Andreea Iancu: simpatic text, zici...:) ( si eu, care credeam ca nu-mi scosesem catelusul la plimbare pe Hermenia! ) ca sa folosessc acest simpatic adjectiv, iti raspund: simpatic si comentariul tau, dar irelevant; exemplifica si dezvolta ideea, sa aflu si eu de ce e simpatic si de ce e cliseistic.
de fiecare dată lecturez cu plăcere, cum să nu poţi să vezi şi "altfel" dragostea, când mai întâi, în martie, parcă este fir verde în zăpadă, pentru ca, la final, să poţi simţi pasărea...
mi-ar plăcea să citesc mai des din poemele acestui deosebit condei
Pentru a răspunde care este menirea poeziei nu poți răspunde decât tot poetic. Profetul ne întreabă la ce bun poetul pe vreme de seceta? Pai ca să ne aducă aminte de ploaie. Poezia nu are nevoie decât de acest răspuns în perspectiva mea, dar ca să ne înfundăm lucid în raționamente, aș mai adăuga câte ceva. 1. De curând m-a pus pe gânduri un comentariu al lui Ionuț Caragea adresat undeva unui alt poet. Chiar este adevărat că pentru a respecta drepturile de autor ale unor edituri, poetul nu mai are drepturi totale asupra cărții, și nu mai are voie să-și publice acele poezii în altă parte? Dacă da, ar fi tragic și catastrofal pentru actul creator în sine. Și ar însemna că poetul respectiv pentru faima de a fi publicat la o editură importantă, renunță la propria creație. Sau chiar înseamnă că-și vine creația ca să-și cumpere "faima". Mi se pare de neconceput. Ar însemna că Ionuț Caragea chiar are dreptate: poetul se închide într-un cerc foarte restrâns și înțeleg atunci și de ce "poeții consacrați" nu-și fac cunoscute publicului larg creațiile, nu și le pun pe net, spune I.C. Răspunde tot el: n-au voie! Eu credeam că nu o fac din orgoliu și aroganță. 2. Dar ce să ne mai mirăm, căci știm că există acum chiar site-uri care își propun așa ceva, să acorde beneficii materiale unor "elite" care până la urmă sunt alese tot de o mediocritate ambiguă, o mediocritate care chiar se vrea evitată. Se promovează, astfel, anticultura și noncreația, se introduc criterii artificiale și un sistem valoric șubred din start. Creația nu poate fi considerată un fel de darwinism al proncipiului că cine e mai "puternic", supraviețuiește. Valoarea unei creații nu o dă niciodată prezentul, ci doar posteritatea. 3. În legătură cu profitul, aș spune că așa ar fi ideal, ca un poet să poată trăi din scris. Dar limita e foarte sensibilă aici. Să faci orice pentru a fi vandabil e o prostituție intelectuală. Poezia contemporană de mult timp se deteriorează tocmai pentru a fi la modă, pentru a se coborî la nivelul cultural tot mai scăzut al marii mase de necititori, pe care vrea să-i transforme în cumpărători de poezie abjectă. Unii autori chiar își fac un crez din asta.
pentru detalii si timpul acordat, dar chiar nu sunt de acord. In ceea ce priveste ritmul poate ca e loc de mai bine, dar rimele alea chiar nu sunt fortate, cuvintele se "aduna" unul langa altul intr-o frazare fireasca, sensul exista si nu e inconjurat de banalitate. In fine, este opinia dumneavoastra si o respect.
ok, atunci va fi trimis la texte inacceptabile. me se pare de prost augur toata fronda asta, Alina.
faptul ca cineva e filolog sau are nu stiu ce pareri sau valori in spate nu justifica porcaria asta. e ca si cum am avea cetateni de clase diferite pe Hermeneia.
well, thanks, but no thanks.
