mă bucură această schimbare, cred că este foarte bine gândită această re-structurare, îmi place atitudinea faţă de cuplul autor-text, cred că este o formulă atractivă.
nu pot să spun decât că mi-a plăcut cum ai pus problema şi modul ei de abordare şi că abia aştept, dragă redacţie, să demarăm pe un teren literar nou!
eu una vă mulţumesc pentru preocuparea vis-a-vis de autor!
știi, Mircea, ăsta e poate unul din puținele texte ceva mai bune pe care le-ai postat pe aici. Poate și pentru că e scris dintr-o furie autentică și nu dintr-o scremere sterilă. Dar asta este doar o părere personală despre încercările tale „literare”. Și mai e ceva, știi ce mă amuză pe mine la tine? Că ești coșcogeamitea „autor„ aici în „ferma asta de porci” și că nu am observat nici o rezervă sau refuz atunci cînd am promovat contul tău de la novice la autor, deși fie vorba între noi, nu prea se justifica promovarea (dacă nu crezi întreabă și pe alții). În orice caz nu am auzit nici un refuz vehement, nici o zbatere din asta virtuoasă de genul „fraților, eu sînt tată de copii, sînt om respectabil, vă implor nu mă faceți autor în ferma de porci, nu, nu!!! vă implor nu mă întinați!!!”. Cum îți spuneam, nu îmi amintesc să fi observat reacții din astea. Iar acum cînd cineva face niște glume ceva mai nesărate (dar la obiect) vis a vis de un text de al tău care, să fim serioși, ar trebui să fii recunoscător că măcar cineva îl bagă în seamă măcar și în glumă, te ofuschezi și faci cam cum fac porcii cînd s-au săturat de lături. Ai fost vreodată la țară? Ai văzut cum fac porcii cînd s-au săturat de lături? Își bagă picioarele. În troacă. Ei, chestia asta mă amuză pe mine la tine acum. Dar cum spuneam, textul are vervă. Măcar aici ești autenitc și nu de carton.
Ce să spun, Virgile?! Pui o mulțime de întrebări, la unele dintre ele găsind singur un posibil răspuns. Ce vreau să subliniez este că textul meu, extrem de scurt, am fost obligat, într-un fel, să-l concentrez pentru a fi expus pe un interval de 10 minute, timp care mi-a fost acordat de organizatori pentru întȃlnirea anunțată în subtitlu. Și aceasta, tocmai pt. a da posibilitatea unor discuții care să nu epuizeze nici ele tema ci să deschidă noi posibilități de continuare interactivă prin prezentări și discuții pe această temă. (Sper că voi reuși să mai prezint și aici unele texte despre Budism, acesta fiind doar un început. Pt. că el, Budismul, mă preocupă de mai bine de 30 de ani și, pȃnă acum am ezitat să vorbesc despre el. Dar toate trebuie să aibă și un început. Mai prost sau mai bun.) Voi răspunde, totuși la o obiecție a ta. Cea legată de compararea „merelor cu perele”. După știința mea, este în neregulă să adunăm, de exemplu, caii cu măgarii. Și nu numai matematic, ci și în realitate. Pentru că rezultă catȃrii. Care sunt un accident genetic, ei ne reproducȃndu-se. Pe cȃnd o comparare a „merelor” cu „perele” nu mi se pare deloc nepermisă sau inutilă. Asta e o obsevație de principiu. Este, într-adevăr, greu, aproape imposibil, să vorbești despre două contexte culturale extrem de diferite, dintr-unul făcȃnd tu însuți parte. Fără a mai face alte considerații, vreau să spun că, pe timpuri, instructorul meu de yoga îmi spunea că noi, eoropenii, postulăm, de exemplu, existența tahionilor (particule elementare care ar permite întoarcerea în timp); în schimb, extrem orientalii „experimentează” interior o astfel de întoarcere. (Nu mai vorbesc de conceptul de „Moarte”; care, ca un concept abstract ce se află, ne este forte ușor să-l aplicăm altora, dar ne vine foarte greu, dacă nu imposibil, să-l experimentăm pe propria piele). Un sens similar se poate desprinde și din următoarea povestire Zen. Care spune că la un Maestru al Maeștrilor (i.e. un „iluminat”) tot veneau unii și alții pentru a pune tot soiul de întrebări. El, de obicei, tăcea. Dar avea alături, tot timpul, un anumit discipol, foarte doct, care dădea răspunsuri, extrem de documentate, din