calitatea și ineditul
în ce privește încadrarea nu știu ce să spun. probabil că articol s-ar potrivi. am o dilemă cu încadrările astea. pe de o parte sînt unii care se plîng că sînt prea multe, pe de alta unii nu găsesc unde să își încadreze textele. eu nu aș vrea nici haos dar nici inhibare. problema încadrărilor și a taxonomiei e una care îmi dă insomnii.
am introdus subcategoria documentar in contextul revistă literară
O poezie plină ochi de tine și emoții adolescentine, când orice ți se întâmplă are magnitudine "grozavă". Aș reveni asupra repetiției din versul 3 "și să te tăvălești în omăt topind zăpada cu lacrimi", omătul și zăpada fiind același lucru.
Uite că pe mine ultima parte m-a impresionat. Sunt subiectiv, ştiu, dar cumva fragmentul a vorbit pe limba mea (şi a bunicului, care-n ultimii ani nu mai avea nevoie de mine sau de Mont Blanc pentru a crede că e încă în armată şi se ascunde de nemţi). Cei care vin îi salută pe cei care pleacă. Întotdeauna. Şi noi suntem cumva acum liantul. Poate pentru că încă mai ştim cine a fost Raj Kapoor.
(1) "Mă tem, însă, că autorii luaţi în tărbacă nu vor avea inteligenţa (sau detaşarea) de a râde odată cu criticul, ci se vor mărgini să rânjească."
Ce frumos insinuaţi dumneavostră că dacă autorii "luaţi în tărbacă" nu vor râde va fi doar din pricina faptului că nu au inteligenţa (sau detaşarea) de a râde împreună cu cel care râde de ei. Interesant lucru ar fi şi acesta...
(2) "Sunt utilizate analogii şi comparaţii pline de haz. Se practică metoda reducerii la absurd. Se insinuează existenţa unor relaţii mai mult sau mai puţin sentimentale între prefaţatori şi autoare. Dar cel mai adesea criticul obţine efectele dorite prin utilizarea comentariului mucalit."
La fel de interesante sunt şi procedeele criticului pe care le evidenţiaţi dumneavoastră: reducerea la absurd, insinuarea, comentariul mucalit... O critică autentic românească, ce mai!
(3) "EVIDENT că, în această originală şi savuroasă „fiziologie” a veleitarismului şi a autorlâcului, având în cele mai multe locuri dreptate, criticul mai şi exagerează şi, fără îndoială, mai nedreptăţeşte pe câte cineva (probabil fără voie)."
Date fiind metodele, procedeele criticii domniei sale, nu are cum să nu exagereze (cu voie sau nu, probabil cu voie).
(4) "Am citit cartea lui Alex Ştefănescu râzând în hohote."
e interesantă ideea de a prelua scrierile cuiva și a le planta pe un blog personal, poate, poate dau roadă; eu nu am un astfel de blog personal și nici nu am intenția de a avea vreodată, ar presupune aceasta un alt fel de însingurare, fațeta egoistă a acesteia, un fel de dorință de a participa la viața socială, la agora, dar să ai exclusiv rolul de autocrat; Nicolas, nu mi-am însușit niciodată ideile sau munca vreunui ”frate de suferință”, nu am avut niciodată nici cea mai mică intenție în acest sens! ceea ce vreau să spun, este doar că îmi plac aceste rânduri, sunt scrise cu simțire, cu suferință chiar.
"ninge cald" se cheama oximoron...e o figura de stil interesanta, dar destul de rar intalnita.
mie imi place poemul, este foarte sensibil si bine condus, finalul cuprinde intr-adevar esenta. Pe langa sensibilitate retin si o refelctie asupra timpului.
Bucuroasa de recitire, d-le Iuri!
Sau poate acolo, pe marginea râului, își caută un loc în care să alunece sub apă... mai caută doar bolovani pe care să și-i îndese în buzunare. Nu-mi vine să cred că au trecut șase luni.
