Poate ai dreptate, dar în ultima vreme sufăr de o lipsă acută de inspirație, și nimic nu mai iese așa cum vreau eu. Deocamdată, încă mi se pare destul de greu să uit de acele limite, eu nefiind obișnuită cu asta; ai putut observa cum înțelegeam poeziile înainte și cum își schimbă forma acum, cred că asta e oricum un fel de progres. Îți mulțumesc și mai aștept orice alte sfaturi! Cu respect, Simona
Ma intreb de ce de multe ori poemele tale sunt impartite in doua planuri... si uneori cu un al treilea subinteles, sugerat mai bine spus. Cred ca aici mi-am gasit si raspunsul... tocmai pentru ca aici "mijlocul" este al treilea plan, acela in care nu-s nici ceilalti, nici poetul. Unde atingerile, lumina inutila si sunetele sunt stindarde doar. Oamenii carare... doar ca nu pe aceasta apucam. Cuvintele sunt, uneori, creatoare de univers. Asta gasesc eu aici.
Aş înlocui regionalismul "lubeniţă" cu pepe din cauză de "creozot", formulările poetice: Şi-am murit geamăt/în răstignirea rotundă/Şi-am înviat plâns/în gara fără peron" le-aş scoate în totalitate pentru că vin dintr-un alt registru poetic, nu se încadrează întregului din acest poem. La versul: Am făcut din trenuri puf de păpădii. Fără "puf", pur şi simplu ai făcut păpădii. "Puf" e prea dulce, aici. Şi fără ultima strofă.
Poemul este destul de puternic şi îmi place foarte mult partea asta: "Am desfiinţat creozotul şi
toate regionalele cfr
am coborât în bernă toate barierele
Am făcut din trenuri puf de păpădii
şi din liniile ferate mânere pentru stropitorile de tablă
iar din oasele sternului meu
faşă pentru nou născuţi
Am lăsat o fereastră mică, mică
asemeni sicrielor cu morţii aduşi din vest
ca să le pot da linişte şi iubire
necontaminată de egoisme malefice"
Citeşte textul acesta cu cele sugerate de mine. De fapt, fără strofele citate de mine şi vezi că forţa acestui poem stă în piloanele puternice ale versurilor tari în esenţă. Celelalte strofe sunt bune dar, repet, în contextul în care tot textul ar curge în ritmul acela.:)
mi-a placut felul in care ai spus povestea asta. mai ales aici :
"când se termină
cerul, să te întorci la mine."
si adevarul este ca mi se pare destul de greu sa scrii pe tema asta o poezie care sa impresioneze ca forma - sa spunem - mame, plecari definitive, pasari.
pe scurt, nu vreau sa fac un comentariu prea elaborat. mi-a placut pentru ca atinge partea sensibila, dar aduce si unele imagini de mare frumusete.
nu stiu insa daca versul "toamna asta e ca un diavol" este tocmai inspirat. cel putin mie imi pare ca ai fi putut pune problema altfel, fara sa pierzi sensul. "diavol" este un cuvant cam mare. sau poate asta a fost intentia.
Hm! Văd că nu ne înţelegem, vorbim despre lucruri diferite.
Sigur că introducerea scrierii cu â în interiorul cuvintelor a fost o aberaţie. Eu am scris, aici, în România, de mai multe ori despre asta. Academicienii noştri au fost purtaţi de entuziasmul postdecembrist al redescoperirii epocii interbelice, pe care au început s-o idealizeze cum îl idealizează unii astăzi pe Păunescu. Atunci se scria aşa - cu â în interiorul cuvintelor (dar numai acolo unde acel â provenea dintr-un a latin - ex: panem - pâine; nu se scria cu â în cuvintele de provenienţă slavă. Era destul de complicat, iar românii scriau prost. În anii 50, Academia a trecut (de data asta, sub influenţă sovietică) de la â în unele poziţii, la î peste tot. Şi de la sunt, la sînt (se zice că Iorgu Iordan, somat să dea un răspuns în privinţa formei verbale, ar fi răspuns echivoc: "sunt pentru sânt"! Câţiva dintre cei prezenţi au râs, dar cei îndrituiţi au înţeles ce le-a convenit).
Când s-a votat introducerea lui â, în Academie era un singur lingvist autentic: Ion Coteanu. Acesta s-a abţinut, pentru că, oricum ar fi votat, nu mai conta. Astăzi, în locul lui Coteanu, în Academie stă fostul meu coleg de an de la Facultate, Gheorghe Chivu. El ar vota, sunt sigur, orice i s-ar cere.
