e vb despre procesul coacerii... îmi imaginez că ai vrut să subliniezi asta. hmm... nu e nici un secret că toți mai avem de acumulat.
în rest ce să fac dacă ești tu împiedicat?!:)
NU, pentru că sunt aceste imagini chinuite, facile, inexpresive:"la jumătatea
fiecărui gând" , "iubiri
mioape", "menghina
nopţii", "vitraliile timpului".
Mai bine simplu, fără zorzoane, dacă nu-s expresive...originale
Cele 12 secunde nu știu câtă legătură au cu cele 11 minute ale lui Coehlo, din motive de necitire. Pentru cuvintele cu literele lipsă nu e vreun alt răspuns decât încercarea de a le smulge poeziei, pentru moment. Cred că ultimele trei strofe sunt prea contextuale și au prea multe nume proprii. Le voi mai lucra. Mulțumesc pentru comentariu și mă bucur că ți-a plăcut ceva din acest text.
E ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
Emil, părerea ta contează foarte mult pentru mine, pentru ca esti un cititor erudit si nepărtinitor. Cam asa e, ce să fac?Am avut in cap tradiții legate de nuntă si de botez. Chestia cu lămaia, mi se pare cam dură,. Să văd dacă găsesc altceva. mai vorbim. mulțumesc.
Există o tonalitate gravă dincolo de convențiile arhicunoscute propuse, o aparență menită să desfigureze elegiile disco în care suntem tentați să alunecăm uneori: "ca o durere de articulații, libertatea de a gândi lumea, numai trupul aplecat… ca un suport verde cu imagini pentru cea mai simplă lumânare parfumată, când se aprinde ea știu că toate secundele mele fac dragoste cu ce ating Când te gândești că luminile se desfac strident în felii de iarnă pe trecerile de pietoni din sufletul fiecăruia... ..."și în mine tot brazi care habar nu au ce e zăpada" de acord. eram sigură: se mai întâmplă și altora.
Cinstit si fara sa pup vreun cur, mie mi se pare o regula de bun simt postarea la doua zile si as vedea-o extinsa si la autori. Nu cred ca din acest punt de vedere ar trebui sa existe vreo diferentiere, e suficienta incadrarea respectiva. Sunt pentru eliminarea pe H a oricaror discriminari intre autori si novici dincolo de incadrarea respectiva, e suficient. Postarile "la gramada" dauneaza grav sanatatii oricui, mai ceva ca fumatul, parerea mea. Andu
Ioana, nu pot să citesc fără diacritice, nu-mi place să bâjbâi, vreau puțin confort! Corect: "să miroasă" (nu "să miroase"). E un text inervat, mai trec.
dupa ce corectezi greselile gramaticale, vin si iti zic ceva care sper ca te va ajuta. pana atunci, incearca sa faci ceva cu citatele - sentinta. sa imi lasi semn. yours
un poem plin de sensibilitate, cu imagini deosebite: "ca un vizitator așteptat iubirea se cuibărea în fotoliu dezghiocându-și litere într-un ritm oarecare" undeva o expresie are dublu sens, cel putin in limba romana "când sentimentele erau plecate cu sorcova" ce parere ai?
Proza ta îmi amintește de un roman, nu mai știu dacă l-ai citit în cele din urmă, ori dacă ai urmărit filmul, Nontimuovere, Margaret Mazzantini, în ecranizarea lui Sergio Castelito. Redarea deosebit de fină și de subtilă a realităților surprinse la limita între două planuri existențiale, mergând în urma simțurilor, pe vârfurile durerilor neîndurătoare, într-un entre-deux, în care abia mai poți mișca sau respira, fiindcă nu te afli concret în niciun dintre spații. Senzația că orice fir atins poate fi ruptură. E un text lucrat cu deosebită grijă, spre a armoniza ideatica, sensul, imaginea, subînțelesurile, personajele, viața, moartea. Nu pot să nu afiirm că este una din cele mai bune scrieri ale tale. Nu pot spune cea mai, nu pentru că nu ar fi, ci fiindcă aș fi nedreaptă cu altele. Decupez ceva ce încă reverberează cu trăirile mele: "Cineva moare. Cineva iubește. Mâna mea știe să taie, mâna lui caută tumori în trecut. Cândva ne vom odihni iubirea în palme, la o cafea, față în față într-o gardă de noapte, doi chirurgi de urgențe, el iubindu-ne nenăscuți, eu suturându-i amintirile... poate vom face drumul acela, poate unul dintre noi se va opri la mijloc și se va întoarce." Nu mă mișc. Am aritmie. E viață încă.
