Evident, Adriana, locul central îl ocupă „Ceasul”. Povestea începe cu un „defender”, denumire introdusă de filosofia analitică americană: un obstacol insinuat când nu te aştepţi şi te împiedică să mai gândeşti corect; de exemplu un virus apărut de niciunde pe calculatorul tău, de care te prinzi prea târziu, atunci când nu mai poţi face nimic. Dar şi mai interesant: să presupunem că, într-o bună zi, când te plimbi pe lângă faimosul „Big Ben” londonez ridici privirea şi observi că nu mai puţinul celebru ceas arată ora 12 şi 15. A doua zi, plimbându-te prin aceleaşi locuri, ridici iar privirea şi vezi aceeaşi oră. Deşi, pe moment, eşti intrigat de coincidenţă (ceasul tău îl uitaseşi acasă, nu ai cum să verifici) îţi spui că se pot întâmpla lucruri şi mai ciudate. În realitate ieri (sau azi-noapte) ceasul se oprise rămânând înţepenit la ora cu pricina.
În acest caz să fie chiar un „defender”? Aici intervine Guenon, mult iubitul tău Guenon: „Din punctul de vedere care leagă simbolismul lui Ianus de timp, trebuie făcută o remarcă foarte importantă: între trecutul care nu mai este şi viitorul care nu este încă, adevărata faţă a lui Ianus […] nu e, după cum se spune, nici una, nici cealaltă dintre cele care se pot vedea. Într-adevăr, această a treia faţă este invizibilă, pentru că [aici este vorba de o] clipă insesizabilă; dar atunci când ne ridicăm deasupra condiţiilor acestei manifestări tranzitorii şi contingente, […] vedem adevărata realitate”. Interesant, şi cu asta închei, este că celebrul ceas din Londra are…patru feţe ceea ce chiar ar trebui să ne dea de gândit!
În versul: "dumnezeu mi-a străpuns urechea cu o sulă" poți evita ligamentul "urechea_cu" prin inversarea locului unor cuvinte - "dumnezeu mi-a străpuns cu o sulă urechea" sau " dumnezeu cu o sulă mi-a străpuns urechea". Am remarcat versul "le iei pe toate le răsucești în tine" pe care l-aș vedea cumva ca final. Despre poză - am o reținere.
o poezie ca un cântec. un cântec plin de regrete, duioşie, aduceri-aminte, toate fac ca versurile să respire. imagini frumoase, cu sevă poetică:
"e vară a fost ce iubire
amiezile cât de blând ne-nveleau
şi cum atârna asfinţitul în agrafele ploilor
ca o bretea lăsată
uşor
pe un braţ arămiu de femeie"
tristeţea uneori indicibilă a acestor versuri aduncă tristeţi uitate şi te face să reciteşti versuri care merită cu siguranţă 15 peniţe. deocamdată una.
explicatie intarziata drept sa spun cuvintele imi ies cu clestele in cazul de fata. de ce mi-a plaut foarte tare? cuvintele curg fara hopuri si lectura se face cu rasuflarea taiata. e ca si cand ai privi pe gaura cheii, pentru cateva secunde un univers care iti e strain dar care te fascineaza. "iubita lui" e tot si nimic, mica zeitate, fata morgana, copil, caldura, tandrete si toate celelalte lucruri pe care ne-am obisnuit poate sa le asociem cu femeia. suna a cliseu ce spun dar felul in care a spus-o el n-are nici o legatura cu asa ceva. totul e dozat perfect as zice, imaginile curg pe retina in fractiuni de secunda, nu ai timp sa le procesezi pana la saturatie. cumva ca in filmele de hitchcock, in care esentialul e lasat imaginatiei. fascinanta atmosfera. acum ca am explicat, pot da si o penita. a avut acelasi impact de mica bomba nucleara si la a doua lectura.
amice tinerel și impulsiv, te rog să-ți menții exploziile de personalitate în limitele bunului simț. dacă nu știi ce-i ăla, du-te și învăța-l...și întoarce-te după. eventual, cu un text de calitate.