Dar astea sunt poveşti. Răul a fost făcut, asa că toată lumea ar trebui să respecte norma (că de-aia-i normă!).
Totuşi, nu e vorba doar de â. În România a apărut, în 2005, ediţia a II-a a "Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române" (numit, pe scurt, DOOM2). Aici apar sute de modificări, impuse (cum zici şi tu) de uzul limbii. Pentru că lilmba evoluează prin "greşeli", adică prin abateri de la normă care, dacă se generalizează, impun o nouă normă. Tu zici că e aberant ca, o dată la 30 de ani, cineva (de regulă, un Institut academic) să legifereze în limbă. Eu zic că e absolut necesar (deşi, în cazul particular al DOOM-ului, există foarte multe nemulţumiri). Dar e şi o chestiune de obişnuinţă. Eu n-aş mai putea, sub nicio formă să scriu "sub nici o formă"! de altfel, ortografierea mai veche nici nu se justifică morfologic. Tot aşa, n-aş mai putea scrie "o dată ce", cum am scris atâta amar de vreme. Si aşa mai departe. Inconvenientele unei atitudini libertine în privinţa ortografiei în raport cu şcoala cred că sunt evidente, aşa că nu mai revin.
Eu sunt dispus să negociez orice, probleme de ortografie - nu. Pot, doar, să aleg între "formele cu variaţie liberă" de tipul "cireşe"-"cireşi", una pe care o consider mai justă, s-o utilizez şi s-o recomand (în cazul de faţă, "cireşe"). Dar n-am dreptul s-o interzic pe cealaltă (chiar dacă nea Gică al meu mi-a spus că orice ţăran ştie că prin "cireşi" trebuie să se înţeleagă pomii, nu fructele. Chiar el mi-a spus, la cei peste 80 de ani şi la cele doar şapte clase, că e o tâmpenie să spui: "Am în grădină doi cireşi din care culeg cireşi"!
Asta e! Eu am, întotdeauna, pe birou un DOOM2. Şi nu din pricină că aş fi conservator, conformist sau - Doamne apără! - comunist.
măcinare, la propriu şi la figurat, asta îmi induc mie termenii anume aleşi ai acestui haiku. drept pentru care spun că a reuşit să ajungă la destinaţie!
da, un text cu multe elemente bune. poate as fi renuntat la "serbare" observ o evolutie in textele tale de aici si o mai mare siguranta in ceea ce scrii
Ce frumos îmi îmtâmpini primul coment! Mulţumesc, Paul!
Şi fiindcă mă încurajezi la a veni şi cu observaţii, chiar acum aş avea una :): Cred că ai putea renunţa la ,,un pic" fiindcă se înţelege din versurile următoare că nu închizi ochii de tot :)( Doamne, fereşte! ) Ia-o ca pe o glumiţă!
Secventa cu blestemul calului e inedita si mi-ar fi placut sa o dezvolti mai mult. In pornirea ta e ceva eliadesc dar te-ai pierdut un pic apoi in unele imagini comune. E un fragment din ceva?! Parca mi-as dori o continuare... tocmai pentru ca mi-a facut placere sa citesc acest text cu un titlu intr-adevar de efect. Nu numai titlul, mai sunt si multe alte parti bune aici! Violeta
erată 2
în loc de "nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice."
se va citi" personal,nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "consens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice."
... da, cami, în gând sau nu, în durere sau bucurie, ceva trebuie să pâlpâie... mă apropie referirea ta la Blaga, poetul pe care l-am îndrăgit toată adolescența și tinerețea, timbrul lui, al scrisului său, îmi trezește și acum tihnă și senin, mulțumesc de venire...
Eu nu am nimic cu acea domnisoara batrana de pe agonia decat in masura in care reuseste sa prosteasca pe unii ca tine si sunt destul de multi (multe) din pacate. Si vezi cum ti-ai modificat tonul? Ai renuntat la pupincurism, de ce nu faci asa si pe agonia, mai ales cand chiar e cazul, acolo nu esti tot tu? Iar de mine te poti amuza cat vrei, e ca si cum ai rade de taica-tu, o chestie fireasca la varsta ta. Inca o data scuze de off-tpoic, iar daca e sa revin la reducerea la absurd, este o metoda matematica de demonstrare a unei teorii care porneste de la premisa ca aceasta este falsa (de fapt, ca negatul acesteia este adevarat). Apoi se utlilizeaza niste instrumente matematice si logice care conduc la un rezultat fals, deci... premisa de la care s-a pornit era falsa. Mai exista si inductia incompleta pentru generalizare si alte metode, dar nimic nu are de-a face cu paralelele. Aceea este o axioma a geometriei euclidiene si nu se supune reducerii la absurd. Poti sa-mi exemplifici ceva coerent nu doar bubbles bubbles?
