respirare suavă. o singură observaţie: parcă nu sună bine rima (involuntară?) din final: "abia auzim/ cum murim". compară cu "abia auzim/ cum se moare...". sau cam aşa ceva.
...emi, Vio, mulțumesc pentru că ați intrat în pretextul meu de Crăciun.ehe... dacă aș fuma...dar nu fumez... tutunul dăunează grav sănătății.:)! destins, cu gânduri bune, paul
D-le Dinu, tre' să recunoaşteţi că am avut de ce să râd. Acum nu mai râd. Maneaua/maneliştii şi "fără număr, fără număr" sunt ca secera şi ciocanul, Tom şi Jerry, cafeaua şi ţigara, prostul si fudulia, femeia şi oglinda :) etc. De nedespărţit. De aceea, oricât de bine s-ar potrivi un titlul de genul pe un anume text, nu l-aş pune nici beat. S-a făcut mişto de d-voastră, v-aţi prins mai târziu, asta e.
Nu sunt eu balaurul. Ştergeţi subtitlul!
Mi-a plăcut ideea din prima unitate şi faptul că este susţinută până la final, chiar dacă în a doua strofă, discursul devine niţel cam tehnic, vizavi de subiect, (alge/sânge/hemoglobină/). Oricum, finalul (ultimele 2 versuri) salvează.
Nu-mi place deloc "algele începutului), nu mai repet de ce.
Onorat de trecere și popas. Da, probabil că specia noastră ține ca măcar iarna să revină la timpul normal al soarelui. Se pare că noi hibernăm vara. După ce că am inventat ora, am mai inventat apoi ora de vară. Aștept cu nerăbdare inventarea orei de joi.
Inițial era ”direct” deoarece mă gândeam că s-ar prea putea ca vreodată-atunci să ardem etapele și să sărim direct la final, și până la ciocârlii să nu ne mai tooot transformăm în multe alte dumneavoastră-lucruri.
Andu, si eu cred cam la fel in privinta modului in care tb servita poezia. imi si imaginez stand in hamac si sorbind amandoi din paharul cu umbreluta. voi mai scrie asa. nu e prima oara, dupa cum cred ca stii. multumesc. ma bucura semnul tau
daca va referiti la "cearșaful" e intentionat. in rest, am recitit si nu am gasit altceva. e posibil si de la oboseala sa nu vad. in caz ca am mai scapat ceva, rogu va, ajutati ma multumesc mult pt penita si pt fidelitate. e important pt mine sa nu dezamagesc
Apreciez tonul melancolic. E un prozo-poem interesant. Ce îmi displace mie la genul ăsta de text este că nu este nici cal nici măgar. El apare ca poezie doar prin fragmentare. De exemplu:
Îmi scriu bileţele şi le lipesc peste tot să nu mi se şteargă memoria de cele trebuincioase vieţii. Încă mai vrea ceva deşi nu ştie cum se fac banii şi cât de uşor se scurg printre degetele astea lovindu-se de taste. Într-o continuă autoflagelare pereţii mei interiori se expun în tablouri din care nu mai poţi ieşi decât prin colaps.
Am tranfomat prima strofă într-o frază fără a schimba vreun cuvințel. Are acea alură a unui început de pagină de jurnal (că doar se numește „Memorii”, evident ). Nu spun că e greșit sau corect, spun doar că-mi displace mie(că doar opinăm pe texte și suntem subiectivi nu? :) ).
Frumos text, mi-a placut. Epigonic dar bun, imi place ca Emilian pana la urma alege sa mearga pe carari batatorite cu pasul apasat decat pe alei necunoscute cu pasul sovaielnic. E o hotarare pe care o sustin atat cat pot eu. Adica cu o penita, deocamdata. Andu
Bine ai venit, Cristian Vasiliu! "Noapte de toamnă" este un text cu o prozodie frumoasă. Am constatat pe parcursul lecturii o dinamică a compoziției cu accente interesante. Final reușit: "Am pierdut o arcă. E târziu. În taină Frigul îmi deschide rănile sub haină Și-năuntru-mi bezna spaimelor se lasă; Cred că-n seara asta nu ajung acasă." Câteva typo ce se pot remedia ușor: "se îngropă" în loc de "se îngroapă", "orasul " în loc de cu "orașul ", "caldare" în loc de "căldare".
