Adrian, mă bucur să te regăsesc aici. La grea muncă te-ai angajat, întâi sonete acum experimente literale în formă fixă, tot sonet dar centrat într-o literă. După prima citire mi-am spus: nu cumva e și sonet. Am numărat versurile și silabele, cu admirație. Trudă sisifică. Interesante combinații, în special "efectul Evei erijează etic". Mult succes în continuare!
e altceva. e un alt drum.
de fapt, daca ma gandesc mai bine, seamana mai degraba cu un patinoar, se simte ca textul "aluneca" si prinde viteza, chiar daca nu stapaneste si piruetele de mare virtuozitate.
dar, cum spuneam, e altceva.
as schimba, totusi, titlul, care e din celalalt registru.
Eu cred că subiectul este foarte interesant și ar merita dezbatut mai pe larg, ajungând acolo, at the heart of the matter, unde some fuck discovered the roots of manipulation. Eu una m-aș pune pe scris 'a-la-long' ca să zic așa pe un subiect ca acesta, sau 2012 de exemplu... you name it! Toate exemple ale îndobitocirii noastre. Dacă doriți o dezbatere mai amplă pe acest subiect și îl lansați pe site domnule Titarenco, eu promit că voi participa... pentru că manipularea opiniei în lumea de azi a luat deja forme extreme.
Oricum felicitări pentru această 'primă' sper eu, luare de poziție.
E primul și cel mai mare spre a nu deveni cu toții doar o turmă.
Margas
Am luat notă - chiar am aruncat un click peste articolul d-voastră (Iarna Românească) şi eseul Getei Truică. Va felicit pentru că promovaţi tineri promiţători, aşa ca Raluca.
imperativul din titlu nu se adresa neaparat cititorului, domnule Ghimpu. :)
multumesc de feed-back.
e bine ca ati gasit-o, uneori se ascunde unde te-astepti mai putin...
mulţumesc frumos,d-le Caragea.
sincer am cochetat puţin cu acest stil dar mi se pare mult prea complicat , nu e chiar aşa de uşor cum pare la prima vedere.am câteva încercări probabil voi posta cândva. dar trebuie să recunosc este frumos cel pe care l-aţi evidenţiat şi sfatul bun de luat în seamă.am să mai încerc, dezvoltă imaginaţia.mulţumesc.
Îți mulțumesc de trecere în oaza mea de liniște cum ai spus. Alexandru Vlahuța spune Dintr-un colț obscur de codru, de sub vreascuri, un vlăstar, ce văzând cu ochii crește, crește...iată-l nalt stejar Aprecierile mele Te mai aștept Djamal
eu n as fi scos si "aproape murisem". se pierde ideea initiala a poemului, chiar daca se castiga alta. a muri de asteptare si a vedea cum speranta invie chiar si in solul cel mai nefertil e o idee buna. eu, unu, n as fi renuntat la ea, chiar daca ar fi trebuit sa mi dau palme
Piaţa ca loc de alimentare, negoţ şi compromis. Ori laitmotiv al resemnării. Mijloace artistice credibile şi inedite. Textul rotunjeşte sensul, nu creionează imagini, nu creează atmosferă. Detaşare, ironie, fineţe. Contrast, la nivel de limbaj, pro cinism. E un text elegant, expres masculin, scris cu cap, din suflet.
pi punc es: pe undeva, prin spatele acestei pieţe, e un hotel, nu?
„genunchii neliniștiți ai futurilor” – și-a făcut efectul: mi-am amintit cum urmăream fluturii în copilărie :-) si acum îi urmăresc, dar sunt alții :-) Exterioritatea strofei a doua contrastează foarte mult cu interioritatea din prima strofă. N-aș fi înșirat atât de multe locuri care, pentru mine au efectul de a închide cupa receptoare de mesaje. Poate aș fi ales ca titlu pe unul dintre ele... Dar asta e o chestiune subiectivă. Sau poate vrei să spui că unele locuri ne „infectează” viața în loc să o hrănească? ... și dacă supraviețuiești unei infecții, ajungi să fii imun sau poate mai sensibil.
zic și eu, să-mi fie iertat.
1/ Emilian este un sufletist, un om care se implică și care ia și gazetăria și literatura în serios. Nu cred că sunt mulți autori care să poată afișa o scriitură la fel de rotundă. D-aia îmi și place să-l mai ating câteodată, pentru că Emilian Pal contează.