Margas, tu nu ti-ai adulmecat niciodata moartea, privindu-te in oglinda? Narcisista si flamanda iluzie este moartea! Deja am comentat prea mult. O seara faina.
Am citit atent eseul tău, ai multe typos și foarte multă informație care pare că nu se leagă, iar, în unele locuri, se repetă (atât cât înțeleg eu). Ar fi fost interesant de precizat, fie și în linii mari, cum teoria stringurilor realizează această confirmare a "realității". Cum fizica cuantică percepe "realitatea". Cum este percepută "realitatea" de prezent, de vest vs. est. Ce crezi tu despre aceste lucruri, ar fi la fel de interesant de aflat. Să înțeleg, din finalul textului, că "alte" articole, la fel ca și acesta, vor apare în paginile EgoPhobiei. Nelămurirea mea este dacă acest text e scris pentru a fi postat pe Hermeneia sau aici e doar "în trecere". Poate ar fi bine să îți clarifici intențiile, pentru cititorii tăi.
Adriana, nu trebuie să te superi dacă un autor refuză să îți urmeze sugestiile... Oricât de justificate ți se par ție în acel moment. Semnalarea lor cred că este suficientă. Iar cel care a scris poate va reveni sau nu pe text. Este opțiunea lui. În cazul de față a mea. Cât despre ironia în doi, ai fost răutăcioasă:)
Joc de cuvinte sec. Partea ce include "La soare-o pisică îmi linge-amintirile Răstingnindu-mi rănile pentru toate zilele." este mai degraba amuzanta decat profunda. "verde crud"... poate e o sintagma la care ar trebui sa renuntam in texte, foarte uzitata. Aritmii, versificatia gresita, text slab. Cu parere de rau, Ialin
Imi place acest experiment, in fond orice poem este un experiment prin care gandurile sunt transformate in imagini si mai apoi in cuvinte. Textul miroase a revolutie, V for Vendetta.Ai aici o strofa care spune multe, pentru cineva care a citit si care poate intelege.
am pus ici colo câte o cărămidă
dar meşterii nu mă prindeau în nici o echipă
şi-atunci mă afuriseau crezându-mă iscoada zeilor
Sau, dupa cum bine spunea James Allen: "Les compositeurs, les sculpteurs, les peintres, les poètes, les prophètes, les sages sont tous les bâtisseurs d’un au-delà, les architectes du paradis. Le monde est beau, parce qu’ils ont vécu; sans eux, l’humanité laborieuse périrait."
In cazul nostru, autorul schimba paradisul pe un labirint. O stare de fapt, mai apropiata de sine decat de aspiratie.
Ce sa zic? Daca nu citezi exact, adica asa, cu copy-paste cum face tot internautul, esti imediat luat in bete, pe viitor o sa fiu mai atent si o sa folosesc aceasta facilitate... scroll, right-click, copy, paste. Insa pana una-alta, palma sau palme Virgile imaginea tot comerciala este pentru ca si eu am scris in comentariul meu (pe care nici tu nu l-ai citit cu atentie) ca acest aspect comercial se refera la atributare... "LUI dumnezeu" deci, ok? ochii lui dumnezeu, palmele lui dumnezeu (scuze, palma lui dumnezeu), parul lui dumnezeu, burta lui dumnezeu (ca dumnezeu are si burta in unele poeme, crede-ma) si toate celelalte parti ale corpului lui dumnezeu sunt comerciale si ieftine, ok? Sa ramanem intelesi si sa nu ne facem ca nu auzim ceea ce altul striga in gura mare, agatandu-ne de cate un detaliu absolut nesemnficativ. Iar cand spun comercial tu poti sa zici loc comun sau poti sa zic cliseu.. poti sa zici cum vrei tu. Mai citim, mai vedem. Pe viitor daca ai sa citesti mai atent ce-ti scriu, ai sa "vezi" si tu. Poate da, poate ba... Andu
Călin, îți mulțumesc frumos pentru gestul tău. am rămas surprinsă... am citit de câteva ori comentariul. sugestiile tale îmi prind bine, voi ține cont de ele pe viitor . trebuie să îți spun că nu obisnuiesc sa imi comentez sigură poeziile, mai bine zis să le explic. oricum, gestul tău este unul deosebit și îți răman profund recunoscătoare. te aștept și pe viitor. Madim
Raluca, Antal, vă mulţumesc pentru lectură şi semn. Interesant poemul.