observ ca pietrele sunt inca la moda. mai ales cele de supt. probabil, tot analogic, il prefer pe Ulisse cautandu-si mama (sic!) unui Ahile, schiopatand prin zapada. prin ilustrare, in stilul ideilor platoniciene, poema poate fi, -numai ca sa-ti sar in ajutor, ionute,- meduza, iar poetul umbra. dar, de aici pana la confuzia sa cu maestrul e cale batatorita, prin noian. diferenta de nuante de la elev la elev. credeti ca participati la idee? yester, sar si pentru tine. diferenta de nivel de la dictionar la dictionar. si de ortografie. astept sa te lamuresti. ma anunti? pana atunci, recunosc, inclinasem, la postare, pentru subtitlul sugerat ulterior de hecatonhir. pendulez, deocamdata, intre masca de carnaval si cea cu gaze. mai sunt si altele. alegerea sau saritura in cap imi par privilegii. va astept
Margas, tu nu ti-ai adulmecat niciodata moartea, privindu-te in oglinda? Narcisista si flamanda iluzie este moartea! Deja am comentat prea mult. O seara faina.
îţi lecturez poeziile de mult timp, aşa, ca o coardă de ani buni, însă nu am îndrăznit să las semn. consideră te rog că acesta este un semn de apreciere pentru calitatea scriiturii tale. să ai sărbători fericite!
Incep cu titlul, care mi-a atentia de la inceput. Apoi e o stare aici curata, bine definita si surprinsa. Usorul patetism din prima parte mi se pare bine contrabalansat de partea finala, acolo unde sunt imaginile care mi- au placut cel mai mult. Mici obiectii, / pe unde intra acvile/ in loc de /de unde/ si hm, in primul vers.. Nu stiu ce sa zic de femeia goala la 30. Parca nu vad legatura, desi suna bine. Recitind totul, nu ma pot abtine sa nu dau o penita. Frumos. Si finalul, f. Fain.
Cristina în limba română există ameninţare şi există avertizare (sau avertisment), şi, dacă mă gîndesc bine, există chiar atenţionare. Eu nu ameninţ niciodată. În ce priveşte cererea am să mă duc să o citesc.
Chiar dacă finalul, aduce a recital de Pitiş,ceea ce în fond nu-mi displace, ( sunt tînăr, doamnă, M.Dinescu) poezia m-a surprins plăcut prin ton, ritm, idee. Mai ales pe moina de afară !
Versul acesta e bestial: "În sfârşit îmi creşte inima de minte;" Numa pt el singur scot o peniţă din sertar !
marinela my dear e o neînțelegere. nu atît a ierbii cît a trecătorilor. sper că nu faci parte din ei. sper că totuși ști să dansezi. chiar dacă unii cred că suntem nesimțiți. găsesc că e minunat. să dansezi. și să crești. în ploaie...:) senqiu pentru alesele aprecieri surprinsa mea. promit să fiu cuminte...:)
"Colectivizarea l-a lăsat însă și fără pămînt și fără pădure, caii și căruța fiindu-i luate într-o noapte rece și ploioasă din toamna anului 1959, în fruntea celor hotărîți să înfăptuiască mărețele realizări, aflîndu-se Costică Bălana, un pierde vară ce-și petrecea mai tot timpul prin cîrciumă și-i înjura pe cei care agonisiseră mai mult decît el. Acum avea funcție, era brigadier și purta banderolă cu tricolor, un om de încredere, hotărît să-și facă datoria și să nu ierte pe nimeni, nici chiar pe maică-sa. După decembrie '89, lucrurile luate cu japca de comuniști, s-au restituit proprietarilor de drept sau urmașilor acestora." Pasaj jurnalistic, ideologizat, nepotrivit într-o povestire. Eu numesc asta "ideologism întors". În anii 50, prozatorii aserviți ideologizau în spiritul cerințelor, satirizând chiaburii și alte "rămășițe ale vechiului regim". Astăzi, deși nu le-o cere nimeni, dar pentru că unii oportuniști cred că așa e bine, unii autori îi imită pe aceștia și incriminează și ei "rămășițele vechiului regim" (de data asta - comunist. Dar textele, despărțite de o jumătate de veac și mai bine, sunt realizate după aceeași rețetă. Schimbând ceea ce e de schimbat, și din acesta ar putea ieși o povestioară (nu lipsită de umor, e drept), vrednică de epoca proletcultistă... În afară de toate acestea, corect ar fi "pierde-vară". În plus, în ultima frază apare o virgulă între subiect și predicat...
