Un text relativ bun, destul de ermetic. Remarc ultimele doua versuri, prezinta o imagine abstracta, usor ilara, dar profunda. Cred ca ai exagerat in versurile trei-patru care ating o limita mai degraba scientologica. Ialin
De evitat adjectivele frunze tremurânde, ochi vulcanici.Încearcă să aeriseşti textul, el însuşi să fie o metaforă prin imaginea de ansamblu şi nu prin epitetele care îi pot dăuna.
Bat clopote în rana sărutului
femeile pleacă,
drumurile se rup sub paşi
se înmoaie genunchii sub greutatea gândului.
Nu mai ştiu pe unde te-am căutat
să-ţi spulber îndoielile cu mângâierea somnului,
să căutăm copacii cu stele pe ramuri,
singur îmi beau neliniştile şi plec,
prin clipa de-ntuneric trec păsări,
se vor apropia de inimă,
noaptea ne va şterge de temeri memoria
ne vom mira împreună
cum alunecăm în tipare de plumb.
Cu exceptia versului "sa auzim cum ne citeste gindurile" care mi se pare prea uzitat, un poem bun, din punctul meu de vedere, de la cap la coada. Probabil si forma scurta, sacadata a versurilor, care se succed in rafale, imprima o atmosfera buna, zic, revelatoare pentru ceea ce, in opinia mea, reprezinta un profet. Incepind de la pasarea neagra, finalul e realizat remarcabil. Un text bun, in opinia mea.
Daca n-ai fi scris tu textul asta, probabil l-as fi scris eu sau cineva care simte la fel. M-a cam lasat mut. Dezinvoltura si neconditionarea. Asta cred eu ca e unul din cele mai bune texte pe care le-am citit in ultima perioada. Incerc sa disociez depresia de sarbatori si alte cele umane. Dar nu prea pot. Foarte bun. Fiti-ar universul tau dual.
Adică, dragii mei, dincolo de aspectele arătate de colegii mei, ca să nu mai lungim vorba, încercați pentru câteva momente să uitați de poezie și să vedeți și aspectele legate de "administrarea" problemei. În două vorbe, nu vei întâlni unul care să spună "da, domne, eu am folosit limbaj obscen, sau rasist, sau profanator, de dragul limbajului". NU, toți se vor simți îndreptățiți să spună "e artistic". Iar noi ar trebui să fim o armată de oameni și să stăm toată ziua ca la judecată. Or nu acesta este scopul hermeneia. Acestea fiind spuse, vă invit, dacă vă lipsește discuția aceasta (că văd că revine periodic în actualitate), să scrieți mai mult de trei rânduri în subsolul unui text, fără legătură cu acesta din urmă, să îl postați pe pagina de autor, încadrați la polemică și atunci probabil că altfel se vor purta discuțiile. Aici nu este locul. Domnule Ionel Bostan, Bianca este numele. Alte diminutive și alinturi nu își au locul.
În "valea iernii", frumos spus, Dana, iarna ca vârstă a iubirilor, de aproape sau înalt, atunci când albul ochilor pândește închiderea pruncilor de lumină sub pleoape, ca fulgi sau urme de sare, mulțumesc, Sărbători fericite!
Mai avea ochi? Exista un obicei barbar al păsărarilor de a scoate ochii păsărilor ca acestea să cînte mai frumos... Dar poate că aceasta a murit înainte. Cred că așa reiese din text. Numai Caragiale ar putea spune despre un necrolog că este frumos. Acest poem este sălbatic și dureros și...
Marga, ești sensibilă și amabilă în comentariul tău, drept pentru care îți mulțumesc frumos! Am să iau în considerare acea nuanță a lui "cred", eu l-am pus acolo ca să salveze oarecum apariția unui vers "prețios".
Când voi reveni pe text sigur va arăta altfel.
