francisc -
Sufletul meu, cum mă iubești tu?
Fii atent, iubitorul meu, ce sunt eu pentru tine:
Sunt un bărbat, așa e? Sunt mai mult? Și mai mult?
Îngerul care mângâie Soarele mort?
Animalul de circ, care sfâșie tot?
Fir de iarbă, neînceput?
Nimeni nu știe. Tu crezi că știi.
Eu știu ceva. Și atât.
Lumea doarme. “Să visăm câmpuri de flori”, așa zic.
Degetele noastre, lipite în pumn,
sunt tot ce avem mai frumos.
Sufletul meu, iartă-mă că întreb:
ce suntem noi acum? Ce logică proastă ne ține în viață?
Mai știi ce e zborul?
Ia-mă de mână.
Eu știu ceva: mă iubești.
Și atât.
Poezie:
Comentarii
sufletul ca prizonier al
Sancho Panza -
sufletul ca prizonier al spitirului, inchis in propria lui dragoste, ilogica deseori, ca orice dragoste. acel ,,ners" (i se mai spune si ,,nefis", relativ traductibil prin ,,minune") al arabilor. despre care noi stim ,,ceva. si atat." sau ,,stim ca nu stim nimic".
suprb, Dorin!
,,Și atât."
recitesc si mai trebuie sa spun,
Sancho Panza -
recitesc si mai trebuie sa spun, Dorin, ca imaginea omului, vazut drept ,,animal de circ, care sfasie tot" este... nu, nu geniala; este coplesitoare.
Multumesc,
francisc -
Multumesc, Adriana. Recunosc ca teza aceasta, dezvoltata printre altii de Jung, m-a fascinat. Există/exista cel putin un dialog cu sine, benefic desi riscant si solicitant. Pentru aceasta, am scris. Si pentru eternitatea acestui zeu care ne face viata mai buna.
Un an bun si luminos si tie!
o erata tarzie adusa primului meu
Sancho Panza -
o erata tarzie adusa primului meu comentariu
,,prizonier al spiritului"
daca sunt si alte greseli pe-aici, imi cer scuze.
Dorin, ma bucur sa vad ca, desi pornind din directii diferite, ne intalnim langa aceeasi idee. :)
Superb poem intr-adevar,
margas -
Superb poem intr-adevar, acum sunt undeva langa fontana trevi cu laptop-ul in brate, e cald, e roma si iata, e si francisc cu un poem minunat! Un poem care imi face bine cum se zice la casa sufletului in niste vremuri asa de zbuciumate, l-am citit si recitit aici si pe treptele spaniole. Si ma bucur ca un asemenea poem a aparut aici, pe Hermeneia tocmai acum la trecerea spre noul an... e ca o eliberare, o vindecare prin katharsis... multumesc ! Doar titlul nu l-am inteles, dar ce mai conteaza? Un poem stralucitor ca o stea pe bolta capelei sixtine.
Margas
ah,
francisc -
ah, stiu locurile astea! comul tau m-a facut sa mi fie dor de roma...
eu multumesc
steaua poetica fie cu mine!