Tania, îți mulțumesc pentru că ai avut amabilitatea să semnalezi această lansare de carte.
Cristina, Paul, Nuța, sunt onorat de semnul vostru.
Andrei, te aștept mâine cu mare plăcere.
Alina, au fost mai multe variante de copertă. Recunosc că eu am ales-o pe aceasta. Mie mi se pare că este în acord cu titlul și conținutul. Dacă nu-ți place, eu nu o să mă îmbufnez, fii sigură! ;)
Până la urmă conținutul trebuie să fie apreciat. Toate cele bune! Mulțumesc.
As fi spus in loc de "de la chei trag linii până la mine" de la chei pana la mine linii... astfel as fi lasat o pauza de respiratie dar in acelasi timp as fi facut legatura cu urmatoarea strofa... acuma depinde pe ce anume ai vrut sa pui accentul. Ultimul vers devine concluziv si nu cred ca asta ai vrut... poate ca poezia se termina "în picioare" :) Un text bun.
ai dreptate Alina. rimele mie mi se par aproape un sacrilegiu, un primitivism. uneori sper sa divortez eu de ele, daca nu scapa ele de mine mai intii. carmen, ma tem ca nu ai inteles textul daca te-ai impiedicat in verbul "propovaduirii". pentru ca verbele sint elemente puternice, daca nu cumva definitorii in oikonomia unui text. iar hermeneutica lui e intotdeauna tributara lor. deci ma indoiesc ca pot fi banuit de neglijenta alegind acest verb. de fapt sugestiile tale mi se par, daca imi permiti, puerile sau neglijente. e ca si cum nu ai intelege de fapt ce reprezentare urmareste textul. de fapt in limba romana ma gindesc ca e foarte greu daca nu imposibil a gasi un verb care sa asceada la un anumit grad de sinonimie cu cel de "a propovadui". "a predica" se apropie oarecum dar e uscat si snob dupa parere mea (modesta). probabil ca datorita istoriei limbii romane si particularitatior traditiilor crestinsmului in romania nu prea exista o altfel de optiune si probabil ca verbul are un viitor. asa cum s-a intimplat cu "ctitorire" sau "evanghelie"
Măđălina, vorbeşti fără să-nţelegi corect un aspect esenţial (iar dacă mă întrebi pe mine, asta e lipsă de bun simţ).
- nu se cere calitate superioară pentru texte, se cere un număr de texte rezonabil (după ce textele slabe vor fi eliminate, aşadar, textele rămase vor fi, implicit, bune). Avem nevoie de acest număr rezonabil pentru că, mă întreb, ce concurs legitim se poate numi acela la care se înscriu 16 texte?!
- invitaţiile speciale erau făcute tocmai în acest sens, iar dacă ele sunt înţelese corect, concursul nu va "stagna".
Despre greţuri, lămâi şi alte contorsiuni-diatribe - propun să zâmbim şi să rămânem sobri!
mie îmi place cum curge textul acesta, silviu
e o imagine modernă a unei vechi imegini frânte, dacă mi se permite să spun aşa :)
e miercuri azi - se ascute cuţitul...
iar noi, da, ne-am pierdut mirarea...
Aranca, nu am spus că nu mi-a plăcut textul ca și jurnal, proză, note, doar că nu cred eu că e poezie. Așa cum înțeleg eu poezia, dar fiecare percepe în diferite moduri asta, nu? Nu schimb încadrarea textului, e alegerea ta, eu nu îmi permit decât să sugerez... M. nu știu cine e, dar cunosc în Iași o pictoriță și medic, tot cu M... Iar despre rețete... aici nu sunt medic, limitele sunt precise, de asta poți fi sigură.