Adrian, suntem prea bătrâni ca să mai invidiem altfel decât frumos și prea tineri ca să nu știm că această sintagmă este de fapt un semn de apreciere la adresa acestui vers care, se pare, place. Și mie îmi place, cred (dacă l-am pus în poem) ehei, dar vorba lungă sărăcia... deci îți mulțumesc frumos și pentru modul tău de a sublinia dar și pentru trecerea prin acest text! gând bun, om bun!
Nu știu de ce am impresia că e ceva oniric în poezia aceasta. E un fel de bătălie ascunsă, dincolo de aceea aparentă, ca și cum o zeiță (neagră?! mai revin la imaginea asta) și-ar folosi întreg arsenalul iar oamenii, poate cu o singură excepție, habar nu au că asistă la mai mult decât o tornadă... Cu începutul ai să-mi îngădui să fac o mică glumă... aceea cu pisicile, dar ce ne facem, se pare totuși că e ziuă... ;-) mi-a plăcut mult imaginea de final... , mai ales aceea cu îngerii săgetați sub aripă.
Sumă rotundă - jubiliară a unui festival-mozaic de genuri literare, de suflete, de prieteni și adversari, fără de sugrumări exegetice revanșarde, de bâlci, fără țipete, înjurături și bătăi...în piepturile tobă, unde am învățat (poate va reuși asta și imberbul "caștangiu" Matei, cel nedus la ...- ptiu, Doamne, era să scriu biserică) să-i prețuim în real chiar și pe cei pe care virtualul îi înfățișează, de obicei, dezagreabil. Felicitări, Alina și mulțumiri pentru anunț, pentru organizare!
după îndelungată gândire (cam zece minute), am decis să păstrez, cel puțin deocamdată, varianta inițială. nu din încăpățînare, nici din orgolui, ci pentru că acel „se târăște”, așa singur-singurel, mi se pare prea dur și, parcă, mai puțin... plastic.
mă gândesc, însă, să aleg între celelalte două variante rămase în discuție - una a mea, alta sugerată de tine.
deși... parcă se repetă aceeași ideea, îmbrăcată în altă hăinuță. :)
Atenție la atenție. Îmi permit să fac o observație unui comentator. Alma, atenție la "atenție". Deocamdată ești totuși un simplu autor aici pe site. Comentariile și mustrările astea "ex catedra" oricît de justificate ar părea poartă cu sine o atitudine care nu îmi place absolut de loc și nu va fi tolerată pe Hermeneia. Aici nu sîntem profesori și elevi, chiar dacă tu sau alții poate uitați chestia asta. Aici sîntem colegi iar comportamnetul tău, repet chiar dacă o fi justificat în mintea ta, nu este deloc colegial. Îți atrag eu de data asta atenția foarte serios asupra limbajului și pentru că nu e prima dată. Am încrederea că îți vei reveni, vei începe să te autocontrolezi și vei vei dori să trăiești într-o comunitate civilizată. Este posibil ca pînă acum să fi făcut parte dintr-o comunitate în care astfel de abuzuri ale unora care prin poziție sau prin autoimpresie erau permise. Ei bine Hermeneia nu este așa ceva. Aici ne criticăm textele, ne sfătuim, ne apreciem, ne analiză scriitura, putem chiar să o facem harcea parcea DAR AICI NU NE TRAGEM DE URECHI. Chestia asta o fi permisă în altă parte dar nu aici. Repet, sper să fi recepționat corect mesajul meu și tu și oricine vrea să îmi fie coleg pe aici. What I didn't say. Ca de obicei există româneasca posibilitate ca să se citească ce nu scrie sau să se pună cuvinte în gura omului. Nu am spus că textul lui Madim e bun (de fapt nici nu l-am citit pentru că nu am vrut să o fac), nu am vrut să îi iau cavalerește apărarea lui Madim, nu am vrut să o înfrunt pe Alma, nu am spus că Madim nu ar trebui să fie mai atentă cu ce postează (la urma urmei e vorba de prestigiul ei ca autor). Nimic din toate acestea. Ci ceea ce am vrut să spun am spus mai sus. Ca și proprietar al acestui site mă interesează ca oamenii care se gîndesc să se înscrie aici să fie relaxați și convinși că vor fi tratați cu respect. Vreau să mai precizez ceva. Ca să nu fiu acuzat de inconsecvență. Acum ceva vreme într-un aparent conflict între Vladimir și Daniel Bratu am luat oarecum partea criticului și nu a criticatului. Motivul a fost faptul că în acea situație în ciuda aparențelor și la o citire atentă nu a existat atac la persoană și nici măcar intenție. Sper să fi clarificat aceste lucruri și să fi potolit moara de bîrfe. Un conflict este un lucru extraordinar dacă odată ce ieși din el înveți ceva. Sper ca fiecare dintre noi să fi învățat ceva și să continuăm să avem curajul să scriem și să criticăm
... Ani, în subtitlul tău "Salvator" e intenționat?... sau doar o scăpare... sau sunt eu mai puțin documentat și merge și așa... Salvador, Salvator, și pe la început ai "vântoase inbrăcate în alb", aici e de supărare. succes!
