aalizeei, fa-ti un blog. nu imi vine sa cred ca nu ai, e inacceptabil la ceea ce faci tu. e o lipsa de manageriat pe care doar tu o poti inlocui la ora actuala. trebuie sa ai si alte deschideri. voi incerca sa te ajut dupa ce faci blogul. parola e: 6 creioane...
Și eu am râs amintindu-mi sceneta respectivă, apoi imediat am plâns pentru că Silvia îl dă pe Omar Khayyam la crez artistic... cam la asta mă refeream eu când ziceam despre 'ridicarea nivelului'... așa-i Virgil, asta nu se poate face la comandă, câtă vreme ființe ca Silvia și apoi mai vine și altul pe care ar trebui să îl respect și pică în asemenea gheene ale gândirii, la urma urmei urmei aici ce e? un site de literatură sau un sanatoriu de reabilitare în care scriem poezii tâmpite și dovedim că suntem perfect treji??
În rest îmi place să ma las făcut pe ocară pe aici de oameni care habar nu au nici nici cine sunt nici ce fac... nu-mi pasă, lor însă ar trebui să le pese pentru că de fapt ei se fac de râs acolo unde se râde mai tare, pentru că se râde la urmă.
Cât privește 'creațiile mele' pentru că a fost făcută o referire aici, nu am mai scris ceva nou de vreo doi ani, deocamdată mă concentrez asupra volumului pe care îl voi publica probabil cândva la începutul verii, el conține ceea ce a fost perioada acelei minunate agore poetice (2004-2007, Virgil sigur ți-o amintești) și care mi-a marcat începuturile literare. Probabil va fi o trilogie, dar nu vreau sa dezvălui mai mult acum. În rest, revin la ideea de bază, anume cât de mult mi-ar plăcea să văd cum se ridică nivelul calitativ al postărilor literare aici pe Hermeneia, un site care înseamnă foarte mult pentru mine. Și să nu mai văd intevenții cretine (scuzați termenul dar nu găsesc un sinonim mai simpatic) care mă 'suspectează' că aș fi altcineva. Cine are dubii să pună mâna pe telefon, am mai spus asta.
Aș vrea să știi că am citit și rezonat cu versurile tale poate pentru că de două luni am versuri similare în inimă și mă tem să le scriu. Cel mai mult m-au lovit primele cinci versuri. Apoi "pansamente cu vorbe/ tandrețe expresso/ opt tablete pe zi și pereții cămașă" Despre final aș spune că ar merita o mică revizie. Mulțumesc. /O\
Merci Aranca, pentru intampinare si pentru urari. Sper sa fac o buna impresie cu prozele mele, dat fiind ca lucrurile bune li se intampla celor care stiu sa astepte. Les meilleurs voeux pour le Nouvel An! Cu pretuire literara, Marquesa
virgil, am uitat sa bifez pentru trimis mail la comentarii. mai pot face ceva? offtopic: graunfels, am obosit cu baraca asta... la naiba, emoticon cu rad de-a binelea, ala cu omuletul care se tavaleste. la familia are micile ei obsesii de titulatura. tu, inteligent, vei spune ca ai uitat sa adaugi un c si ca ce mare film e ala, wow! nu te mai lua dupa toti idiotii si frustratii, un turnulet cu ochean - un frustrat; literatura se mananca , dupa cum stii, cu bresa, nu cu gura. eu stiu ce inseamna cuvintele alea dar te las sa cauti in google.
Uite si tu ce ai in text: - cioburile de sticlă - zidurile de beton - ciulinii nebuni - cerul de plumb Vai de capul meu :)). In rest, un text pe care il apreciez, un stil care ma surprinde deseori, cu o emotie aparte.
Sunt atât de frumoase, încât sunt de acord cu Dorin. Dar cu o schiță cu dimensiuni și materiale cred că se poate pleca la un drum care să bucure în final și simțul tactil. Impecabilă mărturie a talentului, felicitări artistului realizator, care a propus aceste premii mai înainte de nașterea ideii de concurs.
De asemenea sunt de părere că semnătura, ori o siglă, a artistului creator să se regăsească undeva pe premiu.
