E ciudat cum s-au aranjat lucrurile ca un verb neaos romanesc sa ajunga neologism din engleza (o paranteza) - retea sociala parca Textul este o personala (recomand incadrarea ca atare) insa ca poem nu sare dincolo de genunchiul broastei si miroase a bacovia, minulescu, you name it, rau de tot. E vremea rozelor ce mor, mor in gradini si mor si-n mine erau atat de viata pline si azi se sting asa usor tresar prin somn si mi se pare ca n-am tras textul de la mal.. Ma intreb oare de ce scrii Emile in acest stil cand nici macar pe aproape de inaintasii nostri nu esti? Mie imi pari ridicol, no ofense. Si nu e o intrebare retorica. Tu ai citit Minulescu si/sau Bacovia si/sau etc etc? Really... Andu
din fericire (sau din nefericire) eu am citit textul folosind, probabil, alt cod decat cel al d-lui Manolescu. Si, pentru tensiunea ce creste pana la implozia din final, las o penita.
Mi-au plăcut ideea și câteva imagini foarte sugestive cum ar fi: „aproapele meu e o stea ivită în adîncul ochilor mei”
„cît încă mai simți pești morți
în stomac”
„am crescut an de an ca măsurile unui coșciug”
„fața lui e fața lui dumnezeu
sărutînd un copil pe frunte”
Repetiția e necesară pe alocuri, însă e la limita suportabilului. Cred că ar mai putea fi scoase două trei dintre sintagmele „aproapele meu/aproapele tău”.
De asemenea, în partea a doua abundă „și”-urile. Mai sunt necesare niște virgule.Typo la „defătare” (strofa a doua, versul opt). Ar mai fi și „nici un” - niciun, „nici o” - nicio (după DOOM 2).
hmmm ..ma simt ca la scoala cand imi spui Keller, a fost o greseala la inscriere, dublarea prenumelui Erika Erika apoi Keller as dori o modificare, poti sa-mi spui te rog, Dorin, care este adresa de mail a site-ului Hermeneia?
atentie la repetitia ca si cum, se poate evita la modul elegant tin sa va spun ca aveti o anumita contradictie de termeni in prima strofa sa incerci a impune - care arata o actiune prin care silesti pe cineva sa faca ceva, este un ordin, o comanda data din ipostaza celui care se afla in ( pretinsa) superioritate iar cuprinderea cu brate amputate denota de fapt un lips, un handicap, incercarea de a cuprinde sfera are alta conotatie, cea a celui care se afla mereu in inferioritate, in dezavantaj in rest flashuri, un experiment
Un text de forta, imaginile imi amintesc pe alocuri de Nora Iuga iar logosul acesta este, fara indoiala inca foarte "la moda". Oricum, se simte un crescendo intens catre final, asta e o reusita indiscutabila a scriiturii insa eu cred ca ai pus prea multa presiune pe acest final, pe versurile acelea de sfarsit parca zace greutatea unui munte de simboluri si metafore atent construite inainte. Si in acest context finalul nu face fata, e prea mic, prea ... nu stiu cum sa zic, prea pitic. Intai ca in acest final se vede de la departare ca te-ai straduit sa eviti o exprimare directa "ma strange ca o camasa de forta" pentru ca nu suna bine si ai gasit o evitare "cum o camasa de forta". Un asemenea detaliu poate schimba de tot cheia lecturii, tocmai la final, si asta nu e bine. Finalul poate ar suna mai ok fara acel "cum"... e inutil sa facem excese de determinari si/sau de comparatii in acest scop. iar timpul ar trebui adus la prezent, zic eu... "uneori te visez/si cand ma trezesc dimineata/ma strange o camasa de forta/intrata in carne/ atunci imi intorc gura pe dos.... La fel un pic discutabila mi se pare abordarea "urlu fericita in mine" care risca sa creeze o imagine rasturnata in raport cu logosul poemului. Poate ca "urlu fericita LA mine/ ca intr-o pestera" ar contine mai mult mesaj mai ales tinand cont de dedublarea care strabate intreg textul. Cu scuze de asa parere lunga si sper ca nu nefericit de nepotrivita cu ce ai fi vrut sa auzi, Andu
Cred că e foarte bună alegerea unui text reușit din fiecare secțiune, pentru prima pagină. Poate ar merge scris cu o mărime mai mică a fontului și cu griul de la nume autor: "citește în întregime textul aici: jurnal de nesomn III", de exemplu. Un loc pentru: - linkuri către reviste literare (eventual reciprocitate) - anunțuri concursuri? (tot undeva pe prima pagină)
există cîteva probleme cu acest text.