Cântec de ușă Fă-mă ușă Domn Domnuț Pe potecă mai giosuț Să fiu strunga fetelor La culesul merelor. Care-n lume n-o greșit Treacă pragu-n asfințit Eu să-i fiu vis nevisat S-o-velesc pe înserat Care n-o greșit prea mult Scâncetul să i-l ascult Să-i frământ dorul nebun Prin vise să mă adun. Care-n lume o greșit S-o muncesc din asfințit Până-n zoriori de zi C-apoi iar o mai pofti.
A fi iarnă primăvară, a fi aici și acolo, acum și atunci. Pentru că distanțele se subțiază (reușită imaginea) până la dimensiuni pe care ochiul nu le mai poate "vedea", pentru că nu le "recunoaște". E o iluzie? Și cine știe acolo și atunci cum e, dacă aici și acum lucrurile sunt atât de aleatorii ca traiectoria unei picături de apă din topirea țurțurilor (sau a distanțelor?). Interesantă viziune. De ce fericirea are mereu "primii doi nasturi lipsă" (de sus sau de jos)?
Atât de multă lume scrie poezie încât nu e de mirare că se poate ajunge independent la aceeași idee. O reciclare de imagini și cuvinte, această rescriere involuntară. Există și un aspect voluntar: autori consacrați nord americani ce "rescriu" opera clasicilor, re-aranjând de exemplu cuvintele dintr-un poem celebru într-unul nou, generând alte imagini sau alte înțelesuri. În timp ce autori originali nu sunt publicați, nefiind cunoscuți, Când este plagiatul invocat și escalat? Atunci când aduce profit părții lezate. Se reduce totul la aspectul pecuniar al situației și depinde de cine deține copyright-ul. Asta e lumea în care trăim, Eu am un greier în subsol. Începe să se roage la ora 21:50 fix. Probabil că e papa greierilor catolici și subsolul meu reprezintă catacombele Vaticanului greieresc.În orice caz, nu lipsa lui de originalitate o să mă îmbogățească pe mine.
imi place primul paragraf si ala cu strungarii. in rest mi se pare ca te cam invarti de jur imprejur pe teren, cam fara sa punctezi. cel putin asa simt eu. atmosfera generala, vocea, e aceeasi cu care ne-ai obisnuit, insa sunt fraze intregi care nu ma fac sa vibrez. probabil e vina mea, insa mi-am permis sa iti spun ceea ce cred eu cu adevarat.
Textul e foarte vechi. Eram la un click să-l retrag, dar a apărut comentariul tău și n-am mai făcut-o. Probabil așa trebuia să fie. Da, putem spune că în esența noastră suntem niște naivi. Atunci când descoperim ceva, spune Șestov ne bucurăm "ca niște proști", pentru că, de fapt, cândva le aveam pe toate. Suntem copii adunând de pe marginea râului pietricele lustruite și colorate. Mulțumesc de trecere și atenție.
interesantă această tentativă. și aș zice poate chiar utilă în contextul româniei și al lumii de astăzi. dar realizarea, din păcate nu se ridică dincolo de nivelul unei scriituri școlărești.