diverse Scripturi. La un moment dat, unul dintre vizitatori, după ce primise un astfel de răspuns, s-a adresat Maestrului: Extraordinar, discipolul tău trebuie să fie foarte aproape de iluminare! Răspunsul Maestrului: Fii serios, citește prea mult! Cred că noi, într-adevăr, citim prea mult și experimentăm, în interior, prea puțin. Bazȃndu-ne prea mult pe o exprimare cȃt mai „logică” pentru a ne transmite unul altuia ce gȃndim. Și, mai ales, ce gȃndim despre ce a spus unul și altul și nu despre ceea ce „experimentăm” noi înșine. Dacă vei urmări istoria filosofiei după Platon și pȃnă în zilele noastre, cred că vei putea observa că ea este un șir întreg de comentarii la comentarii, chiar dacă unele dintre ele încearcă să le contrazică, cu „argumente logice” pe unele precedente. (Se pare că numai presocraticii și, cel mult, Platon, au „experimentat” filosofia). Și te voi întreba: care „logică”? Pentru că, într-un eseu precedent, postat prima dată pe Hermeneia și care văd ca a ajuns la peste 6oo de „citiri” (ceea ce, trebuie să recunoști, cu nu este o cifră nesmnificativă) arătam, vorbind despre ce se întȃmplă azi prin domeniul „logicii” că acest domeniu s-a fărȃmițat și procesul continuă, într-o puzderie de „logici”, absolut disjuncte, o dată cu apariția „paraconsistenței”. Dar ajunge… (deocamdată)
Ştiţi ce-i pentru mine poezia seacă? Să te apuci să vorbeşti cu Dumnezeu şi să le arăţi (liric) asta şi celorlalţi; să încerci să transpui omeneşte o legătură care nu poate fi tradusă. Aia e poezie seacă, sortită aproape mereu eşecului (spun "mereu" pentru că, în genul ăsta, există şi poezie autentică, chiar dacă doar în prezenţa iminentă a morţii). Iar a descrie (ideatic) omeneşte o frunză, un lac, o gară, atât, poate fi cea mai grea poezie de atins.
Eu i-aş băga şi pe Arghezi, şi pe Eminescu, şi pe Blaga, şi pe Cărtărescu în şantier cu câteva texte. Serios! Niciun autor nu este egal cu el însuşi mereu. Toţi o mai şi scrântim. Cam atât.
Din primele propozitii textul m-a prins prin candoarea povestii rostite de un copil. Personajul Pierrot din commedia del arte se intalneste cu micutul Pierrot de la portile raiului in candoarea lor nemarginita (repet candoare pentru ca mi se pare ca acest cuvant reprezinta textul) o fiinta pura care atinge experienta a lui "a fi viu" prin culoare, care poarta in sine o teama de necunoscutul vietii dar care-si doreste cu forta sa fie, sa traiasca. Incurabila tristete a personajului e provocata de faptul ca nu reuseste sa se "murdareasca" si e sugerata teatral de fata extrem de alba, gura foarte rosie ( el nu o constientizeaza accentuindu-i astfel tragismul) si o lacrima sau doua, desenate. Mi-a placut mult. Cred ca am sa revin asupra lui. "Eu nu cânt. Oamenii însă mă aud cântând.(...)Eu nu sunt alb, sunt Pierrot, și raiul e-al meu printr-un zâmbet." Candid!
Mie mi-a plăcut acest dialog, e de recomandate, umila mea parere. La capitolul "așa DA" uite ca avem dezbatere de idei cu scântei pana si Gorun zice un fel de "pas-parol" :-) Bravos voua, chapeau bas, Andu
P.S. in limba sparga nu ma pricep. Desi (citez din memorie): „Temboridez guruvă și stelpică norangă Temboridez sa-ti scalpin întorsul și să-ți gui Multmbilara-ți voșcă pe-o crepitură pangă Și să-ți jumiz firiga lâng-un hisar mârzui” Ceea ce-i cu totul altceva, în modul în care „sună”, decât însăilarea ta – cu tot ajutorul (subînțeles) al lui Mădălin Voicu. Cu toate că Voicu, în afară de faptul că e țigan, mai are și ureche muzicală (sau tocmai de aceea). Dar... nici unul și nici altul nu sunteți, totuși....Nina Casian. Cel puțin în ceea ce privește limba spargă. „Versiunea” engleză este, însă, splindidă (din punctul meu de vedere). Gorun
ce frumos și sensibil spui tu: "mă bucur că l-am citit", și mie mi se întâmplă să mă bucur când citesc anumite poeme. acum l-am reluat pe păunescu... e ceva straniu să îl vezi progresând, chiar și în vers alb, în timp ce pe unele fețe lacrimile nu s-au uscat...