da. am ajuns și eu la concluzia asta că românii (n-am spus „noi românii” ca să nu îi supăr pe cei mai români decît mine), deci românii sînt în general atrași către balustrada emoțională a realității. ei „trăiesc” ceea ce privesc și „privesc” ceea ce trăiesc. la urma urmei probabil schimbările tehnologice sau sociale nu ne sînt decît haine în această perpetuă tragicomedie
parerea mea... mai mult sau mai putin estetica Si sper sa nu se supere maestrul Vlad. Mie nu imi place si nu neaparat din cauza rosului, care e ok la urma urmei. Mi se pare prea pestrit ca tipuri de fonturi. Fontul negru cu numele editurilor abia se vede la mine. Chiar si nota aia cu in memoriam ... abia se vede. Apoi "chestiile alea cu pin"... (ca nu stiu cum sa le numesc) alea pe care scrie Poezie si Roman. Nu le inteleg rostul... estetic. Mi se par cam tiganoase. Nu ca as avea eu ceva cu tiganii dar nu le apreciez estetica in mod deosebit. Imi par ca niste umpluturi neelegante in plus. .. am spus ca sint umpluturi?...!.. Apoi... un fluture aiurea acolo. Cind pe sirma e o tipa cu umbrela. Adica umbrela=ploaie=noiembrie. Mai merge. Dar fluturele in noeimbrie e chiar aiurea. Mai ales ca e decembrie. Infantil. Parca e ideea unei fetite de 13 ani care orice face tot printese deseneaza. Asa si cu fluturele asta pe care parca l-am mai vazut undeva. Si apoi este U-ul. UUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU-ul acela Maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaare. De parca e e Universitatea Craiova. Sau Uniter. Sau magazinul Unirea. Sau UTA Arad. Sau UMGB. U asa mare vine de la Universitate in general. Si apoi aici e ..... in mijlocul cuvintului. Pe bune ca e absolut aiurea. Si apoi IASI jos scris cu..... rosu!!! Din nou o culoare care nu mai apare in fonturi. Afisul are destula inconscventa artistica dupa parera mea. Dar speram la mai bine, pe viitor.
Boba. "Am fi avut mai multe de vorbit pe marginea lui." Si nu despre "valoarea" ci despre... ei, despre, despre...
Dar am fi avut de vorbit atunci cand a fost scris. Nu acum. Si daca altii n-o fac, am sa incerc sa scriu eu niste texte referitoare la poeti (si prozatori) de azi care merita sa fie discutati iar cei care ar trebui s-o faca, nu o fac. Si voi incepe cu Dorin Cozan. Dar nu stiu cand. Ca si pe mine vremea asta m-a pus pe butuci.
m am simtit ca pestele in voloc. intai am crezut ca e un text adolescentin, apoi mi s a parut o parodie cu unele tușe si comparatii bune, apoi iar mi s a parut ca ma insel... la final, nu am gasit limanul. cred ca ar tb adaugat ceva. apoi sunt cateva greseli de tastare. cred ca as insista mai mult pe latura comica a textului si as renunta la unele exprimari "tineresti", chiar pasaje. chiar ma intrebam ieri ce varsta ai, de parca asta ar conta pt niste genii in iarba...
tu si geanta ta plina cu apa, asezata intr-o geanta plina cu apa, transformarea intr-un calut speriat, pe buna dreptate, pana la coborare, pana la nu conteaza unde, oricum nu este capat in lumea aia fara granite! da, poezia asta mi se poezie! apoi titlul
esti rau Bobadil si stii de ce? nu pentru ca mi-ai spus parerea ta despre text "asa de la obraz", doar de asta postez sa mi se spuna parerea despre texte... esti rau pentru ca-ti permiti sa interpretezi "dupa ureche", lucruri de care habar nu ai, ma refer la faptul ca am domiciliul momentan in Spania... iar pentru cultura ta generala iti spun si nu-mi spune ca nu te intereseaza pentru ca nu te cred, din moment ce iti permiti sa cataloghezi lumea ... ca nu sunt la cules de capsuni, imi pare rau ca doar atat stii tu despre strainatate... vad ca esti sigur ca ceea ce scrii tu e poezie... asta este, unii suntem poeti, altii doar oameni care scriu ... sa-ti ajute Dumnezeu sa ajungi departe, m-as bucura ... pacat doar ca talentului tau literar, ii lipsesc celelalte calitati...
