titlul are ceva dintr-un alt vis decât restul. iată câteva imagini pe care le subliniez ca interesante dar care își păstrează rolul decorativ de colaj: "mi se pare mereu că îmi văd jumătatea oxidându-se leneș " "diminețile ies aburi din pijamale cum nu mă așteptam în copilărie" finalul este ambiguu.
corect se scrie hawaii. nice text. mai lipsesc din diacritice. ( lumina, uriasi, in, toata ). incepi cu litere mari la fiecare vers, sfarsesti cu litere mici... placute citiri pe pagina ta, anyway.
aranca, da, uite ca ma inclin si eu in fata comentariului tau. cred ca e o arta fantastica, impresionism parca ii zice, sa poti sugera sau imagina in forme sau culori sau chiar umbre si tușe adincul dintre doi
alma, imi permiti sa-i raspund doamnei hanny ca tu, in poezia ta, vorbesti de un david simbolic, nu de regele david? dar de fapt intrebarea mea e mult sub niveul esoteric, "tehnic" = semantic. ce intelegi tu prin "stare acrilica"? rim
prima și a treia. așa am rezonat.
din cele două, primul grupaj. mi s-a părut reușită alăturarea mișcării descendente a soarelui cu ideea de treaptă. mai sus.
în plan secund se crează, la prima citire, chiar o sugestie interesantă: soarele spre nadir nu coboară, ci urcă.
Profetule, mie "mila" asta crestina nu-mi place deloc! Si nici cuvintele Mantuitorului "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!". E un sacrilegiu?! Poate. Dar suspectez ca pe aici a cam "lucrat" Sinodul de la Niceea, aruncand o anatema bine tintita asupra celor ce cred in alta Divinitate. Eu altfel il "simt" pe Isus. Dumnezeu sa ma ierte daca grsesc. Ca de popi (farisei - numai de astia, rog sa nu se generalizeze) si BOR (institutionalizat si pagubos nationalist) care face politica, m-am saturat. Bine ca mai exista un Parinte: Steinhardt, Staniloaie, Cleopa, Galeriu... si cati or mai fi si fost, majoritatea prin manastiri; iar cei dinainte chiar daca sunt Dincolo, raman si aici. Si mai exista si Muntele Athos; si mai exista si Isihastm. Si, de asemenea, exista si un Tutea (tot printre noi). Cu BOR i-am raspuns si lui Boba. Na, ca iar am intrat in dispute "teologice". Cu toate ca am zis ca ma voi abtine. Dar, inca, nu am intrat in Saptamana Patimilor. Rog pe cei sensibili sa nu citeasca ce-am scris aici. Am uitat sa pun avertismentul de rigoare care se lipeste la anumite filme care se dau dupa miezul noptii.
La Praga se dau minunate spectacole de umbra si lumina : Black Light Theatre. Pare Oxymoron dar nu e. Pe mine ma framinta un fenomen optic : de ce umbra nu are si ea umbra?
Da, nu am contestat niciodata ca esti pictural in textele tale (oare exista termenul asta in limba romana?). Si cu siguranta ca minuiesti foarte abil cuvintele si sensurile lor. Aproape as fi curios cum ai ilustra o toamna cetoasa pe malul oceanului in California
fiecare cu ce-l doare... dacă ai încuiat totul și mai ții și mâna pe încuietori, cum de te-aștepți să ți se pară ceva poetic în jurul tău? cu bicicleta vei învăța să mergi singură, iar genunchii îți vor avea de suferit. nu vreau să vorbesc despre sacrificii acum, ci ți-am adus aminte de libertate și curaj.