În haiku aproape totul e predictibil. Întrebarea e care e legătura între aceste ,,predicţii".
Bun (re)găsit Virgil. Încep prin a-mi cere scuze pentru reacția mea la ștergerea fostului cont de autor. Se pare că nu doar la mine răspunsurile voastre pe mail intră la coșul de gunoi. N-am căutat acolo și credeam că nu am fost acceptat, de unde și neînțelegerea. În fine, de data asta am căutat peste tot și bine am făcut pentru că, iată, contul meu e activ. Ergo, îmi fac mea culpa și mă bucur să fiu membru al comunității Hermeneia. Sper să fie într-un ceas bun și spre un reciproc folos, autor-cititori. Cu mulțumiri pentru aprecierea textului de față, amical...de cursă lungă, George cel Asztalos
nicodem, observ o anumita incrincenare a comportamentului tau spre o atitudine ostila. nu vreau sa iei aceste rinduri ca avertisment dar ma tem ca modul in care te raportezi la site si la conducerea lui nu este de bun augur. nimeni, absolut nimeni nu te-a obligat sa vii aici si nimeni nu te obliga sa ramii aici. acest "sinedriu", aceasta "elita editoriala a site-ului" cu "veleitatile ei de mare inchizitor" a avut bunavointa de a te accepta printre noi. cred ca ar fi frumos, ca sa nu spun crestineste fiindca tot vad ca faci mari valuri cu crestinismul tau pe aici (desi nimeni nu cred ca e interesat de el de vreme ce tu te comporti asa) deci cred ca ar fi frumos sa ai bunul simt si sa nu te raportezi asa la consiliul hermeneia. am observat din cuvintele tale ca ai o anumita ranchiuna care precede acest prim text. dragul meu, daca ai o problema o putem rezolva civilizat dar nu te astepta ca noi, consiliul hermeneia sa apeciem ceea ce nu consideram ca merita apreciat ca forma literara. iar asta nu are absolut nici o legatura cu crestinismul. de aceea cred ca aceasta continua incurcare a borcanelor nu face, in opinia mea, decit sa aduca un deserviciu crestinismului de orice traditie ar fi el. mai simplu spus nu cred ca daca esti crestin adevarat esti si poet adevarat. dupa cum nu cred ca daca esti ateu sau hindus sau satanist nu poti fi un poet excelent. talentul si efortul artistic (de orice natura ar fi el) nu are absolut nici o legatura cu convingerile religioase, filozofice, etc sau cu lipsa lor. de fapt cred ca asta se poate extinde la orice domeniu "de actitvitate". adica poti sa fii crestin bun si sa fii un mecanic prost, un medic incompetent sau un presedinte incapabil. dupa cum cred ca poti sa fii un ateu convins sau un satanist notoriu si sa fii medic sau mecanic sau presedinte foarte bun. competenta, inteligenta si talentul nu au nici o legatura cu convingerile tale religioase. am vrut sa scriu toate astea aici ca sa incheiem o data pentru totdeauna cu aceasta abureala pseudo-religioasa care nu aduce absolut nici un folos nici crestinismului si nici vreunui demers literar oricit de modest ar fi el. eu zic sa te indrepti catre masa de lucru, catre hirtia de scris si sa scrii. daca nu scrii bine si postezi acele texte aici asteapta-te sa fii criticat si chiar persiflat. acelasi lucru il poti face si tu cu textele pe care altii le posteaza aici si pe care nu le consideri valoroase literar atita timp cit evident ai argumente. dar iti recomand sa iti ajustezi pornirile fata de editori si avintul asta quasi-religios inainte de a deveni absolut ridicol.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mie imi place versul "in capcana". O alaturare de cuvinte nu intotdeauna formeaza un vers.
pentru textul : ascunzişul din urmă dePoate ai dreptate, dar în ultima vreme sufăr de o lipsă acută de inspirație, și nimic nu mai iese așa cum vreau eu. Deocamdată, încă mi se pare destul de greu să uit de acele limite, eu nefiind obișnuită cu asta; ai putut observa cum înțelegeam poeziile înainte și cum își schimbă forma acum, cred că asta e oricum un fel de progres. Îți mulțumesc și mai aștept orice alte sfaturi! Cu respect, Simona
pentru textul : reperul unui om mort deMa intreb de ce de multe ori poemele tale sunt impartite in doua planuri... si uneori cu un al treilea subinteles, sugerat mai bine spus. Cred ca aici mi-am gasit si raspunsul... tocmai pentru ca aici "mijlocul" este al treilea plan, acela in care nu-s nici ceilalti, nici poetul. Unde atingerile, lumina inutila si sunetele sunt stindarde doar. Oamenii carare... doar ca nu pe aceasta apucam. Cuvintele sunt, uneori, creatoare de univers. Asta gasesc eu aici.
