...tonul elegiac îmi place pentru că e "naturelul" meu. cineva care să cânte în locul tău prefigurează o "dedublare", termen eclipsat firește de limbajul actual, între jovialitate și amărăciune. deosebit și plăcut pasajul: dansam în jurul ei ca să alung de sub piele frigul atent, cu gânduri bune, paul
Acest text va fi citit de mulți cu stângăcie ori privit cu scepticism. Păcat. Va trece astfel neobservat, căci nu va atrage rapacitatea căutătorilor de senzațional și nici mecantilismul prozelițior culturali de tarabă. Dar, ce avem aici este embrionul unui manifest literar. Acesta poate trăi ori muri. Și astfel, viață ori moartea lui va purta chipul nostru.
imi vine in minte o intrebare copilaroasa: creierele astea or cunoaste in aceeasi masura toate programele partii stangi si partii drepte? or fi unele care nu stiu sa se autofolseasca?
inca una: dar programele astea au aceeasi complexitate?
Paul,
Noi nu ne contrazicem, ci doar adăugăm nuanţe. Uite, eu înţeleg prin "literatura adevărată" textele care pot vorbi, cum ar zice Ion Barbu, "peste mode şi timp". În acest sens, mă tem că literatura de azi, care pare nouă-nouţă, se va contextualiza mult mai rapid decât literatura veacurilor trecute. Spun asta deşi sunt şi eu un autor de azi. Altminteri, sunt de acord cu tot ce spui.
În al doilea rând, dacă vei avea interesul să accesezi eseul meu despre Labiş, vei vedea că eu sunt (deşi într-un mod nuanţat) mai drastic decât tine (dar şi decât diverşi critici, inclusiv E. Simion sau Manolescu ori Mihai Cimpoi - basarabenii încă apreciază ceea ce noi privim cu rezervă) cu Labiş. Inclusiv cu poemul său cel mai cunoscut, la care ne tot referim aici.
... chestiunea publicaţiilor pe hârtie, plus a puzderiei de alte lucruri virtuale, e aşa că toate sunt parcă făcute după acelaşi calapod. Nu e neapărat constelaţia aia mai prostă decât România Literară, de exemplu. Adevărata problemă venind din totala lipsă de criterii valorice - respectiva lipsă de criterii însemnând un puternic efect al 'jdămiilor de instituşii aşazis culturale subvenţionate de la Stat. Mafii consolidându-se la nivelul fiecărei instituţii, unde interesul principal este acela de a se vâna banul, automat că vine impus drept justificări ale parazitismului, tot felul de mărunţişuri (mai ales că în paralel s-a dezvoltat şi o largă clasă de aşazişi critici - răstălmăcitori, de fapt, exemple: Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, Ţenea...) Ridicolul unic României este că tot analfabetul se declară, vine prezentat ca promotor cultural. Sau, pe de altă parte, inşi cu sforăitoare titulaturi ţin neapărat să se amestece şi în artă, neînţelegându-se că nu există şi nu poate exista Universitate care să facă artişti din acei ce nu sunt născuţi pentru a fi artişti.
Citind, de exemplu, nişte chinuite scriituri ale lui Ţenea, orice om cu scaun la cap şi-ar da seama că omul acesta e în plop cu poezia. Şi, totuşi, insul vine să-şi dea cu părerea când vine vorba de poezie. Şi cauză a cu totul alte chestiuni, decât acelea specifice unuia în măsură să vorbească despre poezie, iată, vorbele lui Ţenea, cum şi ale lui Manolescu, Ştefănescu şi încă ale altora (foarte mulţi, din păcate) sunt luate ca şi litere de lege (astfel criteriile valorice se duc în inflaţie).