zi faină și ție, Daniela! mulțumesc!
doamna moderator, am inteles. daca e nevoie, luati masurile de rigoare, dar nu ma sacaiti atita la cap cu regulamentul hermeneiei, ca-l stiu bine, si il aplic cum pot. imi cer scuze din nou.
tabloul e deja inramat la artis design, nu mai poate fi scanant ...poemul tre sa fie nou, ca si cum toti plecam de la zero, un acelasi start in maraton, de cerut voie am cerut prin email la office hermeneia...maxim trei poeme de autor ....fiecare e liber sa creeze dupa ce doreste, nu pot limita fantezia lor la o singura imagine.atentie, nu e constrangere poetica dupa o imagine data ci libertate poetica deplina... ma bucur de semnul tau proaspat... iaca x iaca un 0 , deci succes
Finalul complet ratat, pacat de un poem discursiv reusit. Adicatelea cum "dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi dumnezeu" Pai dumnezeu asta a inventat... Poate un "as fi alt..." acolo ar face ceva sens dar ar pica si in alt non-sens, nu stiu, cred ca dumnezeu nu are ce cauta acolo pentru sanatatea poemului, parerea mea. In rest placut si textul si penita... pe autoarea romgleza Papouis o citesc mereu cu un heep-hop-hurra... geniala si savuroasa de fiecare data cand intervine. Imi sugereaza videoclipul de la Queen "I want to break free" prezentat de un DJ din Romania de acum peste douazeci de ani "vreau sa sparg liber". Andu
O carte, un suflet de poet, trecut prin alt suflet de poet...Ce poate fi mai frumos?
Mi-a plăcut prezentarea, un pic altfel, fără acele rigori clişeistice ale prezentărilor seci. Aici este ca o cernere de lumină printr-o sită de lumină :) Mulţumiri, Paul!
Despre cartea Adrianei, pot spune că sunt printre fericiţii care o au pe noptieră cu tot cu autograful scris cu cerneală albastră :) ( De ce avem impresia că astfel de cuvinte sunt scrise direct pe suflet?! :) )
interesante interpretarilor tale date acestor citate care reprezinta de fapt niste reflectii ale unor celebritati. le-am citit si eu si mi-au placut tare mult.
draga vacarasu, multumesc pentru observatii. mi se par insa ca nu spun nimic cel putin mie. adica nimic dincolo de niste mofturi personale. iar raspunsul ar fi ca asa cum tie nu-ti place asa, mie imi place asa. tough luck. in ceea ce priveste aberatia cu î din a cred ca am obosit sa mai spun ca nu dau doi bani pe ea si ca (mai este nevoie) o consder o prostie. si pe deasupra ma simt si bine sa spun asta. tot la fel cred ca nu mai e nevoie sa iti spun ca nu sint singur in aceasta opinie. dar ma rog, nu are importanta. si inca ceva, am obosit si sa mai aud aberatiile astea cu cacofoniile lingvistice in limba romana. cred ca ar trebui sa se maturizeze aceasta adolescenta limba romana si macar dupa 150 de ani sa inteleaga ca ca forma se supune fondului si nu invers. altfel ajungem sa vorbim prin semne (sau or avea si alea cacofoniile lor). si merci pentru compliment. am fost portretizat in multe feluri pina acum. ai reusit o premiera cu ideea asta de "surdomut". it's a good one.
in mod sigur, monotonia unor actiuni stereotipe duce la la depresie. "mă gândesc uneori la moarte când merg ca de obicei dimineața spre serviciu" ce pot sa iti spun? elibereaza-te. si la propriu si la figurat. mesajul a fost receptionat.