Când am terminat de citit poemul acesta, am simțit că mă copleșește oboseala, așa, ca o durere de vertebre. Pentru că nu e doar tristețe aici, e resemnare, secătuire și o luptă la care, vrând-nevrând, ești obligat să participi, sau într-o zi poți fi…), chiar dacă acum privești din postura ta de „rezervă”, ca cititor.
de exemplu:
„desprinderea este grea uneori
mă îmbrac încet ca un toreador
la întâlnirea cu ascuțitele ei coarne
o iubire este ca o vertebră ieșită din rând
apăsând nervul luciferic
te doare prezența dar și absența ei„
„cum se retrage viața
aidoma unei răni supurânde
care se vindecă până pielea universului
vibrează în stringuri!”
sau apoi finalul, ca un ultim efort spre o mobilizare fără un sens clar:
„oare cum ar fi arătat portretul robot al unui înger
între degetele lui andy warhol?
să dezmembrăm lumile ca pe niște jucării
să aflu cum funcționează
bucata asta de cer care plutește în tine”
P.S. deși mi-am propus să nu mai sugerez nimănui să-si modifice textele când ansamblul nu necesită asta, îndrăznesc să mă abat acum de la propria mea regulă. Ai văzut unde, să spun și de ce: acolo simbolul nu mi se pare necesar, ba chiar cumva… frivol, alături de starea pe care poezia în sine o generează [și nu-mi vine să cred că spun asta despre simbol… tocmai eu! :)]
Ceea ce interpeleaza pe cititor mai intai este efectiv titlul "un mecanism al iluziei" inca din primul vers cu singura prezenta a pronumelui "eu"introduce intregul poem care se deruleaza ca un script de film de cinema, o vasta scena neagra cu pete de culori care se anima in lumina regizata de un "deo ex machina". O constructie perfectionata in forma de poem care pune in relief tema printr-o serie de contraste in timp ce vocabularul e utilizat decit in imaginile poetice propuse. aceasta iluminare, joc de umbre mari si lumini minuscule diverse se reflecta pe suprafata artificiala a artificiului, este un mecanism al iluziei, perceptia noastra variind dupa punctul nostru de vedere si este punctul efectiv de vedere in care noi ne situam in spatiu. Calderon in secolul al XVI-lea in plin secol al Luminilor, intr-o Spanie ajunsa la apogeu si deja in plina decadenta, vorbeste de "desengaño" ("Viata e un vis") si demonstreaza necesitatea deziluziei.Poemul cu acest "deo ex machina" in frac si viola da gamba (instrument muzical al renasterii dar atit de faimos in sec XVI-lea) termina cu o nota (si nu cu un strigat) de mare eleganta, in repertoriul ales.
Mie finalul mi se pare atingerea de maestru; am însă o ușoară reținere la "uruitul acesta blând mă calmează", poate unde introduce prea din vreme tenta din final. Contrastul ar fi mult mai puternic dacă ai renunța să ne convingi de ceva implicit. Altfel spus, și eu cred că este un text reușit, scuturat bine de balast.
1. evident, gresala: REDACTOR si nu REDACOR. Daca as comite atat de des poezii (adevarate) cate typos fac, as fi mare! 2. vreodata (cf. DOMO). Multumesc amanduora.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Andreea Iancu: simpatic text, zici...:) ( si eu, care credeam ca nu-mi scosesem catelusul la plimbare pe Hermenia! ) ca sa folosessc acest simpatic adjectiv, iti raspund: simpatic si comentariul tau, dar irelevant; exemplifica si dezvolta ideea, sa aflu si eu de ce e simpatic si de ce e cliseistic.
pentru textul : Recapitulare dede fiecare dată lecturez cu plăcere, cum să nu poţi să vezi şi "altfel" dragostea, când mai întâi, în martie, parcă este fir verde în zăpadă, pentru ca, la final, să poţi simţi pasărea...
mi-ar plăcea să citesc mai des din poemele acestui deosebit condei
pentru textul : de bobotează deFelicitari Marlena, iti doresc sa te bucuri de acest eveniment. Am admirat si eu mereu aceasta lirica a desertului la Marlena Braester.