1. Imi cer scuze daca a sunat "acid" ceea ce am zis. 2. Din raspunsurile tale, ca de-acolo a si pornit, am remarcat ca defapt tu esti cea acida. Vezi primul comentariu pe care ti l-am facut pe site legat de banalitatea acelui text... si uita-te la raspunsul tau. Care dintre noi doi a fost acid ? 3. Nimeni de pe site nu are nimic personal cu tine, doar ca... scrii foarte slab si nu vrei sa faci nimic in sensul asta. Textele tale depasesc foarte rar un nivel de clasa a cincia (cu parere de rau). 4. Aciditatea poate aparea si din mandria prosteasca, umana de genul "cum sa-mi dea mie lectii o persoana care scrie...asa" 5. Sa oprim aceasta conversatie aici ca este site literar si nu forum. Imi cer scuze persoanelor care vor fi deranjate de acest schimb de replici din subsolul acestui text. In cazul in care este necesar, cer unui editor sa stearga comentariile din subsol. Multumesc ! Ialin
Ela, mie nu că "mi se pare" greu lizibilă, chiar este. Mai precis, sunt cuvinte pe care, oricât m-aș chinui, nu le deslușesc. Acum, dacă ai reuși să faci în așa fel încât să pară șterse anumite cuvinte, să creezi, cu alte cuvinte, ilizibilul în așa fel încât să pară timpul, anotimpurile cele care le-au șters... ar fi altceva. Voi reveni, dacă gaăsești o soluție, pentru că întrevăd ceva ce mi-a plăcut (la propriu "întrevăd" :-)) Călin, mă gândeam că numai citind-o pe Linea, și ai înțeles că nu este genul care să aibă nevoie de așa ceva. Să îi respectăm decizia. Aș dori să nu aglomerăm subsolul textului Elei cu comentarii care nu au legătură cu ceea ce a scris ea.
NU, pentru că sunt aceste imagini chinuite, facile, inexpresive:"la jumătatea
fiecărui gând" , "iubiri
mioape", "menghina
nopţii", "vitraliile timpului".
Mai bine simplu, fără zorzoane, dacă nu-s expresive...originale
Te rog să reîncadrezi la secțiunea „Artă”, subsecțiunea „video & cinema”.
Se recomandă ca și în video-poeme să se utilizeze diacriticile.
Întrebare: tu ești autorul acestui material? În caz contrar, lucrurile se schimbă. Te rog să recitești cu atenție Regulamentul Hermeneia.
Ioana, nu te retrage inca. nu am avut timp sa iti citesc toate poeziile. am fost ocupata. plus concertul lui Johnny Hollyday de la Bercy... nu pune la suflet. mergi mai departe.
multumesc ion pascal vlad pentru comentariu, aplecarea peste text si efortul rescrierii. chiar le-am citit pe amindoua una dupa alta ca sa simt. diferenta. sau diferentele. recunosc ca exista lucruri in textul meu care trebuiesc cizelate. de acord si cu acel vers pe care il voi taia. e fascinant sa vezi "cum" (in intelesul functional si nu in intelesul de "că") citesc altii.
Da, asa este, Virgil. Nu e un poem propriu-zis, ci mai degraba niste ganduri asternute repede, la sfarsitul unei zile, cand mi-am dat seama ca nimeni, pe niciun site de literatura, nu scrisese despre ASTA. Apoi m-am gandit ca lumea are treaba... Multumesc pentru ca ai lasat semn aici.
pai nu mai stiu ce sa mai zic atunci. am o propunere. nu mai scriu nici un comentariu si nu mai raspund nici la unul, decit in situatii exceptionale, extrem de rar. e bine asa. astept un raspuns general, adica din partea consiliului editorial al hermeneiei. nu imi mai cer scuze, daca n-are rost. ce acelasi respect ca si ultima data, ec
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Evident, Adriana, locul central îl ocupă „Ceasul”. Povestea începe cu un „defender”, denumire introdusă de filosofia analitică americană: un obstacol insinuat când nu te aştepţi şi te împiedică să mai gândeşti corect; de exemplu un virus apărut de niciunde pe calculatorul tău, de care te prinzi prea târziu, atunci când nu mai poţi face nimic. Dar şi mai interesant: să presupunem că, într-o bună zi, când te plimbi pe lângă faimosul „Big Ben” londonez ridici privirea şi observi că nu mai puţinul celebru ceas arată ora 12 şi 15. A doua zi, plimbându-te prin aceleaşi locuri, ridici iar privirea şi vezi aceeaşi oră. Deşi, pe moment, eşti intrigat de coincidenţă (ceasul tău îl uitaseşi acasă, nu ai cum să verifici) îţi spui că se pot întâmpla lucruri şi mai ciudate. În realitate ieri (sau azi-noapte) ceasul se oprise rămânând înţepenit la ora cu pricina.