am sentimentul ca nu aveti de cina rade in seara asta si m/ati ales pe mine. sunt dezolata de atitudinea dumneavoastra, de modul pervers si batjocoritor in care ati intrerpins acest demers. consider ca m/ati jignit prin afirmatiile si prin lumina murdara pe care ati aruncat/o asupra unui text ce pentru mine e ca o azima evreiasca, sincer eu pun punct discutiei, nu raspund comentariilor ulterioare, a fost o lunga colaborare pe hermeneia unde am cunoscut cativa oameni realmente minunati, de mizerii m/am cam saturat aici si pe alte siteuri... va urez succes, daca ati vrut sa stircati ceva va spun..da, ati reusit, de ce ati facut/o nu ma intereseaza... punct
Citit şi aici. Mă deranjează unele treceri ale povestitorului din planul narativ în planul real, prin acele adresări directe cititorului - dau un aer de neverosimilitate. Tot prin zona asta, cred c-ar trebui să te hotărăşti - ori autor omniscient, ori narator-personaj, ori narator simplu. Punctuaţia textului ar trebui revizuită.
Bun. Sincer, mă pregăteam să spun că nu voi continua lectura, însă finalul acestei părţi, plin de msiter, aproape s.f., m-a făcut să mă răzgândesc.
Margas, deocamdată contul pe care îl ai nu îți permite să oferi penițe. Împreună cu editorii Hermeneia vom studia această situație și sper că vor exista modificări cît de curînd.
Frumos subiect însă dezvoltat sec, personajul nu e lecturabil în canoanele acceptării sale de către cititor și nici bine conturat în timp sau în spațiu iar proza e facilă și aproximativă. Ți-am citit și celelalte două proze, este ceva bun aici prin scrierile tale dar trebuie să te iei mult mai în serios dacă vrei să depășești episodul nu-știu-care din povestea cu zâna măseluță.
Cu drag,
Andu
Sunt multe motive care pot impinge un om talentat, asa cum este Virgil Titarenco, sa scrie. Unul dintre cel mai proeminente poate fi tocmai acela al afirmarii, al manifestarii acestui talent. Un talent care nu se rezuma la "verb", la exprimarea prin intermediul cuvantului scris, ci se intinde si la acea meditatie sau contemplare care este caracteristica, asa cum spunea Plesu, "prezentei ingerului". Ceeace contrariaza insa la Virgil Titarenco este o anume dualitate, o aparenta contradictie care ma duce cu gandul la Bob Dylan care poate cele mai valoroase poeme (nu ma refer aici la muzica sa, nu stiu cati stiu ca el a fost facut cavaler al legiunii de onoare pentru contributia adusa in POEZIE) le-a creat ca rezultat al luptei interioare dintre originea sa evreiasca si religia sa crestina. Virgil Titarenco este un foarte bun manuitor al simbolisticii crestine fara sa fie neaparat un crestin... iar asta este remarcabil. Totul este sa ii citim textele de acest gen dar sa ii ignoram comentariile din subsol, acestea din urma fiind atat de seci si de lipsite de credinta incat sfarsesti prin a te intreba daca nu avem de-a face cu un altfel plagiat, nu unul literar, ci unul spiritual. Andu
o asteptare, cu patima inclusa in ludic, versurile acelea, Mariana, da - rosu in loc de alb - joc intre rece si cald, aproape ars si inca fumegand, in orice anotimp, penita ta aurie imi atinge umerii, ca o spada, apelativul imi pare, insa, prea generos "de atelier" face trimitere spre atelierul de pictor, Anna, e drept ca duce cu gandul si la experiment, inceput poetic, nu foarte departe de adevar, dealtfel, in final am facut o anumita modificare fata de textul initial, din ratiuni prozodice, dar si pe motiv de incercare a unui alt sens - Dante - "lasciate ogni ... " - infernul ca peisaj, surazator va multumesc, scuzati intarzierea raspunsului
Eu aș prefera ca la comentarii și autorii textelor de pe coloana din dreapta a primei pagini să fie trecut numele autorului, nu pen name-ul. Îmi place să-i știu pe nume, mai ales că avem Ela, Elia, Adim, Madim... vom fi tot mai multi și mi se pare prea hilar să avem atâtea porecle-n bătătură.