În versul: "dumnezeu mi-a străpuns urechea cu o sulă" poți evita ligamentul "urechea_cu" prin inversarea locului unor cuvinte - "dumnezeu mi-a străpuns cu o sulă urechea" sau " dumnezeu cu o sulă mi-a străpuns urechea". Am remarcat versul "le iei pe toate le răsucești în tine" pe care l-aș vedea cumva ca final. Despre poză - am o reținere.
Asta-i ipoteza „inflationista” – a dilatarii continue. Mai mult, sau mai puțin, larg acceptata. Dar se iteste, printre altele (inca), si aia pulsatorie. Ca sa nu mai vorbesc ca Rees (dar si altii) zice c-ar fi vorba de mai multe universuri sau, cum le numeste el, poetic: „multiversuri”; care „comunica” intre ele prin „gravitoni”. Ca sa nu mai amintesc de „gaurile de vierme” si de „plecarea” materiei din infimul nostru univers, prin „gaurile negre”, ca sa faca Bum, Bum prin alte parti si de „venirea” de materie prin „gaurile albe”; de istorii „inconsistente” ale universutilor si alte alea. Asa ca bietul Eminescu ar innebuni azi de-a binelea (si nu cum zic unii c-ar fi avut una si alta prin cap, sange si alte alea de natura „fizica”). Si daca tot te-ai apucat de „experimente”, experimenteaza si tu cum ai con-vorbi cu iubita aia a ta despre balamucul asta si despre stramosii vostrii. E o sugestie. Dar, cum nu esti Eminescu, nici o sansa sa innebunesti genial (era sa pun in paranteze, un (t) intre „i” si „a”, dar m-a speriat Reglementul; cu asta nu te joci ca devine, din ce in ce, mai „consistent”). Spor la treaba. Ce-si face omul cu mana lui….asa si pe dincolo. In rest, ca sa zic? Ma iau si eu dupa Younger Sister si zic ca nu-mi displace poezia. Dar nici ca m-a dar gata. Acelasi de cand ne stim. P.S. Pe vremea impuscatului se zice ca Domnia Sa S-ar fi dus la o fabrica de dulciuri (aia de pe langa str. Octavian Cocorascu - pe la Lemetru – pe unde, candva, ma jucam …. in. tarana). Si nimereste pe linia de fabricare a biscuitilor. Si cum se pricepea la orice, constata filosofic: „biscuiti”! Secretarul de partid: Biscuim, biscuim! Sa Traiti Tovarase Prim Secretar! Ce sa facem si noi: „Biscuim, biscuim….”
Un text in stilul deja caracteristic Alinei, un proiect care ne da de gandit nu numai prin intrebarile care le "degaja" ci mai ales prin modalitatea in care acestea sunt "strecurate" inspre subconstient. Cred ca miezul poeziei il reprezinta tocmai acel "euu...", un fel de afirmatie care rostita cu toata credinta/disperarea ar trebui sa aiba un rol soteriologic, sa regaseasca sinele/ego-ul si totodata sa-l dizolve pentru a putea face loc destul pentru "a primi". "in definitiv" aceasta este chiar viata, o succesiune de roluri asumate mai mult sau mai putin, din care autoarea incearca sa revendice o proprie carare de regasire... alternativa? Ce e mai de folos... o masca fara contur sau una fardata? Ca de propriul chip ori ne-am saturat ori nu mai stim cum arata si am risca sa ne ghicim printre necunoscuti:)
Îmi plac poveștile, Monica. Pe mine acest poem mă trimite cu gîndul la Alchimistul Lui Cohelio. Nota distinctivă o constituie imaginea abea perceptibilă a Podișului Marelui Bazin, pentru că acolo îl văd plasat. Citind am avut impresia spațiilor vaste, nelimitate decît de granița spulberată de vînturile deșertului dintre cele două lumi: ale fetei de preerie și a prințului deșertului.