pentru textul : Apariție editorială dePentru a răspunde care este menirea poeziei nu poți răspunde decât tot poetic. Profetul ne întreabă la ce bun poetul pe vreme de seceta? Pai ca să ne aducă aminte de ploaie. Poezia nu are nevoie decât de acest răspuns în perspectiva mea, dar ca să ne înfundăm lucid în raționamente, aș mai adăuga câte ceva. 1. De curând m-a pus pe gânduri un comentariu al lui Ionuț Caragea adresat undeva unui alt poet. Chiar este adevărat că pentru a respecta drepturile de autor ale unor edituri, poetul nu mai are drepturi totale asupra cărții, și nu mai are voie să-și publice acele poezii în altă parte? Dacă da, ar fi tragic și catastrofal pentru actul creator în sine. Și ar însemna că poetul respectiv pentru faima de a fi publicat la o editură importantă, renunță la propria creație. Sau chiar înseamnă că-și vine creația ca să-și cumpere "faima". Mi se pare de neconceput. Ar însemna că Ionuț Caragea chiar are dreptate: poetul se închide într-un cerc foarte restrâns și înțeleg atunci și de ce "poeții consacrați" nu-și fac cunoscute publicului larg creațiile, nu și le pun pe net, spune I.C. Răspunde tot el: n-au voie! Eu credeam că nu o fac din orgoliu și aroganță. 2. Dar ce să ne mai mirăm, căci știm că există acum chiar site-uri care își propun așa ceva, să acorde beneficii materiale unor "elite" care până la urmă sunt alese tot de o mediocritate ambiguă, o mediocritate care chiar se vrea evitată. Se promovează, astfel, anticultura și noncreația, se introduc criterii artificiale și un sistem valoric șubred din start. Creația nu poate fi considerată un fel de darwinism al proncipiului că cine e mai "puternic", supraviețuiește. Valoarea unei creații nu o dă niciodată prezentul, ci doar posteritatea. 3. În legătură cu profitul, aș spune că așa ar fi ideal, ca un poet să poată trăi din scris. Dar limita e foarte sensibilă aici. Să faci orice pentru a fi vandabil e o prostituție intelectuală. Poezia contemporană de mult timp se deteriorează tocmai pentru a fi la modă, pentru a se coborî la nivelul cultural tot mai scăzut al marii mase de necititori, pe care vrea să-i transforme în cumpărători de poezie abjectă. Unii autori chiar își fac un crez din asta.
pentru textul : Ce rost are poezia? depentru detalii si timpul acordat, dar chiar nu sunt de acord. In ceea ce priveste ritmul poate ca e loc de mai bine, dar rimele alea chiar nu sunt fortate, cuvintele se "aduna" unul langa altul intr-o frazare fireasca, sensul exista si nu e inconjurat de banalitate. In fine, este opinia dumneavoastra si o respect.
pentru textul : viaţa deok, atunci va fi trimis la texte inacceptabile. me se pare de prost augur toata fronda asta, Alina.
pentru textul : Pentru toţi cei care au publicat în antologia Virtualia X defaptul ca cineva e filolog sau are nu stiu ce pareri sau valori in spate nu justifica porcaria asta. e ca si cum am avea cetateni de clase diferite pe Hermeneia.
well, thanks, but no thanks.
observ ca pietrele sunt inca la moda. mai ales cele de supt. probabil, tot analogic, il prefer pe Ulisse cautandu-si mama (sic!) unui Ahile, schiopatand prin zapada. prin ilustrare, in stilul ideilor platoniciene, poema poate fi, -numai ca sa-ti sar in ajutor, ionute,- meduza, iar poetul umbra. dar, de aici pana la confuzia sa cu maestrul e cale batatorita, prin noian. diferenta de nuante de la elev la elev. credeti ca participati la idee? yester, sar si pentru tine. diferenta de nivel de la dictionar la dictionar. si de ortografie. astept sa te lamuresti. ma anunti? pana atunci, recunosc, inclinasem, la postare, pentru subtitlul sugerat ulterior de hecatonhir. pendulez, deocamdata, intre masca de carnaval si cea cu gaze. mai sunt si altele. alegerea sau saritura in cap imi par privilegii. va astept
pentru textul : podul suspinelor dede ce nu folosești HCODE pentru imagine?
pentru textul : criptografii deerată la primul comentariu, paragraful doi: în loc de "să pui în Săvârșitor" se va citi "să pui în "Scrâșnitor".
pentru textul : Scrâșnitorul deparca asteptam un alt final. si, categoric, nu vad rostul primelor doua versuri.
pentru textul : capitulare dedar, intre aceste fragmente cu care n-am rezonat, e un poem bun.