În primul rînd nu respectă condiţiile impuse de regulament cu privire la existenţa diacriticelor.
În al doilea rînd este un text foarte slab şi lipsit de practic orice valoare literară.
Nu cred că orice emoţie personală este literatură. Ţi-aş recomanda să citeşti poezie, să cieşti cum se scrie poezie. Pe aici sau prin alte locuri şi să încerci să înţelegi cam ce înseamnă un text poetic şi să încerci să scrii. Chiar dacă la început într-o cantitate mai mică.
Deocamdată acest text este de şantier.
Hai ca este un text fain, ingrijit cu migala. Niste imagini succesive expresive. O singura remarca, sus este in plus, luna si stalpii arata deja locatia.
stâlpii solemni
susțin ungherul nostru (sus)
aproape de bustul de plastic al lunii
dar nu vad de ce asteptati si alte "eminescuiri". ori cele care au facut "corp comun cu textul dvs." nu sunt indeajuns? sau considerati ca va veni cineva cu un servet, sa va stearga pantofii pe care au ramas urme de "stupire"? in cazul asta, ma dau deoparte repede, sa fac loc amatorilor.
Mulțumesc, Ela, miracolul vieții există (până și în pietre). E nevoie de "rece" pentru luciditate? E nevoie de lumină. Oricând. Îți voi lăsa linkul cu nufărul din Deltă, cu D mare, așa cum ai remarcat. Consider că fiecare text ar trebui privit ca un experiment. (Altfel, s-ar plictisi cititorul.) Puteam să îl încadrez la "cutia cu nisip", așa cum am și avut intenția ieri.
Dacă aș fi avut o soluție pentru "coadă", ți-aș fi spus. Cred că poți renunța la a doua și să devină "caninul". Nu pare a schimba foarte mult sensul și îi oferă o anume ambiguitate.
Sfârșitul regelui Ahah-văzut ca un rezultat al fapteleor sale, este reconstituit retrospectiv bucată cu bucată, cliseu cu clișeu, dacă vreți, Spiritul simbolizat de pâine nu va fi subordonat materiei, simbolizată prin pământ. Poetul, ca orice creator are dreptul de a rostui faptele după cum vrea. E singura ocazie să schimbe cursul istoriei( cu riscul de a fi ridicol) solomon: Ai obsevat bine, miserul este detul de palid Poate prin intermediul poeziei viata devine mai calma, mai armonioasa. Nelu Jorz: Am facu si eu ce-am putut. Multumesc tuturor pentru comentarii si pentru gandurile bune, constructive.
Revin cu o precizare. Cred că acesta este unul dintre semnele "patognomonice" :) ale unui haiku reuşit, adică să surprindă un cadru din realitate (cu atât mai frumos dacă e din natură) şi să permită crearea unei semnificaţii mai largi sau mai profunde. Eu îţi mulţumesc pentru gestul de a îl publica aici. Este scris cu măiestrie şi disciplină stilistică.
as inlocui istoria apei cu povestea apei intrucat istoria e deja sugerata in titlu. optiunea nu modifica structura silabica... insa apreciez eruditia ta... impresionant...
