Poem de excepție. Fiindcă are în el filosofii despre existența de dincoace de limite. Și este original. E luciditate fără tăgadă. Imagini rare, eterice. Da, e greu să las comentarii pe registrul omenesc. Și înclin o singură sferă spre tine, cea din care ai apărut. Chiar dacă este cumva închisă în sine, miracolul viului există. Este uneori necesar caldul. Atât. Uneori. Îmi place cum urmează linkul cu nufărul, indiferent din ce Deltă. Și cum îi văd petalele - nu sunt patru, e un multiplu de patru. A șaptea reîntoarcere. Interesant. Acum, nu închid ochii, doar cuvântul. "și tot ce dispare e ireal tot ce rămâne este (în numele tatălui și al viului)"
Surprinzatoare poveste... sau poate e vorba despre o poveste veche de cand lumea dar spusa altfel, de o maniera inedita... mi-a placut atmosfera de film parca regizat de Emir Kusturica si faptul ca lasi destul spatiu pentru cititor cat sa se regaseasca la capatul versului.
Scuză-mă, Ștefan, am uitat să-ți arăt părțile bune, mai multe, am început cu vestea rea și m-am oprit acolo. Deci secvențele bune sunt: 1,2,4, 5, și ultima, a șaptea. De altfel ți le semnalase și Paul. Amestecul acesta frapează la tine: de versuri excelente lângă subnaivități banale(vezi citatul anterior cu portocalele). Nu trebuie să fii decât puțin mai exigent și crești frumos.
Nu știu de ce, dar eu prefer din toate acest poem al tău. Firește că aș elimina câteva epitete ici-colo, dar îl păstrez așa, fără nici o tușă, îmi place și melodia interioară, am sentimentul că l-ai scris pe un fond muzical. Nu îmi place imperativul acela cu majuscule, da, știai că îți voi spune asta. Dar chiar și așa, tot îmi place mult acest poem. Îndeosebi începutul... Și în pofida acestui final, când "personajele" sunt "fără lumină". Îl păstrez, do you mind?
Adim, ce trebuie sa faca un poet nu stiu,avantajul cititorului in cazul de fata intr-un astfel de loc, este ca are posibilitatea sa influenteze poetul in directia gustului lui si uneori sa imbunatateasca ,probabil intr-un sens unic si-n ochi personali. dar daca iei in consideratie ca cititorul poate avea uneori in spate mii de alte poezii citite , o aruncatura de ochi si-un gind nu strica.Aveam un numar mic de ani cind ,intr-o joaca, Caramitru mi-a recitat o poezie scrisa de taica-meu , Balada Nerundei negresa cu ciorapi violeti devenise de-odata un adevarat poem. scrierile noastre traiesc prin ochiul cititorului si prin sufletul lui.Mai ales prin suflet...
mie acest paragraf mi se pare nepotrivit. liliacul privind lumea întoarsă pe dos, da. e un text de peniţă, de acord cu domnul gorun. mă abţin din motivul. mai ales că trăgînd are căciuliţa pe ochi.
De acord cu Vladimir, un poem de "atmosfera". Dar "crizele de filozofie"... nu-mi place aceasta asociere, apoi acelasi abuz de inversiuni epitet-substantiv care demult nu mai au nimic poetic, de la limba de lemn incoace adica, "ametitoare inaltimi", "tandra narcoza", "dezacordata teama"... iar finalul imi aminteste sec de un banc care pesemne are mai multa "filozofie" decat intreg acest poem: cica vine unul la psihiatru si spune "dom' doctor, nu stiu ce am, de o vreme incoace sunt confuz... sau poate nu?" Andu
Nu îmi place titlul, nu sună bine nici în versul respectiv. Ce contează, pentru cititor, că e lățime sau lungime de masă? Lungime sună mai rezonabil. Am să îți spun și de ce. E vorba de acel 'ă', și, nefericit, lângă 'ț'. Nu sună bine. Unul din motivele pentru care, personal, prefer titlurile în engleză.
m-am impiedicat usor aici: "termopanul e un fel de timpan. te scuteste de ceea ce nu vrei sa auzi" rolul timpanului este acela de a transmite undele sonore (vibratiile) spre urechea interna; fara el nu auzi. deci, comparatia mi se pare cladita de-a-ndoaselea.