Nu as putea spune ca nu recunosc universul poetic al lui Vladimir, acum parca mai incarcat decat oricand de simboluri, aparitii aproape imposibil de imaginat si o anume greutate a respiratiei... Cred ca ultima impresie o asociez unei incaperi cu prea mult parfum... Imi place faptul ca nu te dezici: poeziile tale, chiar daca au acest aer aproape ireal, au toate o poveste care se cere descoperita.
Ei bine, trebuie să-i mulțumesc lui Andu pentru semnalarea acestei poezii, în ultimul timp nu am prea avut timp să citesc tot ce se postează. Nici nu știu, nu pot spune că l-am regăsit pe Emilian Pal, nici nu pot spune cu certitudine că el a început să îl găsească pe următorul, inevitabilul, Emilian Pal. Știu doar că este o maturizare a scrisului, o oarecare sfiiciune a spunerii, nu pentru că autorul nu știe ce vrea să spună, ci parcă pentru că se întreabă dacă mai este nevoie să mai spună ceva; un balans de atmosferă cum rareori ai ocazia să găsești într-un jazz bar mic, unde nimerești din greșeală într-o seară ploioasă, și ești singurul care nu cunoaște pe nimeni de-acolo. Aproape nu-mi vine să cred ce ai creat tu aici. Sper să ții bine de drumul acesta.
Mi-am zis cand am citit primele texte ale Ioanei ca am gasit o constiinta hermafrodita care nu pune pret pe detalii decat in masura in care acestea au muchii potrivite pentru a se aranja in coerenta cu imaginea din mintea ei... de fapt tentatia cea mai mare a unui poet este aceea de a se instraina de sine si a crea din placerea jocului... cred ca grigore e de vina... el face semne, produce inceputuri si de aici realitati.
cailean, am scris textul azi-noapte fara astfel de ganduri. ma bucura continua ta atentie asupra textelor mele. fireste ca astept si critici. chiar acum :) ela, identitatea se construieste si prin atingeri. palmuierea ingerului e un fel de dragoste democratica, fata de prezenta aceluia care te oglindeste mai inalt decat esti. cat despre promisiune, conteaza, intai, intentia si atentia. propunerea voastra in privinta carti ma maguleste.... cu siguranta si altii vor avea ceva de spus aici. "no more angels"...ce e? Imparateasa, remarci binevenite. multumesc si eu pentru lectura si concluziile tale. multumesc si celorlalti
aud Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi chei,scrâşnete
punând lacăt gurii ce ascunde dialogări dintre femei
şi şerpi cu clopoţei, dulce delir al unor patimi
muribunde.
Cancanuri la parter, manele, cocote şi peşti.Bravează
clica de poltroni, pentru bani mecena se prostituează...
Mă-nfiază, tu, stea singuratică, pe munte lucid, să-mi curmi zilele
cu o rază.
sub tăiş, Luna, o lira ce păleşte anarhic, printre alcoolici şi satrapi benchetuind
pe-un piedestal.un înger priveghează lupeşte, Îmi scrutează lacrimile cu ochiul treziei
chirurgical.
pe o arteră sângerând,prădătorul a căzut în ghearele nimfei
melancolia escortează pe Marele înfrânt
făclie prin labirintul de zăpadă...
Privind spre eclipsă, costeliv sihastrul aude carne
fremătând sub sori cu pete, simte-năuntru un deşert cum
îl devorează cu sete.
Ghilotinează-i, Doamne, strigătele de pe eşafodul Lunii,
să-şi audă geamătul rostogolindu-se în gol,
pe treptele înalte ale rugăciunii.
Dezleagă-i zilele, Bunule domn,în noaptea celor bolnavi
de nesomn.
________________________________________
multumesc de semn si apreciere, cami. ai dreptate in ceea ce priveste tema celei de/a doua strofe. cand am abordat/o nu am gandit cat de veche este, dar cred ca o tema trebuie reluata in toate felurile posibile pana dincolo de epuizarea ei. oricum ma voi mai gandi. multumesc iara si te astept mereu constructiv si bucuros.