Termenul ”infrarealism” văd că e lansat de Mona, dar merită reținut. Eu o văd pe Mona Sax din ”Max Payne 2” cel puțin, doar că aceea era ceva mai flegmatică dar la fel de bine înfiptă. Rider îmi pare un om citit, destul de politicos și nu mi se prea potrivește cu pachetul de mușchi din nu știu care film. Deci personajele ar putea fi bine ancorate în virtual din punctul meu de vedere. Spun asta deoarece tocmai am auzit că americanii cad în depresie și au tendințe suicidale aflând că planeta din filmul ”Avatar” e doar o ficțiune și că nu vor putea ajunge niciodată acolo. Deci, ai grijă, că dacă-ți faci prea frumoase personajele, pici pe mâna cenzurii. He-he!
Poemul necesită câteva șlefuiri, întâi voi spune despre ele: "fericirea mea de ceară" - alăturarea cirea-ceară în poezie este, muzical, de evitat. În versurile: "despre iubirea ta ca un loz câștigător când eu niciodată nu joc și mai ales pierd" - aș fi scris: "despre iubirea ta, loz câștigător când eu nu îl joc vreodată/întotdeauna pierd" (e doar un exemplu spontan, poți găsi altă versiune) - fiindcă bruiază acel "ca un" și "când eu niciodată nu ... și mai ales". "singurele cuvinte care fac vară dintr-o dată" - cred că aici lipsește "se", cel puțin așa reiese din titlu, nu cred să fie un artificiu poetic "fac vară". Cred de asemenea că repetiția din versurile finale "nu joc la lotot" este inutilă, are efect redundant. Ce îmi place în acest poem este fluiditatea trăirii, contrastele dintre stări, tonalitatea ușor gravă care alunecă aparent în ludic. Iar dintre versuri am ales: "îți voi scrie.../despre anotimpul făcut din nuiele împletite în care mă balansez până când orizontul se răstoarnă amețit" Ela
Colindăm Doamne! ne-ntâlnim și pe-aici frate pârâu, colindăm, tu domol, eu puțin mai năvalnic! dacă nu ți-am spus "Sărbători fericite", îacă, las aici semn.
"arunca resturile gambelor ei"?... ale cui "ei"? am aplicat o citire anaforica, dar mi-e greu sa descopar ce anume in text, mentionat anterior, poate fi inlocuit de adjectivul pronominal. "zarva" nu cred ca este... "nemurirea"? sau poate este vorba pur si simplu de o surpriza ori de un fragment dintr-un dialog inceput mai demult, in care o fi fost si un nume. ei, uite, tot caut logica undeva unde poate nici nu este nevoie.
Textul lui Ștefan Ciobanu a existat și comentariile la fel în care existau expresii de genul "bisericuțe de pițigoi, cu pițigoi, între pițigoi etc" . Ai fost cucerită de o expresie. Ai folosit-o (coafată adaptată etc). Cu titlu de colecție. Problema este că ai recunoscut acest lucru de la început, însă brusc ai fost extrem de nervoasă. Tu ai fost cea care ai strigat "sa fie clar..biserica pitigoilor imi apartine ca si formulare, iar asupra acestui lucru nu am niciun dubiu." Faptul că ai șters subtitlul "biserica pițigoilor" iarăși demonstrează acest lucru. Nu poți șterge însă comentariile de la acest text. Nu înțeleg de ce te simți tu jignită.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
titlul are ceva dintr-un alt vis decât restul. iată câteva imagini pe care le subliniez ca interesante dar care își păstrează rolul decorativ de colaj: "mi se pare mereu că îmi văd jumătatea oxidându-se leneș " "diminețile ies aburi din pijamale cum nu mă așteptam în copilărie" finalul este ambiguu.
pentru textul : într-un vis camera mea era un submarin decorect se scrie hawaii. nice text. mai lipsesc din diacritice. ( lumina, uriasi, in, toata ). incepi cu litere mari la fiecare vers, sfarsesti cu litere mici... placute citiri pe pagina ta, anyway.
pentru textul : BIG EYES dearanca, da, uite ca ma inclin si eu in fata comentariului tau. cred ca e o arta fantastica, impresionism parca ii zice, sa poti sugera sau imagina in forme sau culori sau chiar umbre si tușe adincul dintre doi
pentru textul : fără cuvinte de dragoste dealma, imi permiti sa-i raspund doamnei hanny ca tu, in poezia ta, vorbesti de un david simbolic, nu de regele david? dar de fapt intrebarea mea e mult sub niveul esoteric, "tehnic" = semantic. ce intelegi tu prin "stare acrilica"? rim
pentru textul : deuteronomia deMultumesc pentru impresie, Andu.
pentru textul : lessons from the book of violin classics deprima și a treia. așa am rezonat.
pentru textul : alte trei încercări de haiku dedin cele două, primul grupaj. mi s-a părut reușită alăturarea mișcării descendente a soarelui cu ideea de treaptă. mai sus.