pentru textul : Ceasul deÎn acest caz să fie chiar un „defender”? Aici intervine Guenon, mult iubitul tău Guenon: „Din punctul de vedere care leagă simbolismul lui Ianus de timp, trebuie făcută o remarcă foarte importantă: între trecutul care nu mai este şi viitorul care nu este încă, adevărata faţă a lui Ianus […] nu e, după cum se spune, nici una, nici cealaltă dintre cele care se pot vedea. Într-adevăr, această a treia faţă este invizibilă, pentru că [aici este vorba de o] clipă insesizabilă; dar atunci când ne ridicăm deasupra condiţiilor acestei manifestări tranzitorii şi contingente, […] vedem adevărata realitate”. Interesant, şi cu asta închei, este că celebrul ceas din Londra are…patru feţe ceea ce chiar ar trebui să ne dea de gândit!
Viorel, esti bun sa recitesti (cu atentie) versul 3? fara pauze de respiratie...:)
pentru textul : rănit de vise ca de gloanțe deÎn versul: "dumnezeu mi-a străpuns urechea cu o sulă" poți evita ligamentul "urechea_cu" prin inversarea locului unor cuvinte - "dumnezeu mi-a străpuns cu o sulă urechea" sau " dumnezeu cu o sulă mi-a străpuns urechea". Am remarcat versul "le iei pe toate le răsucești în tine" pe care l-aș vedea cumva ca final. Despre poză - am o reținere.
pentru textul : evanghelia smochinelor deo poezie ca un cântec. un cântec plin de regrete, duioşie, aduceri-aminte, toate fac ca versurile să respire. imagini frumoase, cu sevă poetică:
"e vară a fost ce iubire
amiezile cât de blând ne-nveleau
şi cum atârna asfinţitul în agrafele ploilor
ca o bretea lăsată
uşor
pe un braţ arămiu de femeie"
tristeţea uneori indicibilă a acestor versuri aduncă tristeţi uitate şi te face să reciteşti versuri care merită cu siguranţă 15 peniţe. deocamdată una.
pentru textul : cinsprezece deexplicatie intarziata drept sa spun cuvintele imi ies cu clestele in cazul de fata. de ce mi-a plaut foarte tare? cuvintele curg fara hopuri si lectura se face cu rasuflarea taiata. e ca si cand ai privi pe gaura cheii, pentru cateva secunde un univers care iti e strain dar care te fascineaza. "iubita lui" e tot si nimic, mica zeitate, fata morgana, copil, caldura, tandrete si toate celelalte lucruri pe care ne-am obisnuit poate sa le asociem cu femeia. suna a cliseu ce spun dar felul in care a spus-o el n-are nici o legatura cu asa ceva. totul e dozat perfect as zice, imaginile curg pe retina in fractiuni de secunda, nu ai timp sa le procesezi pana la saturatie. cumva ca in filmele de hitchcock, in care esentialul e lasat imaginatiei. fascinanta atmosfera. acum ca am explicat, pot da si o penita. a avut acelasi impact de mica bomba nucleara si la a doua lectura.
pentru textul : turtle blues deamice tinerel și impulsiv, te rog să-ți menții exploziile de personalitate în limitele bunului simț. dacă nu știi ce-i ăla, du-te și învăța-l...și întoarce-te după. eventual, cu un text de calitate.
pentru textul : sînt un nesuferit deneam!
pentru textul : iubito, pariază pe ultimul sebi dedar e posibil să ai dreptate. îți mulțumesc pentru semn.
da. am ajuns și eu la concluzia asta că românii (n-am spus „noi românii” ca să nu îi supăr pe cei mai români decît mine), deci românii sînt în general atrași către balustrada emoțională a realității. ei „trăiesc” ceea ce privesc și „privesc” ceea ce trăiesc. la urma urmei probabil schimbările tehnologice sau sociale nu ne sînt decît haine în această perpetuă tragicomedie
pentru textul : Jurnal de privitor la TV deparerea mea... mai mult sau mai putin estetica Si sper sa nu se supere maestrul Vlad. Mie nu imi place si nu neaparat din cauza rosului, care e ok la urma urmei. Mi se pare prea pestrit ca tipuri de fonturi. Fontul negru cu numele editurilor abia se vede la mine. Chiar si nota aia cu in memoriam ... abia se vede. Apoi "chestiile alea cu pin"... (ca nu stiu cum sa le numesc) alea pe care scrie Poezie si Roman. Nu le inteleg rostul... estetic. Mi se par cam tiganoase. Nu ca as avea eu ceva cu tiganii dar nu le apreciez estetica in mod deosebit. Imi par ca niste umpluturi neelegante in plus. .. am spus ca sint umpluturi?...!.. Apoi... un fluture aiurea acolo. Cind pe sirma e o tipa cu umbrela. Adica umbrela=ploaie=noiembrie. Mai merge. Dar fluturele in noeimbrie e chiar aiurea. Mai ales ca e decembrie. Infantil. Parca e ideea unei fetite de 13 ani care orice face tot printese deseneaza. Asa si cu fluturele asta pe care parca l-am mai vazut undeva. Si apoi este U-ul. UUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU-ul acela Maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaare. De parca e e Universitatea Craiova. Sau Uniter. Sau magazinul Unirea. Sau UTA Arad. Sau UMGB. U asa mare vine de la Universitate in general. Si apoi aici e ..... in mijlocul cuvintului. Pe bune ca e absolut aiurea. Si apoi IASI jos scris cu..... rosu!!! Din nou o culoare care nu mai apare in fonturi. Afisul are destula inconscventa artistica dupa parera mea. Dar speram la mai bine, pe viitor.