Vă mulţumesc pentru citire, domnule Virgil Titarenco!
Este un poem scris cu ceva timp în urmă. Dacă gândurile mele plac, nu poate decât să mă bucure acest lucru, accept sugestii dar nu-mi permit să iau de la nimeni nimic, încerc să fiu pur şi simplu eu în tot ceea ce scriu, cu bune şi cu rele. Toate cele bune!
Alma voi lasa "placute la atingere" asa cum este pentru ca versul acela sub aparenta sa banala ascunde de fapt esenta poemului... atingerea inseamna placere iar placerea este fericirea trupului... el nu trancende planul fizic, e incapabil sa o urmeze, ramane un colectionar de moaste, un om care "îsi poartă lumina cu demnitate" si cam atat. Multam de cuvinte. E o poezie scrisa despre cele indelung simtite la Iasi de cenaclu.
Adriana, chiar nu vreau să ne umflăm muşchii în semiotică şi filosofie. Astea-s discuţii de purtat fără monitor între. Nici nu mai stau să mă întreb dacă ai înţeles corect ce am vrut eu să spun, dacă tu consideri că am blamat simbolul în sine, când eu m-am referit la folosirea lui. Mă bucur că te-am binedispus şi, în încheiere, dacă pe tine chiar nu te interesează cum tremur, atunci, pe viitor, scuteşte-mă de ironiile mai fine ca urma de tractor, de genul "eu n-aș schimba nimic. unele lucruri nu necesită schimbare, ci numai largă deschidere a „ochiului lăuntric”, care vizează fix cutremuratul meu. În barcă sau nu.
No, fără supărate. Seara bună!
Atentie la final: "împreună eram numai când apăsam pe durere/ să nu mai curgă". Gasit, in mod fericit, pentru text ca un "tot". Numai din inapetenta mea pentru "analiza" nu pot acorda o "penita". Drept care imi cer scuze autoarei.
« Chant patriotique »… déjà le titre est significatif ! C’est surtout une réflexion mi –ironique , mi- humoristique sur l’identité de tout « un peuple » (le peuple juif) et une nation . La nation israélienne, véritable tour de Babel, melting pot à l’orientale. A travers ces clichés stéréotypant les nombreuses composantes de la société israélienne, l’auteur fait le constat de leur perdurance dans ce catalogue sur un style ironique doux-amer, plutôt teinté de tendresse : les moulins de don Quichotte subsistent, et les épées sont rouillées, car les idéaux en se frottant à la réalité du quotidien perdent de leur éclat.
Intr-o simbolistica a mortii, 'betia cu formol' e o formulare ce da fiori reci. Intreaga poezie da senzatia de sfarsire, de sfasiere si de compromis intr-o iubire ce s-a stins de mult. Versurile se leaga in mod armonios chiar daca nu intotdeauna cuvintele vibreaza in mod placut in inima cititorului.
Îi iei pâinea de la gură lu Firică. Numai că ăla le zice mai concentrat şi la o obect. Să le priceapă tot boborul. Adică să le constate la superlativul absolut fără să la dea nicio atenţie. Inclusiv cadrele didactice şi intelectualii satului. Uite-aşa se scrie, bă! Ca mine. Într-o cultură Pub, mai Pub cecât a lui F. Uite ce mare sunt. Da nu sunt. Aşa sunt io.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
yes, sir! doar ca "esenta pura" e greu de suportat, d-aia lasai nitica barba:) mare multam pentru cuvinte! spor la scris!
pentru textul : mai bine târziu demă bucură această schimbare, cred că este foarte bine gândită această re-structurare, îmi place atitudinea faţă de cuplul autor-text, cred că este o formulă atractivă.
nu pot să spun decât că mi-a plăcut cum ai pus problema şi modul ei de abordare şi că abia aştept, dragă redacţie, să demarăm pe un teren literar nou!
eu una vă mulţumesc pentru preocuparea vis-a-vis de autor!
mult succes!