O temă captivantă într-un Eden receptat ca noțiune a perfecțiunii. Structura poemului este inegală însă din dorința (involuntară?) de a fi explicit. Personal, aș elimina unele pasaje: "apoi decrepitudinea pestilențială a zilelor în care scurmăm ca niște boschetari după „adevărurile tîmpite ale vieții” pe care oricum nu dăm nici doi bani" sau "și fac pipi" greoaie nu numai ca exprimare, dar care se îndepărtează de mesajul liric propus, cu titlu de balast în text. Finalul este la înălțimea metaforei din titlu: "iar noi le spunem să nu facă niciodată ca noi să nu ajungă la intersecția cu nepămîntul unde te dezbraci de haine și strigi unde ești eva în timp ce dumnezeu tace"
un text ce are șanse semnificative să devine un „clasic”. întoarcerea la modul tradițional de a scrie este de data aceasta excelentă. alegerea bucății muzicale, la fel. un text care pentru mine este fără cusur. și nu mă entuziasmez prea ușor de obicei.
mulțumesc și pentru că m-ai introdus în lucrările lui Abel Korzeniowski. necunoscut mie pînă acum.
Ai dreptate, Andu, dar nu am avut timp sa infloresc ideea, ca ma grabeam, doar ce mi-a zis Virgil ca decat sa stau la scris comentarii proaste, pardon, offtopic, pe H, mai eficient e sa scriu o poezie. Ca n-a iesit - inca - asa cum am vrut, a fost din cauza ca nu ma duce capul sa scriu ceva bun in zece minute, nu mai mult decat o idee. Multamult! :)
Marina, mulțumesc. O voi face probabil, însă intenția mea era ceva de genul "Cocoșatului de la Notre Capșa". (a-mi fi scuzată lipsa de timp, temporară și ea)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
începutul e frumos,desi putin straniu,chiar ca e greu sa spui,uneori,la revedere asa cum vrei.Din strofa a doua cred ca primele doua versuri stau bine în picioare,apoi ce urmeaza ,mi se pare, o explicatie prea lunga.Iar "copii supraviețuitori ai hoardelor barbare" este de-a dreptul comun.Cred ca s-ar putea lega usor cele doua versuri de strofa a treia.Pentru ca încheierea este o adevarata "finis coronat opus".Cu cele bune.
pentru textul : semnul de plecare deexistă o boare în textul tău, și-mi vine să adiez...
pentru textul : obsesii deun poem deosebit de frumos scris cu sensibilitatea caracteristică, reuşeşti de fiecare dată să transmiţi multă emoţie cititorului.felicitări pentru peniţă!
pentru textul : ne trezim într-un pat depăi dacă aș scrie "ceva în regulă" atunci ar fi o banalitate, nu crezi? merci pentru observație
pentru textul : cred că mă voi rupe de căștile astea deAsta am înțeles. Dar autorului unei alcătuiri, nefiindu-i îngăduit să se explice, aș putea sugera câteva alte puncte de vedere, chiar dacă vin de la oameni obișnuiți, dintre care unii au reușit să treacă dincolo de forma de prezentare: http://ro.netlog.com/oviblu/blog/blogid=703080 http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=27554 PS. și chiar de-ar fi fost doar unul, pentru mine tot ar fi meritat
pentru textul : se pregătesc fuioarele să iasă deo scenografie in care personajele ramin aceleasi, putin obosite, asteptind acelasi invariabil sfirsit, supravietuitori sau victime intr-un titanic al dorintelor uitate. un ultim decor, o ultima plecaciune in fata destinului; postasul suna intotdeauna de doua ori sau poate numai "poștașul și-a imbrăcat costumul pe dos" in aceasta carena deja scufundata in milul asteptarilor noastre. avem grija de ioana stop:)
pentru textul : telegrama dee cu totul altceva. sta mult mai bine ultimul vers iar metafora asta este cu totul aparte: "stă de veghe liniștea în clopotul cu îngeri"
pentru textul : răsărit deNu ştiu, nu cred, Cezar. Vezi originalul:
"Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas."
şi parodia:
"(Şi nu mai spun – că-n urmă am rămas
pentru textul : Fiind ciumeg, bodegi cutreieram deNe’ştind ce-nseamnă, la origini, “mas”)" - unde, parodiind, aleg să marşez pe forma folosită de Eminescu - "mas".