2/ Virgil este același bou (mă refer la zodie) cu care m-am obișnuit de un secol și care face uneori doar ceea ce îi dictează coarnele în absența momițelor. Dar asta e, sunt boi care au ajuns departe în viață, deocamdată el a ajuns doar până în California.
3/ Ioana rămâne aceeași persoană care, tocmai când crezi că ai scăpat de ea definitiv, apare iar.
Pentru că ea nu e bou, ea e tigru și omoară doar din distracție și nici nu-și amintește decât de ce are nevoie și nici măcar de aia când trebuie.
Andu
Sapphire - ete ce sa spun :) Eu ma pun de obicei in pielea cititorului atunci cand scriu ceva si de ce nu (?!) ma autocritic, nimeni nu poate sa-mi impuna sa nu ma comentez singur ... si inca ceva - nota respectiva nu facea parte din text, era o mentiune referitoare la pronuntarea unui cuvant ... sau crezi ca asta era cheia pe care trebuia s-o descoperi ca cititor? Am vazut comentariul tau aproape "inutil". Data viitoare as prefera sa te referi direct la text si nu la comentariile de sub el, te rog! Andu, ma bucur ca te regasesc, m-am abonat si eu la scrierile tale:) Va multumesc ca ati trecut pe aici! Cu respect Ion Nimerencu
Știm deja...:) Poate că acel ,,cu buzele” ar fi putut fi sugerat altfel, deși se deschide o imagine-senzație de învăluire ce apleacă. Dar alăturarea mâini-buze o găsesc cumva prea bruscă și singulară. Aș modifica de asemenea ultimul vers al celei de-a doua strofe. Folosirea lui ,,eu” diminuează impactul împărțirii din strofele următoare, iar ,,bine definite” contrazice prea repede în poezie lipsa desăvârșită a ,,determinărilor”. Îmi plac inserțiile italice, parcă le-aș spune diabolice, țipetele foșnitoare care, pentru mine, chiar reușesc să creeze atmosfera. E ceva din Frank Herbert în versurile tale :). Îmi place contrastul puternic de stări, acel hipnotic tu – eu, liniștea pietrei vs. nebunia sângelui. Finalul...ca de obicei în tușă personală de neuitat, de data asta m-a cuprins irezistibil. Superb, spun eu, riscând o posibilă catalogare desuetă. Noaptea asta, Bianca, e teribilă, dar cât invidiez teribilul ăsta...
vad ca suntem doi ram aici si se fac confuzii. Nici vorba de rautate ci de o discutie la care m-ai invitat in zbor peste nebunie sugerata de zborul peste cuibul de cuci. Nu multi stiu de cartea asta banuiesc. Nu am zis nimic de condamnarea la libertate care mi se pare luata de la Emil Brumaru, nu-s sigur. Vroiam sa exprim ca mi-a placut curajul textului scris pe 06 dupa incidentul din 05. In viitor nu o sa mai folosesc aluzii ca vad ca nu-s captate. Eu zic sa fie pace. Friends? Rameau
E bună ideea textului. Strofei a treia parcă nu îi găsesc locul în poem. Remarc versurile: "nu mai curge nici un om prin pământ toți se duc de jos în sus acolo îi trage ața" de ținut minte. :)
Cît despre text, cred că formula "Lasă-ți la ușă papucii/ la poarta molatecă/ între melcii bizari" este puțin diluată într-un lirism desuet zilelor noastre. Se creează între ușă și poartă un grad de comparație care nu știu în ce măsură servește ideii. Sau poate că tocmai asta ai urmărit? Apoi există o scindare între ideea primelor două strofe și ultima. E ca o izbucnire de furie, după clipe de navigație lină pe apele dulci ale Mediteranei, după o plimbare prin grădina vrăjită. O trezire bruscă la realitate după momente de reverie. Am reținut: "coroana ce-o dau pruncii în zâmbet". Vreau să spun că poemul mi-a plăcut.
as scoate urmatoarele, pt ca imi par a fi din alta poveste "am răsuflat ușurat mă pot închina ție și cu mîna stîngă(știu c-ai să mă ierți) dar dacă-aș fi fost vreun poet și existența noastră ar fi depins de asta oare ce-aș fi făcut probabil convalescența mi-aș fi petrecut-o într-un azil de poeți (era la mintea cocoșului că și poeții au un azil ca toți veteranii din toate războaiele) m-aș fi plimbat prin grădină c-o privire sticloasă aș fi stat ursuz la fereastră în schimbul de ture aș fi rugat asistentele să mă sufoce cu perna să nu aștept ziua de vizită cînd vii cu fetițele noastre și ele întreabă bărbatul acesta e tati ? iar tu le răspunzi nu tati a plecat să lucreze pămîntul pentru o vreme"
Profetul - un arc pe care încerc mereu să-l aștern peste trăiri uneori divergente, așa cum sunt cele ale fiecărei zile, sub povara stimulilor ce ne sunt potrivnici.