te cred, Bianca, dar nu sunt adeptul fortarilor, asimilarile de cititori mi le doresc firesti, fara socuri de bici sau arcane, asa ca nu te voi forta nicicand, ba chiar, vazand ca imi apreciezi mai mult comentariile, iti recomand chiar optiunea mai lesne lucrativa a accesarii lor singulare, fara de poezele, daca nu vrei emoticoane, nu-ti mai dau, ai fi putut sa-mi spui asta direct, nu transformandu-te in purtatoarea de cuvant a lui Virgil, ca la o conferinta de presa la guvern sau ca in clasa intai directoarea adjuncta (pe cuvant ca am batistuta curata, daca si acest fapt intereseaza), desi Virgil, care a fost de fata la crima de lezmajestate comisa, nu a pomenit si nici nu l-a interesat acest aspect, desigur minor si justificabil in cadrul unei discutii scrise in care un zambet poate fi ajutator intelesului, apropo de directoare si de linii, Bianca, sunt sigur ca vei mai citi pasteluri, dar nu inainte de a-l fi citit pe al meu ("Nu e nici primul nici ultimul pastel pe care îl citesc..." ar trebui scris, corect "Nu e nici primul si nu va fi nici ultimul pastel citit de mine..." - probabil Virgil a mentionat ceva si de logica gramaticala printre rugaminti, dar ai uitat, n-a mai fost loc de emoticoane) - e paranteza simpla, nu emoticocoane de-astea :), am inteles
Ecaterina incearca te rog sa inlocuiesti "<" cu "[", ">" cu "]" si i cu I ("i mare") in tagurile tale de italics. Daca ai alte dificultati legate de HCODE intreaba . ialin
Corectie: 'spre deosebire de una cu rima (si ritm implicit) e mult mai uor de realizat' se va citi: 'spre deosebire de una cu rima (si ritm implicit) e mult mai greu de realizat'. Si, pentru ca tot mai scriu un mesaj, comentez in continuare. Conteaza, mai ales in poezie, nu numai "ce" spui ci si "cum". Si, revenind la "ritm", treburile sunt mult mai sofisticate. Pentru ca te poti gandi, chiar si cand folosesti o exprimare "mai libera" (si, mai ales atunci), la "polifonia vocilor" (Bach), la "intrari in contratimp" (jazz dar si la ce fac "fetele de la Capalna" care realizeaza contratimpul prin dans), la "ruperi" de ritm, la dodecafonie etc. etc. etc. Pentru ca poezia nu se reduce la cuvinte cerand o integrare a mai multor mijloace de "expresie" (ca sa nu mai vorbesc de "imaginea" vizuala"). Teoria ca teorie, practica omora. Mi-am ratat cariera; probabil ca sunt, fara sa stiu, un bun profesor. Ca numai un excelent profesor ii poate invata perfect pe altii ceea ce el nu stie (sa faca).
Multumesc, domnule Manolescu, pentru cuvantul intelept :) Cu ocazia asta v-as ruga sa ma prezentati si doamnei Adriana Lisandru, astfel: sunt tm, sau Tiberiu, cum doriti. aici n-am alte titluri. mi-ati acorda un mare privilegiu daca mi-ati vorbi la a doua singular :) Cu bine, tm
Ioana, dar îmi vine greu să zic aici ceva 'pe dos' cum zici tu...
textul tău 'suferă' de sinceritate de aceea nu pot să îi aplic o judecată bobadilică așa că mă voi mărgini a spune simplu că mi-a plăcut mult și să adaug că, dincolo de zăngănitul armelor tu vei rămâne mereu cea mai echilibrată și mai pacifistă dintre noi
Rafael, multumesc pentru atenta citire a versurilor mele. Marturisesc ca nici eu nu prea sunt multumit cu forma poemului si cred, in mandria mea, ca ideea merita mai mult :-) Inlocuirea lui doar" cu "numai" este intr-adevar un plus la capitolul sonoritate a versului, dar mie nu-mi place acest "numai" in contextul dat din doua motive: ambiguitate sintactico-semantica "numai" - "nu mai" si o oarecare "explicitare" a semnificatiei. Din acest al doilea punct de vedere "doar" mi se pare mult mai delicat :-) "Numai acasa imi gasesc fericirea" mie cel putin imi spune mai imperativ ceea ce imi spune mai dragastos "doar acasa imi gasesc fericirea". Puterea de excludere a celorlalte variante a lui "doar" cred ca este mai sugestiva decat cea a lui "numai" poate si din cauza ambiguitatii sintactico-semantice la care m-am referit care are un imperativ implicit, oare asa sa fie? Este doar :-) parerea mea... Multumesc inca o data, Bobadil.