în plan secund se crează, la prima citire, chiar o sugestie interesantă: soarele spre nadir nu coboară, ci urcă.
Acum da, mulțumesc, mă simt și eu ca pe pod!
pentru textul : aproape noapte pe grant deProfetule, mie "mila" asta crestina nu-mi place deloc! Si nici cuvintele Mantuitorului "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!". E un sacrilegiu?! Poate. Dar suspectez ca pe aici a cam "lucrat" Sinodul de la Niceea, aruncand o anatema bine tintita asupra celor ce cred in alta Divinitate. Eu altfel il "simt" pe Isus. Dumnezeu sa ma ierte daca grsesc. Ca de popi (farisei - numai de astia, rog sa nu se generalizeze) si BOR (institutionalizat si pagubos nationalist) care face politica, m-am saturat. Bine ca mai exista un Parinte: Steinhardt, Staniloaie, Cleopa, Galeriu... si cati or mai fi si fost, majoritatea prin manastiri; iar cei dinainte chiar daca sunt Dincolo, raman si aici. Si mai exista si Muntele Athos; si mai exista si Isihastm. Si, de asemenea, exista si un Tutea (tot printre noi). Cu BOR i-am raspuns si lui Boba. Na, ca iar am intrat in dispute "teologice". Cu toate ca am zis ca ma voi abtine. Dar, inca, nu am intrat in Saptamana Patimilor. Rog pe cei sensibili sa nu citeasca ce-am scris aici. Am uitat sa pun avertismentul de rigoare care se lipeste la anumite filme care se dau dupa miezul noptii.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deNe-am comentat în acelaşi timp. Cred. Dai de băut.
(Roşu, rece şi mult).
pentru textul : acolo unde rămân avalanșele deAdevărul e că moartea e o chestie plină de finețe artistică....
pentru textul : azi e frig deLa Praga se dau minunate spectacole de umbra si lumina : Black Light Theatre. Pare Oxymoron dar nu e. Pe mine ma framinta un fenomen optic : de ce umbra nu are si ea umbra?
pentru textul : femeia cu umbre deAndu, Mulțumesc de lectură! Frica aceasta stă la baza tuturor fricilor de mai târziu. Nu am găsit alt titlu mai potrivit. tincuța
pentru textul : Astăzi am aflat ce-i frica deDa, nu am contestat niciodata ca esti pictural in textele tale (oare exista termenul asta in limba romana?). Si cu siguranta ca minuiesti foarte abil cuvintele si sensurile lor. Aproape as fi curios cum ai ilustra o toamna cetoasa pe malul oceanului in California
pentru textul : Septembrie, începuturi defiecare cu ce-l doare... dacă ai încuiat totul și mai ții și mâna pe încuietori, cum de te-aștepți să ți se pară ceva poetic în jurul tău? cu bicicleta vei învăța să mergi singură, iar genunchii îți vor avea de suferit. nu vreau să vorbesc despre sacrificii acum, ci ți-am adus aminte de libertate și curaj.