Mda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?
Un limbaj voit cavernos cu multe trimiteri la organic, asezate probabil pentru a evidentia o atitudine de recuperare a realului prin imersiunea in sine... cautare laolalta cu acea constiinta a zadarniciei oricarei cautari... aproape frumos.
Nu-mi place 'D de la drum fără întoarcere' mi se pare doar o găselniță... în rest un poem bun în aceeași notă filozofico-meditativă, ușor distantă dacă nu ai curajul să dai la o parte formulele de politețe poetică cu care m-a obișnuit Adriana... și nu aș renunța la această obișnuință pentru nimic în lume, desigur dacă aș fi eu cea care să decid.
Margas
DESEMNÁ1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).
poate ne explici sensul in care ai folosit acest cuvint
personal, am rezerve fata de a defini cuvintul "a desemna" ca fiind "a semnala" sau "a indica" la modul general, desi uneori este sugerata si aceasta optiune.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adrian, mă bucur să te regăsesc aici. La grea muncă te-ai angajat, întâi sonete acum experimente literale în formă fixă, tot sonet dar centrat într-o literă. După prima citire mi-am spus: nu cumva e și sonet. Am numărat versurile și silabele, cu admirație. Trudă sisifică. Interesante combinații, în special "efectul Evei erijează etic". Mult succes în continuare!
pentru textul : efigia edenului eretic dee altceva. e un alt drum.
de fapt, daca ma gandesc mai bine, seamana mai degraba cu un patinoar, se simte ca textul "aluneca" si prinde viteza, chiar daca nu stapaneste si piruetele de mare virtuozitate.
dar, cum spuneam, e altceva.
as schimba, totusi, titlul, care e din celalalt registru.
pentru textul : Paloarea vorbitoare-a hârtiei deEu cred că subiectul este foarte interesant și ar merita dezbatut mai pe larg, ajungând acolo, at the heart of the matter, unde some fuck discovered the roots of manipulation. Eu una m-aș pune pe scris 'a-la-long' ca să zic așa pe un subiect ca acesta, sau 2012 de exemplu... you name it! Toate exemple ale îndobitocirii noastre. Dacă doriți o dezbatere mai amplă pe acest subiect și îl lansați pe site domnule Titarenco, eu promit că voi participa... pentru că manipularea opiniei în lumea de azi a luat deja forme extreme.
pentru textul : 11.11.11 deOricum felicitări pentru această 'primă' sper eu, luare de poziție.
E primul și cel mai mare spre a nu deveni cu toții doar o turmă.
Margas
am înțeles: toate acele lucruri care - t.a.l.c.
pentru textul : t. a. l. c. deAm luat notă - chiar am aruncat un click peste articolul d-voastră (Iarna Românească) şi eseul Getei Truică. Va felicit pentru că promovaţi tineri promiţători, aşa ca Raluca.
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 deimperativul din titlu nu se adresa neaparat cititorului, domnule Ghimpu. :)
pentru textul : nu căuta aici poezie demultumesc de feed-back.
e bine ca ati gasit-o, uneori se ascunde unde te-astepti mai putin...
mulţumesc frumos,d-le Caragea.
pentru textul : absenţe desincer am cochetat puţin cu acest stil dar mi se pare mult prea complicat , nu e chiar aşa de uşor cum pare la prima vedere.am câteva încercări probabil voi posta cândva. dar trebuie să recunosc este frumos cel pe care l-aţi evidenţiat şi sfatul bun de luat în seamă.am să mai încerc, dezvoltă imaginaţia.mulţumesc.