Mie mi se pare poemul impregnat cu metafore deosebite într-o scenografie dinamică a umbrelor ca de exemplu: "aștept să-mi șoptești că m-ai visat goală bând din ochii tăi frigul" sau "printre noi e bine să ruginești frica" Titlul nu deranjează, e parte din întregul liric. Delicat.
Un eseu interesant și cred că e un "spațiu creativ" în care te apleci cu multă străduință și chemare. Poate ar trebui menționat că personajul din "Zenobia" se identifica cu soția lui, într-un anume fel. Văzut și prin această prismă, romanul prinde și alte conotații, cred. Dar e doar o idee care duce în altă direcție. A vorbi despre Gellu Naum și opera lui este foarte greu; a-l încadra între suprarealiști când el nu se definea a fi printre ei, iarăși e complicat. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi rămas la Paris și nu s-ar mai fi întors în țară? De multe ori m-am gândit la această posibilă opțiune a destinului său. Mă intrigă (și poate aici îmi găsesc răspunsul parțial) ce afirma ntr-un interviu oferit Simonei Popescu (despre care aminteai în eseu): „Ador oamenii care, asemeni magicienilor, declanșează cu cîteva cuvinte, cu cîteva linii, terifiantele crize de conștiință, acei oameni care opresc poeții pe stradă ca să le urle în urechi: renunțați la literatură, acei oameni care opresc atleții în momentul precis al aruncării discului ca să-i întrebe: la ce bun ?, acei oameni care deschid mormintele ca să elibereze viața, ospiciile ca să elibereze rațiunea. Gesturile lor sînt o serie de curse întinse unei false vieți, unei false iubiri, unei false rațiuni. Oamenii aceștia, de obicei, supără prin veșnica lor nemulțumire". Pentru că, nu-i așa? „Orice poet adevărat e un subversiv" (Gellu Naum).
revin, oare mai sunt valabile doctrinele politice? sau sunt doar praf în ochii alegătorilor?
Stânga
Astfel încă de la început stânga a fost asociată ideii de transformare, făcea apel la modernizare, la progres. Deci, în conformitate cu semnificația inițială, stânga contesta ordinea socială existentă la acea dată, luptându-se pentru schimbare. Adepții ei se inspirau din concepțiile filosofice ale perioadei iluministe (Locke, Montesquieu, Rousseau), conform cărora omul este, prin natura sa, bun, perfectibil, însă sistemul în care trăiește nu îi este favorabil.
Zona stânga a spectrului politic a fost ocupată cu timpul, de partide din familia socialistă, apărute către sfârșitul secolului trecut. Valorile care i se atribuie în prezent stângii sunt: reforma, dreptate socială, egalitate, libertate.
Dreapta
Adepții dreptei au fost cei ai susținerii status-quo-ului, făcând apel la tradiție, ordine, morală. Spre deosebire de viziunea optimistă a stângii, dreapta are o viziune mai pesimistă asupra naturii umane si, fără să considere că omul este neaparat rău, pleacă de la ideea că, ceea ce este rău în interiorul său constituie o primejdie permanentă.
Ideile care i se atribuie în prezent dreptei sunt cele de ordine, morală, credință, familie, iar liberalismul este considerat principalul exponent al dreptei.
Liberalismul
Doctrina liberală are cea mai îndelugată istorie, exercitând o influență covârșitoare asupra vieții politice a secolului trecut.