pentru textul : Îmi vreau tălpile înapoi deam sentimentul ca nu aveti de cina rade in seara asta si m/ati ales pe mine. sunt dezolata de atitudinea dumneavoastra, de modul pervers si batjocoritor in care ati intrerpins acest demers. consider ca m/ati jignit prin afirmatiile si prin lumina murdara pe care ati aruncat/o asupra unui text ce pentru mine e ca o azima evreiasca, sincer eu pun punct discutiei, nu raspund comentariilor ulterioare, a fost o lunga colaborare pe hermeneia unde am cunoscut cativa oameni realmente minunati, de mizerii m/am cam saturat aici si pe alte siteuri... va urez succes, daca ati vrut sa stircati ceva va spun..da, ati reusit, de ce ati facut/o nu ma intereseaza... punct
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deCitit şi aici. Mă deranjează unele treceri ale povestitorului din planul narativ în planul real, prin acele adresări directe cititorului - dau un aer de neverosimilitate. Tot prin zona asta, cred c-ar trebui să te hotărăşti - ori autor omniscient, ori narator-personaj, ori narator simplu. Punctuaţia textului ar trebui revizuită.
Bun. Sincer, mă pregăteam să spun că nu voi continua lectura, însă finalul acestei părţi, plin de msiter, aproape s.f., m-a făcut să mă răzgândesc.
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (2) defrancisc, as fi recunoscator daca ai fi mai explicit. multumesc de trecere!
pentru textul : Altă rugă în Grădina Ghetsimani deun poem lipsit de mesaj liric, dar perfect in alcatuirea tehnica. pareile despre perfectiune sau lirism se dezbat inca.
pentru textul : Poemul e zidit în insonor demulțumesc pentru trecere și opinii
pentru textul : nu am niciodată suficient de mulți blugi deMargas, deocamdată contul pe care îl ai nu îți permite să oferi penițe. Împreună cu editorii Hermeneia vom studia această situație și sper că vor exista modificări cît de curînd.
pentru textul : smalț deFrumos subiect însă dezvoltat sec, personajul nu e lecturabil în canoanele acceptării sale de către cititor și nici bine conturat în timp sau în spațiu iar proza e facilă și aproximativă. Ți-am citit și celelalte două proze, este ceva bun aici prin scrierile tale dar trebuie să te iei mult mai în serios dacă vrei să depășești episodul nu-știu-care din povestea cu zâna măseluță.
pentru textul : Amintiri cu miros de sânziene deCu drag,
Andu
Sunt multe motive care pot impinge un om talentat, asa cum este Virgil Titarenco, sa scrie. Unul dintre cel mai proeminente poate fi tocmai acela al afirmarii, al manifestarii acestui talent. Un talent care nu se rezuma la "verb", la exprimarea prin intermediul cuvantului scris, ci se intinde si la acea meditatie sau contemplare care este caracteristica, asa cum spunea Plesu, "prezentei ingerului". Ceeace contrariaza insa la Virgil Titarenco este o anume dualitate, o aparenta contradictie care ma duce cu gandul la Bob Dylan care poate cele mai valoroase poeme (nu ma refer aici la muzica sa, nu stiu cati stiu ca el a fost facut cavaler al legiunii de onoare pentru contributia adusa in POEZIE) le-a creat ca rezultat al luptei interioare dintre originea sa evreiasca si religia sa crestina. Virgil Titarenco este un foarte bun manuitor al simbolisticii crestine fara sa fie neaparat un crestin... iar asta este remarcabil. Totul este sa ii citim textele de acest gen dar sa ii ignoram comentariile din subsol, acestea din urma fiind atat de seci si de lipsite de credinta incat sfarsesti prin a te intreba daca nu avem de-a face cu un altfel plagiat, nu unul literar, ci unul spiritual. Andu
pentru textul : a christmas tale deo asteptare, cu patima inclusa in ludic, versurile acelea, Mariana, da - rosu in loc de alb - joc intre rece si cald, aproape ars si inca fumegand, in orice anotimp, penita ta aurie imi atinge umerii, ca o spada, apelativul imi pare, insa, prea generos "de atelier" face trimitere spre atelierul de pictor, Anna, e drept ca duce cu gandul si la experiment, inceput poetic, nu foarte departe de adevar, dealtfel, in final am facut o anumita modificare fata de textul initial, din ratiuni prozodice, dar si pe motiv de incercare a unui alt sens - Dante - "lasciate ogni ... " - infernul ca peisaj, surazator va multumesc, scuzati intarzierea raspunsului
pentru textul : Dezbracă-te, femeie! deEu aș prefera ca la comentarii și autorii textelor de pe coloana din dreapta a primei pagini să fie trecut numele autorului, nu pen name-ul. Îmi place să-i știu pe nume, mai ales că avem Ela, Elia, Adim, Madim... vom fi tot mai multi și mi se pare prea hilar să avem atâtea porecle-n bătătură.