DROMOMAN'IE, dromomanii, s.f. (Med.) Simptom la unii bolnavi psihici manifestat printr-un impuls irezistibil de a vagabonda; manie ambulatorie. - Din fr. dromomanie.
ia uite cum mă reduci la tăcere... :)
nu pot comenta texte care-mi sunt dedicate, chiar dacă aș avea de spus unele lucruri despre ele.
așadar, acesta e doar semn că am trecut, am văzut, am citit și m-am oprit să-ți mulțumesc.
emilian scrie bine. textul trădează experiența scrisului. și talent. partea canceroasă din mijloc parcă încă nu se integrează perfect dar textul te urmărește.
deconstrucția textului confesiv e singura pe care o putem lua în calcul atunci când natura limbajului este simplă. poate există o teamă de perimare și-sau de lipsă de originalitate, poate poetica modernă tinde să-și îndrepte atenția sprea ate zone ale construcției sensibilității. cu siguranță, trebuie să ai curaj să scrii "clasic". tu văd că-l ai. întorcându-mă la deconstrucție (alfel, consider că poemul tău spune singur ce are de spus), văd urma memoriei (hypomnemata), ființa ca un in extenso al acesteia și teama produsă nu de moartea în sine (thanatos), ci de împletirea (symploke) ei cu discursul despre ființă (logoi peri onton)
Dorin, cred că accentul pus de tine pe gradul de manipulare a realității este aspectul pe care îmi doresc cel mai mult să-l stăpânesc în textele mele. Și, vorba ta, dacă nu într-un text unde realitatea și visul (imaginația) își păstrează limitele, dar nu și regulile, atunci unde? Resortul este, părerea mea, în mintea fiecăruia dintre noi. Cea care desparte și stabilește acele reguli în aparență imuabile, în realitate produsul tot al propriei noastre minți, ale realității și imaginației. Îmbucurătoare rezonanța ta aici.
:) dintru început scopul rândulețelor a fost nu atât captivarea cât misticul, infimul, zgribulitul "ceva" , cel care determină deliberatul, explozivul "interesant". ferice de cine bate dincolo de litere, a lui va fi "ceva"-ul:)
De la "Povestea florilor de mireasă" încoace cred că nu am mai regăsit atmosfera aceasta de poveste în poveste, contopirea reușită a izului de mit spus iarna pe șoptite în fața focului mocnind (acolo unde toate poveștile pot fi adevărate) cu adâncul a ceea ce nu se spune. Eu cred că fiecare cuvânt trebuie citit cu mare atenție aici, pentru că "eroii" nu sunt cine par a fi, intriga nu este nici ea ușor de dezlegat, iar consecințele nici atât. Iubirea nu este văzută ca "salvatoare", ea nu conduce la terminarea războaielor, ci doar la terminarea războaielor "pierdute", la o nemurire al cărei cost este văzut în egală măsură binecuvântare și blestem. Poezia are un aspect oarecum circular, să nu uităm că războiul este "sănătos" pentru "primenirea sângelui", un război este "ca un praznic" - fantastică asemănare (de-aici finalul dureros aproape, în lipsa morților care să justifice esența războiului "călăi bolnavi de tînjet prizonieri focului din gînd"); să nu uităm că iubirea a venit ca răspuns la căutările unei "sublime" forme de tortură. Mda, autorul se joacă în continuare cu mințile cititorilor (cât pe ce să scriu "ascultătorilor") săi, construind o lume aparentă și punând întrebări fără să ne dăm seama, întrebări curajoase, care răstoarnă conceptele de iubire, moarte, război, biruință, dar, natura umană... Și toate acestea spuse într-o... poveste, să nu uităm. Deși îmi este greu, atunci când îmi place foarte mult un text, să mai aduc aminte și despre imperfecțiuni, cred că ai putea să revezi: - "sunetul unui duh rătăcitor" - idee lipsită de reprezentare; - "iscoadele prinse nu vorbeau mult" - am citit chestia asta de mai multe ori și tot aiurea sună. Negația nu dă bine în context. - cîteva diacritice lipsă - poate reiei textul la puricat. Ce observ eu acum, la re-lecturare: "nimic va jur", "nemaintîlnit".