mai intai te salut (e primul meu comment pe un text de-al tau) intradevar, cum spune younger sister, un pic cam dulci unele din constructiile de mai sus. imi amintesc de frazele lectiilor din clasele primare. dar fiecare scrie asa cum simte, iar tu esti probabil mai sensibila, cel putin decat mine :) imi place ca vad in ultima vreme multe poeme bune in forma nipona pe hermeneia. structura le da ceva aparte matei h
e un text dintre acelea care te lasa fara replica. si ceea ce remarc este o interesanta "blocare" a lui emilian pal in zona aceea indescriptibila a pubertatii baiatului. e vorba de un amestec de nazdravanie si tragism, un fel de coagulare intre creanga si cinematograful italian. inclin sa cred ca totusi titlul are un mister al lui, un fel de mesaj ascuns, sau poate ceva ce se va revela pe parcurs de vreme ce acesta este doar un flash
Bineinteles ca Andu, pe cat de romantic pe atat de optimist in esenta fiintei lui, nu poate sa se ia in serios pana la capat ori poate doar ne da impesia de poanta, "rusinandu-se" de asa nuditate de constiinta, expusa public.
Textul incepe intr-un registru relativ boem, ca un soi de hint pentru ceea ce urmeaza in urmatoarele doua strofe, arie poetica ce se intainde pana la fereasta aceea deschisa cu toate tentatiile si provocarile ei "nocturne". Partea aceasta de mijloc are marea virtuate de a fi scrisa fara floricele, rudimentar (cu sensul de neprelucrat) ceea ce imi aduce cumva aminte de un text pe care eu si Andu l-am scris candva - pe hartie - care cu toate imperfectiunile lui, avea aceeasi naturalete.
Ma tot gandesc cum as fi terminat dupa...
ai mei îmi spun că mă aud cum
uneori noaptea mă rog cu fereastra deschisă
si cu trecerea secundelor cred ca si eu as fi cedat tentatiei de a rasuci perspectiva... deh nici chiar grecii nu au rezistat dionisiacului si au cazut la final in apolinic :)
nu prea am înțeles rostul țigărilor în text dar mă rog. singura porțiune care mi s-a părut reușită este strofa a treia. restul mi se pare cam abureală.
Cristi Vasiliu, uimit de cate ori găsesc altceva, întrucât te recunosc ca "omul cu sonetul". E de bine! Constat că reușești diferite forme poetice și proză deopotrivă. Nimic, însă, nu-ți iese ca sonetul. Cris
Andule, de-o veni, de n-o veni, ce-o veni, vidi și vici să-ți fie, că poate citii eu prea de dimineață și de-aia nu înțeles-am nici măcar partea cu muțumescu', da' fiind vorba până la urmă destincție aurită, fie ea și numa' pentru construcție și șpaclul vocabularului, n-oi căuta penița de dar la dinți, să fie primit(ă) :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e vb despre procesul coacerii... îmi imaginez că ai vrut să subliniezi asta. hmm... nu e nici un secret că toți mai avem de acumulat.
pentru textul : străinul care merge înaintea mea deîn rest ce să fac dacă ești tu împiedicat?!:)
NU, pentru că sunt aceste imagini chinuite, facile, inexpresive:"la jumătatea
pentru textul : Mi-a zâmbit defiecărui gând" , "iubiri
mioape", "menghina
nopţii", "vitraliile timpului".
Mai bine simplu, fără zorzoane, dacă nu-s expresive...originale
Cele 12 secunde nu știu câtă legătură au cu cele 11 minute ale lui Coehlo, din motive de necitire. Pentru cuvintele cu literele lipsă nu e vreun alt răspuns decât încercarea de a le smulge poeziei, pentru moment. Cred că ultimele trei strofe sunt prea contextuale și au prea multe nume proprii. Le voi mai lucra. Mulțumesc pentru comentariu și mă bucur că ți-a plăcut ceva din acest text.
pentru textul : 12'' deVă mulțumesc tuturor pentru aprecieri
pentru textul : Vocea ne devansează ,הקול הולך לפנינו deoamenii oscileaza intre cantitate si calitate. Corina Papouis ramine la mijloc. acolo unde este sarcasmul feminin.