Liberalismul este centrat pe individ și:
are drept premise libertatea individuală, inițiativa privată și limitarea puterii statului;
se bazează pe încrederea în virtuțile "mâinii invizibile" care reglează relațiile dintre oameni fără intervenția inoportună a statului;
privilegiază mecanismele de piață, considerate ca fiind singurele forme ce permit existența unei societăți capabile să asigure libertatea individuală;
Din punctul de vedere al adepților liberalismului intervenția statului trebuie limitată în baza unor reguli clar stabilite. John Locke considera că "menirea legilor este aceea de a veghea nu la pluralitatea doctrinelor sau veracitatea opiniilor ci la siguranța și securitatea comunității și ale bunurilor și integrității personale a fiecărui cetățean".
Conservatorismul
Este considerat ca fiind o tendință cu totul firească a gândirii politice, ca reacție la liberalism.
Esența conservatorismului este conținută în faimosul dicton al contelui Falkland: "Atunci când nu este necesar să schimbi nimic, este necesar să nu schimbi nimic".
Pentru Edmund Burke, fondatorul gândirii conservatoare, trăsăturile credo-ului conservator sunt:
a. omul este fundamental o ființă religioasă și religia este fundamentul societății civile;
b. societatea este produsul natural,organic al evoulției istorice treptate; instituțiile existente întruchipeaza înțelepciunea generațiilor trecute;
c. omul presupune, alături de rațiune, instinct și emoție; prudență, judecată, experiență și obiceiul sunt călăuze mai bune decat absracția;
d. comunitatea este mai presus de individ; drepturile oamenilor derivă din îndatoririle lor;
e. răul este înrădăcinat în natura umană,nu în instituțiile sociale;
f. exceptand sensul moral,oamenii sunt inegali; organizarea sociala este complexă și presupune existența diferitelor clase și grupuri;
Social-Democratia
Conceptul a fost însoțit de-a lungul timpului de termenul de socialism și chiar se confundă cu socialismul sau mai bine spus, cu anumite forme ale acestuia.
Ideile socialiste izvorau din dorința de a se găsi modalități de a fi conciliate libertatea și egalitatea, astfel încât să aibă loc o distribuire echitabilă a avuției naționale către toți cetățenii. Ascensiunea partidelor de stanga a fost determinată de creșterea numerică a proletariatului industrial.
Un moment important pentru familia socalistă europeană l-a constituit primul congres al Internaționalei Socialiste de după cel de-al doilea Razboi mondial, care a avut loc la Frankfurt pe Main. Declarația emisă la sfârșitul acestui congres a marcat îndepărtarea ideologică de marxism.
Crestin-Democrația
Originile doctrinare al acestui curent trebuie căutate între pricipiile și ideile propovăduite de catolicismul politic. Partidele creștin-democrate au apărut ca reacție la atacurile asupra bisericii și catolicismului.
Democrația creștină a făcut carieră în Europa, după cel de-al doilea Război mondial, încercând să umple golul dintre liberalsm și socialism, dintre individualism și colectivism, având, în același timp, și valori independente de aceste curente de gândire, cum ar fi morala creștină sau subsidiaritatea.
Creștin democrația este asociată în multe țări ideii de neoconservatorism, putându-se semnala un corespondent funcțional între cele două curente dat fiind că promovează respectul fața de valorile tradiționale: credință, familie.
Și revin, când alegătorul român merge la vot, ține cont de aceste concepte? Sau politicianul român când ia decizii?
Singura constructie ce mi-a atras atentia este "cand somnul se intredeschide". Restul prea pompos, prea Eminescu amestecat cu bacovia. Inversiunile nu-si au rostul, nu e text cu prozodie. "Licoare fermecata" reprezinta o sintagma de cartile pentru copii. Nu prea se vede amprenta personala, doza de autenticitate a autorului. Se poate mai bine... Ialin
"ninge cald" se cheama oximoron...e o figura de stil interesanta, dar destul de rar intalnita.
mie imi place poemul, este foarte sensibil si bine condus, finalul cuprinde intr-adevar esenta. Pe langa sensibilitate retin si o refelctie asupra timpului.
Bucuroasa de recitire, d-le Iuri!
“Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele mele, îmi mănânc fagurul de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu... – Mâncați, prieteni, beți și îmbătați-vă de dragoste! “ Manea? Oare? Hai să o numim (în)cântare... Despre poem? La prima vedere salut eliminarea acelor și-uri din prima postare.