Cezar, citindu-ţi şi ultimul text trimis, m-am îngrozit! Ai asasinat limba română! Cred ca e musai să cauţi pe cineva care să-ţi corecteze textele îninte de postare, dacă singur nu poţi. Te-aş mai ruga să te limitezi la a posta un text pe zi. E în beneficiul tuturor.
e un haiku interesant caruia nu ii pot reprosa din punct de vedere nimic. aceasta asociere intre apusul de soare si ploaia de lacuste imi da insa de gindit. poate pentru ca asociez lacustele cu o distrugere iremediabila... inca un mic sfat/propunere, daca vrei sa postezi doua poezii pe zi mai ales cu scopul de a auzi/vedea opiniile celorlalti, incearca o variatie, adica o poezie tip haiku si o alta de alt gen (de ce nu? in vers alexandrin, sa spunem) pentru a arata nu numai potentialul tau creativ cit si dorinta de a fi perceput de cititori la maxim.
Este deja 1 iunie în România. La &%^#&^~$@^^%$(^$@%!#&&^$^$(&*!!~! și La mulți ani! :)) Cât despre text, "turistul" nu se potrivește cu celelalte cuvinte.
Ce ritm e ăsta, Ioana? De hip-hop? Simpatic cântec! O să vin și la o poezie, deocamdată am nimerit aici și cânt: "visul nu este realitate", prinde bine!
mi-a placut fiindca are un mesaj puternic si este evidenta starea de revolta inca din tilu. acesta din urma mi s-a parut nepotrivit inainte de a citi poezia, dar am observat ca autorul isi doreste sa insiste asupra lui. alege sa "loveasca" in cititor inca de la inceput, nelasandu-i timp pentru nimic, cuvintele vin unele dupa altele, creand imagini si stari din ce in ce mai clare si mai cu sens. "nu despre dragoste", o negatie atat de abrupta, vorbeste de fapt despre o prezenta pe care o vrea indepartata. cred totusi ca utilizezi de prea multe ori cuvantul "urasc". toata atentia se indreapta asupra lui si permite mai putin concentrarea pe celelalte imagini.
și eu am crescut printre blocuri. de fapt nici nu văd ce are asta cu ceea ce discutam. Asta doar în cazul în care nu îți dorești neaparat să aberezi pe toate registrele posibile, de la auto-victimizare pînă la răstălmaciri și minciuni sfruntate (de unde și pînă unde ai mai scos-o și pe asta cu Steve Jobs?)
Eu mi-am irosit timpul și am avut răbdare să îți răspund la fiecare problemă ridicată de tine așa cum am crezut că este răspunsul cel mai corect. Tu ai ales să împroști cu noroi și să ataci la persoană, fie fostul pen-name, sau alte lucruri despre mine. Nu pot să spun decît că mă bucur că nu ți-am închis contul pe Hermeneia și ai avut posibilitatea să îți dai arama pe față. Cu toată urîțenia aferentă. Dar se pare că ăsta este un lucru care nu te mai afectează. Închei cum am început, și eu am crescut la bloc și nu mi-e rușine de asta și nu disprețuiesc pe nimeni pentru originea lui. În cazul tău nu cred că originea este problema, ci ce a urmat după aceea.
p.s. - a-ți șterge textele în felul acesta este o vandalizare a contului și o lipsă de respect pentru cititorii tăi în primul rînd, nu pentru Hermeneia.
Urmele evanescenței sunt urmele umbrelor noastre ca un implacabil epifenomen... Ce creăm, aruncăm peste umar, iar peste toate rămâne amintirea pentru a "săpa adânci dureri / în asfalt", fiindcă "nihil nove sub sole" parcă intenționat ne vrea reduși la un monism teluric...
Mulţumim! Am citit astă noapte si a fost ca un colind soptit. Exceptional îndemnul din final...de fapt, Pruncul s-a făcut sărac pentru ca noi să ne îmbogăţim de Cer.