Da, ai talent la a scrie proza. Mie insa imi este neclar rostul acelui text scifi. Chiar daca ai incercat sa faci un fel de colaj totusi nu vad decit trei texte. In fiecare se simte ca tu esti autorul dar ele par totusi distincte. Si atunci ma intreb, de ce "jurnal literar"?
o femeie isi poarta umbrele printre mobile, te locuieste o vreme fara sa stii, impalpabila si atit de aproape...este doar o proiectie, o holograma a celorlalte umbre dorite, uscate deja intr-o vaza a amintirilor sau doar dorinta ei de a fi linga tine aproape departe? e o atmosfera stranie despre tine si femeia umbrelor tale. poate "vinde doar umbre la capatul strazii" sau poate se desira/prelinge la nesfirsit intre noapte si tine, cautindu-si penumbra. sau vinde doar umbre pe nimic sa-si rascumpere sufletul pierdut. stii sa o intrebi?
si, poate, de aceea, pare agolomerat. nu m-a deranjat "aglomerarea". am vazut tot, epoca si atmosfera ei, tumultul varstelor, trecerile si transformarile, in secvente de calitate, insirate intr-o logica poetica armonioasa. unui astfel de poem, abundent, i se iarta mici scapari, de aceea il si impenitez.:)
anyway, poate completezi, totusi, in prima strofa: "la barbut eram echivalentul lui bobby/ fischer [...]" la... (ce?). se intelege ce vrei sa spui, dar trebuie completat pentru a legitima comparatia. eu, de ex, nu stiu ca cei amintiti de tine sa fi jucat barbut, so... cam asa se intelege. la metafore castigatoare, chiar daca imi plac multe, eu o prefer pe cea scoasa din text (fiecare cuvânt pe care-l scriam era o sinucidere) si, fara sa vreau sa fiu lector dificil, cea amintita de toti, chiar daca, in fanal, desluseste o imagine frumoasa, are un vag aer pleonastic (cel putin pentru urechea mea). felicitari, Nicholas!
scrisul e ca ploaia, cade din cer, undeva o caramida sparge norii de grindina iar literele cad torential si ne traseaza limite noi, atunci respiram in ritmuri noi pentru ca nu putem vorbi altfel, despre ceea ce uneori viata uita sa mai respire in noi si se intepeneste...
asa am inteles aceasta poezie de stare in care dincolo de lucruri cotidiene, se afla camera in care lumea se invarteste in ritmul tau.
imi place cum surprinzi viata si cum se reflecta ea cu toate avatarurile ei, in ceea ce ai de spus.
ganduri bune!
Ca un făcut, asta e un început de un alt yerba mate, iertată fie-mi îndrăzneala. Aș putea să mă apuc acum ca nebuna să scriu o pagină întreagă despre simbolistica acestui poem, însă mă opresc la atât... Virgil îmi arată din nou pânza aceea fantastică, nici măcar pe de-a-ntregul suprarealistă ci altceva, mai aproape de meditația absolută din acea scenă finală din 'once upon a time in america', o imagine care mă va urmări mereu și așa îmi voi sorbi și eu, prin țară sau oriunde aiurea, a mea yerba mate...
Un poem de peniță eu mă opresc aici sper că nu și autorul. Sunt convinsă că a prins această 'primăvară scălâmbă' de un picior.
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
aalizeei, fa-ti un blog. nu imi vine sa cred ca nu ai, e inacceptabil la ceea ce faci tu. e o lipsa de manageriat pe care doar tu o poti inlocui la ora actuala. trebuie sa ai si alte deschideri. voi incerca sa te ajut dupa ce faci blogul. parola e: 6 creioane...
pentru textul : Lemuria deDorin Cozan, Nu ai niciun fir verde în gură? poate aștepti să-ți “cadă pământul, rotunjit de buzele tale, în gură”. Cu stimă.
pentru textul : dare de seamă deȘi eu am râs amintindu-mi sceneta respectivă, apoi imediat am plâns pentru că Silvia îl dă pe Omar Khayyam la crez artistic... cam la asta mă refeream eu când ziceam despre 'ridicarea nivelului'... așa-i Virgil, asta nu se poate face la comandă, câtă vreme ființe ca Silvia și apoi mai vine și altul pe care ar trebui să îl respect și pică în asemenea gheene ale gândirii, la urma urmei urmei aici ce e? un site de literatură sau un sanatoriu de reabilitare în care scriem poezii tâmpite și dovedim că suntem perfect treji??