mulțumesc. mă iartă, andule, dar nu, nu schimb! eventual aș putea să tai, o chestie echivalentă cu a veni cu bocancii plini de noroi - de-acolo din comuna izgoniții - și a-i așeza peste ce au văzut antecomentatorii tăi.
erată, două omisiuni din graba editării, la final 'e primul și cel mai mare PAS spre a nu deveni...' apoi penița pentru aprecierea mea la adresa acestui mini-eseu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
respirare suavă. o singură observaţie: parcă nu sună bine rima (involuntară?) din final: "abia auzim/ cum murim". compară cu "abia auzim/ cum se moare...". sau cam aşa ceva.
pentru textul : dragoste de...emi, Vio, mulțumesc pentru că ați intrat în pretextul meu de Crăciun.ehe... dacă aș fuma...dar nu fumez... tutunul dăunează grav sănătății.:)! destins, cu gânduri bune, paul
pentru textul : Pretext de Crăciun deD-le Dinu, tre' să recunoaşteţi că am avut de ce să râd. Acum nu mai râd. Maneaua/maneliştii şi "fără număr, fără număr" sunt ca secera şi ciocanul, Tom şi Jerry, cafeaua şi ţigara, prostul si fudulia, femeia şi oglinda :) etc. De nedespărţit. De aceea, oricât de bine s-ar potrivi un titlul de genul pe un anume text, nu l-aş pune nici beat. S-a făcut mişto de d-voastră, v-aţi prins mai târziu, asta e.
pentru textul : videoconferință cu îngeri deNu sunt eu balaurul. Ştergeţi subtitlul!
Mi-a plăcut ideea din prima unitate şi faptul că este susţinută până la final, chiar dacă în a doua strofă, discursul devine niţel cam tehnic, vizavi de subiect, (alge/sânge/hemoglobină/). Oricum, finalul (ultimele 2 versuri) salvează.
Nu-mi place deloc "algele începutului), nu mai repet de ce.
Bun.
pentru textul : vremea când viaţa mă sărutase prima oară pe gură deCu scuzele de rigoare la amândouă.Ioan.
pentru textul : O nouă provocare desi totusi la prima strofa sint niste mici greseli in franceza; poti prelua cuvintele corecte de la primul meu comentariu.
pentru textul : Aristide Bruant deOnorat de trecere și popas. Da, probabil că specia noastră ține ca măcar iarna să revină la timpul normal al soarelui. Se pare că noi hibernăm vara. După ce că am inventat ora, am mai inventat apoi ora de vară. Aștept cu nerăbdare inventarea orei de joi.
Inițial era ”direct” deoarece mă gândeam că s-ar prea putea ca vreodată-atunci să ardem etapele și să sărim direct la final, și până la ciocârlii să nu ne mai tooot transformăm în multe alte dumneavoastră-lucruri.
Mm, mi-a picat bine vizita asta.
pentru textul : Despre târziul lucrurilor deAndu, si eu cred cam la fel in privinta modului in care tb servita poezia. imi si imaginez stand in hamac si sorbind amandoi din paharul cu umbreluta. voi mai scrie asa. nu e prima oara, dupa cum cred ca stii. multumesc. ma bucura semnul tau
pentru textul : ah, uitai piticii pe aragază! dedaca va referiti la "cearșaful" e intentionat. in rest, am recitit si nu am gasit altceva. e posibil si de la oboseala sa nu vad. in caz ca am mai scapat ceva, rogu va, ajutati ma multumesc mult pt penita si pt fidelitate. e important pt mine sa nu dezamagesc
pentru textul : lucia deApreciez tonul melancolic. E un prozo-poem interesant. Ce îmi displace mie la genul ăsta de text este că nu este nici cal nici măgar. El apare ca poezie doar prin fragmentare. De exemplu:
Îmi scriu bileţele şi le lipesc peste tot să nu mi se şteargă memoria de cele trebuincioase vieţii. Încă mai vrea ceva deşi nu ştie cum se fac banii şi cât de uşor se scurg printre degetele astea lovindu-se de taste. Într-o continuă autoflagelare pereţii mei interiori se expun în tablouri din care nu mai poţi ieşi decât prin colaps.