pentru textul : prima pagină deTermenul ”infrarealism” văd că e lansat de Mona, dar merită reținut. Eu o văd pe Mona Sax din ”Max Payne 2” cel puțin, doar că aceea era ceva mai flegmatică dar la fel de bine înfiptă. Rider îmi pare un om citit, destul de politicos și nu mi se prea potrivește cu pachetul de mușchi din nu știu care film. Deci personajele ar putea fi bine ancorate în virtual din punctul meu de vedere. Spun asta deoarece tocmai am auzit că americanii cad în depresie și au tendințe suicidale aflând că planeta din filmul ”Avatar” e doar o ficțiune și că nu vor putea ajunge niciodată acolo. Deci, ai grijă, că dacă-ți faci prea frumoase personajele, pici pe mâna cenzurii. He-he!
pentru textul : Despre încredere şi antivirus dePoemul necesită câteva șlefuiri, întâi voi spune despre ele: "fericirea mea de ceară" - alăturarea cirea-ceară în poezie este, muzical, de evitat. În versurile: "despre iubirea ta ca un loz câștigător când eu niciodată nu joc și mai ales pierd" - aș fi scris: "despre iubirea ta, loz câștigător când eu nu îl joc vreodată/întotdeauna pierd" (e doar un exemplu spontan, poți găsi altă versiune) - fiindcă bruiază acel "ca un" și "când eu niciodată nu ... și mai ales". "singurele cuvinte care fac vară dintr-o dată" - cred că aici lipsește "se", cel puțin așa reiese din titlu, nu cred să fie un artificiu poetic "fac vară". Cred de asemenea că repetiția din versurile finale "nu joc la lotot" este inutilă, are efect redundant. Ce îmi place în acest poem este fluiditatea trăirii, contrastele dintre stări, tonalitatea ușor gravă care alunecă aparent în ludic. Iar dintre versuri am ales: "îți voi scrie.../despre anotimpul făcut din nuiele împletite în care mă balansez până când orizontul se răstoarnă amețit" Ela
pentru textul : Cuvinte care se fac vară deColindăm Doamne! ne-ntâlnim și pe-aici frate pârâu, colindăm, tu domol, eu puțin mai năvalnic! dacă nu ți-am spus "Sărbători fericite", îacă, las aici semn.
pentru textul : Veste mare deIl y avait une fois une petite princesse, Daniela. Bonjour aux Ailes.
pentru textul : Définition de"arunca resturile gambelor ei"?... ale cui "ei"? am aplicat o citire anaforica, dar mi-e greu sa descopar ce anume in text, mentionat anterior, poate fi inlocuit de adjectivul pronominal. "zarva" nu cred ca este... "nemurirea"? sau poate este vorba pur si simplu de o surpriza ori de un fragment dintr-un dialog inceput mai demult, in care o fi fost si un nume. ei, uite, tot caut logica undeva unde poate nici nu este nevoie.
pentru textul : invocatio deTextul lui Ștefan Ciobanu a existat și comentariile la fel în care existau expresii de genul "bisericuțe de pițigoi, cu pițigoi, între pițigoi etc" . Ai fost cucerită de o expresie. Ai folosit-o (coafată adaptată etc). Cu titlu de colecție. Problema este că ai recunoscut acest lucru de la început, însă brusc ai fost extrem de nervoasă. Tu ai fost cea care ai strigat "sa fie clar..biserica pitigoilor imi apartine ca si formulare, iar asupra acestui lucru nu am niciun dubiu." Faptul că ai șters subtitlul "biserica pițigoilor" iarăși demonstrează acest lucru. Nu poți șterge însă comentariile de la acest text. Nu înțeleg de ce te simți tu jignită.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră dePagini