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deÎn rest îmi place să ma las făcut pe ocară pe aici de oameni care habar nu au nici nici cine sunt nici ce fac... nu-mi pasă, lor însă ar trebui să le pese pentru că de fapt ei se fac de râs acolo unde se râde mai tare, pentru că se râde la urmă.
Cât privește 'creațiile mele' pentru că a fost făcută o referire aici, nu am mai scris ceva nou de vreo doi ani, deocamdată mă concentrez asupra volumului pe care îl voi publica probabil cândva la începutul verii, el conține ceea ce a fost perioada acelei minunate agore poetice (2004-2007, Virgil sigur ți-o amintești) și care mi-a marcat începuturile literare. Probabil va fi o trilogie, dar nu vreau sa dezvălui mai mult acum. În rest, revin la ideea de bază, anume cât de mult mi-ar plăcea să văd cum se ridică nivelul calitativ al postărilor literare aici pe Hermeneia, un site care înseamnă foarte mult pentru mine. Și să nu mai văd intevenții cretine (scuzați termenul dar nu găsesc un sinonim mai simpatic) care mă 'suspectează' că aș fi altcineva. Cine are dubii să pună mâna pe telefon, am mai spus asta.
Aș vrea să știi că am citit și rezonat cu versurile tale poate pentru că de două luni am versuri similare în inimă și mă tem să le scriu. Cel mai mult m-au lovit primele cinci versuri. Apoi "pansamente cu vorbe/ tandrețe expresso/ opt tablete pe zi și pereții cămașă" Despre final aș spune că ar merita o mică revizie. Mulțumesc. /O\
pentru textul : Fără filtru deMerci Aranca, pentru intampinare si pentru urari. Sper sa fac o buna impresie cu prozele mele, dat fiind ca lucrurile bune li se intampla celor care stiu sa astepte. Les meilleurs voeux pour le Nouvel An! Cu pretuire literara, Marquesa
pentru textul : Madam Oracol devirgil, am uitat sa bifez pentru trimis mail la comentarii. mai pot face ceva? offtopic: graunfels, am obosit cu baraca asta... la naiba, emoticon cu rad de-a binelea, ala cu omuletul care se tavaleste. la familia are micile ei obsesii de titulatura. tu, inteligent, vei spune ca ai uitat sa adaugi un c si ca ce mare film e ala, wow! nu te mai lua dupa toti idiotii si frustratii, un turnulet cu ochean - un frustrat; literatura se mananca , dupa cum stii, cu bresa, nu cu gura. eu stiu ce inseamna cuvintele alea dar te las sa cauti in google.
pentru textul : de dragoste deda, ai dreptate Francisc. Si eu care nu stiam ce nu imi pica bine acolo. Am modificat, chiar mai mult...
pentru textul : tăcerea hienei deUite si tu ce ai in text: - cioburile de sticlă - zidurile de beton - ciulinii nebuni - cerul de plumb Vai de capul meu :)). In rest, un text pe care il apreciez, un stil care ma surprinde deseori, cu o emotie aparte.
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni deSunt atât de frumoase, încât sunt de acord cu Dorin. Dar cu o schiță cu dimensiuni și materiale cred că se poate pleca la un drum care să bucure în final și simțul tactil. Impecabilă mărturie a talentului, felicitări artistului realizator, care a propus aceste premii mai înainte de nașterea ideii de concurs.
De asemenea sunt de părere că semnătura, ori o siglă, a artistului creator să se regăsească undeva pe premiu.
pentru textul : premiile „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2010 deÎn versul: "dumnezeu mi-a străpuns urechea cu o sulă" poți evita ligamentul "urechea_cu" prin inversarea locului unor cuvinte - "dumnezeu mi-a străpuns cu o sulă urechea" sau " dumnezeu cu o sulă mi-a străpuns urechea". Am remarcat versul "le iei pe toate le răsucești în tine" pe care l-aș vedea cumva ca final. Despre poză - am o reținere.
pentru textul : evanghelia smochinelor deda, un text suprarealist, desi finalul e ceva mai... real(ist) - eu as fi renuntat la cuvintul uter. remarc impletirea dintre ritual si condamnare.