Daniel tot ceea ce am spus in comentariul meu anterior era in sprijinul faptului ca textul tau mi-a placut in mod deosebit... poate ca nepriceput fiind sa exprim acest lucru te-am facut sa crezi altceva. Iarta-mi limitele limbajului... si Sarbatori fericite Dane. Crede-ma sunt de-a dreptul socat de faptul ca am putut fi inteles atat de gresit... probabil nu voi mai comenta o vreme.
Ioana, trebuie sa precizez ca aceasta poezie "știi, doar dimineața" nu este scrisa ieri, ci a fost publicata pe alt site in data de 07.02.2006 (ea inca mai figureaza acolo se poate verifica; o mare parte din poeziile mele au ramas postate). iata si link-ul: http://poezie.ro/index.php/poetry/164521/index.html. am cautat poezia ta la adresa indicata de tine (http://www.hermeneia.com/poezie/1061) si la care faci referire si am constatat ca a fost publicata pe 10.06.2006 pe hermeneia. in concluzie, cred ca este o simpla coincidenta intre expresia ta poetica "tu iti vei alege un spatiu pe care e desemnat un semn." scrisa in iunie 2006 cu expresia mea de aici "desemn semn stingher" din februarie 2006.
Maria, îmi place cum reduci, deloc minimalizând, la un nivel personal perceperea artistică a Celui ce generic Îl denumim Dumnezeu. Versurile curg firesc, la fel ca și raționamentul tău, iar finalul este superb. Despre un Dumnezeu care doare vorbește arguțios Scriptura. Însă e clar că poemul tău nu vrea să releve adevăruri teologice, cum fac altele ce se pierd în explicații dogmatice și drept pentru care cad într-o patetică desuetudine. Poemul tău spune că distanța de El doare, că El este o rană pentru păcatul din noi și o face atât de frumos încât m-a făcut să scriu de-a valma toate cuvintele astea prin care vreau să spun că îmi place mult poemul tău. Ai un fel drăguț de a evita expresiile pedestre. Uite ce mi-a plăcut mai mult: dumnezeu însă doare doare ca o măsea de minte ca o măsea de suflet cariată într-o lume absurdă cu timp și oameni care nu vor, nu vor să îmbătrânească doare ziua și mai ales noaptea atunci când ai putea începe a crede că ești stăpân peste tot ce-i al tău. și finalul cartezian excelent: dumnezeu doare diogene și e cel mai bine așa. n-aș fi avut altfel certitudinea că există La mulți ani cu drag! Las și inevitabilul îngălbenit semn.
simplu plin de rafinament, acest alfabet poetic isi identifica imaginile in cele mai marunte locuri, pasaje. risipite in spatiul tridimensional literele se intorc in noi accentuind iluminarea intr-un concert atemporal: "Și casa asta nelocuită decât de pereții albi – timpul traversează pereții - cameră – cioburi de umbre prin colțuri umbre și respirații" deosebit.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
E ciudat cum s-au aranjat lucrurile ca un verb neaos romanesc sa ajunga neologism din engleza (o paranteza) - retea sociala parca Textul este o personala (recomand incadrarea ca atare) insa ca poem nu sare dincolo de genunchiul broastei si miroase a bacovia, minulescu, you name it, rau de tot. E vremea rozelor ce mor, mor in gradini si mor si-n mine erau atat de viata pline si azi se sting asa usor tresar prin somn si mi se pare ca n-am tras textul de la mal.. Ma intreb oare de ce scrii Emile in acest stil cand nici macar pe aproape de inaintasii nostri nu esti? Mie imi pari ridicol, no ofense. Si nu e o intrebare retorica. Tu ai citit Minulescu si/sau Bacovia si/sau etc etc? Really... Andu
pentru textul : a tăcut debun, m-am gandit si voi inlocui tigara aceea. caut...