Tu traiesti singura? N-as fi crezut într-un veac! :))
Cât priveste Dan Stanca, sau oricare alt autor român, este pentru mine mai greu de procurat "printre straini".
Bianca, eu spun doar ca si “citit intreg pasajul”, tot despre doua luni e vorba. Si ca e la nivel de rugaminte (pe care am respectat-o, pana la acest text), ce nu a fost introdusa in regulament (cel putin la momentul postarii textului). Restul, adica asteptarea “noilor ordine”, urmarirea fiecarui comentariu al lui Virgil pe la alte texte, nu constituie problemele mele de "litera si spirit" si nu fac parte nici din cele mai de pret preocupari, scuze, nu putem fi toti la fel. Dar daca tu spui ca asa e si ca e suficient, te cred, voi sterge textul, in scurt timp, desi m-ar fi interesat un comentariu al tau cat de cat referitor la el, aici sau in alta parte, acolo unde ai observat tu, vigilenta (felicitari!), ca mai e postat.
Madim, -ideea stelelelelele-lor de lapte ii apartine almei, asadar ea e prima care are dreptul la cerul poeziei. -in contextul poeziei, marginea trupului imi pare perfect. ce intelegi prin felul cum suna o sintagma? Aleks
o lume secretă a-b-c-d în geometria inimii proiectată sub coordonatele unui alt timp, sigur al tinereții: "între a și b există mereu un ce care se cere trecut trecutul tău, trecutul meu și trecutul trecutului nostru". sună a a cacofonie însă "pentru că- cum ar fi" și e păcat...
Corina,
ai citit prea multe despre apusuri de soare, probabil de-alea opiacee, despre sori căzuţi pe pământ şi făcuţi zob, mai ştiu eu? m-ai făcut paf, maaaam! m-ai dat şah-mat!
eşti sigură că nu trebuia sa fi la spital azi dupa-masă? ţi-ai luat sick? apreciez efortul şi talentul. dacă ai avea timp şi răbdare să pui în ingleză rendiţia dumnita, m-aş bucura. ooo! şi rochiţa asta îţi stă aşa de bine!
Răspunsuri-fulger Alma, ai perceput și tabloul, și starea, drum de viață câtă vreme trăindul conține și pierderile. Mereu avem în cuvinte și dincoace-dincolo de cuvinte rositiri anume. Mulțumesc pt "n". Am pus cruce la hard. Scriu de unde și cum reușesc. Adina, spații de apă, spații de aer, trăind ca și cum delimitările ar fi fluide, sentimentul că albatroșii nu sunt cruci de alabastru, ci doar zbor al vieții spre mai departe, dincolo de orice pierdere.Mulțumesc pentru cum ai simțit inima.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un text relativ bun, destul de ermetic. Remarc ultimele doua versuri, prezinta o imagine abstracta, usor ilara, dar profunda. Cred ca ai exagerat in versurile trei-patru care ating o limita mai degraba scientologica. Ialin
pentru textul : port curajul deDe evitat adjectivele frunze tremurânde, ochi vulcanici.Încearcă să aeriseşti textul, el însuşi să fie o metaforă prin imaginea de ansamblu şi nu prin epitetele care îi pot dăuna.
pentru textul : aceste păduri îmi vor fura zilele deBat clopote în rana sărutului
femeile pleacă,
drumurile se rup sub paşi
se înmoaie genunchii sub greutatea gândului.