pentru textul : canon să dormim împreună deFii fericit, copilule, acolo unde esti. Si acolo unde sunt eu e bine si fericire. "Scrum"-urile se vor termina curand. Dancus
pentru textul : Scrum XXII deAsta-i ipoteza „inflationista” – a dilatarii continue. Mai mult, sau mai puțin, larg acceptata. Dar se iteste, printre altele (inca), si aia pulsatorie. Ca sa nu mai vorbesc ca Rees (dar si altii) zice c-ar fi vorba de mai multe universuri sau, cum le numeste el, poetic: „multiversuri”; care „comunica” intre ele prin „gravitoni”. Ca sa nu mai amintesc de „gaurile de vierme” si de „plecarea” materiei din infimul nostru univers, prin „gaurile negre”, ca sa faca Bum, Bum prin alte parti si de „venirea” de materie prin „gaurile albe”; de istorii „inconsistente” ale universutilor si alte alea. Asa ca bietul Eminescu ar innebuni azi de-a binelea (si nu cum zic unii c-ar fi avut una si alta prin cap, sange si alte alea de natura „fizica”). Si daca tot te-ai apucat de „experimente”, experimenteaza si tu cum ai con-vorbi cu iubita aia a ta despre balamucul asta si despre stramosii vostrii. E o sugestie. Dar, cum nu esti Eminescu, nici o sansa sa innebunesti genial (era sa pun in paranteze, un (t) intre „i” si „a”, dar m-a speriat Reglementul; cu asta nu te joci ca devine, din ce in ce, mai „consistent”). Spor la treaba. Ce-si face omul cu mana lui….asa si pe dincolo. In rest, ca sa zic? Ma iau si eu dupa Younger Sister si zic ca nu-mi displace poezia. Dar nici ca m-a dar gata. Acelasi de cand ne stim. P.S. Pe vremea impuscatului se zice ca Domnia Sa S-ar fi dus la o fabrica de dulciuri (aia de pe langa str. Octavian Cocorascu - pe la Lemetru – pe unde, candva, ma jucam …. in. tarana). Si nimereste pe linia de fabricare a biscuitilor. Si cum se pricepea la orice, constata filosofic: „biscuiti”! Secretarul de partid: Biscuim, biscuim! Sa Traiti Tovarase Prim Secretar! Ce sa facem si noi: „Biscuim, biscuim….”
pentru textul : mount palomar dete rog să nu mai pui așa ceva în subtitlu. dacă vrei să inserezi un video file te rog să o faci corect cu html
pentru textul : Between the bars deUn text in stilul deja caracteristic Alinei, un proiect care ne da de gandit nu numai prin intrebarile care le "degaja" ci mai ales prin modalitatea in care acestea sunt "strecurate" inspre subconstient. Cred ca miezul poeziei il reprezinta tocmai acel "euu...", un fel de afirmatie care rostita cu toata credinta/disperarea ar trebui sa aiba un rol soteriologic, sa regaseasca sinele/ego-ul si totodata sa-l dizolve pentru a putea face loc destul pentru "a primi". "in definitiv" aceasta este chiar viata, o succesiune de roluri asumate mai mult sau mai putin, din care autoarea incearca sa revendice o proprie carare de regasire... alternativa? Ce e mai de folos... o masca fara contur sau una fardata? Ca de propriul chip ori ne-am saturat ori nu mai stim cum arata si am risca sa ne ghicim printre necunoscuti:)
pentru textul : domnul Pa deÎmi plac poveștile, Monica. Pe mine acest poem mă trimite cu gîndul la Alchimistul Lui Cohelio. Nota distinctivă o constituie imaginea abea perceptibilă a Podișului Marelui Bazin, pentru că acolo îl văd plasat. Citind am avut impresia spațiilor vaste, nelimitate decît de granița spulberată de vînturile deșertului dintre cele două lumi: ale fetei de preerie și a prințului deșertului.