pentru textul : transfigurare hermeneia.com - partea a II a deștii, Mircea, ăsta e poate unul din puținele texte ceva mai bune pe care le-ai postat pe aici. Poate și pentru că e scris dintr-o furie autentică și nu dintr-o scremere sterilă. Dar asta este doar o părere personală despre încercările tale „literare”. Și mai e ceva, știi ce mă amuză pe mine la tine? Că ești coșcogeamitea „autor„ aici în „ferma asta de porci” și că nu am observat nici o rezervă sau refuz atunci cînd am promovat contul tău de la novice la autor, deși fie vorba între noi, nu prea se justifica promovarea (dacă nu crezi întreabă și pe alții). În orice caz nu am auzit nici un refuz vehement, nici o zbatere din asta virtuoasă de genul „fraților, eu sînt tată de copii, sînt om respectabil, vă implor nu mă faceți autor în ferma de porci, nu, nu!!! vă implor nu mă întinați!!!”. Cum îți spuneam, nu îmi amintesc să fi observat reacții din astea. Iar acum cînd cineva face niște glume ceva mai nesărate (dar la obiect) vis a vis de un text de al tău care, să fim serioși, ar trebui să fii recunoscător că măcar cineva îl bagă în seamă măcar și în glumă, te ofuschezi și faci cam cum fac porcii cînd s-au săturat de lături. Ai fost vreodată la țară? Ai văzut cum fac porcii cînd s-au săturat de lături? Își bagă picioarele. În troacă. Ei, chestia asta mă amuză pe mine la tine acum. Dar cum spuneam, textul are vervă. Măcar aici ești autenitc și nu de carton.
pentru textul : Ferma porcilor deCe să spun, Virgile?! Pui o mulțime de întrebări, la unele dintre ele găsind singur un posibil răspuns. Ce vreau să subliniez este că textul meu, extrem de scurt, am fost obligat, într-un fel, să-l concentrez pentru a fi expus pe un interval de 10 minute, timp care mi-a fost acordat de organizatori pentru întȃlnirea anunțată în subtitlu. Și aceasta, tocmai pt. a da posibilitatea unor discuții care să nu epuizeze nici ele tema ci să deschidă noi posibilități de continuare interactivă prin prezentări și discuții pe această temă. (Sper că voi reuși să mai prezint și aici unele texte despre Budism, acesta fiind doar un început. Pt. că el, Budismul, mă preocupă de mai bine de 30 de ani și, pȃnă acum am ezitat să vorbesc despre el. Dar toate trebuie să aibă și un început. Mai prost sau mai bun.) Voi răspunde, totuși la o obiecție a ta. Cea legată de compararea „merelor cu perele”. După știința mea, este în neregulă să adunăm, de exemplu, caii cu măgarii. Și nu numai matematic, ci și în realitate. Pentru că rezultă catȃrii. Care sunt un accident genetic, ei ne reproducȃndu-se. Pe cȃnd o comparare a „merelor” cu „perele” nu mi se pare deloc nepermisă sau inutilă. Asta e o obsevație de principiu. Este, într-adevăr, greu, aproape imposibil, să vorbești despre două contexte culturale extrem de diferite, dintr-unul făcȃnd tu însuți parte. Fără a mai face alte considerații, vreau să spun că, pe timpuri, instructorul meu de yoga îmi spunea că noi, eoropenii, postulăm, de exemplu, existența tahionilor (particule elementare care ar permite întoarcerea în timp); în schimb, extrem orientalii „experimentează” interior o astfel de întoarcere. (Nu mai vorbesc de conceptul de „Moarte”; care, ca un concept abstract ce se află, ne este forte ușor să-l aplicăm altora, dar ne vine foarte greu, dacă nu imposibil, să-l experimentăm pe propria piele). Un sens similar se poate desprinde și din următoarea povestire Zen. Care spune că la un Maestru al Maeștrilor (i.e. un „iluminat”) tot veneau unii și alții pentru a pune tot soiul de întrebări. El, de obicei, tăcea. Dar avea alături, tot timpul, un anumit discipol, foarte doct, care dădea răspunsuri, extrem de documentate, din diverse Scripturi. La un moment dat, unul dintre vizitatori, după ce primise un astfel de răspuns, s-a adresat Maestrului: Extraordinar, discipolul