pentru textul : Virtualia XI - anunț final deInteresantă această serie de experimente vizuale (alegerea ta dacă ai încadrat în cutia_cu_nisip - ai putea expune un motiv?). Remarc și subtitlurile.
pentru textul : rosario deBoba. "Am fi avut mai multe de vorbit pe marginea lui." Si nu despre "valoarea" ci despre... ei, despre, despre...
Dar am fi avut de vorbit atunci cand a fost scris. Nu acum. Si daca altii n-o fac, am sa incerc sa scriu eu niste texte referitoare la poeti (si prozatori) de azi care merita sa fie discutati iar cei care ar trebui s-o faca, nu o fac. Si voi incepe cu Dorin Cozan. Dar nu stiu cand. Ca si pe mine vremea asta m-a pus pe butuci.
Bafta cat cuprinde pentru fie-ta!
pentru textul : Descântec dem am simtit ca pestele in voloc. intai am crezut ca e un text adolescentin, apoi mi s a parut o parodie cu unele tușe si comparatii bune, apoi iar mi s a parut ca ma insel... la final, nu am gasit limanul. cred ca ar tb adaugat ceva. apoi sunt cateva greseli de tastare. cred ca as insista mai mult pe latura comica a textului si as renunta la unele exprimari "tineresti", chiar pasaje. chiar ma intrebam ieri ce varsta ai, de parca asta ar conta pt niste genii in iarba...
pentru textul : Trecute vieți detu si geanta ta plina cu apa, asezata intr-o geanta plina cu apa, transformarea intr-un calut speriat, pe buna dreptate, pana la coborare, pana la nu conteaza unde, oricum nu este capat in lumea aia fara granite! da, poezia asta mi se poezie! apoi titlul
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă deesti rau Bobadil si stii de ce? nu pentru ca mi-ai spus parerea ta despre text "asa de la obraz", doar de asta postez sa mi se spuna parerea despre texte... esti rau pentru ca-ti permiti sa interpretezi "dupa ureche", lucruri de care habar nu ai, ma refer la faptul ca am domiciliul momentan in Spania... iar pentru cultura ta generala iti spun si nu-mi spune ca nu te intereseaza pentru ca nu te cred, din moment ce iti permiti sa cataloghezi lumea ... ca nu sunt la cules de capsuni, imi pare rau ca doar atat stii tu despre strainatate... vad ca esti sigur ca ceea ce scrii tu e poezie... asta este, unii suntem poeti, altii doar oameni care scriu ... sa-ti ajute Dumnezeu sa ajungi departe, m-as bucura ... pacat doar ca talentului tau literar, ii lipsesc celelalte calitati...