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului dete cred, Bianca, dar nu sunt adeptul fortarilor, asimilarile de cititori mi le doresc firesti, fara socuri de bici sau arcane, asa ca nu te voi forta nicicand, ba chiar, vazand ca imi apreciezi mai mult comentariile, iti recomand chiar optiunea mai lesne lucrativa a accesarii lor singulare, fara de poezele, daca nu vrei emoticoane, nu-ti mai dau, ai fi putut sa-mi spui asta direct, nu transformandu-te in purtatoarea de cuvant a lui Virgil, ca la o conferinta de presa la guvern sau ca in clasa intai directoarea adjuncta (pe cuvant ca am batistuta curata, daca si acest fapt intereseaza), desi Virgil, care a fost de fata la crima de lezmajestate comisa, nu a pomenit si nici nu l-a interesat acest aspect, desigur minor si justificabil in cadrul unei discutii scrise in care un zambet poate fi ajutator intelesului, apropo de directoare si de linii, Bianca, sunt sigur ca vei mai citi pasteluri, dar nu inainte de a-l fi citit pe al meu ("Nu e nici primul nici ultimul pastel pe care îl citesc..." ar trebui scris, corect "Nu e nici primul si nu va fi nici ultimul pastel citit de mine..." - probabil Virgil a mentionat ceva si de logica gramaticala printre rugaminti, dar ai uitat, n-a mai fost loc de emoticoane) - e paranteza simpla, nu emoticocoane de-astea :), am inteles
pentru textul : Septembrie, începuturi deMult succes, nu pot decat sa-i invidiez pe cei care vor fi acolo. Oricat mi-as dori, mi-e imposibil sa ajung...
pentru textul : Virtualia Zece deEcaterina incearca te rog sa inlocuiesti "<" cu "[", ">" cu "]" si i cu I ("i mare") in tagurile tale de italics. Daca ai alte dificultati legate de HCODE intreaba . ialin
pentru textul : strâmtori deCorectie: 'spre deosebire de una cu rima (si ritm implicit) e mult mai uor de realizat' se va citi: 'spre deosebire de una cu rima (si ritm implicit) e mult mai greu de realizat'. Si, pentru ca tot mai scriu un mesaj, comentez in continuare. Conteaza, mai ales in poezie, nu numai "ce" spui ci si "cum". Si, revenind la "ritm", treburile sunt mult mai sofisticate. Pentru ca te poti gandi, chiar si cand folosesti o exprimare "mai libera" (si, mai ales atunci), la "polifonia vocilor" (Bach), la "intrari in contratimp" (jazz dar si la ce fac "fetele de la Capalna" care realizeaza contratimpul prin dans), la "ruperi" de ritm, la dodecafonie etc. etc. etc. Pentru ca poezia nu se reduce la cuvinte cerand o integrare a mai multor mijloace de "expresie" (ca sa nu mai vorbesc de "imaginea" vizuala"). Teoria ca teorie, practica omora. Mi-am ratat cariera; probabil ca sunt, fara sa stiu, un bun profesor. Ca numai un excelent profesor ii poate invata perfect pe altii ceea ce el nu stie (sa faca).
pentru textul : Doar un nebun frumos deo penita, sorry.
pentru textul : În căutarea urșilor polari deMultumesc, domnule Manolescu, pentru cuvantul intelept :) Cu ocazia asta v-as ruga sa ma prezentati si doamnei Adriana Lisandru, astfel: sunt tm, sau Tiberiu, cum doriti. aici n-am alte titluri. mi-ati acorda un mare privilegiu daca mi-ati vorbi la a doua singular :) Cu bine, tm
pentru textul : Gânduri deAi dreptate. Nu a prea iesit. Il voi sterge in cateva zile. Multumesc mult de comentariu.
pentru textul : Prin colțul tocit al ferestrei deIoana, dar îmi vine greu să zic aici ceva 'pe dos' cum zici tu...