tău trebuie să fie foarte aproape de iluminare! Răspunsul Maestrului: Fii serios, citește prea mult! Cred că noi, într-adevăr, citim prea mult și experimentăm, în interior, prea puțin. Bazȃndu-ne prea mult pe o exprimare cȃt mai „logică” pentru a ne transmite unul altuia ce gȃndim. Și, mai ales, ce gȃndim despre ce a spus unul și altul și nu despre ceea ce „experimentăm” noi înșine. Dacă vei urmări istoria filosofiei după Platon și pȃnă în zilele noastre, cred că vei putea observa că ea este un șir întreg de comentarii la comentarii, chiar dacă unele dintre ele încearcă să le contrazică, cu „argumente logice” pe unele precedente. (Se pare că numai presocraticii și, cel mult, Platon, au „experimentat” filosofia). Și te voi întreba: care „logică”? Pentru că, într-un eseu precedent, postat prima dată pe Hermeneia și care văd ca a ajuns la peste 6oo de „citiri” (ceea ce, trebuie să recunoști, cu nu este o cifră nesmnificativă) arătam, vorbind despre ce se întȃmplă azi prin domeniul „logicii” că acest domeniu s-a fărȃmițat și procesul continuă, într-o puzderie de „logici”, absolut disjuncte, o dată cu apariția „paraconsistenței”. Dar ajunge… (deocamdată)
pentru textul : Budismul și psihiatria deŞtiţi ce-i pentru mine poezia seacă? Să te apuci să vorbeşti cu Dumnezeu şi să le arăţi (liric) asta şi celorlalţi; să încerci să transpui omeneşte o legătură care nu poate fi tradusă. Aia e poezie seacă, sortită aproape mereu eşecului (spun "mereu" pentru că, în genul ăsta, există şi poezie autentică, chiar dacă doar în prezenţa iminentă a morţii). Iar a descrie (ideatic) omeneşte o frunză, un lac, o gară, atât, poate fi cea mai grea poezie de atins.
Eu i-aş băga şi pe Arghezi, şi pe Eminescu, şi pe Blaga, şi pe Cărtărescu în şantier cu câteva texte. Serios! Niciun autor nu este egal cu el însuşi mereu. Toţi o mai şi scrântim. Cam atât.
pentru textul : răscruce deDin primele propozitii textul m-a prins prin candoarea povestii rostite de un copil. Personajul Pierrot din commedia del arte se intalneste cu micutul Pierrot de la portile raiului in candoarea lor nemarginita (repet candoare pentru ca mi se pare ca acest cuvant reprezinta textul) o fiinta pura care atinge experienta a lui "a fi viu" prin culoare, care poarta in sine o teama de necunoscutul vietii dar care-si doreste cu forta sa fie, sa traiasca. Incurabila tristete a personajului e provocata de faptul ca nu reuseste sa se "murdareasca" si e sugerata teatral de fata extrem de alba, gura foarte rosie ( el nu o constientizeaza accentuindu-i astfel tragismul) si o lacrima sau doua, desenate. Mi-a placut mult. Cred ca am sa revin asupra lui. "Eu nu cânt. Oamenii însă mă aud cântând.(...)Eu nu sunt alb, sunt Pierrot, și raiul e-al meu printr-un zâmbet." Candid!
pentru textul : Pierrot deMie mi-a plăcut acest dialog, e de recomandate, umila mea parere. La capitolul "așa DA" uite ca avem dezbatere de idei cu scântei pana si Gorun zice un fel de "pas-parol" :-) Bravos voua, chapeau bas, Andu
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul deP.S. in limba sparga nu ma pricep. Desi (citez din memorie): „Temboridez guruvă și stelpică norangă Temboridez sa-ti scalpin întorsul și să-ți gui Multmbilara-ți voșcă pe-o crepitură pangă Și să-ți jumiz firiga lâng-un hisar mârzui” Ceea ce-i cu totul altceva, în modul în care „sună”, decât însăilarea ta – cu tot ajutorul (subînțeles) al lui Mădălin Voicu. Cu toate că Voicu, în afară de faptul că e țigan, mai are și ureche muzicală (sau tocmai de aceea). Dar... nici unul și nici altul nu sunteți, totuși....Nina Casian. Cel puțin în ceea ce privește limba spargă. „Versiunea” engleză este, însă, splindidă (din punctul meu de vedere). Gorun
pentru textul : shi bin a plec deGeamul odăii e spart
pentru textul : Evadare delovit cu privirea...