pentru textul : dispersie dedin fericire (sau din nefericire) eu am citit textul folosind, probabil, alt cod decat cel al d-lui Manolescu. Si, pentru tensiunea ce creste pana la implozia din final, las o penita.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deMi-au plăcut ideea și câteva imagini foarte sugestive cum ar fi:
„aproapele meu e o stea ivită în adîncul ochilor mei”
„cît încă mai simți pești morți
în stomac”
„am crescut an de an ca măsurile unui coșciug”
„fața lui e fața lui dumnezeu
sărutînd un copil pe frunte”
Repetiția e necesară pe alocuri, însă e la limita suportabilului. Cred că ar mai putea fi scoase două trei dintre sintagmele „aproapele meu/aproapele tău”.
pentru textul : iubește-ți aproapele deDe asemenea, în partea a doua abundă „și”-urile. Mai sunt necesare niște virgule.Typo la „defătare” (strofa a doua, versul opt). Ar mai fi și „nici un” - niciun, „nici o” - nicio (după DOOM 2).
hmmm ..ma simt ca la scoala cand imi spui Keller, a fost o greseala la inscriere, dublarea prenumelui Erika Erika apoi Keller as dori o modificare, poti sa-mi spui te rog, Dorin, care este adresa de mail a site-ului Hermeneia?
pentru textul : candelabrele deSugestie pentru text:
oare
dacă aș fi un banan
în uriaşa aşchie a ego-ului meu
aș avea pielea crăpată
de nimbul meu beton?
sau aș trece ignorant
prin varza asta de univers
în care dumnezeu şi pământul
îmi fac umbră degeaba?
dar eu
ar ști să iert
așa cum doar eu o pot face
sau aş mai scrie o epopee din sevele-mi bengoase
spunând
holy crap!
:)
pentru textul : coborârea în Carte deatentie la repetitia ca si cum, se poate evita la modul elegant tin sa va spun ca aveti o anumita contradictie de termeni in prima strofa sa incerci a impune - care arata o actiune prin care silesti pe cineva sa faca ceva, este un ordin, o comanda data din ipostaza celui care se afla in ( pretinsa) superioritate iar cuprinderea cu brate amputate denota de fapt un lips, un handicap, incercarea de a cuprinde sfera are alta conotatie, cea a celui care se afla mereu in inferioritate, in dezavantaj in rest flashuri, un experiment
pentru textul : nu pleca azi deNu cunosc limba ta materna. Insa imi suna bine in romaneste, de parca ar fi gandite direct in romaneste. :-)
pentru textul : Canibal deUn text de forta, imaginile imi amintesc pe alocuri de Nora Iuga iar logosul acesta este, fara indoiala inca foarte "la moda". Oricum, se simte un crescendo intens catre final, asta e o reusita indiscutabila a scriiturii insa eu cred ca ai pus prea multa presiune pe acest final, pe versurile acelea de sfarsit parca zace greutatea unui munte de simboluri si metafore atent construite inainte. Si in acest context finalul nu face fata, e prea mic, prea ... nu stiu cum sa zic, prea pitic. Intai ca in acest final se vede de la departare ca te-ai straduit sa eviti o exprimare directa "ma strange ca o camasa de forta" pentru ca nu suna bine si ai gasit o evitare "cum o camasa de forta". Un asemenea detaliu poate schimba de tot cheia lecturii, tocmai la final, si asta nu e bine. Finalul poate ar suna mai ok fara acel "cum"... e inutil sa facem excese de determinari si/sau de comparatii in acest scop. iar timpul ar trebui adus la prezent, zic eu... "uneori te visez/si cand ma trezesc dimineata/ma strange o camasa de forta/intrata in carne/ atunci imi intorc gura pe dos.... La fel un pic discutabila mi se pare abordarea "urlu fericita in mine" care risca sa creeze o imagine rasturnata in raport cu logosul poemului. Poate ca "urlu fericita LA mine/ ca intr-o pestera" ar contine mai mult mesaj mai ales tinand cont de dedublarea care strabate intreg textul. Cu scuze de asa parere lunga si sper ca nu nefericit de nepotrivita cu ce ai fi vrut sa auzi, Andu
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr deAlma, am corectat si am modificat. Multumesc de atentionare. :) Da, a patra dimensiune ar putea fi ideea de timp.
