Alina, Lea, Silviu multumiri pentru feed-back si scuze pentru intarzierea raspunsului. Foarte interesant modul in care fiecare dintre voi a perceput textul.
Am urmărit puțin din Erovision alături de o adolescentă din Olanda. Nu era ea prea încîntată de spectacol, o enerva și faptul că Olanda nu avea reprezentant și în general, piesele de anul acesta nu au fost așa bune. Ce pot spune însă este că ei nu i-a displăcut atît de mult piesa celor de la Totomondo, a fost chiar entuziasmată după ce i-am explicat ce vor ei să spună. Nu zic, nu este exclus ca piesa lui Marius Moga să-i fi plăcut mai mult. Cred că problema noastră de data aceasta a fost mai mult de imagine și despre felul în care știm să ne vindem marfa. Îți mulțumesc Bogdan și pentru traducerea cîntecului Ghiță. Fata aceasta de exemplu o adoră pe micuța stea și a fost superîncîntată de traducere. Acesta nu este propriu zis un comentariu literar, este mai mult un semn de apreciere; te citesc și îmi place foarte mult cum și ce scrii.
corectai nea bobadile, corectai bre, să fie toată lumea mulțumită...politicaly and gramaticaly correct...:) uel ...și spui că finalmente merita efortul? dacă tot e un poem prea subțirel...? mersi pentru precizări, o chestie relativă la ideea poemului: Dumnezeu nu bate cu bățul...:) amical și cutremurat frumos, george cel asztalos
O poezie grea de sensuri. La o primă citire, abia le presiți furat de prozodia apropiată de ritmul grav și lent al „Odei în metru antic” . Feriți-vă, rogu-vă de alte aproprieri – care nu mi-au stat în intenție - între cele două texte, în afară acelui „ritm grav și lent”. La următoarea recitire, sensul de suprafață las locul altuia legat de frisonul «ființei-neființei» îngemănate. Dacă dezghioc, mai departe, «aud» „sȃngerarea de mierlă / zeciuită apusului” în fața căreia cuvintele încetează și doar urechea interioară îi prinde ecoul. Probabil că recitind-o voi regăsi mult mai mult.
maestre maestre, cine este mos craciun? uitand, foarte vrajiti, nelinistea, ne linistim - a cui e vina? Sa fie geamatul, albina? gandul meu nu e bland, dumicatul mi s-a oprit, parlit, aduc si eu inchinare, asa cum pot... nu cobor mai mult, ca mi-e rusine..... ps: in god we trust!
Todor Cristea, mă onorează trecerea dumneavoastră prin această pagină. La momentul respectiv aşa am văzut finalul acestui text. Intervenţia dumneavoastră mă pune pe gânduri. Nu ştiu cum aş putea modifica, cel puţin nu acum, cert este că voi încerca să-i aduc îmbunătăţiri. Vă mulţumesc.
„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.
Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!
Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?
alma, nu ma lua chiar in seama, sunt novice si nu pot sa comentez...am pus si eu un ecou la titlu, acolo... aveam dreptul doar la trei cuvinte, unul e in plus :)
Cred că ideea Cristinei este bună, pentru "cu toate cuvintele". Sau: "cu fiecare cuvânt"? Sau: "în cuvinte". Contextual: "(placentă) de aprilie" dar poate se referă la Înviere și Primăvară. Remarcabil: "doar tu tăceai ca o biblie închisă pe masa" (și cred că poți renunța la următorul vers).
pe un peron copilul, in orice directie intoarce privirea, descopera pentru intaia data chipuri, oameni, lucruri... un poem-amintire dintr/o indepartata copilarie. frumos!
Si eu o mai comit dar totusi daca alegi sa scrii in felul acesta e bine sa adaugi unor descriptive gen "cartea călătoriilor", "caligrafia liniștii", "umbrele deșertului", "fluturii cerului" si o componenta actionala pentru a nu "relaxa" prea mult lectorul. In rest nu-i rau.
Mie nu mi-ar fi frica de nici un arcas,daca as fi "coloana infinitului".Finalul este foarte frumos,
"cât de frumos apune soarele meu
în marea ta albastră." ,ai facut bine c-ai înlocuit "de apa". Cu cele bune.
pai tincuta, poezia e facuta din cuvinte. nu prea stiu eu sa scriu poezie, dar macar la cuvinte ma mai pricep. tie ti-a ramas voalul. mie, de exemplu, mi-a ramas balustrada. trebuia oare sa scriu ca avea pe ea luciul acelui jeg care se masoara in zeci de ani? sau poate erau prea multe cuvinte...