Am tranfomat prima strofă într-o frază fără a schimba vreun cuvințel. Are acea alură a unui început de pagină de jurnal (că doar se numește „Memorii”, evident ). Nu spun că e greșit sau corect, spun doar că-mi displace mie(că doar opinăm pe texte și suntem subiectivi nu? :) ).
pentru textul : memorii deMultumesc Petre, cuvintele tale merg si ele "firesc" Andu
pentru textul : inner smile deFrumos text, mi-a placut. Epigonic dar bun, imi place ca Emilian pana la urma alege sa mearga pe carari batatorite cu pasul apasat decat pe alei necunoscute cu pasul sovaielnic. E o hotarare pe care o sustin atat cat pot eu. Adica cu o penita, deocamdata. Andu
pentru textul : și ochii închid și ochii deschid deBine ai venit, Cristian Vasiliu! "Noapte de toamnă" este un text cu o prozodie frumoasă. Am constatat pe parcursul lecturii o dinamică a compoziției cu accente interesante. Final reușit: "Am pierdut o arcă. E târziu. În taină Frigul îmi deschide rănile sub haină Și-năuntru-mi bezna spaimelor se lasă; Cred că-n seara asta nu ajung acasă." Câteva typo ce se pot remedia ușor: "se îngropă" în loc de "se îngroapă", "orasul " în loc de cu "orașul ", "caldare" în loc de "căldare".
pentru textul : Noapte de toamnă deDROMOMAN'IE, dromomanii, s.f. (Med.) Simptom la unii bolnavi psihici manifestat printr-un impuls irezistibil de a vagabonda; manie ambulatorie. - Din fr. dromomanie.
pentru textul : dromomanie deia uite cum mă reduci la tăcere... :)
pentru textul : cântec de dragoste denu pot comenta texte care-mi sunt dedicate, chiar dacă aș avea de spus unele lucruri despre ele.
așadar, acesta e doar semn că am trecut, am văzut, am citit și m-am oprit să-ți mulțumesc.
acei oameni au prieteni adevăraţi, eu tot la final mă opresc, într-adevăr e foarte bun.
pentru textul : să nu mă ștergi din cartea vieții doamne demulțumesc mult, Virgil! semnul tău și opinia ta contează!
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate deemilian scrie bine. textul trădează experiența scrisului. și talent. partea canceroasă din mijloc parcă încă nu se integrează perfect dar textul te urmărește.
pentru textul : peruvian dream dedeconstrucția textului confesiv e singura pe care o putem lua în calcul atunci când natura limbajului este simplă. poate există o teamă de perimare și-sau de lipsă de originalitate, poate poetica modernă tinde să-și îndrepte atenția sprea ate zone ale construcției sensibilității. cu siguranță, trebuie să ai curaj să scrii "clasic". tu văd că-l ai. întorcându-mă la deconstrucție (alfel, consider că poemul tău spune singur ce are de spus), văd urma memoriei (hypomnemata), ființa ca un in extenso al acesteia și teama produsă nu de moartea în sine (thanatos), ci de împletirea (symploke) ei cu discursul despre ființă (logoi peri onton)
pentru textul : nu mi-e teamă de moarte deStimate Domn, totuși o promisiune rămâne o promisiune.