Nu mai ştiu pe unde te-am căutat
să-ţi spulber îndoielile cu mângâierea somnului,
să căutăm copacii cu stele pe ramuri,
singur îmi beau neliniştile şi plec,
prin clipa de-ntuneric trec păsări,
se vor apropia de inimă,
noaptea ne va şterge de temeri memoria
ne vom mira împreună
cum alunecăm în tipare de plumb.
eu asta as lasa din text. ce-i aici mi-a placut.
pentru textul : Ne vom mira împreună deCu exceptia versului "sa auzim cum ne citeste gindurile" care mi se pare prea uzitat, un poem bun, din punctul meu de vedere, de la cap la coada. Probabil si forma scurta, sacadata a versurilor, care se succed in rafale, imprima o atmosfera buna, zic, revelatoare pentru ceea ce, in opinia mea, reprezinta un profet. Incepind de la pasarea neagra, finalul e realizat remarcabil. Un text bun, in opinia mea.
pentru textul : profetul I deDaca n-ai fi scris tu textul asta, probabil l-as fi scris eu sau cineva care simte la fel. M-a cam lasat mut. Dezinvoltura si neconditionarea. Asta cred eu ca e unul din cele mai bune texte pe care le-am citit in ultima perioada. Incerc sa disociez depresia de sarbatori si alte cele umane. Dar nu prea pot. Foarte bun. Fiti-ar universul tau dual.
pentru textul : let's get together deAdică, dragii mei, dincolo de aspectele arătate de colegii mei, ca să nu mai lungim vorba, încercați pentru câteva momente să uitați de poezie și să vedeți și aspectele legate de "administrarea" problemei. În două vorbe, nu vei întâlni unul care să spună "da, domne, eu am folosit limbaj obscen, sau rasist, sau profanator, de dragul limbajului". NU, toți se vor simți îndreptățiți să spună "e artistic". Iar noi ar trebui să fim o armată de oameni și să stăm toată ziua ca la judecată. Or nu acesta este scopul hermeneia. Acestea fiind spuse, vă invit, dacă vă lipsește discuția aceasta (că văd că revine periodic în actualitate), să scrieți mai mult de trei rânduri în subsolul unui text, fără legătură cu acesta din urmă, să îl postați pe pagina de autor, încadrați la polemică și atunci probabil că altfel se vor purta discuțiile. Aici nu este locul. Domnule Ionel Bostan, Bianca este numele. Alte diminutive și alinturi nu își au locul.
pentru textul : Paneraș cu ouă deÎn "valea iernii", frumos spus, Dana, iarna ca vârstă a iubirilor, de aproape sau înalt, atunci când albul ochilor pândește închiderea pruncilor de lumină sub pleoape, ca fulgi sau urme de sare, mulțumesc, Sărbători fericite!
pentru textul : Prunci de lumină deMai avea ochi? Exista un obicei barbar al păsărarilor de a scoate ochii păsărilor ca acestea să cînte mai frumos... Dar poate că aceasta a murit înainte. Cred că așa reiese din text. Numai Caragiale ar putea spune despre un necrolog că este frumos. Acest poem este sălbatic și dureros și...
pentru textul : colivia de oțel deMarga, ești sensibilă și amabilă în comentariul tău, drept pentru care îți mulțumesc frumos! Am să iau în considerare acea nuanță a lui "cred", eu l-am pus acolo ca să salveze oarecum apariția unui vers "prețios".
pentru textul : flowers for yulia deCând voi reveni pe text sigur va arăta altfel.
Adrian, suntem prea bătrâni ca să mai invidiem altfel decât frumos și prea tineri ca să nu știm că această sintagmă este de fapt un semn de apreciere la adresa acestui vers care, se pare, place. Și mie îmi place, cred (dacă l-am pus în poem) ehei, dar vorba lungă sărăcia... deci îți mulțumesc frumos și pentru modul tău de a sublinia dar și pentru trecerea prin acest text! gând bun, om bun!
Sancho Panza: Observații pertinente, la țanc. mulțumesc
pentru textul : răcoare a dimineților de iunie deFelicitări câştigătorilor! Cu întârziere aflu despre ele. Felicitări, Nuţa, nu te-am mai citit de multă vreme!