pentru textul : How to train your dragon deE ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : profetul I deEmil, părerea ta contează foarte mult pentru mine, pentru ca esti un cititor erudit si nepărtinitor. Cam asa e, ce să fac?Am avut in cap tradiții legate de nuntă si de botez. Chestia cu lămaia, mi se pare cam dură,. Să văd dacă găsesc altceva. mai vorbim. mulțumesc.
pentru textul : circuit deExistă o tonalitate gravă dincolo de convențiile arhicunoscute propuse, o aparență menită să desfigureze elegiile disco în care suntem tentați să alunecăm uneori: "ca o durere de articulații, libertatea de a gândi lumea, numai trupul aplecat… ca un suport verde cu imagini pentru cea mai simplă lumânare parfumată, când se aprinde ea știu că toate secundele mele fac dragoste cu ce ating Când te gândești că luminile se desfac strident în felii de iarnă pe trecerile de pietoni din sufletul fiecăruia... ..."și în mine tot brazi care habar nu au ce e zăpada" de acord. eram sigură: se mai întâmplă și altora.
pentru textul : ...latura moartă a oricărui sublim... dearanca, da si eu astept... beniamin, da, uneori as vrea sa mai pot scrie asa. dar e, asa cum probabil oricine stie, chestie de stare..
pentru textul : în ochii tăi negri ▒ deun poem lipsit de mesaj liric, dar perfect in alcatuirea tehnica. pareile despre perfectiune sau lirism se dezbat inca.
pentru textul : Poemul e zidit în insonor dete rog sa corectezi erorile de tiparire. multumesc
pentru textul : TQM (Total Tehnical Management), reclamă și manipulare. deCinstit si fara sa pup vreun cur, mie mi se pare o regula de bun simt postarea la doua zile si as vedea-o extinsa si la autori. Nu cred ca din acest punt de vedere ar trebui sa existe vreo diferentiere, e suficienta incadrarea respectiva. Sunt pentru eliminarea pe H a oricaror discriminari intre autori si novici dincolo de incadrarea respectiva, e suficient. Postarile "la gramada" dauneaza grav sanatatii oricui, mai ceva ca fumatul, parerea mea. Andu
pentru textul : Descoperirea deonorat de atenția acordată, mulțu mesc
pentru textul : revelație pong-ping deIoana, nu pot să citesc fără diacritice, nu-mi place să bâjbâi, vreau puțin confort! Corect: "să miroasă" (nu "să miroase"). E un text inervat, mai trec.
pentru textul : cazane dedupa ce corectezi greselile gramaticale, vin si iti zic ceva care sper ca te va ajuta. pana atunci, incearca sa faci ceva cu citatele - sentinta. sa imi lasi semn. yours
pentru textul : murmur deun poem plin de sensibilitate, cu imagini deosebite: "ca un vizitator așteptat iubirea se cuibărea în fotoliu dezghiocându-și litere într-un ritm oarecare" undeva o expresie are dublu sens, cel putin in limba romana "când sentimentele erau plecate cu sorcova" ce parere ai?
pentru textul : celui drag deam des-forţat strofele amintite de tine, Sancho. sper să sune mai plăcut. dacă nu, I'm open for sugestions.
pentru textul : temeri grizate debine v-am regasit!
pentru textul : Există viață după… deDeşi nu ne cunoaştem doar virtual, dar trebuie să recunoaştem că ne ştim de ceva vreme, mă aşteptam la o astfel de abirdare:
"ioane, indiferent de calitatea textului, nu dau bine ghilimele. Renunţă la ele şi chiar la unele expresii!."
Probabil era mai simplu. Şi era OK. Pentru că pur şi simplu nu am experienţă în proză. Eu aşa aş fi făcut.
pentru textul : Nopţile unui proscris deProza ta îmi amintește de un roman, nu mai știu dacă l-ai citit în cele din urmă, ori dacă ai urmărit filmul, Nontimuovere, Margaret Mazzantini, în ecranizarea lui Sergio Castelito. Redarea deosebit de fină și de subtilă a realităților surprinse la limita între două planuri existențiale, mergând în urma simțurilor, pe vârfurile durerilor neîndurătoare, într-un entre-deux, în care abia mai poți mișca sau respira, fiindcă nu te afli concret în niciun dintre spații. Senzația că orice fir atins poate fi ruptură. E un text lucrat cu deosebită grijă, spre a armoniza ideatica, sensul, imaginea, subînțelesurile, personajele, viața, moartea. Nu pot să nu afiirm că este una din cele mai bune scrieri ale tale. Nu pot spune cea mai, nu pentru că nu ar fi, ci fiindcă aș fi nedreaptă cu altele. Decupez ceva ce încă reverberează cu trăirile mele: "Cineva moare. Cineva iubește. Mâna mea știe să taie, mâna lui caută tumori în trecut. Cândva ne vom odihni iubirea în palme, la o cafea, față în față într-o gardă de noapte, doi chirurgi de urgențe, el iubindu-ne nenăscuți, eu suturându-i amintirile... poate vom face drumul acela, poate unul dintre noi se va opri la mijloc și se va întoarce." Nu mă mișc. Am aritmie. E viață încă.