O poezie de dincolo de perceptibil, de dincolo de cuvinte. Mi-a plăcut în mod deosebit: supusă înalț păsări din cenușă rog cerul să le nască un zbor într-o zi vor fi palmele din care ieri ai băut dragoste și lumină
nu știu de ce zîmbesc dar zîmbesc. începînd de la ”hai să privim” am așa o impresie că te-ai plictisit și ai scris cam ce ți-a venit la mînă sau la inimă. telentul Alinei Manole e că și atunci cînd cîntă în doru' lelii o face destul de bine. deh, ce să îi faci, așa sînt poeții... sau poetesele
Vlad, după cum spuneam, textul de față a fost scris într-o stare de indignare și îi vizează laolaltă și pe cei care scriu asemenea texte teribiliste, și pe cei care promovează așa ceva. Nu este un text care să placă, dar este unul care se exprimă o realitate din literatura românească de astăzi,
Caline eu nu am facut un comentariu cu obiectiv literar, ci unul mai degraba omenesc pentru ca de tine, desi nu ne cunoastem, ma leaga o afectiune hai sa o numesc "intuitiva". Apoi nu as depune un efort (considerabil) exegetic in a compara scrierea ta cu cea a lui nichita (ca un exemplu doar). Nu as face asa ceva nu pentru ca nu m-as simti in stare (poate ca sunt, poate ca nu sunt) ci pentru ca mi se pare mai simplu sa-ti spun asa, direct, aici pe Hermeneia ceea ce cred, ti-am spus deja. Si sper ca nu te-am suparat zicandu-ti asta, nicidecum a fost asa ceva in intentia mea. Sa ne citim cu bine. Andu
repetitia "prin umbre prin mine" trebuie evitata in context...doar pentru a sublinia starea . in rest dinamica fluidelor fructelor coapte, a maruntaielor, "în acest ospăț neterminat niciodată pentru niciunul dintre noi" creste odata cu frumusetea unica a clipei. stii ca nu se mai repeta niciodata? "
nu știu de ce nu îmi sună bine: "îndărăt"... și m-aș fi oprit la penultimul vers.
dar poemul mi-a plăcut! am să revin să îl mai citesc, doar așa, de drag!
Un poem desăvârșit. Nu am găsit nici o fisură, e echilibrat pe toate registrele de trăire perceptibile sau în subtil, e bine prelucrat tehnic, îi oferă cititorului posibilitatea de a gândi, a simți și a se lăsa reveriei. Cel mai mult am rezonat cu ultima strofă. Apreciez și cum ai modelat timpurile de astă dată, în acord cu adâncurile sau înalturile redate. Felicitări, Vladimir, este - din tot ce am citit de atâta vreme la tine (și am citit tot) - unul dintre cele mai bune poeme, dacă nu cel mai bun. Aș îndrăzni să te rog să îl incluzi într-un volum rar.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poem de excepție. Fiindcă are în el filosofii despre existența de dincoace de limite. Și este original. E luciditate fără tăgadă. Imagini rare, eterice. Da, e greu să las comentarii pe registrul omenesc. Și înclin o singură sferă spre tine, cea din care ai apărut. Chiar dacă este cumva închisă în sine, miracolul viului există. Este uneori necesar caldul. Atât. Uneori. Îmi place cum urmează linkul cu nufărul, indiferent din ce Deltă. Și cum îi văd petalele - nu sunt patru, e un multiplu de patru. A șaptea reîntoarcere. Interesant. Acum, nu închid ochii, doar cuvântul. "și tot ce dispare e ireal tot ce rămâne este (în numele tatălui și al viului)"
pentru textul : karuna deSurprinzatoare poveste... sau poate e vorba despre o poveste veche de cand lumea dar spusa altfel, de o maniera inedita... mi-a placut atmosfera de film parca regizat de Emir Kusturica si faptul ca lasi destul spatiu pentru cititor cat sa se regaseasca la capatul versului.