PS. Călin, de ce nu mai scrii?
pentru textul : Premiile "RefleXos" deNu știu de ce am impresia că e ceva oniric în poezia aceasta. E un fel de bătălie ascunsă, dincolo de aceea aparentă, ca și cum o zeiță (neagră?! mai revin la imaginea asta) și-ar folosi întreg arsenalul iar oamenii, poate cu o singură excepție, habar nu au că asistă la mai mult decât o tornadă... Cu începutul ai să-mi îngădui să fac o mică glumă... aceea cu pisicile, dar ce ne facem, se pare totuși că e ziuă... ;-) mi-a plăcut mult imaginea de final... , mai ales aceea cu îngerii săgetați sub aripă.
pentru textul : Închisoarea luminii deSumă rotundă - jubiliară a unui festival-mozaic de genuri literare, de suflete, de prieteni și adversari, fără de sugrumări exegetice revanșarde, de bâlci, fără țipete, înjurături și bătăi...în piepturile tobă, unde am învățat (poate va reuși asta și imberbul "caștangiu" Matei, cel nedus la ...- ptiu, Doamne, era să scriu biserică) să-i prețuim în real chiar și pe cei pe care virtualul îi înfățișează, de obicei, dezagreabil. Felicitări, Alina și mulțumiri pentru anunț, pentru organizare!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a dedupă îndelungată gândire (cam zece minute), am decis să păstrez, cel puțin deocamdată, varianta inițială. nu din încăpățînare, nici din orgolui, ci pentru că acel „se târăște”, așa singur-singurel, mi se pare prea dur și, parcă, mai puțin... plastic.
mă gândesc, însă, să aleg între celelalte două variante rămase în discuție - una a mea, alta sugerată de tine.
deși... parcă se repetă aceeași ideea, îmbrăcată în altă hăinuță. :)
o să văd.
pentru textul : astenii infantile deMulțumesc mult, Mariana.
Atenție la atenție. Îmi permit să fac o observație unui comentator. Alma, atenție la "atenție". Deocamdată ești totuși un simplu autor aici pe site. Comentariile și mustrările astea "ex catedra" oricît de justificate ar părea poartă cu sine o atitudine care nu îmi place absolut de loc și nu va fi tolerată pe Hermeneia. Aici nu sîntem profesori și elevi, chiar dacă tu sau alții poate uitați chestia asta. Aici sîntem colegi iar comportamnetul tău, repet chiar dacă o fi justificat în mintea ta, nu este deloc colegial. Îți atrag eu de data asta atenția foarte serios asupra limbajului și pentru că nu e prima dată. Am încrederea că îți vei reveni, vei începe să te autocontrolezi și vei vei dori să trăiești într-o comunitate civilizată. Este posibil ca pînă acum să fi făcut parte dintr-o comunitate în care astfel de abuzuri ale unora care prin poziție sau prin autoimpresie erau permise. Ei bine Hermeneia nu este așa ceva. Aici ne criticăm textele, ne sfătuim, ne apreciem, ne analiză scriitura, putem chiar să o facem harcea parcea DAR AICI NU NE TRAGEM DE URECHI. Chestia asta o fi permisă în altă parte dar nu aici. Repet, sper să fi recepționat corect mesajul meu și tu și oricine vrea să îmi fie coleg pe aici. What I didn't say. Ca de obicei există româneasca posibilitate ca să se citească ce nu scrie sau să se pună cuvinte în gura omului. Nu am spus că textul lui Madim e bun (de fapt nici nu l-am citit pentru că nu am vrut să o fac), nu am vrut să îi iau cavalerește apărarea lui Madim, nu am vrut să o înfrunt pe Alma, nu am spus că Madim nu ar trebui să fie mai atentă cu ce postează (la urma urmei e vorba de prestigiul ei ca autor). Nimic din toate acestea. Ci ceea ce am vrut să spun am spus mai sus. Ca și proprietar al acestui site mă interesează ca oamenii care se gîndesc să se înscrie aici să fie relaxați și convinși că vor fi tratați cu respect. Vreau să mai precizez ceva. Ca să nu fiu acuzat de inconsecvență. Acum ceva vreme într-un aparent conflict între Vladimir și Daniel Bratu am luat oarecum partea criticului și nu a criticatului. Motivul a fost faptul că în acea situație în ciuda aparențelor și la o citire atentă nu a existat atac la persoană și nici măcar intenție. Sper să fi clarificat aceste lucruri și să fi potolit moara de bîrfe. Un conflict este un lucru extraordinar dacă odată ce ieși din el înveți ceva. Sper ca fiecare dintre noi să fi învățat ceva și să continuăm să avem curajul să scriem și să criticăm
pentru textul : Labirint de... Ani, în subtitlul tău "Salvator" e intenționat?... sau doar o scăpare... sau sunt eu mai puțin documentat și merge și așa... Salvador, Salvator, și pe la început ai "vântoase inbrăcate în alb", aici e de supărare. succes!