pentru textul : Respiro deremarc "ascult cum din toate cănile pământului un vuiet gol se plimbă în jurul meu.."
pentru textul : Vuiet gol de"cunosc un flutur
știu precis
că nu e mai e demult în zbor" - nu merge.
"își smulge aripa-ncetișor". aici ar trebui, de dragul melodicii: își smulge-aripa-ncetișor.
te urmăresc şi aici şi pe blog şi nu ştiu unde să te aşez.
pentru textul : născocire deda, face ordine în noi, ne aşază la loc gândurile răvăşite ... mulţumesc Otilia de trecere şi de semn!
pentru textul : meditaţie în umbra unei dimineţi demai intai te salut (e primul meu comment pe un text de-al tau) intradevar, cum spune younger sister, un pic cam dulci unele din constructiile de mai sus. imi amintesc de frazele lectiilor din clasele primare. dar fiecare scrie asa cum simte, iar tu esti probabil mai sensibila, cel putin decat mine :) imi place ca vad in ultima vreme multe poeme bune in forma nipona pe hermeneia. structura le da ceva aparte matei h
pentru textul : Tanka de toamnă dee un text dintre acelea care te lasa fara replica. si ceea ce remarc este o interesanta "blocare" a lui emilian pal in zona aceea indescriptibila a pubertatii baiatului. e vorba de un amestec de nazdravanie si tragism, un fel de coagulare intre creanga si cinematograful italian. inclin sa cred ca totusi titlul are un mister al lui, un fel de mesaj ascuns, sau poate ceva ce se va revela pe parcurs de vreme ce acesta este doar un flash
pentru textul : eu nu sunt mesia deBineinteles ca Andu, pe cat de romantic pe atat de optimist in esenta fiintei lui, nu poate sa se ia in serios pana la capat ori poate doar ne da impesia de poanta, "rusinandu-se" de asa nuditate de constiinta, expusa public.
Textul incepe intr-un registru relativ boem, ca un soi de hint pentru ceea ce urmeaza in urmatoarele doua strofe, arie poetica ce se intainde pana la fereasta aceea deschisa cu toate tentatiile si provocarile ei "nocturne". Partea aceasta de mijloc are marea virtuate de a fi scrisa fara floricele, rudimentar (cu sensul de neprelucrat) ceea ce imi aduce cumva aminte de un text pe care eu si Andu l-am scris candva - pe hartie - care cu toate imperfectiunile lui, avea aceeasi naturalete.
Ma tot gandesc cum as fi terminat dupa...
ai mei îmi spun că mă aud cum
uneori noaptea mă rog cu fereastra deschisă
si cu trecerea secundelor cred ca si eu as fi cedat tentatiei de a rasuci perspectiva... deh nici chiar grecii nu au rezistat dionisiacului si au cazut la final in apolinic :)
pentru textul : ultima lună denu prea am înțeles rostul țigărilor în text dar mă rog. singura porțiune care mi s-a părut reușită este strofa a treia. restul mi se pare cam abureală.
pentru textul : cu ţigările aprinse deCezar, n-ar trebui sa apara undeva si numele autorului?
pentru textul : Paper heart de Sydney Krivenko deCristi Vasiliu, uimit de cate ori găsesc altceva, întrucât te recunosc ca "omul cu sonetul". E de bine! Constat că reușești diferite forme poetice și proză deopotrivă. Nimic, însă, nu-ți iese ca sonetul. Cris
pentru textul : Săptămâna… deAndule, de-o veni, de n-o veni, ce-o veni, vidi și vici să-ți fie, că poate citii eu prea de dimineață și de-aia nu înțeles-am nici măcar partea cu muțumescu', da' fiind vorba până la urmă destincție aurită, fie ea și numa' pentru construcție și șpaclul vocabularului, n-oi căuta penița de dar la dinți, să fie primit(ă) :)
pentru textul : cui prodest? dePagini