În așchiile sticlei
orbesc lacrimi
ce frumos și sensibil spui tu: "mă bucur că l-am citit", și mie mi se întâmplă să mă bucur când citesc anumite poeme. acum l-am reluat pe păunescu... e ceva straniu să îl vezi progresând, chiar și în vers alb, în timp ce pe unele fețe lacrimile nu s-au uscat...
pentru textul : un trup nemișcat o întrebare arsă dezi faină și ție, Daniela! mulțumesc!
doamna moderator, am inteles. daca e nevoie, luati masurile de rigoare, dar nu ma sacaiti atita la cap cu regulamentul hermeneiei, ca-l stiu bine, si il aplic cum pot. imi cer scuze din nou.
pentru textul : opi detabloul e deja inramat la artis design, nu mai poate fi scanant ...poemul tre sa fie nou, ca si cum toti plecam de la zero, un acelasi start in maraton, de cerut voie am cerut prin email la office hermeneia...maxim trei poeme de autor ....fiecare e liber sa creeze dupa ce doreste, nu pot limita fantezia lor la o singura imagine.atentie, nu e constrangere poetica dupa o imagine data ci libertate poetica deplina... ma bucur de semnul tau proaspat... iaca x iaca un 0 , deci succes
pentru textul : pe sub flori mă legănai defrumos zis, te vezi în faţa singurătăţii, eşti numai tu, reflexia a ceea contempli fără a te putea destăinui.
pentru textul : ... deFinalul complet ratat, pacat de un poem discursiv reusit. Adicatelea cum "dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi dumnezeu" Pai dumnezeu asta a inventat... Poate un "as fi alt..." acolo ar face ceva sens dar ar pica si in alt non-sens, nu stiu, cred ca dumnezeu nu are ce cauta acolo pentru sanatatea poemului, parerea mea. In rest placut si textul si penita... pe autoarea romgleza Papouis o citesc mereu cu un heep-hop-hurra... geniala si savuroasa de fiecare data cand intervine. Imi sugereaza videoclipul de la Queen "I want to break free" prezentat de un DJ din Romania de acum peste douazeci de ani "vreau sa sparg liber". Andu
pentru textul : text cu oameni care mă surprind deOvidiu, te rog sa corectezi titlul.
pentru textul : cu doina-n gând... deO carte, un suflet de poet, trecut prin alt suflet de poet...Ce poate fi mai frumos?
Mi-a plăcut prezentarea, un pic altfel, fără acele rigori clişeistice ale prezentărilor seci. Aici este ca o cernere de lumină printr-o sită de lumină :) Mulţumiri, Paul!
Despre cartea Adrianei, pot spune că sunt printre fericiţii care o au pe noptieră cu tot cu autograful scris cu cerneală albastră :) ( De ce avem impresia că astfel de cuvinte sunt scrise direct pe suflet?! :) )
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deinteresante interpretarilor tale date acestor citate care reprezinta de fapt niste reflectii ale unor celebritati. le-am citit si eu si mi-au placut tare mult.
pentru textul : Fratele din piatră dedraga vacarasu, multumesc pentru observatii. mi se par insa ca nu spun nimic cel putin mie. adica nimic dincolo de niste mofturi personale. iar raspunsul ar fi ca asa cum tie nu-ti place asa, mie imi place asa. tough luck. in ceea ce priveste aberatia cu î din a cred ca am obosit sa mai spun ca nu dau doi bani pe ea si ca (mai este nevoie) o consder o prostie. si pe deasupra ma simt si bine sa spun asta. tot la fel cred ca nu mai e nevoie sa iti spun ca nu sint singur in aceasta opinie. dar ma rog, nu are importanta. si inca ceva, am obosit si sa mai aud aberatiile astea cu cacofoniile lingvistice in limba romana. cred ca ar trebui sa se maturizeze aceasta adolescenta limba romana si macar dupa 150 de ani sa inteleaga ca ca forma se supune fondului si nu invers. altfel ajungem sa vorbim prin semne (sau or avea si alea cacofoniile lor). si merci pentru compliment. am fost portretizat in multe feluri pina acum. ai reusit o premiera cu ideea asta de "surdomut". it's a good one.
pentru textul : am văzut-o dein mod sigur, monotonia unor actiuni stereotipe duce la la depresie. "mă gândesc uneori la moarte când merg ca de obicei dimineața spre serviciu" ce pot sa iti spun? elibereaza-te. si la propriu si la figurat. mesajul a fost receptionat.
pentru textul : Pohem deVă mulţumesc pentru citire, domnule Virgil Titarenco!
pentru textul : Karenină în piele de cameleon deEste un poem scris cu ceva timp în urmă. Dacă gândurile mele plac, nu poate decât să mă bucure acest lucru, accept sugestii dar nu-mi permit să iau de la nimeni nimic, încerc să fiu pur şi simplu eu în tot ceea ce scriu, cu bune şi cu rele. Toate cele bune!