pentru textul : simetrie deCântec de ușă Fă-mă ușă Domn Domnuț Pe potecă mai giosuț Să fiu strunga fetelor La culesul merelor. Care-n lume n-o greșit Treacă pragu-n asfințit Eu să-i fiu vis nevisat S-o-velesc pe înserat Care n-o greșit prea mult Scâncetul să i-l ascult Să-i frământ dorul nebun Prin vise să mă adun. Care-n lume o greșit S-o muncesc din asfințit Până-n zoriori de zi C-apoi iar o mai pofti.
pentru textul : pe sub flori mă legănai deA fi iarnă primăvară, a fi aici și acolo, acum și atunci. Pentru că distanțele se subțiază (reușită imaginea) până la dimensiuni pe care ochiul nu le mai poate "vedea", pentru că nu le "recunoaște". E o iluzie? Și cine știe acolo și atunci cum e, dacă aici și acum lucrurile sunt atât de aleatorii ca traiectoria unei picături de apă din topirea țurțurilor (sau a distanțelor?). Interesantă viziune. De ce fericirea are mereu "primii doi nasturi lipsă" (de sus sau de jos)?
pentru textul : El efecto mariposa deAtât de multă lume scrie poezie încât nu e de mirare că se poate ajunge independent la aceeași idee. O reciclare de imagini și cuvinte, această rescriere involuntară. Există și un aspect voluntar: autori consacrați nord americani ce "rescriu" opera clasicilor, re-aranjând de exemplu cuvintele dintr-un poem celebru într-unul nou, generând alte imagini sau alte înțelesuri. În timp ce autori originali nu sunt publicați, nefiind cunoscuți, Când este plagiatul invocat și escalat? Atunci când aduce profit părții lezate. Se reduce totul la aspectul pecuniar al situației și depinde de cine deține copyright-ul. Asta e lumea în care trăim, Eu am un greier în subsol. Începe să se roage la ora 21:50 fix. Probabil că e papa greierilor catolici și subsolul meu reprezintă catacombele Vaticanului greieresc.În orice caz, nu lipsa lui de originalitate o să mă îmbogățească pe mine.
pentru textul : Golgotă deimi place primul paragraf si ala cu strungarii. in rest mi se pare ca te cam invarti de jur imprejur pe teren, cam fara sa punctezi. cel putin asa simt eu. atmosfera generala, vocea, e aceeasi cu care ne-ai obisnuit, insa sunt fraze intregi care nu ma fac sa vibrez. probabil e vina mea, insa mi-am permis sa iti spun ceea ce cred eu cu adevarat.