pentru textul : Pământul de mijloc deAş înlocui regionalismul "lubeniţă" cu pepe din cauză de "creozot", formulările poetice: Şi-am murit geamăt/în răstignirea rotundă/Şi-am înviat plâns/în gara fără peron" le-aş scoate în totalitate pentru că vin dintr-un alt registru poetic, nu se încadrează întregului din acest poem. La versul: Am făcut din trenuri puf de păpădii. Fără "puf", pur şi simplu ai făcut păpădii. "Puf" e prea dulce, aici. Şi fără ultima strofă.
Poemul este destul de puternic şi îmi place foarte mult partea asta: "Am desfiinţat creozotul şi
toate regionalele cfr
am coborât în bernă toate barierele
Am făcut din trenuri puf de păpădii
şi din liniile ferate mânere pentru stropitorile de tablă
iar din oasele sternului meu
faşă pentru nou născuţi
Am lăsat o fereastră mică, mică
asemeni sicrielor cu morţii aduşi din vest
ca să le pot da linişte şi iubire
necontaminată de egoisme malefice"
Citeşte textul acesta cu cele sugerate de mine. De fapt, fără strofele citate de mine şi vezi că forţa acestui poem stă în piloanele puternice ale versurilor tari în esenţă. Celelalte strofe sunt bune dar, repet, în contextul în care tot textul ar curge în ritmul acela.:)
am citit cu drag.
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică demi-a placut felul in care ai spus povestea asta. mai ales aici :
"când se termină
cerul, să te întorci la mine."
si adevarul este ca mi se pare destul de greu sa scrii pe tema asta o poezie care sa impresioneze ca forma - sa spunem - mame, plecari definitive, pasari.
pe scurt, nu vreau sa fac un comentariu prea elaborat. mi-a placut pentru ca atinge partea sensibila, dar aduce si unele imagini de mare frumusete.
nu stiu insa daca versul "toamna asta e ca un diavol" este tocmai inspirat. cel putin mie imi pare ca ai fi putut pune problema altfel, fara sa pierzi sensul. "diavol" este un cuvant cam mare. sau poate asta a fost intentia.
pentru textul : ultima țigară deoh, da, aceste nefericite ligamente...:) mereu imi scapa. multumesc pentru atentionare, o sa modific.
pentru textul : Tablou cu femeie, pisică și două pahare cu vin deHm! Văd că nu ne înţelegem, vorbim despre lucruri diferite.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deSigur că introducerea scrierii cu â în interiorul cuvintelor a fost o aberaţie. Eu am scris, aici, în România, de mai multe ori despre asta. Academicienii noştri au fost purtaţi de entuziasmul postdecembrist al redescoperirii epocii interbelice, pe care au început s-o idealizeze cum îl idealizează unii astăzi pe Păunescu. Atunci se scria aşa - cu â în interiorul cuvintelor (dar numai acolo unde acel â provenea dintr-un a latin - ex: panem - pâine; nu se scria cu â în cuvintele de provenienţă slavă. Era destul de complicat, iar românii scriau prost. În anii 50, Academia a trecut (de data asta, sub influenţă sovietică) de la â în unele poziţii, la î peste tot. Şi de la sunt, la sînt (se zice că Iorgu Iordan, somat să dea un răspuns în privinţa formei verbale, ar fi răspuns echivoc: "sunt pentru sânt"! Câţiva dintre cei prezenţi au râs, dar cei îndrituiţi au înţeles ce le-a convenit).
Când s-a votat introducerea lui â, în Academie era un singur lingvist autentic: Ion Coteanu. Acesta s-a abţinut, pentru că, oricum ar fi votat, nu mai conta. Astăzi, în locul lui Coteanu, în Academie stă fostul meu coleg de an de la Facultate, Gheorghe Chivu. El ar vota, sunt sigur, orice i s-ar cere.
Dar astea sunt poveşti. Răul a fost făcut, asa că toată lumea ar trebui să respecte norma (că de-aia-i normă!).