pentru textul : labirinturi existentiale demie imi spune: e dragut, mignon. o intampinare. cu siguranta, vor veni altele si mai si bine ai venit pe hermeneia, madalina grama toma
pentru textul : Prada deCred că e foarte bună alegerea unui text reușit din fiecare secțiune, pentru prima pagină. Poate ar merge scris cu o mărime mai mică a fontului și cu griul de la nume autor: "citește în întregime textul aici: jurnal de nesomn III", de exemplu. Un loc pentru: - linkuri către reviste literare (eventual reciprocitate) - anunțuri concursuri? (tot undeva pe prima pagină)
pentru textul : prima pagină desă împărtăşesc bucuria acestei lansări.
Felicitări şi mult succes cărţii !
pentru textul : Lansare de carte deexistă cîteva probleme cu acest text.
pentru textul : Iertarea deÎn primul rînd nu respectă condiţiile impuse de regulament cu privire la existenţa diacriticelor.
În al doilea rînd este un text foarte slab şi lipsit de practic orice valoare literară.
Nu cred că orice emoţie personală este literatură. Ţi-aş recomanda să citeşti poezie, să cieşti cum se scrie poezie. Pe aici sau prin alte locuri şi să încerci să înţelegi cam ce înseamnă un text poetic şi să încerci să scrii. Chiar dacă la început într-o cantitate mai mică.
Deocamdată acest text este de şantier.
... și pe mine mă deranja. oarecumva... merci. am operat. e interesantă?:) a... nu mă mai amenința cu penița:)!
pentru textul : Aceasta e doar o melodie tristă deHai ca este un text fain, ingrijit cu migala. Niste imagini succesive expresive. O singura remarca, sus este in plus, luna si stalpii arata deja locatia.
stâlpii solemni
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni desusțin ungherul nostru (sus)
aproape de bustul de plastic al lunii
mulțumesc cristina. a fost o eroare de tipărire
pentru textul : imun la spinii palmierului evantai dedar nu vad de ce asteptati si alte "eminescuiri". ori cele care au facut "corp comun cu textul dvs." nu sunt indeajuns? sau considerati ca va veni cineva cu un servet, sa va stearga pantofii pe care au ramas urme de "stupire"? in cazul asta, ma dau deoparte repede, sa fac loc amatorilor.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece depoeziile tale sunt asemeni adierilor de vânt în "simplitatea lor ..."plina. noapte linistita.
pentru textul : flowers for yulia deMulțumesc, Ela, miracolul vieții există (până și în pietre). E nevoie de "rece" pentru luciditate? E nevoie de lumină. Oricând. Îți voi lăsa linkul cu nufărul din Deltă, cu D mare, așa cum ai remarcat. Consider că fiecare text ar trebui privit ca un experiment. (Altfel, s-ar plictisi cititorul.) Puteam să îl încadrez la "cutia cu nisip", așa cum am și avut intenția ieri.
pentru textul : karuna deS-ar putea să ai dreptate. Mă mai gândesc! tincuța
pentru textul : Duhul din mine deDacă aș fi avut o soluție pentru "coadă", ți-aș fi spus. Cred că poți renunța la a doua și să devină "caninul". Nu pare a schimba foarte mult sensul și îi oferă o anume ambiguitate.
pentru textul : coadă văzută la relanti deSfârșitul regelui Ahah-văzut ca un rezultat al fapteleor sale, este reconstituit retrospectiv bucată cu bucată, cliseu cu clișeu, dacă vreți, Spiritul simbolizat de pâine nu va fi subordonat materiei, simbolizată prin pământ. Poetul, ca orice creator are dreptul de a rostui faptele după cum vrea. E singura ocazie să schimbe cursul istoriei( cu riscul de a fi ridicol) solomon: Ai obsevat bine, miserul este detul de palid Poate prin intermediul poeziei viata devine mai calma, mai armonioasa. Nelu Jorz: Am facu si eu ce-am putut. Multumesc tuturor pentru comentarii si pentru gandurile bune, constructive.
pentru textul : întoarceri deCristina, multumesc pentru aprecieri si poezie infinita!