pentru textul : din ce în ce mai galben deScuză-mă, Ștefan, am uitat să-ți arăt părțile bune, mai multe, am început cu vestea rea și m-am oprit acolo. Deci secvențele bune sunt: 1,2,4, 5, și ultima, a șaptea. De altfel ți le semnalase și Paul. Amestecul acesta frapează la tine: de versuri excelente lângă subnaivități banale(vezi citatul anterior cu portocalele). Nu trebuie să fii decât puțin mai exigent și crești frumos.
pentru textul : recreația mare deNu știu de ce, dar eu prefer din toate acest poem al tău. Firește că aș elimina câteva epitete ici-colo, dar îl păstrez așa, fără nici o tușă, îmi place și melodia interioară, am sentimentul că l-ai scris pe un fond muzical. Nu îmi place imperativul acela cu majuscule, da, știai că îți voi spune asta. Dar chiar și așa, tot îmi place mult acest poem. Îndeosebi începutul... Și în pofida acestui final, când "personajele" sunt "fără lumină". Îl păstrez, do you mind?
pentru textul : Fără întoarcere deReusita sarja, mi-a placut. Cred ca ma voi gandi la "dupa noi, obrocul" care e mobilizant. Asa da, Andu
pentru textul : După noi, galopul dela mine apare lipsa in comentariu. nu ma pricep.
pentru textul : tabloul cu scoici ▒ decam bombastic textul şi cam cheap pe alocuri. spuse, multe. transmise, puţine.
pentru textul : What a wonderful world(!) deAdim, ce trebuie sa faca un poet nu stiu,avantajul cititorului in cazul de fata intr-un astfel de loc, este ca are posibilitatea sa influenteze poetul in directia gustului lui si uneori sa imbunatateasca ,probabil intr-un sens unic si-n ochi personali. dar daca iei in consideratie ca cititorul poate avea uneori in spate mii de alte poezii citite , o aruncatura de ochi si-un gind nu strica.Aveam un numar mic de ani cind ,intr-o joaca, Caramitru mi-a recitat o poezie scrisa de taica-meu , Balada Nerundei negresa cu ciorapi violeti devenise de-odata un adevarat poem. scrierile noastre traiesc prin ochiul cititorului si prin sufletul lui.Mai ales prin suflet...
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă de"trâgînd cu ochiul pe sub sutana lui dumnezeu"
mie acest paragraf mi se pare nepotrivit. liliacul privind lumea întoarsă pe dos, da. e un text de peniţă, de acord cu domnul gorun. mă abţin din motivul. mai ales că trăgînd are căciuliţa pe ochi.
pentru textul : 21 deDe acord cu Vladimir, un poem de "atmosfera". Dar "crizele de filozofie"... nu-mi place aceasta asociere, apoi acelasi abuz de inversiuni epitet-substantiv care demult nu mai au nimic poetic, de la limba de lemn incoace adica, "ametitoare inaltimi", "tandra narcoza", "dezacordata teama"... iar finalul imi aminteste sec de un banc care pesemne are mai multa "filozofie" decat intreg acest poem: cica vine unul la psihiatru si spune "dom' doctor, nu stiu ce am, de o vreme incoace sunt confuz... sau poate nu?" Andu
pentru textul : obsesia definițiilor II deok, Cristina, din partea mea ai free, dacă mai ai impulsul:)
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară de& btw, mă răsfeți:))!