Margas, tu nu ti-ai adulmecat niciodata moartea, privindu-te in oglinda? Narcisista si flamanda iluzie este moartea! Deja am comentat prea mult. O seara faina.
pentru textul : Adulmecând osul deîţi lecturez poeziile de mult timp, aşa, ca o coardă de ani buni, însă nu am îndrăznit să las semn. consideră te rog că acesta este un semn de apreciere pentru calitatea scriiturii tale. să ai sărbători fericite!
pentru textul : acolo unde se duc jobenele fără magie să moară deIncep cu titlul, care mi-a atentia de la inceput. Apoi e o stare aici curata, bine definita si surprinsa. Usorul patetism din prima parte mi se pare bine contrabalansat de partea finala, acolo unde sunt imaginile care mi- au placut cel mai mult. Mici obiectii, / pe unde intra acvile/ in loc de /de unde/ si hm, in primul vers.. Nu stiu ce sa zic de femeia goala la 30. Parca nu vad legatura, desi suna bine. Recitind totul, nu ma pot abtine sa nu dau o penita. Frumos. Si finalul, f. Fain.
pentru textul : parcele ale aceluiași soare deeste cu totul altceva, acum. o retragere-raspuns care valorizeaza si primul vers, a carui conotatie se pierdea, in textul initial.
pentru textul : scrisori imaginare III deCristina în limba română există ameninţare şi există avertizare (sau avertisment), şi, dacă mă gîndesc bine, există chiar atenţionare. Eu nu ameninţ niciodată. În ce priveşte cererea am să mă duc să o citesc.
pentru textul : antidedicaţie detouché ! să ai o zi frumoasă. probabil cel mai bun sfat! mulțumesc.
pentru textul : treaba ta este să mă ții tânăr deChiar dacă finalul, aduce a recital de Pitiş,ceea ce în fond nu-mi displace, ( sunt tînăr, doamnă, M.Dinescu) poezia m-a surprins plăcut prin ton, ritm, idee. Mai ales pe moina de afară !
Versul acesta e bestial: "În sfârşit îmi creşte inima de minte;" Numa pt el singur scot o peniţă din sertar !
pentru textul : Pensulă demarinela my dear e o neînțelegere. nu atît a ierbii cît a trecătorilor. sper că nu faci parte din ei. sper că totuși ști să dansezi. chiar dacă unii cred că suntem nesimțiți. găsesc că e minunat. să dansezi. și să crești. în ploaie...:) senqiu pentru alesele aprecieri surprinsa mea. promit să fiu cuminte...:)
pentru textul : vine ploaia. ascunde-te sub iarbă de"Colectivizarea l-a lăsat însă și fără pămînt și fără pădure, caii și căruța fiindu-i luate într-o noapte rece și ploioasă din toamna anului 1959, în fruntea celor hotărîți să înfăptuiască mărețele realizări, aflîndu-se Costică Bălana, un pierde vară ce-și petrecea mai tot timpul prin cîrciumă și-i înjura pe cei care agonisiseră mai mult decît el. Acum avea funcție, era brigadier și purta banderolă cu tricolor, un om de încredere, hotărît să-și facă datoria și să nu ierte pe nimeni, nici chiar pe maică-sa. După decembrie '89, lucrurile luate cu japca de comuniști, s-au restituit proprietarilor de drept sau urmașilor acestora." Pasaj jurnalistic, ideologizat, nepotrivit într-o povestire. Eu numesc asta "ideologism întors". În anii 50, prozatorii aserviți ideologizau în spiritul cerințelor, satirizând chiaburii și alte "rămășițe ale vechiului regim". Astăzi, deși nu le-o cere nimeni, dar pentru că unii oportuniști cred că așa e bine, unii autori îi imită pe aceștia și incriminează și ei "rămășițele vechiului regim" (de data asta - comunist. Dar textele, despărțite de o jumătate de veac și mai bine, sunt realizate după aceeași rețetă. Schimbând ceea ce e de schimbat, și din acesta ar putea ieși o povestioară (nu lipsită de umor, e drept), vrednică de epoca proletcultistă... În afară de toate acestea, corect ar fi "pierde-vară". În plus, în ultima frază apare o virgulă între subiect și predicat...