Crăciun luminos si plin de bucurii!
Plăcută imaginea ”dimineților sentinelă”. Însă sferele semantice nu-mi par întotdeauna sfere, suferă pe alocuri, cam prea marcată de prețiozitate, și, culmea, ultima strofă îmi pare tocmai teatrală.
Îmi cer scuze, dar nu mi-am dat seama de ceea ce înseamnă "padding", nici după ce am citit explicaţiile găsite pe undeva: "proprietăţi care definesc spaţiul dintre marginea elementului şi conţinutul acestuia". Doar pot bănui la ce se referă, nu trebuie să fie mare filozofie, dar tot nu ştiu cum se operează cu aşa ceva. Mai precis: nu-mi dau seama ce era rău înainte şi ce e bine acum.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...tonul elegiac îmi place pentru că e "naturelul" meu. cineva care să cânte în locul tău prefigurează o "dedublare", termen eclipsat firește de limbajul actual, între jovialitate și amărăciune. deosebit și plăcut pasajul: dansam în jurul ei ca să alung de sub piele frigul atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : cineva cânta în locul meu deAcest text va fi citit de mulți cu stângăcie ori privit cu scepticism. Păcat. Va trece astfel neobservat, căci nu va atrage rapacitatea căutătorilor de senzațional și nici mecantilismul prozelițior culturali de tarabă. Dar, ce avem aici este embrionul unui manifest literar. Acesta poate trăi ori muri. Și astfel, viață ori moartea lui va purta chipul nostru.
pentru textul : Scriitura-chihlimbar deimi vine in minte o intrebare copilaroasa: creierele astea or cunoaste in aceeasi masura toate programele partii stangi si partii drepte? or fi unele care nu stiu sa se autofolseasca?
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural deinca una: dar programele astea au aceeasi complexitate?
Paul,
pentru textul : domnule Labiș deNoi nu ne contrazicem, ci doar adăugăm nuanţe. Uite, eu înţeleg prin "literatura adevărată" textele care pot vorbi, cum ar zice Ion Barbu, "peste mode şi timp". În acest sens, mă tem că literatura de azi, care pare nouă-nouţă, se va contextualiza mult mai rapid decât literatura veacurilor trecute. Spun asta deşi sunt şi eu un autor de azi. Altminteri, sunt de acord cu tot ce spui.
În al doilea rând, dacă vei avea interesul să accesezi eseul meu despre Labiş, vei vedea că eu sunt (deşi într-un mod nuanţat) mai drastic decât tine (dar şi decât diverşi critici, inclusiv E. Simion sau Manolescu ori Mihai Cimpoi - basarabenii încă apreciază ceea ce noi privim cu rezervă) cu Labiş. Inclusiv cu poemul său cel mai cunoscut, la care ne tot referim aici.
Frumoasă și generoasă idee ai avut, Vlad! Mulțumim!
pentru textul : revelion H deMă tot uit la „șampania” albastră și mă bucur că are și semne de punctuație :)
... chestiunea publicaţiilor pe hârtie, plus a puzderiei de alte lucruri virtuale, e aşa că toate sunt parcă făcute după acelaşi calapod. Nu e neapărat constelaţia aia mai prostă decât România Literară, de exemplu. Adevărata problemă venind din totala lipsă de criterii valorice - respectiva lipsă de criterii însemnând un puternic efect al 'jdămiilor de instituşii aşazis culturale subvenţionate de la Stat. Mafii consolidându-se la nivelul fiecărei instituţii, unde interesul principal este acela de a se vâna banul, automat că vine impus drept justificări ale parazitismului, tot felul de mărunţişuri (mai ales că în paralel s-a dezvoltat şi o largă clasă de aşazişi critici - răstălmăcitori, de fapt, exemple: Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, Ţenea...) Ridicolul unic României este că tot analfabetul se declară, vine prezentat ca promotor cultural. Sau, pe de altă parte, inşi cu sforăitoare titulaturi ţin neapărat să se amestece şi în artă, neînţelegându-se că nu există şi nu poate exista Universitate care să facă artişti din acei ce nu sunt născuţi pentru a fi artişti.