Cristina, da, tu te referi la tehnica folosită în acest haiku și-i vezi una dintre dimensiunile intenționate de mine :)
Ottilia, e interesantă perspectiva ta. Mărturisesc că nu m-am gândit la asta, dar e de bine când se pot vedea mai multe sensuri.
Virgil, voi înlocui „revelion” cu „noaptea dintre ani” și cu asta voi aduce un plus de sens. Mulțumesc pentru interpretarea dată modestei mele imagini capturate la cumpăna dintre ani.
Nu înțeleg ce vrea să spună expresia ta "voi umblati in caln sau ce?" Dacă expresia era în italiană trebuia să îl scrii corect în italiană sau să menționezi că ai și alte inserții. Bănuiesc că e la modă să mănânci vocalele "asa este cand nimersti in locuri mici cu bisericute bine cladite." Nu știu ce cauți însă prin bisericuțe, între pițigoi.
Privirea aceea "amplă ca după o sinucidere" e de invidiat. Deoarece puțini au curajul de a privi de acolo. Și încă: unde e chilipirul ăsta cu două vieți la preț de o moarte? Mulți s-ar înghesui. Căci uneori, o moarte bună, nu valorează nici cât zece vieți laolaltă. Nici eu nu suport vara asta verde-gălbui. Cred că prefer diminețile mov.
eocamdată textul acesta are o groază de greșeli și neglijențe de tipărire, diacritice lipsă, exprimare agramată, etc. dacă dezordinea ar fi singura lui hibă, bine ar fi...
sunt de acord ca mai este pana la literatura....:)
dar uneori apreciez textul brut, fara pretentii de literatura. poate gresesc.
sigur, asta e un site de literatura. dar cred ca poate fi apreciata si decizia de a scrie, pur si simplu, despre ceva. idei sunt, pasaje surprinzatoare sunt, oricum. cel putin pentru mine.:
"În spital exista şi o biserică (şi altare pe alei pentru lumânări) unde am mers împreună cu unele paciente. Biserica era amplasată într-un colţ mai retras, într-o casă, şi în faţă exista un pavilion-umbrar decorativ. Acolo am văzut odată un pacient care se ruga la înghesuială cu ceilalţi, abia rezistând din cauza salivaţiei abundente." sau:
"Profesorii de la facultate îmi puneau întrebări. Singurătate în propriul trup. Hipotensiune ortostatică, ameţeli, slăbiciune la ridicarea din pat. Odată am alunecat şi m-am lovit cu capul de pardoseala spitalului." sau pasajul meu preferat:
"Medicii spuneau că trebuie să socializez. Îmi amintesc vânzătorii ambulanţi (nu toţi ţigani) şi produsele lor. Şi eu am cumpărat ceva odată sau am privit. Unii intrau chiar în clădire, îmi amintesc de unul care părea să se refere la mine ca la o prinţesă, metaforă care mi-aduce în minte alte lucruri neplăcute, fiindcă totdeauna în viaţă ceilalţi aveau grijă să îmi amintească trecutul întreg, tot drumul vieţii. Când eram mică mamaia mă numea prinţesa care nu are nimic, în limba germană prinţesa de Habenicht, fiindcă ea lucrase, spunea, la o grădiniţă bilingvă.
Chiar şi infirmiera care spunea că eu sunt rea când am vomat m-a numit odată aşa şi apoi am văzut că s-a reprofilat, devenind vânzătoare de clătite dulci."
dincolo de aerul naiv cu care e tratat textul, de carentele pe care le are in ceea ce priveste "vocea", adresarea, cred ca e de remarcat atitudinea cu care e scris, ceea ce a indemnat la scris si, pe undeva, cum (sper) am evidentiat in citatele de mai sus, chiar o atitudine poetica.
Păcat că nu te descalți de ranchiună... deformează percepția și interpretarea cuvântului scris.
Iar cât privește comentariile la texte, doar știi că ai toată libertatea să îți exprimi părerea într-un mod onest, pertinent, cu bun simț, fără atac la persoană și totul e ok.