pentru textul : căciula cu patru bilețele deTania, îți mulțumesc pentru că ai avut amabilitatea să semnalezi această lansare de carte.
Cristina, Paul, Nuța, sunt onorat de semnul vostru.
Andrei, te aștept mâine cu mare plăcere.
Alina, au fost mai multe variante de copertă. Recunosc că eu am ales-o pe aceasta. Mie mi se pare că este în acord cu titlul și conținutul. Dacă nu-ți place, eu nu o să mă îmbufnez, fii sigură! ;)
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas dePână la urmă conținutul trebuie să fie apreciat. Toate cele bune! Mulțumesc.
As fi spus in loc de "de la chei trag linii până la mine" de la chei pana la mine linii... astfel as fi lasat o pauza de respiratie dar in acelasi timp as fi facut legatura cu urmatoarea strofa... acuma depinde pe ce anume ai vrut sa pui accentul. Ultimul vers devine concluziv si nu cred ca asta ai vrut... poate ca poezia se termina "în picioare" :) Un text bun.
pentru textul : fixație deai dreptate Alina. rimele mie mi se par aproape un sacrilegiu, un primitivism. uneori sper sa divortez eu de ele, daca nu scapa ele de mine mai intii. carmen, ma tem ca nu ai inteles textul daca te-ai impiedicat in verbul "propovaduirii". pentru ca verbele sint elemente puternice, daca nu cumva definitorii in oikonomia unui text. iar hermeneutica lui e intotdeauna tributara lor. deci ma indoiesc ca pot fi banuit de neglijenta alegind acest verb. de fapt sugestiile tale mi se par, daca imi permiti, puerile sau neglijente. e ca si cum nu ai intelege de fapt ce reprezentare urmareste textul. de fapt in limba romana ma gindesc ca e foarte greu daca nu imposibil a gasi un verb care sa asceada la un anumit grad de sinonimie cu cel de "a propovadui". "a predica" se apropie oarecum dar e uscat si snob dupa parere mea (modesta). probabil ca datorita istoriei limbii romane si particularitatior traditiilor crestinsmului in romania nu prea exista o altfel de optiune si probabil ca verbul are un viitor. asa cum s-a intimplat cu "ctitorire" sau "evanghelie"
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deMăđălina, vorbeşti fără să-nţelegi corect un aspect esenţial (iar dacă mă întrebi pe mine, asta e lipsă de bun simţ).
- nu se cere calitate superioară pentru texte, se cere un număr de texte rezonabil (după ce textele slabe vor fi eliminate, aşadar, textele rămase vor fi, implicit, bune). Avem nevoie de acest număr rezonabil pentru că, mă întreb, ce concurs legitim se poate numi acela la care se înscriu 16 texte?!
- invitaţiile speciale erau făcute tocmai în acest sens, iar dacă ele sunt înţelese corect, concursul nu va "stagna".
Despre greţuri, lămâi şi alte contorsiuni-diatribe - propun să zâmbim şi să rămânem sobri!