Îți mulțumesc de trecere în oaza mea de liniște cum ai spus. Alexandru Vlahuța spune Dintr-un colț obscur de codru, de sub vreascuri, un vlăstar, ce văzând cu ochii crește, crește...iată-l nalt stejar Aprecierile mele Te mai aștept Djamal
pentru textul : Colțul obscur deeu n as fi scos si "aproape murisem". se pierde ideea initiala a poemului, chiar daca se castiga alta. a muri de asteptare si a vedea cum speranta invie chiar si in solul cel mai nefertil e o idee buna. eu, unu, n as fi renuntat la ea, chiar daca ar fi trebuit sa mi dau palme
pentru textul : memento dePiaţa ca loc de alimentare, negoţ şi compromis. Ori laitmotiv al resemnării. Mijloace artistice credibile şi inedite. Textul rotunjeşte sensul, nu creionează imagini, nu creează atmosferă. Detaşare, ironie, fineţe. Contrast, la nivel de limbaj, pro cinism. E un text elegant, expres masculin, scris cu cap, din suflet.
pi punc es: pe undeva, prin spatele acestei pieţe, e un hotel, nu?
pentru textul : piața matache de„genunchii neliniștiți ai futurilor” – și-a făcut efectul: mi-am amintit cum urmăream fluturii în copilărie :-) si acum îi urmăresc, dar sunt alții :-) Exterioritatea strofei a doua contrastează foarte mult cu interioritatea din prima strofă. N-aș fi înșirat atât de multe locuri care, pentru mine au efectul de a închide cupa receptoare de mesaje. Poate aș fi ales ca titlu pe unul dintre ele... Dar asta e o chestiune subiectivă. Sau poate vrei să spui că unele locuri ne „infectează” viața în loc să o hrănească? ... și dacă supraviețuiești unei infecții, ajungi să fii imun sau poate mai sensibil.
pentru textul : septicemia memoriei deiti multumesc de trecere si pentru semn. te mai astept cu drag
pentru textul : Căruciorul dezic și eu, să-mi fie iertat.
pentru textul : despre inundaţii. altfel de1/ Emilian este un sufletist, un om care se implică și care ia și gazetăria și literatura în serios. Nu cred că sunt mulți autori care să poată afișa o scriitură la fel de rotundă. D-aia îmi și place să-l mai ating câteodată, pentru că Emilian Pal contează.
2/ Virgil este același bou (mă refer la zodie) cu care m-am obișnuit de un secol și care face uneori doar ceea ce îi dictează coarnele în absența momițelor. Dar asta e, sunt boi care au ajuns departe în viață, deocamdată el a ajuns doar până în California.
3/ Ioana rămâne aceeași persoană care, tocmai când crezi că ai scăpat de ea definitiv, apare iar.
Pentru că ea nu e bou, ea e tigru și omoară doar din distracție și nici nu-și amintește decât de ce are nevoie și nici măcar de aia când trebuie.
Andu
Sapphire - ete ce sa spun :) Eu ma pun de obicei in pielea cititorului atunci cand scriu ceva si de ce nu (?!) ma autocritic, nimeni nu poate sa-mi impuna sa nu ma comentez singur ... si inca ceva - nota respectiva nu facea parte din text, era o mentiune referitoare la pronuntarea unui cuvant ... sau crezi ca asta era cheia pe care trebuia s-o descoperi ca cititor? Am vazut comentariul tau aproape "inutil". Data viitoare as prefera sa te referi direct la text si nu la comentariile de sub el, te rog! Andu, ma bucur ca te regasesc, m-am abonat si eu la scrierile tale:) Va multumesc ca ati trecut pe aici! Cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : vreau să dansez pe lame de cuțite deȘtim deja...:) Poate că acel ,,cu buzele” ar fi putut fi sugerat altfel, deși se deschide o imagine-senzație de învăluire ce apleacă. Dar alăturarea mâini-buze o găsesc cumva prea bruscă și singulară. Aș modifica de asemenea ultimul vers al celei de-a doua strofe. Folosirea lui ,,eu” diminuează impactul împărțirii din strofele următoare, iar ,,bine definite” contrazice prea repede în poezie lipsa desăvârșită a ,,determinărilor”. Îmi plac inserțiile italice, parcă le-aș spune diabolice, țipetele foșnitoare care, pentru mine, chiar reușesc să creeze atmosfera. E ceva din Frank Herbert în versurile tale :). Îmi place contrastul puternic de stări, acel hipnotic tu – eu, liniștea pietrei vs. nebunia sângelui. Finalul...ca de obicei în tușă personală de neuitat, de data asta m-a cuprins irezistibil. Superb, spun eu, riscând o posibilă catalogare desuetă. Noaptea asta, Bianca, e teribilă, dar cât invidiez teribilul ăsta...