pentru textul : la marginea ochiului care visează de1. Imi cer scuze daca a sunat "acid" ceea ce am zis. 2. Din raspunsurile tale, ca de-acolo a si pornit, am remarcat ca defapt tu esti cea acida. Vezi primul comentariu pe care ti l-am facut pe site legat de banalitatea acelui text... si uita-te la raspunsul tau. Care dintre noi doi a fost acid ? 3. Nimeni de pe site nu are nimic personal cu tine, doar ca... scrii foarte slab si nu vrei sa faci nimic in sensul asta. Textele tale depasesc foarte rar un nivel de clasa a cincia (cu parere de rau). 4. Aciditatea poate aparea si din mandria prosteasca, umana de genul "cum sa-mi dea mie lectii o persoana care scrie...asa" 5. Sa oprim aceasta conversatie aici ca este site literar si nu forum. Imi cer scuze persoanelor care vor fi deranjate de acest schimb de replici din subsolul acestui text. In cazul in care este necesar, cer unui editor sa stearga comentariile din subsol. Multumesc ! Ialin
pentru textul : A cappella deEla, mie nu că "mi se pare" greu lizibilă, chiar este. Mai precis, sunt cuvinte pe care, oricât m-aș chinui, nu le deslușesc. Acum, dacă ai reuși să faci în așa fel încât să pară șterse anumite cuvinte, să creezi, cu alte cuvinte, ilizibilul în așa fel încât să pară timpul, anotimpurile cele care le-au șters... ar fi altceva. Voi reveni, dacă gaăsești o soluție, pentru că întrevăd ceva ce mi-a plăcut (la propriu "întrevăd" :-)) Călin, mă gândeam că numai citind-o pe Linea, și ai înțeles că nu este genul care să aibă nevoie de așa ceva. Să îi respectăm decizia. Aș dori să nu aglomerăm subsolul textului Elei cu comentarii care nu au legătură cu ceea ce a scris ea.
pentru textul : roca din care mă nasc deda, nici mie nu prea imi placeau acolo toate șșșurile alea. m-am tot gîndit să le schimb dar uite că ela a pus picatura necesara
pentru textul : toamnă de mai denon-sens am cautat destul. si am gasit...:) multam pentru tot. zi buna!
pentru textul : cu dumnezeu iubind de-acolo de sus deaalizeei, nu te-ai jucat bine (în opinia mea). mai încearcă
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deNU, pentru că sunt aceste imagini chinuite, facile, inexpresive:"la jumătatea
pentru textul : Mi-a zâmbit defiecărui gând" , "iubiri
mioape", "menghina
nopţii", "vitraliile timpului".
Mai bine simplu, fără zorzoane, dacă nu-s expresive...originale
Text înecacios, apoas, care nu spune mare lucru.
pentru textul : interludiu|mîinile deJocul de cuvinte cu "visuri" și "vise" e interesant. Iar autoexilarea în somn o practic și eu, la propriu, din când în când....
pentru textul : 3:59 a.m. deTe rog să reîncadrezi la secțiunea „Artă”, subsecțiunea „video & cinema”.
pentru textul : Poezie mărţişor pentru fete cu mult dor! deSe recomandă ca și în video-poeme să se utilizeze diacriticile.
Întrebare: tu ești autorul acestui material? În caz contrar, lucrurile se schimbă. Te rog să recitești cu atenție Regulamentul Hermeneia.
Ioana, nu te retrage inca. nu am avut timp sa iti citesc toate poeziile. am fost ocupata. plus concertul lui Johnny Hollyday de la Bercy... nu pune la suflet. mergi mai departe.
pentru textul : rugaminte importanta decinstit, eu din prima m-am gandit la buda si cred ca ies vreo 10 texte publicabile, ies si mai multe la o adica
pentru textul : Sergent K, raportez! de"peste lume s-a lăsat tristeţea.
pentru textul : s-a rătăcit tristețea degrea ca mirosul unei cârciumi de gară" + finalul, şi mi-a fost de-ajuns. Restul îmi par accente inutile.
multam
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) demultumesc ion pascal vlad pentru comentariu, aplecarea peste text si efortul rescrierii. chiar le-am citit pe amindoua una dupa alta ca sa simt. diferenta. sau diferentele. recunosc ca exista lucruri in textul meu care trebuiesc cizelate. de acord si cu acel vers pe care il voi taia. e fascinant sa vezi "cum" (in intelesul functional si nu in intelesul de "că") citesc altii.
pentru textul : mă gîndesc la perfecțiunea singurătății deDa, asa este, Virgil. Nu e un poem propriu-zis, ci mai degraba niste ganduri asternute repede, la sfarsitul unei zile, cand mi-am dat seama ca nimeni, pe niciun site de literatura, nu scrisese despre ASTA. Apoi m-am gandit ca lumea are treaba... Multumesc pentru ca ai lasat semn aici.
pentru textul : azi e 15... depai nu mai stiu ce sa mai zic atunci. am o propunere. nu mai scriu nici un comentariu si nu mai raspund nici la unul, decit in situatii exceptionale, extrem de rar. e bine asa. astept un raspuns general, adica din partea consiliului editorial al hermeneiei. nu imi mai cer scuze, daca n-are rost. ce acelasi respect ca si ultima data, ec
pentru textul : opi dePagini