Nu îmi place titlul, nu sună bine nici în versul respectiv. Ce contează, pentru cititor, că e lățime sau lungime de masă? Lungime sună mai rezonabil. Am să îți spun și de ce. E vorba de acel 'ă', și, nefericit, lângă 'ț'. Nu sună bine. Unul din motivele pentru care, personal, prefer titlurile în engleză.
pentru textul : o lățime de masă dem-am impiedicat usor aici: "termopanul e un fel de timpan. te scuteste de ceea ce nu vrei sa auzi" rolul timpanului este acela de a transmite undele sonore (vibratiile) spre urechea interna; fara el nu auzi. deci, comparatia mi se pare cladita de-a-ndoaselea.
pentru textul : balastiera deMie mi se pare poemul impregnat cu metafore deosebite într-o scenografie dinamică a umbrelor ca de exemplu: "aștept să-mi șoptești că m-ai visat goală bând din ochii tăi frigul" sau "printre noi e bine să ruginești frica" Titlul nu deranjează, e parte din întregul liric. Delicat.
pentru textul : Karma alunecă printre noi deUn eseu interesant și cred că e un "spațiu creativ" în care te apleci cu multă străduință și chemare. Poate ar trebui menționat că personajul din "Zenobia" se identifica cu soția lui, într-un anume fel. Văzut și prin această prismă, romanul prinde și alte conotații, cred. Dar e doar o idee care duce în altă direcție. A vorbi despre Gellu Naum și opera lui este foarte greu; a-l încadra între suprarealiști când el nu se definea a fi printre ei, iarăși e complicat. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi rămas la Paris și nu s-ar mai fi întors în țară? De multe ori m-am gândit la această posibilă opțiune a destinului său. Mă intrigă (și poate aici îmi găsesc răspunsul parțial) ce afirma ntr-un interviu oferit Simonei Popescu (despre care aminteai în eseu): „Ador oamenii care, asemeni magicienilor, declanșează cu cîteva cuvinte, cu cîteva linii, terifiantele crize de conștiință, acei oameni care opresc poeții pe stradă ca să le urle în urechi: renunțați la literatură, acei oameni care opresc atleții în momentul precis al aruncării discului ca să-i întrebe: la ce bun ?, acei oameni care deschid mormintele ca să elibereze viața, ospiciile ca să elibereze rațiunea. Gesturile lor sînt o serie de curse întinse unei false vieți, unei false iubiri, unei false rațiuni. Oamenii aceștia, de obicei, supără prin veșnica lor nemulțumire". Pentru că, nu-i așa? „Orice poet adevărat e un subversiv" (Gellu Naum).
pentru textul : Romanul "Zenobia" - un continuum al lirismului naumian. Sunconștient și realitate, între "arta visatului" și cea a "amintitului", în contextul romanului derevin, oare mai sunt valabile doctrinele politice? sau sunt doar praf în ochii alegătorilor?
Stânga
Astfel încă de la început stânga a fost asociată ideii de transformare, făcea apel la modernizare, la progres. Deci, în conformitate cu semnificația inițială, stânga contesta ordinea socială existentă la acea dată, luptându-se pentru schimbare. Adepții ei se inspirau din concepțiile filosofice ale perioadei iluministe (Locke, Montesquieu, Rousseau), conform cărora omul este, prin natura sa, bun, perfectibil, însă sistemul în care trăiește nu îi este favorabil.
Zona stânga a spectrului politic a fost ocupată cu timpul, de partide din familia socialistă, apărute către sfârșitul secolului trecut. Valorile care i se atribuie în prezent stângii sunt: reforma, dreptate socială, egalitate, libertate.
Dreapta
Adepții dreptei au fost cei ai susținerii status-quo-ului, făcând apel la tradiție, ordine, morală. Spre deosebire de viziunea optimistă a stângii, dreapta are o viziune mai pesimistă asupra naturii umane si, fără să considere că omul este neaparat rău, pleacă de la ideea că, ceea ce este rău în interiorul său constituie o primejdie permanentă.
Ideile care i se atribuie în prezent dreptei sunt cele de ordine, morală, credință, familie, iar liberalismul este considerat principalul exponent al dreptei.
Liberalismul
Doctrina liberală are cea mai îndelugată istorie, exercitând o influență covârșitoare asupra vieții politice a secolului trecut.