pentru textul : falling slowly deTextul e foarte vechi. Eram la un click să-l retrag, dar a apărut comentariul tău și n-am mai făcut-o. Probabil așa trebuia să fie. Da, putem spune că în esența noastră suntem niște naivi. Atunci când descoperim ceva, spune Șestov ne bucurăm "ca niște proști", pentru că, de fapt, cândva le aveam pe toate. Suntem copii adunând de pe marginea râului pietricele lustruite și colorate. Mulțumesc de trecere și atenție.
pentru textul : Pomul cunoștinței deinteresantă această tentativă. și aș zice poate chiar utilă în contextul româniei și al lumii de astăzi. dar realizarea, din păcate nu se ridică dincolo de nivelul unei scriituri școlărești.
pentru textul : Doar câteva vorbe deTu traiesti singura? N-as fi crezut într-un veac! :))
pentru textul : Doar un fel de a spune deCât priveste Dan Stanca, sau oricare alt autor român, este pentru mine mai greu de procurat "printre straini".
Bianca, eu spun doar ca si “citit intreg pasajul”, tot despre doua luni e vorba. Si ca e la nivel de rugaminte (pe care am respectat-o, pana la acest text), ce nu a fost introdusa in regulament (cel putin la momentul postarii textului). Restul, adica asteptarea “noilor ordine”, urmarirea fiecarui comentariu al lui Virgil pe la alte texte, nu constituie problemele mele de "litera si spirit" si nu fac parte nici din cele mai de pret preocupari, scuze, nu putem fi toti la fel. Dar daca tu spui ca asa e si ca e suficient, te cred, voi sterge textul, in scurt timp, desi m-ar fi interesat un comentariu al tau cat de cat referitor la el, aici sau in alta parte, acolo unde ai observat tu, vigilenta (felicitari!), ca mai e postat.
pentru textul : Fabrica de îngeri deMadim, -ideea stelelelelele-lor de lapte ii apartine almei, asadar ea e prima care are dreptul la cerul poeziei. -in contextul poeziei, marginea trupului imi pare perfect. ce intelegi prin felul cum suna o sintagma? Aleks
pentru textul : stele de lapte deo lume secretă a-b-c-d în geometria inimii proiectată sub coordonatele unui alt timp, sigur al tinereții: "între a și b există mereu un ce care se cere trecut trecutul tău, trecutul meu și trecutul trecutului nostru". sună a a cacofonie însă "pentru că- cum ar fi" și e păcat...
pentru textul : din viața noastră secretă demultumesc draga mea pt urarea ta. voi mai umbla la poezie, o voi mai dichisi eu si voi elimina ce se repeta, multumesc. azi am fost ca intre nori...
pentru textul : Îngerul din vată de zahăr deCorina,
pentru textul : pariu deai citit prea multe despre apusuri de soare, probabil de-alea opiacee, despre sori căzuţi pe pământ şi făcuţi zob, mai ştiu eu? m-ai făcut paf, maaaam! m-ai dat şah-mat!
eşti sigură că nu trebuia sa fi la spital azi dupa-masă? ţi-ai luat sick? apreciez efortul şi talentul. dacă ai avea timp şi răbdare să pui în ingleză rendiţia dumnita, m-aş bucura. ooo! şi rochiţa asta îţi stă aşa de bine!
Dan, multumesc, ai unul dintre ochiul preabinevazator cit sa nu poata fi orb nici cind negrul ramine vizibil. Deosebit ai surprins esenta. :)
pentru textul : negru ascuns deRăspunsuri-fulger Alma, ai perceput și tabloul, și starea, drum de viață câtă vreme trăindul conține și pierderile. Mereu avem în cuvinte și dincoace-dincolo de cuvinte rositiri anume. Mulțumesc pt "n". Am pus cruce la hard. Scriu de unde și cum reușesc. Adina, spații de apă, spații de aer, trăind ca și cum delimitările ar fi fluide, sentimentul că albatroșii nu sunt cruci de alabastru, ci doar zbor al vieții spre mai departe, dincolo de orice pierdere.Mulțumesc pentru cum ai simțit inima.
pentru textul : perdera dePagini