pentru textul : Obiecte fragile detextul tău 'suferă' de sinceritate de aceea nu pot să îi aplic o judecată bobadilică așa că mă voi mărgini a spune simplu că mi-a plăcut mult și să adaug că, dincolo de zăngănitul armelor tu vei rămâne mereu cea mai echilibrată și mai pacifistă dintre noi
Rafael, multumesc pentru atenta citire a versurilor mele. Marturisesc ca nici eu nu prea sunt multumit cu forma poemului si cred, in mandria mea, ca ideea merita mai mult :-) Inlocuirea lui doar" cu "numai" este intr-adevar un plus la capitolul sonoritate a versului, dar mie nu-mi place acest "numai" in contextul dat din doua motive: ambiguitate sintactico-semantica "numai" - "nu mai" si o oarecare "explicitare" a semnificatiei. Din acest al doilea punct de vedere "doar" mi se pare mult mai delicat :-) "Numai acasa imi gasesc fericirea" mie cel putin imi spune mai imperativ ceea ce imi spune mai dragastos "doar acasa imi gasesc fericirea". Puterea de excludere a celorlalte variante a lui "doar" cred ca este mai sugestiva decat cea a lui "numai" poate si din cauza ambiguitatii sintactico-semantice la care m-am referit care are un imperativ implicit, oare asa sa fie? Este doar :-) parerea mea... Multumesc inca o data, Bobadil.
pentru textul : la nave del olvido deDa, ai talent la a scrie proza. Mie insa imi este neclar rostul acelui text scifi. Chiar daca ai incercat sa faci un fel de colaj totusi nu vad decit trei texte. In fiecare se simte ca tu esti autorul dar ele par totusi distincte. Si atunci ma intreb, de ce "jurnal literar"?
pentru textul : Drumul care nu există deo femeie isi poarta umbrele printre mobile, te locuieste o vreme fara sa stii, impalpabila si atit de aproape...este doar o proiectie, o holograma a celorlalte umbre dorite, uscate deja intr-o vaza a amintirilor sau doar dorinta ei de a fi linga tine aproape departe? e o atmosfera stranie despre tine si femeia umbrelor tale. poate "vinde doar umbre la capatul strazii" sau poate se desira/prelinge la nesfirsit intre noapte si tine, cautindu-si penumbra. sau vinde doar umbre pe nimic sa-si rascumpere sufletul pierdut. stii sa o intrebi?
pentru textul : femeia cu umbre desi, poate, de aceea, pare agolomerat. nu m-a deranjat "aglomerarea". am vazut tot, epoca si atmosfera ei, tumultul varstelor, trecerile si transformarile, in secvente de calitate, insirate intr-o logica poetica armonioasa. unui astfel de poem, abundent, i se iarta mici scapari, de aceea il si impenitez.:)
pentru textul : inventar deanyway, poate completezi, totusi, in prima strofa: "la barbut eram echivalentul lui bobby/ fischer [...]" la... (ce?). se intelege ce vrei sa spui, dar trebuie completat pentru a legitima comparatia. eu, de ex, nu stiu ca cei amintiti de tine sa fi jucat barbut, so... cam asa se intelege. la metafore castigatoare, chiar daca imi plac multe, eu o prefer pe cea scoasa din text (fiecare cuvânt pe care-l scriam era o sinucidere) si, fara sa vreau sa fiu lector dificil, cea amintita de toti, chiar daca, in fanal, desluseste o imagine frumoasa, are un vag aer pleonastic (cel putin pentru urechea mea). felicitari, Nicholas!
scrisul e ca ploaia, cade din cer, undeva o caramida sparge norii de grindina iar literele cad torential si ne traseaza limite noi, atunci respiram in ritmuri noi pentru ca nu putem vorbi altfel, despre ceea ce uneori viata uita sa mai respire in noi si se intepeneste...
pentru textul : dincolo de politică e camera mea deasa am inteles aceasta poezie de stare in care dincolo de lucruri cotidiene, se afla camera in care lumea se invarteste in ritmul tau.
imi place cum surprinzi viata si cum se reflecta ea cu toate avatarurile ei, in ceea ce ai de spus.
ganduri bune!
Ca un făcut, asta e un început de un alt yerba mate, iertată fie-mi îndrăzneala. Aș putea să mă apuc acum ca nebuna să scriu o pagină întreagă despre simbolistica acestui poem, însă mă opresc la atât... Virgil îmi arată din nou pânza aceea fantastică, nici măcar pe de-a-ntregul suprarealistă ci altceva, mai aproape de meditația absolută din acea scenă finală din 'once upon a time in america', o imagine care mă va urmări mereu și așa îmi voi sorbi și eu, prin țară sau oriunde aiurea, a mea yerba mate...
pentru textul : primăvara asta scălîmbă II deUn poem de peniță eu mă opresc aici sper că nu și autorul. Sunt convinsă că a prins această 'primăvară scălâmbă' de un picior.
Margas
Pagini