Se poate să nu fie reuşite, însă nu sunt în plus.
cutremure si cutremure pe lumea asta, Viorel...
apoi, nu stiu daca merit sau imi doresc sa am "fani", ma multumesc si cu cititori atenti si obiectivi :)
pentru textul : după cutremur deCred ca de mult n-am mai ras asa ca la textul tau. Excelent ai surprins si elemente zen, si bucovinene, si perene, si perisabile, si de toate. Loc pentru toate emoticonurile din lume. Mama pisicilor din Iasi te saluta!
pentru textul : Mâțâli deSă trăiască rezoluția! Eu vă aștept la 1280/1024. În colț, lângă chioșc. Deși ar fi trebuit să mă gândesc io, că poate unii văd altfel.
pentru textul : migrarea către rezoluția 1024 X 768 denu neaparat pentru că Hermeneia îmi aparține (așa cum nu mai prididesc „prietenii” să o tot sublineze) ci pur și simplu ca simplu cititor sînt foarte interesat de un astfel de subiect/ciclu și consider nu numai o onoare dar și un beneficiu pentru Hermeneia să găzduiască așa ceva.
dacă va avea continuitate mă gîndesc chiar la a crea o pagină specială pentru acest ciclu. aspectele care mă preocupă sînt competența, calitatea și ineditul
în ce privește încadrarea nu știu ce să spun. probabil că articol s-ar potrivi. am o dilemă cu încadrările astea. pe de o parte sînt unii care se plîng că sînt prea multe, pe de alta unii nu găsesc unde să își încadreze textele. eu nu aș vrea nici haos dar nici inhibare. problema încadrărilor și a taxonomiei e una care îmi dă insomnii.
am introdus subcategoria documentar in contextul revistă literară
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist demasha, ma bucur ca ti s-a părut fain, acum ma simt si eu ca un "nou-nascut"...
pentru textul : first mile depaul, multumesc pentru urare si bine te-am gasit!
O poezie plină ochi de tine și emoții adolescentine, când orice ți se întâmplă are magnitudine "grozavă". Aș reveni asupra repetiției din versul 3 "și să te tăvălești în omăt topind zăpada cu lacrimi", omătul și zăpada fiind același lucru.
pentru textul : o singură cameră fără ferestre deUite că pe mine ultima parte m-a impresionat. Sunt subiectiv, ştiu, dar cumva fragmentul a vorbit pe limba mea (şi a bunicului, care-n ultimii ani nu mai avea nevoie de mine sau de Mont Blanc pentru a crede că e încă în armată şi se ascunde de nemţi). Cei care vin îi salută pe cei care pleacă. Întotdeauna. Şi noi suntem cumva acum liantul. Poate pentru că încă mai ştim cine a fost Raj Kapoor.
pentru textul : ca o pălărie veche pe capul lui raj kapoor demulțumim doamna Mariana. mă bucur să vă revăd de an nou.
pentru textul : La mulți ani! de(1) "Mă tem, însă, că autorii luaţi în tărbacă nu vor avea inteligenţa (sau detaşarea) de a râde odată cu criticul, ci se vor mărgini să rânjească."
Ce frumos insinuaţi dumneavostră că dacă autorii "luaţi în tărbacă" nu vor râde va fi doar din pricina faptului că nu au inteligenţa (sau detaşarea) de a râde împreună cu cel care râde de ei. Interesant lucru ar fi şi acesta...
(2) "Sunt utilizate analogii şi comparaţii pline de haz. Se practică metoda reducerii la absurd. Se insinuează existenţa unor relaţii mai mult sau mai puţin sentimentale între prefaţatori şi autoare. Dar cel mai adesea criticul obţine efectele dorite prin utilizarea comentariului mucalit."
La fel de interesante sunt şi procedeele criticului pe care le evidenţiaţi dumneavoastră: reducerea la absurd, insinuarea, comentariul mucalit... O critică autentic românească, ce mai!
(3) "EVIDENT că, în această originală şi savuroasă „fiziologie” a veleitarismului şi a autorlâcului, având în cele mai multe locuri dreptate, criticul mai şi exagerează şi, fără îndoială, mai nedreptăţeşte pe câte cineva (probabil fără voie)."
Date fiind metodele, procedeele criticii domniei sale, nu are cum să nu exagereze (cu voie sau nu, probabil cu voie).