Liberalismul este centrat pe individ și:
are drept premise libertatea individuală, inițiativa privată și limitarea puterii statului;
se bazează pe încrederea în virtuțile "mâinii invizibile" care reglează relațiile dintre oameni fără intervenția inoportună a statului;
privilegiază mecanismele de piață, considerate ca fiind singurele forme ce permit existența unei societăți capabile să asigure libertatea individuală;
Din punctul de vedere al adepților liberalismului intervenția statului trebuie limitată în baza unor reguli clar stabilite. John Locke considera că "menirea legilor este aceea de a veghea nu la pluralitatea doctrinelor sau veracitatea opiniilor ci la siguranța și securitatea comunității și ale bunurilor și integrității personale a fiecărui cetățean".
Conservatorismul
Este considerat ca fiind o tendință cu totul firească a gândirii politice, ca reacție la liberalism.
Esența conservatorismului este conținută în faimosul dicton al contelui Falkland: "Atunci când nu este necesar să schimbi nimic, este necesar să nu schimbi nimic".
Pentru Edmund Burke, fondatorul gândirii conservatoare, trăsăturile credo-ului conservator sunt:
a. omul este fundamental o ființă religioasă și religia este fundamentul societății civile;
b. societatea este produsul natural,organic al evoulției istorice treptate; instituțiile existente întruchipeaza înțelepciunea generațiilor trecute;
c. omul presupune, alături de rațiune, instinct și emoție; prudență, judecată, experiență și obiceiul sunt călăuze mai bune decat absracția;
d. comunitatea este mai presus de individ; drepturile oamenilor derivă din îndatoririle lor;
e. răul este înrădăcinat în natura umană,nu în instituțiile sociale;
f. exceptand sensul moral,oamenii sunt inegali; organizarea sociala este complexă și presupune existența diferitelor clase și grupuri;
Social-Democratia
Conceptul a fost însoțit de-a lungul timpului de termenul de socialism și chiar se confundă cu socialismul sau mai bine spus, cu anumite forme ale acestuia.
Ideile socialiste izvorau din dorința de a se găsi modalități de a fi conciliate libertatea și egalitatea, astfel încât să aibă loc o distribuire echitabilă a avuției naționale către toți cetățenii. Ascensiunea partidelor de stanga a fost determinată de creșterea numerică a proletariatului industrial.
Un moment important pentru familia socalistă europeană l-a constituit primul congres al Internaționalei Socialiste de după cel de-al doilea Razboi mondial, care a avut loc la Frankfurt pe Main. Declarația emisă la sfârșitul acestui congres a marcat îndepărtarea ideologică de marxism.
Crestin-Democrația
Originile doctrinare al acestui curent trebuie căutate între pricipiile și ideile propovăduite de catolicismul politic. Partidele creștin-democrate au apărut ca reacție la atacurile asupra bisericii și catolicismului.
Democrația creștină a făcut carieră în Europa, după cel de-al doilea Război mondial, încercând să umple golul dintre liberalsm și socialism, dintre individualism și colectivism, având, în același timp, și valori independente de aceste curente de gândire, cum ar fi morala creștină sau subsidiaritatea.
Creștin democrația este asociată în multe țări ideii de neoconservatorism, putându-se semnala un corespondent funcțional între cele două curente dat fiind că promovează respectul fața de valorile tradiționale: credință, familie.
Și revin, când alegătorul român merge la vot, ține cont de aceste concepte? Sau politicianul român când ia decizii?
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deSingura constructie ce mi-a atras atentia este "cand somnul se intredeschide". Restul prea pompos, prea Eminescu amestecat cu bacovia. Inversiunile nu-si au rostul, nu e text cu prozodie. "Licoare fermecata" reprezinta o sintagma de cartile pentru copii. Nu prea se vede amprenta personala, doza de autenticitate a autorului. Se poate mai bine... Ialin
pentru textul : Crepuscul de"ninge cald" se cheama oximoron...e o figura de stil interesanta, dar destul de rar intalnita.
pentru textul : Aceeaşi vârstă demie imi place poemul, este foarte sensibil si bine condus, finalul cuprinde intr-adevar esenta. Pe langa sensibilitate retin si o refelctie asupra timpului.