pentru textul : Stupidităţi...aniversare deCitind, de exemplu, nişte chinuite scriituri ale lui Ţenea, orice om cu scaun la cap şi-ar da seama că omul acesta e în plop cu poezia. Şi, totuşi, insul vine să-şi dea cu părerea când vine vorba de poezie. Şi cauză a cu totul alte chestiuni, decât acelea specifice unuia în măsură să vorbească despre poezie, iată, vorbele lui Ţenea, cum şi ale lui Manolescu, Ştefănescu şi încă ale altora (foarte mulţi, din păcate) sunt luate ca şi litere de lege (astfel criteriile valorice se duc în inflaţie).
comentatorii nu sint aici din vigilenta, ci numai din prietenie, si asta te rog sa intelegi. va admir si sint alaturi de voi.
pentru textul : Fotografii cu oameni mici deNu as putea spune ca nu recunosc universul poetic al lui Vladimir, acum parca mai incarcat decat oricand de simboluri, aparitii aproape imposibil de imaginat si o anume greutate a respiratiei... Cred ca ultima impresie o asociez unei incaperi cu prea mult parfum... Imi place faptul ca nu te dezici: poeziile tale, chiar daca au acest aer aproape ireal, au toate o poveste care se cere descoperita.
pentru textul : Cele patru feluri de a privi ale ochiului de bronz deși bucură. echilbru între ton și mesaj. final cu suspensie, plăcut ca și...
pentru textul : a.m. dedesigur, titlul.
felicitări, mi-ai făcut ziua a.m. plăcută!
Ei bine, trebuie să-i mulțumesc lui Andu pentru semnalarea acestei poezii, în ultimul timp nu am prea avut timp să citesc tot ce se postează. Nici nu știu, nu pot spune că l-am regăsit pe Emilian Pal, nici nu pot spune cu certitudine că el a început să îl găsească pe următorul, inevitabilul, Emilian Pal. Știu doar că este o maturizare a scrisului, o oarecare sfiiciune a spunerii, nu pentru că autorul nu știe ce vrea să spună, ci parcă pentru că se întreabă dacă mai este nevoie să mai spună ceva; un balans de atmosferă cum rareori ai ocazia să găsești într-un jazz bar mic, unde nimerești din greșeală într-o seară ploioasă, și ești singurul care nu cunoaște pe nimeni de-acolo. Aproape nu-mi vine să cred ce ai creat tu aici. Sper să ții bine de drumul acesta.
pentru textul : turtle blues deSună bine D'Annunzio în traducerea ta și-mi place cum ai găsit acel ”soarele scade” pentru ”il sol declina”. Și că ai zis ”aripei”.
Cred că d'Annunzio e cu doi n.
pentru textul : Il vento scrive (Gabriele D'Annunzio) deMi-am zis cand am citit primele texte ale Ioanei ca am gasit o constiinta hermafrodita care nu pune pret pe detalii decat in masura in care acestea au muchii potrivite pentru a se aranja in coerenta cu imaginea din mintea ei... de fapt tentatia cea mai mare a unui poet este aceea de a se instraina de sine si a crea din placerea jocului... cred ca grigore e de vina... el face semne, produce inceputuri si de aici realitati.
pentru textul : ferpar deChiar, cine-o fi? Am corectat.
pentru textul : Har şi talent decailean, am scris textul azi-noapte fara astfel de ganduri. ma bucura continua ta atentie asupra textelor mele. fireste ca astept si critici. chiar acum :) ela, identitatea se construieste si prin atingeri. palmuierea ingerului e un fel de dragoste democratica, fata de prezenta aceluia care te oglindeste mai inalt decat esti. cat despre promisiune, conteaza, intai, intentia si atentia. propunerea voastra in privinta carti ma maguleste.... cu siguranta si altii vor avea ceva de spus aici. "no more angels"...ce e? Imparateasa, remarci binevenite. multumesc si eu pentru lectura si concluziile tale. multumesc si celorlalti
pentru textul : cheile deaud Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi chei,scrâşnete
punând lacăt gurii ce ascunde dialogări dintre femei
şi şerpi cu clopoţei, dulce delir al unor patimi
muribunde.