Totuşi, nu e vorba doar de â. În România a apărut, în 2005, ediţia a II-a a "Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române" (numit, pe scurt, DOOM2). Aici apar sute de modificări, impuse (cum zici şi tu) de uzul limbii. Pentru că lilmba evoluează prin "greşeli", adică prin abateri de la normă care, dacă se generalizează, impun o nouă normă. Tu zici că e aberant ca, o dată la 30 de ani, cineva (de regulă, un Institut academic) să legifereze în limbă. Eu zic că e absolut necesar (deşi, în cazul particular al DOOM-ului, există foarte multe nemulţumiri). Dar e şi o chestiune de obişnuinţă. Eu n-aş mai putea, sub nicio formă să scriu "sub nici o formă"! de altfel, ortografierea mai veche nici nu se justifică morfologic. Tot aşa, n-aş mai putea scrie "o dată ce", cum am scris atâta amar de vreme. Si aşa mai departe. Inconvenientele unei atitudini libertine în privinţa ortografiei în raport cu şcoala cred că sunt evidente, aşa că nu mai revin.
Eu sunt dispus să negociez orice, probleme de ortografie - nu. Pot, doar, să aleg între "formele cu variaţie liberă" de tipul "cireşe"-"cireşi", una pe care o consider mai justă, s-o utilizez şi s-o recomand (în cazul de faţă, "cireşe"). Dar n-am dreptul s-o interzic pe cealaltă (chiar dacă nea Gică al meu mi-a spus că orice ţăran ştie că prin "cireşi" trebuie să se înţeleagă pomii, nu fructele. Chiar el mi-a spus, la cei peste 80 de ani şi la cele doar şapte clase, că e o tâmpenie să spui: "Am în grădină doi cireşi din care culeg cireşi"!
Asta e! Eu am, întotdeauna, pe birou un DOOM2. Şi nu din pricină că aş fi conservator, conformist sau - Doamne apără! - comunist.
Mulţumesc pentru comentariu şi sugestii! Mă bucur că v-a plăcut!
pentru textul : O coborâre demăcinare, la propriu şi la figurat, asta îmi induc mie termenii anume aleşi ai acestui haiku. drept pentru care spun că a reuşit să ajungă la destinaţie!
pentru textul : Haiku deda, îmi place, ecaterina. deși l-ai comprimat la maxim
pentru textul : Spune-i deda, un text cu multe elemente bune. poate as fi renuntat la "serbare" observ o evolutie in textele tale de aici si o mai mare siguranta in ceea ce scrii
pentru textul : somn deCe frumos îmi îmtâmpini primul coment! Mulţumesc, Paul!
pentru textul : întoarcerea la praga deŞi fiindcă mă încurajezi la a veni şi cu observaţii, chiar acum aş avea una :): Cred că ai putea renunţa la ,,un pic" fiindcă se înţelege din versurile următoare că nu închizi ochii de tot :)( Doamne, fereşte! ) Ia-o ca pe o glumiţă!
designul acesta mi se pare o alegere mult mai buna fata de precedentul
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deSecventa cu blestemul calului e inedita si mi-ar fi placut sa o dezvolti mai mult. In pornirea ta e ceva eliadesc dar te-ai pierdut un pic apoi in unele imagini comune. E un fragment din ceva?! Parca mi-as dori o continuare... tocmai pentru ca mi-a facut placere sa citesc acest text cu un titlu intr-adevar de efect. Nu numai titlul, mai sunt si multe alte parti bune aici! Violeta
pentru textul : Oli chiorul demulțumesc pentru observații
pentru textul : visul soldaților de plumb deerată 2
pentru textul : Alb şi roşu deîn loc de "nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice."
se va citi" personal,nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "consens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice."
... da, cami, în gând sau nu, în durere sau bucurie, ceva trebuie să pâlpâie... mă apropie referirea ta la Blaga, poetul pe care l-am îndrăgit toată adolescența și tinerețea, timbrul lui, al scrisului său, îmi trezește și acum tihnă și senin, mulțumesc de venire...
pentru textul : "Dacă Noi este un Eu al unui altui Eu" deEu nu am nimic cu acea domnisoara batrana de pe agonia decat in masura in care reuseste sa prosteasca pe unii ca tine si sunt destul de multi (multe) din pacate. Si vezi cum ti-ai modificat tonul? Ai renuntat la pupincurism, de ce nu faci asa si pe agonia, mai ales cand chiar e cazul, acolo nu esti tot tu? Iar de mine te poti amuza cat vrei, e ca si cum ai rade de taica-tu, o chestie fireasca la varsta ta. Inca o data scuze de off-tpoic, iar daca e sa revin la reducerea la absurd, este o metoda matematica de demonstrare a unei teorii care porneste de la premisa ca aceasta este falsa (de fapt, ca negatul acesteia este adevarat). Apoi se utlilizeaza niste instrumente matematice si logice care conduc la un rezultat fals, deci... premisa de la care s-a pornit era falsa. Mai exista si inductia incompleta pentru generalizare si alte metode, dar nimic nu are de-a face cu paralelele. Aceea este o axioma a geometriei euclidiene si nu se supune reducerii la absurd. Poti sa-mi exemplifici ceva coerent nu doar bubbles bubbles?