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” demie îmi place cum curge textul acesta, silviu
e o imagine modernă a unei vechi imegini frânte, dacă mi se permite să spun aşa :)
e miercuri azi - se ascute cuţitul...
iar noi, da, ne-am pierdut mirarea...
numai bine,
pentru textul : imagine frântă dealex
Aranca, nu am spus că nu mi-a plăcut textul ca și jurnal, proză, note, doar că nu cred eu că e poezie. Așa cum înțeleg eu poezia, dar fiecare percepe în diferite moduri asta, nu? Nu schimb încadrarea textului, e alegerea ta, eu nu îmi permit decât să sugerez... M. nu știu cine e, dar cunosc în Iași o pictoriță și medic, tot cu M... Iar despre rețete... aici nu sunt medic, limitele sunt precise, de asta poți fi sigură.
pentru textul : l'aria è per tutti - (jurnal de calatorie - fragment) deCând am terminat de citit poemul acesta, am simțit că mă copleșește oboseala, așa, ca o durere de vertebre. Pentru că nu e doar tristețe aici, e resemnare, secătuire și o luptă la care, vrând-nevrând, ești obligat să participi, sau într-o zi poți fi…), chiar dacă acum privești din postura ta de „rezervă”, ca cititor.
de exemplu:
„desprinderea este grea uneori
mă îmbrac încet ca un toreador
la întâlnirea cu ascuțitele ei coarne
o iubire este ca o vertebră ieșită din rând
apăsând nervul luciferic
te doare prezența dar și absența ei„
„cum se retrage viața
aidoma unei răni supurânde
care se vindecă până pielea universului
vibrează în stringuri!”
sau apoi finalul, ca un ultim efort spre o mobilizare fără un sens clar:
„oare cum ar fi arătat portretul robot al unui înger
între degetele lui andy warhol?
să dezmembrăm lumile ca pe niște jucării
să aflu cum funcționează
bucata asta de cer care plutește în tine”
P.S. deși mi-am propus să nu mai sugerez nimănui să-si modifice textele când ansamblul nu necesită asta, îndrăznesc să mă abat acum de la propria mea regulă. Ai văzut unde, să spun și de ce: acolo simbolul nu mi se pare necesar, ba chiar cumva… frivol, alături de starea pe care poezia în sine o generează [și nu-mi vine să cred că spun asta despre simbol… tocmai eu! :)]
pentru textul : rosebud deIa sa vedem cinge gaseste incoerente in "discursul" meu "critic"! Ce zici, Boba?
pentru textul : Descântec deCeea ce interpeleaza pe cititor mai intai este efectiv titlul "un mecanism al iluziei" inca din primul vers cu singura prezenta a pronumelui "eu"introduce intregul poem care se deruleaza ca un script de film de cinema, o vasta scena neagra cu pete de culori care se anima in lumina regizata de un "deo ex machina". O constructie perfectionata in forma de poem care pune in relief tema printr-o serie de contraste in timp ce vocabularul e utilizat decit in imaginile poetice propuse. aceasta iluminare, joc de umbre mari si lumini minuscule diverse se reflecta pe suprafata artificiala a artificiului, este un mecanism al iluziei, perceptia noastra variind dupa punctul nostru de vedere si este punctul efectiv de vedere in care noi ne situam in spatiu. Calderon in secolul al XVI-lea in plin secol al Luminilor, intr-o Spanie ajunsa la apogeu si deja in plina decadenta, vorbeste de "desengaño" ("Viata e un vis") si demonstreaza necesitatea deziluziei.Poemul cu acest "deo ex machina" in frac si viola da gamba (instrument muzical al renasterii dar atit de faimos in sec XVI-lea) termina cu o nota (si nu cu un strigat) de mare eleganta, in repertoriul ales.
pentru textul : un mecanism al iluziei deMie finalul mi se pare atingerea de maestru; am însă o ușoară reținere la "uruitul acesta blând mă calmează", poate unde introduce prea din vreme tenta din final. Contrastul ar fi mult mai puternic dacă ai renunța să ne convingi de ceva implicit. Altfel spus, și eu cred că este un text reușit, scuturat bine de balast.
pentru textul : Fericire de1. evident, gresala: REDACTOR si nu REDACOR. Daca as comite atat de des poezii (adevarate) cate typos fac, as fi mare! 2. vreodata (cf. DOMO). Multumesc amanduora.
pentru textul : O poveste postmodernistă dePagini