pentru textul : Flesh devad ca suntem doi ram aici si se fac confuzii. Nici vorba de rautate ci de o discutie la care m-ai invitat in zbor peste nebunie sugerata de zborul peste cuibul de cuci. Nu multi stiu de cartea asta banuiesc. Nu am zis nimic de condamnarea la libertate care mi se pare luata de la Emil Brumaru, nu-s sigur. Vroiam sa exprim ca mi-a placut curajul textului scris pe 06 dupa incidentul din 05. In viitor nu o sa mai folosesc aluzii ca vad ca nu-s captate. Eu zic sa fie pace. Friends? Rameau
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc deE bună ideea textului. Strofei a treia parcă nu îi găsesc locul în poem. Remarc versurile: "nu mai curge nici un om prin pământ toți se duc de jos în sus acolo îi trage ața" de ținut minte. :)
pentru textul : azi sar schije demulțumesc frumos de semn, Cristina!
pentru textul : "o mamă închisă în jumătate de cer" deCît despre text, cred că formula "Lasă-ți la ușă papucii/ la poarta molatecă/ între melcii bizari" este puțin diluată într-un lirism desuet zilelor noastre. Se creează între ușă și poartă un grad de comparație care nu știu în ce măsură servește ideii. Sau poate că tocmai asta ai urmărit? Apoi există o scindare între ideea primelor două strofe și ultima. E ca o izbucnire de furie, după clipe de navigație lină pe apele dulci ale Mediteranei, după o plimbare prin grădina vrăjită. O trezire bruscă la realitate după momente de reverie. Am reținut: "coroana ce-o dau pruncii în zâmbet". Vreau să spun că poemul mi-a plăcut.
pentru textul : După Pompei deVă mulțumesc tuturor pentru că ați primit urarea mea :)
pentru textul : La mulți ani! deas scoate urmatoarele, pt ca imi par a fi din alta poveste "am răsuflat ușurat mă pot închina ție și cu mîna stîngă(știu c-ai să mă ierți) dar dacă-aș fi fost vreun poet și existența noastră ar fi depins de asta oare ce-aș fi făcut probabil convalescența mi-aș fi petrecut-o într-un azil de poeți (era la mintea cocoșului că și poeții au un azil ca toți veteranii din toate războaiele) m-aș fi plimbat prin grădină c-o privire sticloasă aș fi stat ursuz la fereastră în schimbul de ture aș fi rugat asistentele să mă sufoce cu perna să nu aștept ziua de vizită cînd vii cu fetițele noastre și ele întreabă bărbatul acesta e tati ? iar tu le răspunzi nu tati a plecat să lucreze pămîntul pentru o vreme"
pentru textul : stoned immaculate deProfetul - un arc pe care încerc mereu să-l aștern peste trăiri uneori divergente, așa cum sunt cele ale fiecărei zile, sub povara stimulilor ce ne sunt potrivnici.
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă decorecta perceptia amortirii! cat despre GO, cam multe piese si toate la fel:)
pentru textul : de-a omul deMda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?
pentru textul : Poem perfect previzibil cu multe conjuncții deUn limbaj voit cavernos cu multe trimiteri la organic, asezate probabil pentru a evidentia o atitudine de recuperare a realului prin imersiunea in sine... cautare laolalta cu acea constiinta a zadarniciei oricarei cautari... aproape frumos.
pentru textul : memento II deNu-mi place 'D de la drum fără întoarcere' mi se pare doar o găselniță... în rest un poem bun în aceeași notă filozofico-meditativă, ușor distantă dacă nu ai curajul să dai la o parte formulele de politețe poetică cu care m-a obișnuit Adriana... și nu aș renunța la această obișnuință pentru nimic în lume, desigur dacă aș fi eu cea care să decid.
pentru textul : tatuaj în sârmă ghimpată deMargas
DESEMNÁ1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).
poate ne explici sensul in care ai folosit acest cuvint
pentru textul : sans doute depersonal, am rezerve fata de a defini cuvintul "a desemna" ca fiind "a semnala" sau "a indica" la modul general, desi uneori este sugerata si aceasta optiune.
le scriu dupa ce vand esarfele...
pentru textul : I live in a yellow water-lily deun titlu care mi*a atras atentia, la fel si unele versuri. mi-ar fi placut repetitia integrala la final sau altceva... :)
pentru textul : Mult-prea-vederea dePreţiozitate lirică accentuată, poetizare mimetică, pedantism lexical.
pentru textul : trecere. 6. dePagini