Dacă ai vreo nemulțumire față de prestațiile voluntare ale membrilor Consiliului Hermeneia, le poți formula într-un mail.
alma, alma, ce iti plac tie proclamatiile... just kiddin'. merci de trecere. aranca, interesant, alma zicea ca e echilibru, tu zici ca e depasire ("dezechilibru"). interpretarea este deci monopolul fiecaruia pentru sine lucian, da, e multa constientizare aici. si cind te gindesti ca dragostea de fapt te cam face inconstient...
da, e un joc al iubirii prin culoare, dar si al transformarilor substantiale, specifice, finalul are o doza, si ea jucata, de repros, dezamagire, misoginism, multam, Virgil
Virgil, OK, fac orice e necesar, nu am intentionat in vreun fel sa scriu ceva "rasist". Insa te rog sa-mi explici de ce exprimarea din strofa a doua e rasista, pentru ca nu inteleg, ti-o spun cu toata sinceritatea. Doar faptul ca denumesc "arabii". Daca in poezie scriem simplu "evreii" asta inseamna rasism? Nu inteleg, multumesc, Bobadil. P.S. Aspectele "dizgratioase" ale textului sunt in acord cu starea mea actuala de spirit, rog sa-mi foe iertat. Voi scrie si mai putin "dizgratios" :-)... sper!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alina, Lea, Silviu multumiri pentru feed-back si scuze pentru intarzierea raspunsului. Foarte interesant modul in care fiecare dintre voi a perceput textul.
pentru textul : jurnal deAm urmărit puțin din Erovision alături de o adolescentă din Olanda. Nu era ea prea încîntată de spectacol, o enerva și faptul că Olanda nu avea reprezentant și în general, piesele de anul acesta nu au fost așa bune. Ce pot spune însă este că ei nu i-a displăcut atît de mult piesa celor de la Totomondo, a fost chiar entuziasmată după ce i-am explicat ce vor ei să spună. Nu zic, nu este exclus ca piesa lui Marius Moga să-i fi plăcut mai mult. Cred că problema noastră de data aceasta a fost mai mult de imagine și despre felul în care știm să ne vindem marfa. Îți mulțumesc Bogdan și pentru traducerea cîntecului Ghiță. Fata aceasta de exemplu o adoră pe micuța stea și a fost superîncîntată de traducere. Acesta nu este propriu zis un comentariu literar, este mai mult un semn de apreciere; te citesc și îmi place foarte mult cum și ce scrii.
pentru textul : România la Eurovision 2008, între boys band și “boys bann” decorectai nea bobadile, corectai bre, să fie toată lumea mulțumită...politicaly and gramaticaly correct...:) uel ...și spui că finalmente merita efortul? dacă tot e un poem prea subțirel...? mersi pentru precizări, o chestie relativă la ideea poemului: Dumnezeu nu bate cu bățul...:) amical și cutremurat frumos, george cel asztalos
pentru textul : De ce mă Shanghai deMulţumesc de trecere şi sugestii!
pentru textul : Şarpele de aramă (XXVIII) deO poezie grea de sensuri. La o primă citire, abia le presiți furat de prozodia apropiată de ritmul grav și lent al „Odei în metru antic” . Feriți-vă, rogu-vă de alte aproprieri – care nu mi-au stat în intenție - între cele două texte, în afară acelui „ritm grav și lent”. La următoarea recitire, sensul de suprafață las locul altuia legat de frisonul «ființei-neființei» îngemănate. Dacă dezghioc, mai departe, «aud» „sȃngerarea de mierlă / zeciuită apusului” în fața căreia cuvintele încetează și doar urechea interioară îi prinde ecoul. Probabil că recitind-o voi regăsi mult mai mult.
pentru textul : lin deîn jocul trist și searbăd
pentru textul : Frunze deal frunzelor de toamnă
din onomatopee
făcut-ai șnur de salbă
iar vîntul te îngînă
cu înc-o melopee
maestre maestre, cine este mos craciun? uitand, foarte vrajiti, nelinistea, ne linistim - a cui e vina? Sa fie geamatul, albina? gandul meu nu e bland, dumicatul mi s-a oprit, parlit, aduc si eu inchinare, asa cum pot... nu cobor mai mult, ca mi-e rusine..... ps: in god we trust!
pentru textul : Există în decembrie o seară deTodor Cristea, mă onorează trecerea dumneavoastră prin această pagină. La momentul respectiv aşa am văzut finalul acestui text. Intervenţia dumneavoastră mă pune pe gânduri. Nu ştiu cum aş putea modifica, cel puţin nu acum, cert este că voi încerca să-i aduc îmbunătăţiri. Vă mulţumesc.
pentru textul : se ia prin copy-paste de„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.
Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!
Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul dealma, nu ma lua chiar in seama, sunt novice si nu pot sa comentez...am pus si eu un ecou la titlu, acolo... aveam dreptul doar la trei cuvinte, unul e in plus :)
pentru textul : și eu te iubesc deCred că ideea Cristinei este bună, pentru "cu toate cuvintele". Sau: "cu fiecare cuvânt"? Sau: "în cuvinte". Contextual: "(placentă) de aprilie" dar poate se referă la Înviere și Primăvară. Remarcabil: "doar tu tăceai ca o biblie închisă pe masa" (și cred că poți renunța la următorul vers).
pentru textul : atît de bine știi să rănești cu cuvintele I demulțumesc, Adrian!
pentru textul : elegie pentru rulmenți și furnale depe un peron copilul, in orice directie intoarce privirea, descopera pentru intaia data chipuri, oameni, lucruri... un poem-amintire dintr/o indepartata copilarie. frumos!
pentru textul : peronul nr. 2 deSi eu o mai comit dar totusi daca alegi sa scrii in felul acesta e bine sa adaugi unor descriptive gen "cartea călătoriilor", "caligrafia liniștii", "umbrele deșertului", "fluturii cerului" si o componenta actionala pentru a nu "relaxa" prea mult lectorul. In rest nu-i rau.
pentru textul : treceri vizibile deMie nu mi-ar fi frica de nici un arcas,daca as fi "coloana infinitului".Finalul este foarte frumos,
pentru textul : Apus de"cât de frumos apune soarele meu
în marea ta albastră." ,ai facut bine c-ai înlocuit "de apa". Cu cele bune.
pai tincuta, poezia e facuta din cuvinte. nu prea stiu eu sa scriu poezie, dar macar la cuvinte ma mai pricep. tie ti-a ramas voalul. mie, de exemplu, mi-a ramas balustrada. trebuia oare sa scriu ca avea pe ea luciul acelui jeg care se masoara in zeci de ani? sau poate erau prea multe cuvinte...
pentru textul : scaranoastradebloc deCristina, da, tu te referi la tehnica folosită în acest haiku și-i vezi una dintre dimensiunile intenționate de mine :)
Ottilia, e interesantă perspectiva ta. Mărturisesc că nu m-am gândit la asta, dar e de bine când se pot vedea mai multe sensuri.
Virgil, voi înlocui „revelion” cu „noaptea dintre ani” și cu asta voi aduce un plus de sens. Mulțumesc pentru interpretarea dată modestei mele imagini capturate la cumpăna dintre ani.
pentru textul : Haiku deNu înțeleg ce vrea să spună expresia ta "voi umblati in caln sau ce?" Dacă expresia era în italiană trebuia să îl scrii corect în italiană sau să menționezi că ai și alte inserții. Bănuiesc că e la modă să mănânci vocalele "asa este cand nimersti in locuri mici cu bisericute bine cladite." Nu știu ce cauți însă prin bisericuțe, între pițigoi.
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos dePrivirea aceea "amplă ca după o sinucidere" e de invidiat. Deoarece puțini au curajul de a privi de acolo. Și încă: unde e chilipirul ăsta cu două vieți la preț de o moarte? Mulți s-ar înghesui. Căci uneori, o moarte bună, nu valorează nici cât zece vieți laolaltă. Nici eu nu suport vara asta verde-gălbui. Cred că prefer diminețile mov.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deeocamdată textul acesta are o groază de greșeli și neglijențe de tipărire, diacritice lipsă, exprimare agramată, etc. dacă dezordinea ar fi singura lui hibă, bine ar fi...
pentru textul : IUBIREA/DRAGOSTEA denu stiu la ce imi atragi atentia. nu am intentionat o poezie cu rima si ritm. iar despre macabru, nici asta nu am intentionat. deci...
pentru textul : oase de femeie frumoasă desunt de acord ca mai este pana la literatura....:)
dar uneori apreciez textul brut, fara pretentii de literatura. poate gresesc.