pentru textul : Naţiune şi populaţie deIar Dvs ați făcut una
mulțumesc pentru comentariu. asta e, încerc și eu cu gândirea mea nu prea produndă să fac ceva. o zi bună
pentru textul : femeie în costum de iepure deDorin, cred că accentul pus de tine pe gradul de manipulare a realității este aspectul pe care îmi doresc cel mai mult să-l stăpânesc în textele mele. Și, vorba ta, dacă nu într-un text unde realitatea și visul (imaginația) își păstrează limitele, dar nu și regulile, atunci unde? Resortul este, părerea mea, în mintea fiecăruia dintre noi. Cea care desparte și stabilește acele reguli în aparență imuabile, în realitate produsul tot al propriei noastre minți, ale realității și imaginației. Îmbucurătoare rezonanța ta aici.
pentru textul : Iarna de dincolo de marginile orașului deDa. Ai atins un punct vulnerabil. Vulnerabilitatea vulnerabilității. Textul este de apreciat.
pentru textul : Poezia de:) dintru început scopul rândulețelor a fost nu atât captivarea cât misticul, infimul, zgribulitul "ceva" , cel care determină deliberatul, explozivul "interesant". ferice de cine bate dincolo de litere, a lui va fi "ceva"-ul:)
pentru textul : pauză de băgat aplauze deDe la "Povestea florilor de mireasă" încoace cred că nu am mai regăsit atmosfera aceasta de poveste în poveste, contopirea reușită a izului de mit spus iarna pe șoptite în fața focului mocnind (acolo unde toate poveștile pot fi adevărate) cu adâncul a ceea ce nu se spune. Eu cred că fiecare cuvânt trebuie citit cu mare atenție aici, pentru că "eroii" nu sunt cine par a fi, intriga nu este nici ea ușor de dezlegat, iar consecințele nici atât. Iubirea nu este văzută ca "salvatoare", ea nu conduce la terminarea războaielor, ci doar la terminarea războaielor "pierdute", la o nemurire al cărei cost este văzut în egală măsură binecuvântare și blestem. Poezia are un aspect oarecum circular, să nu uităm că războiul este "sănătos" pentru "primenirea sângelui", un război este "ca un praznic" - fantastică asemănare (de-aici finalul dureros aproape, în lipsa morților care să justifice esența războiului "călăi bolnavi de tînjet prizonieri focului din gînd"); să nu uităm că iubirea a venit ca răspuns la căutările unei "sublime" forme de tortură. Mda, autorul se joacă în continuare cu mințile cititorilor (cât pe ce să scriu "ascultătorilor") săi, construind o lume aparentă și punând întrebări fără să ne dăm seama, întrebări curajoase, care răstoarnă conceptele de iubire, moarte, război, biruință, dar, natura umană... Și toate acestea spuse într-o... poveste, să nu uităm. Deși îmi este greu, atunci când îmi place foarte mult un text, să mai aduc aminte și despre imperfecțiuni, cred că ai putea să revezi: - "sunetul unui duh rătăcitor" - idee lipsită de reprezentare; - "iscoadele prinse nu vorbeau mult" - am citit chestia asta de mai multe ori și tot aiurea sună. Negația nu dă bine în context. - cîteva diacritice lipsă - poate reiei textul la puricat. Ce observ eu acum, la re-lecturare: "nimic va jur", "nemaintîlnit".
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei demulțumesc. mă iartă, andule, dar nu, nu schimb! eventual aș putea să tai, o chestie echivalentă cu a veni cu bocancii plini de noroi - de-acolo din comuna izgoniții - și a-i așeza peste ce au văzut antecomentatorii tăi.
pentru textul : omului cu valuri în suflet deCred că o grafie mai specială ar diferenția clar subtitlul de corpul propriuzis al textului. Uneori se face confuzie.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deAm remediat problema... Multumesc de aprecieri... Tot respectul.
pentru textul : Genesis deerată, două omisiuni din graba editării, la final 'e primul și cel mai mare PAS spre a nu deveni...' apoi penița pentru aprecierea mea la adresa acestui mini-eseu.
pentru textul : 11.11.11 deimi tai părul, hainele pielea, carnea, oasele și floarea de soc de sub ureche ramane sufletul cu miros de cuțit iar titlul... între noi
pentru textul : trup (si suflet). dePagini