Cancanuri la parter, manele, cocote şi peşti.Bravează
clica de poltroni, pentru bani mecena se prostituează...
Mă-nfiază, tu, stea singuratică, pe munte lucid, să-mi curmi zilele
cu o rază.
sub tăiş, Luna, o lira ce păleşte anarhic, printre alcoolici şi satrapi benchetuind
pe-un piedestal.un înger priveghează lupeşte, Îmi scrutează lacrimile cu ochiul treziei
chirurgical.
pe o arteră sângerând,prădătorul a căzut în ghearele nimfei
melancolia escortează pe Marele înfrânt
făclie prin labirintul de zăpadă...
Privind spre eclipsă, costeliv sihastrul aude carne
fremătând sub sori cu pete, simte-năuntru un deşert cum
îl devorează cu sete.
Ghilotinează-i, Doamne, strigătele de pe eşafodul Lunii,
să-şi audă geamătul rostogolindu-se în gol,
pe treptele înalte ale rugăciunii.
Dezleagă-i zilele, Bunule domn,în noaptea celor bolnavi
de nesomn.
________________________________________
eu asa am vazut poemul tau
pentru textul : Deşertul indigo demultumesc de semn si apreciere, cami. ai dreptate in ceea ce priveste tema celei de/a doua strofe. cand am abordat/o nu am gandit cat de veche este, dar cred ca o tema trebuie reluata in toate felurile posibile pana dincolo de epuizarea ei. oricum ma voi mai gandi. multumesc iara si te astept mereu constructiv si bucuros.
pentru textul : Balada ochilor tăi deE un text bun, sa stii. Nu mai dau penita, ca iar se oftica Andu.
pentru textul : Honestly deîmi cer iertare, voiam să sugerez schimbarea titlului. încercam cu delicateţe, încă nu am învăţat să o spun altfel.
pentru textul : fruct deCezar, citindu-ţi şi ultimul text trimis, m-am îngrozit! Ai asasinat limba română! Cred ca e musai să cauţi pe cineva care să-ţi corecteze textele îninte de postare, dacă singur nu poţi. Te-aş mai ruga să te limitezi la a posta un text pe zi. E în beneficiul tuturor.
pentru textul : în zori dee un haiku interesant caruia nu ii pot reprosa din punct de vedere nimic. aceasta asociere intre apusul de soare si ploaia de lacuste imi da insa de gindit. poate pentru ca asociez lacustele cu o distrugere iremediabila... inca un mic sfat/propunere, daca vrei sa postezi doua poezii pe zi mai ales cu scopul de a auzi/vedea opiniile celorlalti, incearca o variatie, adica o poezie tip haiku si o alta de alt gen (de ce nu? in vers alexandrin, sa spunem) pentru a arata nu numai potentialul tau creativ cit si dorinta de a fi perceput de cititori la maxim.
pentru textul : Haiku deEste deja 1 iunie în România. La &%^#&^~$@^^%$(^$@%!#&&^$^$(&*!!~! și La mulți ani! :)) Cât despre text, "turistul" nu se potrivește cu celelalte cuvinte.
pentru textul : &%^$&$! deCe ritm e ăsta, Ioana? De hip-hop? Simpatic cântec! O să vin și la o poezie, deocamdată am nimerit aici și cânt: "visul nu este realitate", prinde bine!