sigur, asta e un site de literatura. dar cred ca poate fi apreciata si decizia de a scrie, pur si simplu, despre ceva. idei sunt, pasaje surprinzatoare sunt, oricum. cel putin pentru mine.:
"În spital exista şi o biserică (şi altare pe alei pentru lumânări) unde am mers împreună cu unele paciente. Biserica era amplasată într-un colţ mai retras, într-o casă, şi în faţă exista un pavilion-umbrar decorativ. Acolo am văzut odată un pacient care se ruga la înghesuială cu ceilalţi, abia rezistând din cauza salivaţiei abundente." sau:
"Profesorii de la facultate îmi puneau întrebări. Singurătate în propriul trup. Hipotensiune ortostatică, ameţeli, slăbiciune la ridicarea din pat. Odată am alunecat şi m-am lovit cu capul de pardoseala spitalului." sau pasajul meu preferat:
"Medicii spuneau că trebuie să socializez. Îmi amintesc vânzătorii ambulanţi (nu toţi ţigani) şi produsele lor. Şi eu am cumpărat ceva odată sau am privit. Unii intrau chiar în clădire, îmi amintesc de unul care părea să se refere la mine ca la o prinţesă, metaforă care mi-aduce în minte alte lucruri neplăcute, fiindcă totdeauna în viaţă ceilalţi aveau grijă să îmi amintească trecutul întreg, tot drumul vieţii. Când eram mică mamaia mă numea prinţesa care nu are nimic, în limba germană prinţesa de Habenicht, fiindcă ea lucrase, spunea, la o grădiniţă bilingvă.
Chiar şi infirmiera care spunea că eu sunt rea când am vomat m-a numit odată aşa şi apoi am văzut că s-a reprofilat, devenind vânzătoare de clătite dulci."
dincolo de aerul naiv cu care e tratat textul, de carentele pe care le are in ceea ce priveste "vocea", adresarea, cred ca e de remarcat atitudinea cu care e scris, ceea ce a indemnat la scris si, pe undeva, cum (sper) am evidentiat in citatele de mai sus, chiar o atitudine poetica.
e discutabil, sigur :)
pentru textul : Gărzile negre deTypo: aşează/ aşază şi zvîniri/ zvîcniri
pentru textul : oolong tea deMultumesc, am modificat.
pentru textul : Faber est suae quisque fortunae deNicholas, „jandarmeria”?! De ce? :)
Păcat că nu te descalți de ranchiună... deformează percepția și interpretarea cuvântului scris.
Iar cât privește comentariile la texte, doar știi că ai toată libertatea să îți exprimi părerea într-un mod onest, pertinent, cu bun simț, fără atac la persoană și totul e ok.
pentru textul : Supraportret deDacă ai vreo nemulțumire față de prestațiile voluntare ale membrilor Consiliului Hermeneia, le poți formula într-un mail.
francisc draga, nu este obligatoriu sa stii cine a fost Gaudi...sau sa vizitezi Castelul Béranger...si sa intelegi la ce m-am referit.
pentru textul : art nouveau dealma, alma, ce iti plac tie proclamatiile... just kiddin'. merci de trecere. aranca, interesant, alma zicea ca e echilibru, tu zici ca e depasire ("dezechilibru"). interpretarea este deci monopolul fiecaruia pentru sine lucian, da, e multa constientizare aici. si cind te gindesti ca dragostea de fapt te cam face inconstient...
pentru textul : triad curse deda, e un joc al iubirii prin culoare, dar si al transformarilor substantiale, specifice, finalul are o doza, si ea jucata, de repros, dezamagire, misoginism, multam, Virgil
pentru textul : demona (Lisa) deAh, Virgil, am uitat ca noi doi nu mai suntem prieteni. Scuze de offtopicul public :). Chiar am uitat, ca altfel nu iti mai stresam site-ul.
pentru textul : sandale pentru no woman's land deVirgil, OK, fac orice e necesar, nu am intentionat in vreun fel sa scriu ceva "rasist". Insa te rog sa-mi explici de ce exprimarea din strofa a doua e rasista, pentru ca nu inteleg, ti-o spun cu toata sinceritatea. Doar faptul ca denumesc "arabii". Daca in poezie scriem simplu "evreii" asta inseamna rasism? Nu inteleg, multumesc, Bobadil. P.S. Aspectele "dizgratioase" ale textului sunt in acord cu starea mea actuala de spirit, rog sa-mi foe iertat. Voi scrie si mai putin "dizgratios" :-)... sper!
pentru textul : gheișe dePagini