Bucuroasa de recitire, d-le Iuri!
Multumesc pentru interventie, toata stima si respectul meu. Am eliminat paranteza.
pentru textul : Groparul deSa ne citim cu bine,
Iuri.
“Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele mele, îmi mănânc fagurul de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu... – Mâncați, prieteni, beți și îmbătați-vă de dragoste! “ Manea? Oare? Hai să o numim (în)cântare... Despre poem? La prima vedere salut eliminarea acelor și-uri din prima postare.
pentru textul : downloadez poezii deO poezie de dincolo de perceptibil, de dincolo de cuvinte. Mi-a plăcut în mod deosebit: supusă înalț păsări din cenușă rog cerul să le nască un zbor într-o zi vor fi palmele din care ieri ai băut dragoste și lumină
pentru textul : edict scris în vertical denu știu de ce zîmbesc dar zîmbesc. începînd de la ”hai să privim” am așa o impresie că te-ai plictisit și ai scris cam ce ți-a venit la mînă sau la inimă. telentul Alinei Manole e că și atunci cînd cîntă în doru' lelii o face destul de bine. deh, ce să îi faci, așa sînt poeții... sau poetesele
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deVlad, după cum spuneam, textul de față a fost scris într-o stare de indignare și îi vizează laolaltă și pe cei care scriu asemenea texte teribiliste, și pe cei care promovează așa ceva. Nu este un text care să placă, dar este unul care se exprimă o realitate din literatura românească de astăzi,
pentru textul : Unui mare poetastru deCaline eu nu am facut un comentariu cu obiectiv literar, ci unul mai degraba omenesc pentru ca de tine, desi nu ne cunoastem, ma leaga o afectiune hai sa o numesc "intuitiva". Apoi nu as depune un efort (considerabil) exegetic in a compara scrierea ta cu cea a lui nichita (ca un exemplu doar). Nu as face asa ceva nu pentru ca nu m-as simti in stare (poate ca sunt, poate ca nu sunt) ci pentru ca mi se pare mai simplu sa-ti spun asa, direct, aici pe Hermeneia ceea ce cred, ti-am spus deja. Si sper ca nu te-am suparat zicandu-ti asta, nicidecum a fost asa ceva in intentia mea. Sa ne citim cu bine. Andu
pentru textul : Și dacă detrecerile line de la un cadru la altul şi umplerile aproape perfecte, încât tablourile se completează şi completează foarte frumos peretele liric.
un moment de lectură plăcut pentru mine.
pentru textul : pelerin fără veşminte deTypo: aşează/ aşază şi zvîniri/ zvîcniri
pentru textul : oolong tea derepetitia "prin umbre prin mine" trebuie evitata in context...doar pentru a sublinia starea . in rest dinamica fluidelor fructelor coapte, a maruntaielor, "în acest ospăț neterminat niciodată pentru niciunul dintre noi" creste odata cu frumusetea unica a clipei. stii ca nu se mai repeta niciodata? "
pentru textul : delirice IV denu știu de ce nu îmi sună bine: "îndărăt"... și m-aș fi oprit la penultimul vers.
pentru textul : aşteptarea după Simion dedar poemul mi-a plăcut! am să revin să îl mai citesc, doar așa, de drag!
Un poem desăvârșit. Nu am găsit nici o fisură, e echilibrat pe toate registrele de trăire perceptibile sau în subtil, e bine prelucrat tehnic, îi oferă cititorului posibilitatea de a gândi, a simți și a se lăsa reveriei. Cel mai mult am rezonat cu ultima strofă. Apreciez și cum ai modelat timpurile de astă dată, în acord cu adâncurile sau înalturile redate. Felicitări, Vladimir, este - din tot ce am citit de atâta vreme la tine (și am citit tot) - unul dintre cele mai bune poeme, dacă nu cel mai bun. Aș îndrăzni să te rog să îl incluzi într-un volum rar.
pentru textul : apostasia denu inteleg. textele n-au aparut nicaieri in alta parte, nici pina acum
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" dePagini