pentru textul : trăiesc periculos demi-a placut fiindca are un mesaj puternic si este evidenta starea de revolta inca din tilu. acesta din urma mi s-a parut nepotrivit inainte de a citi poezia, dar am observat ca autorul isi doreste sa insiste asupra lui. alege sa "loveasca" in cititor inca de la inceput, nelasandu-i timp pentru nimic, cuvintele vin unele dupa altele, creand imagini si stari din ce in ce mai clare si mai cu sens. "nu despre dragoste", o negatie atat de abrupta, vorbeste de fapt despre o prezenta pe care o vrea indepartata. cred totusi ca utilizezi de prea multe ori cuvantul "urasc". toata atentia se indreapta asupra lui si permite mai putin concentrarea pe celelalte imagini.
pentru textul : urăsc deși eu am crescut printre blocuri. de fapt nici nu văd ce are asta cu ceea ce discutam. Asta doar în cazul în care nu îți dorești neaparat să aberezi pe toate registrele posibile, de la auto-victimizare pînă la răstălmaciri și minciuni sfruntate (de unde și pînă unde ai mai scos-o și pe asta cu Steve Jobs?)
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deEu mi-am irosit timpul și am avut răbdare să îți răspund la fiecare problemă ridicată de tine așa cum am crezut că este răspunsul cel mai corect. Tu ai ales să împroști cu noroi și să ataci la persoană, fie fostul pen-name, sau alte lucruri despre mine. Nu pot să spun decît că mă bucur că nu ți-am închis contul pe Hermeneia și ai avut posibilitatea să îți dai arama pe față. Cu toată urîțenia aferentă. Dar se pare că ăsta este un lucru care nu te mai afectează. Închei cum am început, și eu am crescut la bloc și nu mi-e rușine de asta și nu disprețuiesc pe nimeni pentru originea lui. În cazul tău nu cred că originea este problema, ci ce a urmat după aceea.
p.s. - a-ți șterge textele în felul acesta este o vandalizare a contului și o lipsă de respect pentru cititorii tăi în primul rînd, nu pentru Hermeneia.
tejnică - tehnică
pentru textul : Sergent K, raportez! deUrmele evanescenței sunt urmele umbrelor noastre ca un implacabil epifenomen... Ce creăm, aruncăm peste umar, iar peste toate rămâne amintirea pentru a "săpa adânci dureri / în asfalt", fiindcă "nihil nove sub sole" parcă intenționat ne vrea reduși la un monism teluric...
pentru textul : Ca ieri deMulţumim! Am citit astă noapte si a fost ca un colind soptit. Exceptional îndemnul din final...de fapt, Pruncul s-a făcut sărac pentru ca noi să ne îmbogăţim de Cer.
Crăciun luminos si plin de bucurii!
Un colind foarte drag mie:
pentru textul : crăciun fericit - 2011 dehttp://www.youtube.com/watch?v=qedoxGdmXuo pentru voi, cu mare drag!
nu mai e nimic pe la tecuci
pentru textul : temă pentru acasă decu multa placere am citit
Plăcută imaginea ”dimineților sentinelă”. Însă sferele semantice nu-mi par întotdeauna sfere, suferă pe alocuri, cam prea marcată de prețiozitate, și, culmea, ultima strofă îmi pare tocmai teatrală.
pentru textul : Deznodăminte deAmuzant? Exotic. Sper să iasă bine.
Îmi cer scuze, dar nu mi-am dat seama de ceea ce înseamnă "padding", nici după ce am citit explicaţiile găsite pe undeva: "proprietăţi care definesc spaţiul dintre marginea elementului şi conţinutul acestuia". Doar pot bănui la ce se referă, nu trebuie să fie mare filozofie, dar tot nu ştiu cum se operează cu aşa ceva. Mai precis: nu-mi dau seama ce era rău înainte şi ce e bine acum.
pentru textul : Zilele cubaneze la Sibiu dePagini