pentru textul : poetul I deMargas, tu nu ti-ai adulmecat niciodata moartea, privindu-te in oglinda? Narcisista si flamanda iluzie este moartea! Deja am comentat prea mult. O seara faina.
pentru textul : Adulmecând osul deAm citit atent eseul tău, ai multe typos și foarte multă informație care pare că nu se leagă, iar, în unele locuri, se repetă (atât cât înțeleg eu). Ar fi fost interesant de precizat, fie și în linii mari, cum teoria stringurilor realizează această confirmare a "realității". Cum fizica cuantică percepe "realitatea". Cum este percepută "realitatea" de prezent, de vest vs. est. Ce crezi tu despre aceste lucruri, ar fi la fel de interesant de aflat. Să înțeleg, din finalul textului, că "alte" articole, la fel ca și acesta, vor apare în paginile EgoPhobiei. Nelămurirea mea este dacă acest text e scris pentru a fi postat pe Hermeneia sau aici e doar "în trecere". Poate ar fi bine să îți clarifici intențiile, pentru cititorii tăi.
pentru textul : Fizica cuanticã, Logica paraconsistentã și Legea Originației Dependente deAdriana, nu trebuie să te superi dacă un autor refuză să îți urmeze sugestiile... Oricât de justificate ți se par ție în acel moment. Semnalarea lor cred că este suficientă. Iar cel care a scris poate va reveni sau nu pe text. Este opțiunea lui. În cazul de față a mea. Cât despre ironia în doi, ai fost răutăcioasă:)
și tu îmi ești dragă, mie
pentru textul : nu mai deosebesc vocile deJoc de cuvinte sec. Partea ce include "La soare-o pisică îmi linge-amintirile Răstingnindu-mi rănile pentru toate zilele." este mai degraba amuzanta decat profunda. "verde crud"... poate e o sintagma la care ar trebui sa renuntam in texte, foarte uzitata. Aritmii, versificatia gresita, text slab. Cu parere de rau, Ialin
pentru textul : Oraș incendiat deImi place acest experiment, in fond orice poem este un experiment prin care gandurile sunt transformate in imagini si mai apoi in cuvinte. Textul miroase a revolutie, V for Vendetta.Ai aici o strofa care spune multe, pentru cineva care a citit si care poate intelege.
am pus ici colo câte o cărămidă
dar meşterii nu mă prindeau în nici o echipă
şi-atunci mă afuriseau crezându-mă iscoada zeilor
Sau, dupa cum bine spunea James Allen: "Les compositeurs, les sculpteurs, les peintres, les poètes, les prophètes, les sages sont tous les bâtisseurs d’un au-delà, les architectes du paradis. Le monde est beau, parce qu’ils ont vécu; sans eux, l’humanité laborieuse périrait."
In cazul nostru, autorul schimba paradisul pe un labirint. O stare de fapt, mai apropiata de sine decat de aspiratie.
pentru textul : casa labirint deCe sa zic? Daca nu citezi exact, adica asa, cu copy-paste cum face tot internautul, esti imediat luat in bete, pe viitor o sa fiu mai atent si o sa folosesc aceasta facilitate... scroll, right-click, copy, paste. Insa pana una-alta, palma sau palme Virgile imaginea tot comerciala este pentru ca si eu am scris in comentariul meu (pe care nici tu nu l-ai citit cu atentie) ca acest aspect comercial se refera la atributare... "LUI dumnezeu" deci, ok? ochii lui dumnezeu, palmele lui dumnezeu (scuze, palma lui dumnezeu), parul lui dumnezeu, burta lui dumnezeu (ca dumnezeu are si burta in unele poeme, crede-ma) si toate celelalte parti ale corpului lui dumnezeu sunt comerciale si ieftine, ok? Sa ramanem intelesi si sa nu ne facem ca nu auzim ceea ce altul striga in gura mare, agatandu-ne de cate un detaliu absolut nesemnficativ. Iar cand spun comercial tu poti sa zici loc comun sau poti sa zic cliseu.. poti sa zici cum vrei tu. Mai citim, mai vedem. Pe viitor daca ai sa citesti mai atent ce-ti scriu, ai sa "vezi" si tu. Poate da, poate ba... Andu
pentru textul : coborîrea din tablou deSOS: de cand am citit acest text ma simt bestial. muzo, unde esti, muzo?