Alma voi lasa "placute la atingere" asa cum este pentru ca versul acela sub aparenta sa banala ascunde de fapt esenta poemului... atingerea inseamna placere iar placerea este fericirea trupului... el nu trancende planul fizic, e incapabil sa o urmeze, ramane un colectionar de moaste, un om care "îsi poartă lumina cu demnitate" si cam atat. Multam de cuvinte. E o poezie scrisa despre cele indelung simtite la Iasi de cenaclu.
pentru textul : Pământul de mijloc deAdriana, chiar nu vreau să ne umflăm muşchii în semiotică şi filosofie. Astea-s discuţii de purtat fără monitor între. Nici nu mai stau să mă întreb dacă ai înţeles corect ce am vrut eu să spun, dacă tu consideri că am blamat simbolul în sine, când eu m-am referit la folosirea lui. Mă bucur că te-am binedispus şi, în încheiere, dacă pe tine chiar nu te interesează cum tremur, atunci, pe viitor, scuteşte-mă de ironiile mai fine ca urma de tractor, de genul "eu n-aș schimba nimic. unele lucruri nu necesită schimbare, ci numai largă deschidere a „ochiului lăuntric”, care vizează fix cutremuratul meu. În barcă sau nu.
pentru textul : Adoriana minus zece deNo, fără supărate. Seara bună!
Atentie la final: "împreună eram numai când apăsam pe durere/ să nu mai curgă". Gasit, in mod fericit, pentru text ca un "tot". Numai din inapetenta mea pentru "analiza" nu pot acorda o "penita". Drept care imi cer scuze autoarei.
pentru textul : mâna lui rezema liniștea de« Chant patriotique »… déjà le titre est significatif ! C’est surtout une réflexion mi –ironique , mi- humoristique sur l’identité de tout « un peuple » (le peuple juif) et une nation . La nation israélienne, véritable tour de Babel, melting pot à l’orientale. A travers ces clichés stéréotypant les nombreuses composantes de la société israélienne, l’auteur fait le constat de leur perdurance dans ce catalogue sur un style ironique doux-amer, plutôt teinté de tendresse : les moulins de don Quichotte subsistent, et les épées sont rouillées, car les idéaux en se frottant à la réalité du quotidien perdent de leur éclat.
pentru textul : Chant patriotique deCred ca textele 2 si 3 erau chiar celelate texte (sunt mentionati autorii). Textul lui A.A.A este primul.
pentru textul : După noi, galopul deIntr-o simbolistica a mortii, 'betia cu formol' e o formulare ce da fiori reci. Intreaga poezie da senzatia de sfarsire, de sfasiere si de compromis intr-o iubire ce s-a stins de mult. Versurile se leaga in mod armonios chiar daca nu intotdeauna cuvintele vibreaza in mod placut in inima cititorului.
pentru textul : Draperii roșii deŞi Raluca Blezniuc
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deEu nu am priceput ce şi cum aici: "iar eu, fur de noapte"...
Am înţeles acest text ca fiind o prelucrare alegorică a clişeului calului troian în interiorul iubitei/ iubirii... Ori ceva de genu'.
pentru textul : liber la-nflorire deghici ca esti fata desteapta
pentru textul : nonșalanța iubirii deÎi iei pâinea de la gură lu Firică. Numai că ăla le zice mai concentrat şi la o obect. Să le priceapă tot boborul. Adică să le constate la superlativul absolut fără să la dea nicio atenţie. Inclusiv cadrele didactice şi intelectualii satului. Uite-aşa se scrie, bă! Ca mine. Într-o cultură Pub, mai Pub cecât a lui F. Uite ce mare sunt. Da nu sunt. Aşa sunt io.
pentru textul : prima doamnă dePagini