(4) "Am citit cartea lui Alex Ştefănescu râzând în hohote."
Înseamnă că această carte şi-a atins scopul.
pentru textul : Cum poţi fi (t)ratat ca scriitor* dee interesantă ideea de a prelua scrierile cuiva și a le planta pe un blog personal, poate, poate dau roadă; eu nu am un astfel de blog personal și nici nu am intenția de a avea vreodată, ar presupune aceasta un alt fel de însingurare, fațeta egoistă a acesteia, un fel de dorință de a participa la viața socială, la agora, dar să ai exclusiv rolul de autocrat; Nicolas, nu mi-am însușit niciodată ideile sau munca vreunui ”frate de suferință”, nu am avut niciodată nici cea mai mică intenție în acest sens! ceea ce vreau să spun, este doar că îmi plac aceste rânduri, sunt scrise cu simțire, cu suferință chiar.
pentru textul : dincolo de iluzie de"ninge cald" se cheama oximoron...e o figura de stil interesanta, dar destul de rar intalnita.
pentru textul : Aceeaşi vârstă demie imi place poemul, este foarte sensibil si bine condus, finalul cuprinde intr-adevar esenta. Pe langa sensibilitate retin si o refelctie asupra timpului.
Bucuroasa de recitire, d-le Iuri!
Porumbelul
pentru textul : cine-mi va deschide deAdevărat a înviat! Câteva cuvinte potrivite cu această eternă taină a Învierii Domnului, aici o încercare destul de reușită. Sarbatori Fericite! Andu
pentru textul : Hristos a înviat! deun pic scremut și prea poezie. cum s-ar zice, și prețios și căutat, deci nu
pentru textul : poem falus deSau poate acolo, pe marginea râului, își caută un loc în care să alunece sub apă... mai caută doar bolovani pe care să și-i îndese în buzunare. Nu-mi vine să cred că au trecut șase luni.
pentru textul : jurnal de nesomn V deIata de ce poetii sufera de guta.
pentru textul : zborul precum scoicile deO temă captivantă într-un Eden receptat ca noțiune a perfecțiunii. Structura poemului este inegală însă din dorința (involuntară?) de a fi explicit. Personal, aș elimina unele pasaje: "apoi decrepitudinea pestilențială a zilelor în care scurmăm ca niște boschetari după „adevărurile tîmpite ale vieții” pe care oricum nu dăm nici doi bani" sau "și fac pipi" greoaie nu numai ca exprimare, dar care se îndepărtează de mesajul liric propus, cu titlu de balast în text. Finalul este la înălțimea metaforei din titlu: "iar noi le spunem să nu facă niciodată ca noi să nu ajungă la intersecția cu nepămîntul unde te dezbraci de haine și strigi unde ești eva în timp ce dumnezeu tace"
pentru textul : ploua în eden II deun text ce are șanse semnificative să devine un „clasic”. întoarcerea la modul tradițional de a scrie este de data aceasta excelentă. alegerea bucății muzicale, la fel. un text care pentru mine este fără cusur. și nu mă entuziasmez prea ușor de obicei.
pentru textul : Din urmă demulțumesc și pentru că m-ai introdus în lucrările lui Abel Korzeniowski. necunoscut mie pînă acum.
Ai dreptate, Andu, dar nu am avut timp sa infloresc ideea, ca ma grabeam, doar ce mi-a zis Virgil ca decat sa stau la scris comentarii proaste, pardon, offtopic, pe H, mai eficient e sa scriu o poezie. Ca n-a iesit - inca - asa cum am vrut, a fost din cauza ca nu ma duce capul sa scriu ceva bun in zece minute, nu mai mult decat o idee. Multamult! :)
pentru textul : zece lucruri pentru care nu îmi place de mine desancho panza,/parcă un zmeu,/avea eleganța/de-a fi ceasul rău.
pentru textul : Pisica neagră desilvia,
ma simt magulita ca ai trecut pe la mine si ti-a placut ceva.
pentru textul : În loc să dorm, scriu deMarina, mulțumesc. O voi face probabil, însă intenția mea era ceva de genul "Cocoșatului de la Notre Capșa". (a-mi fi scuzată lipsa de timp, temporară și ea)
pentru textul : ...I'm growing like spells... dePagini