pentru textul : S.O.S. deinca n-ai spart coaja oului e doar o parere cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : De-a Dumnezeu… deCălin, îți mulțumesc frumos pentru gestul tău. am rămas surprinsă... am citit de câteva ori comentariul. sugestiile tale îmi prind bine, voi ține cont de ele pe viitor . trebuie să îți spun că nu obisnuiesc sa imi comentez sigură poeziile, mai bine zis să le explic. oricum, gestul tău este unul deosebit și îți răman profund recunoscătoare. te aștept și pe viitor. Madim
pentru textul : Două luni în păr deRaluca, Antal, vă mulţumesc pentru lectură şi semn. Interesant poemul.
pentru textul : Haiku deÎn haiku aproape totul e predictibil. Întrebarea e care e legătura între aceste ,,predicţii".
Bun (re)găsit Virgil. Încep prin a-mi cere scuze pentru reacția mea la ștergerea fostului cont de autor. Se pare că nu doar la mine răspunsurile voastre pe mail intră la coșul de gunoi. N-am căutat acolo și credeam că nu am fost acceptat, de unde și neînțelegerea. În fine, de data asta am căutat peste tot și bine am făcut pentru că, iată, contul meu e activ. Ergo, îmi fac mea culpa și mă bucur să fiu membru al comunității Hermeneia. Sper să fie într-un ceas bun și spre un reciproc folos, autor-cititori. Cu mulțumiri pentru aprecierea textului de față, amical...de cursă lungă, George cel Asztalos
pentru textul : Tată de duminică denicodem, observ o anumita incrincenare a comportamentului tau spre o atitudine ostila. nu vreau sa iei aceste rinduri ca avertisment dar ma tem ca modul in care te raportezi la site si la conducerea lui nu este de bun augur. nimeni, absolut nimeni nu te-a obligat sa vii aici si nimeni nu te obliga sa ramii aici. acest "sinedriu", aceasta "elita editoriala a site-ului" cu "veleitatile ei de mare inchizitor" a avut bunavointa de a te accepta printre noi. cred ca ar fi frumos, ca sa nu spun crestineste fiindca tot vad ca faci mari valuri cu crestinismul tau pe aici (desi nimeni nu cred ca e interesat de el de vreme ce tu te comporti asa) deci cred ca ar fi frumos sa ai bunul simt si sa nu te raportezi asa la consiliul hermeneia. am observat din cuvintele tale ca ai o anumita ranchiuna care precede acest prim text. dragul meu, daca ai o problema o putem rezolva civilizat dar nu te astepta ca noi, consiliul hermeneia sa apeciem ceea ce nu consideram ca merita apreciat ca forma literara. iar asta nu are absolut nici o legatura cu crestinismul. de aceea cred ca aceasta continua incurcare a borcanelor nu face, in opinia mea, decit sa aduca un deserviciu crestinismului de orice traditie ar fi el. mai simplu spus nu cred ca daca esti crestin adevarat esti si poet adevarat. dupa cum nu cred ca daca esti ateu sau hindus sau satanist nu poti fi un poet excelent. talentul si efortul artistic (de orice natura ar fi el) nu are absolut nici o legatura cu convingerile religioase, filozofice, etc sau cu lipsa lor. de fapt cred ca asta se poate extinde la orice domeniu "de actitvitate". adica poti sa fii crestin bun si sa fii un mecanic prost, un medic incompetent sau un presedinte incapabil. dupa cum cred ca poti sa fii un ateu convins sau un satanist notoriu si sa fii medic sau mecanic sau presedinte foarte bun. competenta, inteligenta si talentul nu au nici o legatura cu convingerile tale religioase. am vrut sa scriu toate astea aici ca sa incheiem o data pentru totdeauna cu aceasta abureala pseudo-religioasa care nu aduce absolut nici un folos nici crestinismului si nici vreunui demers literar oricit de modest ar fi el. eu zic sa te indrepti catre masa de lucru, catre hirtia de scris si sa scrii. daca nu scrii bine si postezi acele texte aici asteapta-te sa fii criticat si chiar persiflat. acelasi lucru il poti face si tu cu textele pe care altii le posteaza aici si pe care nu le consideri valoroase literar atita timp cit evident ai argumente. dar iti recomand sa iti ajustezi pornirile fata de editori si avintul asta quasi-religios inainte de a deveni absolut ridicol.
pentru textul : tăceri dePagini