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" deRevin cu o precizare. Cred că acesta este unul dintre semnele "patognomonice" :) ale unui haiku reuşit, adică să surprindă un cadru din realitate (cu atât mai frumos dacă e din natură) şi să permită crearea unei semnificaţii mai largi sau mai profunde. Eu îţi mulţumesc pentru gestul de a îl publica aici. Este scris cu măiestrie şi disciplină stilistică.
pentru textul : Haiku deas inlocui istoria apei cu povestea apei intrucat istoria e deja sugerata in titlu. optiunea nu modifica structura silabica... insa apreciez eruditia ta... impresionant...
pentru textul : 歴史 (Rekishi – Istorie) deDaniel tot ceea ce am spus in comentariul meu anterior era in sprijinul faptului ca textul tau mi-a placut in mod deosebit... poate ca nepriceput fiind sa exprim acest lucru te-am facut sa crezi altceva. Iarta-mi limitele limbajului... si Sarbatori fericite Dane. Crede-ma sunt de-a dreptul socat de faptul ca am putut fi inteles atat de gresit... probabil nu voi mai comenta o vreme.
pentru textul : Prunci de lumină deIoana, trebuie sa precizez ca aceasta poezie "știi, doar dimineața" nu este scrisa ieri, ci a fost publicata pe alt site in data de 07.02.2006 (ea inca mai figureaza acolo se poate verifica; o mare parte din poeziile mele au ramas postate). iata si link-ul: http://poezie.ro/index.php/poetry/164521/index.html. am cautat poezia ta la adresa indicata de tine (http://www.hermeneia.com/poezie/1061) si la care faci referire si am constatat ca a fost publicata pe 10.06.2006 pe hermeneia. in concluzie, cred ca este o simpla coincidenta intre expresia ta poetica "tu iti vei alege un spatiu pe care e desemnat un semn." scrisa in iunie 2006 cu expresia mea de aici "desemn semn stingher" din februarie 2006.
pentru textul : știi, doar dimineața... deMaria, îmi place cum reduci, deloc minimalizând, la un nivel personal perceperea artistică a Celui ce generic Îl denumim Dumnezeu. Versurile curg firesc, la fel ca și raționamentul tău, iar finalul este superb. Despre un Dumnezeu care doare vorbește arguțios Scriptura. Însă e clar că poemul tău nu vrea să releve adevăruri teologice, cum fac altele ce se pierd în explicații dogmatice și drept pentru care cad într-o patetică desuetudine. Poemul tău spune că distanța de El doare, că El este o rană pentru păcatul din noi și o face atât de frumos încât m-a făcut să scriu de-a valma toate cuvintele astea prin care vreau să spun că îmi place mult poemul tău. Ai un fel drăguț de a evita expresiile pedestre. Uite ce mi-a plăcut mai mult: dumnezeu însă doare doare ca o măsea de minte ca o măsea de suflet cariată într-o lume absurdă cu timp și oameni care nu vor, nu vor să îmbătrânească doare ziua și mai ales noaptea atunci când ai putea începe a crede că ești stăpân peste tot ce-i al tău. și finalul cartezian excelent: dumnezeu doare diogene și e cel mai bine așa. n-aș fi avut altfel certitudinea că există La mulți ani cu drag! Las și inevitabilul îngălbenit semn.
pentru textul : Scrisori către Diogene (II) desimplu plin de rafinament, acest alfabet poetic isi identifica imaginile in cele mai marunte locuri, pasaje. risipite in spatiul tridimensional literele se intorc in noi accentuind iluminarea intr-un concert atemporal: "Și casa asta nelocuită decât de pereții albi – timpul traversează pereții - cameră – cioburi de umbre prin colțuri umbre și respirații" deosebit.
pentru textul : Absens -alfabet poetic (1) dePagini