Părintele Iustin Pârvu de la mănăstirea Petru Vodă nu mai are nevoie de prezentare. Mii de români i-au trecut pragul în anii din urmă fie şi doar din dorinţa de a-l cunoaşte pe cel care a iniţiat, printr-un celebru apel către ţară, o campanie naţională împotriva documentelor de identitate cu microcip. La 93 de ani împliniţi de curând, arhimandritul vieţuieşte la schitul de maici al complexului de la Petru Vodă, acolo unde, tot la iniţiativa sa, au fost construite un spital, un orfelinat şi un centru pentru bătrâni. Este considerat ultimul dintre duhovnicii români ai unei generaţii de excepţie din care au făcut parte : părintele Cleopa, Galeru, Ioanichie Bălan, Arsenie Papacioc. În tinereţe a fost preot militar pe frontul de răsărit în al doilea război mondial şi a fost întemniţat 16 ani în perioada 1948-1964, pentru motive politice.

Sebi Şufariu: Binecuvântaţi şi ne iertaţi părinte că am venit să vă necăjim cu întrebările noastre...

Părintele Iustin Pârvu: Bine ați veni la noi ca ucenici vrednici ai neamului și ai creștinătății noastre, să dea Dumnezeu ca ceea ce culegeţi să predați spre folos la credinicoșii noștri în nevoile și vâltorile în care se zbat !

- Nu sunt puține din păcate...

-E vorba și de valoarea credinței ortodoxe. Crucea vine acolo unde se varsă sânge. Ortodoxia noastră este această țară unde se urcă mereu urcușul suferințelor. Nu-i la întâmplare ceea ce se petrece cu prezentul sau se va întâmpla cu viiotrul nostru, că dacă ar fi altă țară, o altă confesiune, o altă religie, am trăi mai bine. Pentru că aceste lucruri nu se întâmplă la alţii sau nu se întâmplă ca la noi...

- Avem părinte, ziceţi, un rol, o misiune...

- O misiune mare, cea mai mare misiune ! Spunea cineva prin 1938, Zelea Codreanu, țara noastră este o țară de jerfă și care mereu se ridică pe linia Bisericii.
- Ați amintit de o perioadă a tinereţii dumneavoastră, o perioadă care a stârnit multe controverse, dar care a dat jerfe considerate astăzi în rândul muceniciei ca în cazul lui Valeriu Gafencu...

- Generaţia care a fost de la 1930 la 1964 a fost o generatie de jerfă în vederea înălțării și ridicării noastre.

- Sunt unii care se întreabă acum la ce a folosit acestă jerfă, dumneavoastră ați efecutat 16 ani de detenție politică, cui i-a fost de folos pentru că românului nu îi merge mai bine, totul ar fi fost în zadar.

- Eu aș vrea să le comunic la aceşti oameni care gandesc atât de îngust când se face referire la aceste jerfe, să viziteze Aiudul, Gherla, Piteştiul şi să sarute icoana aceea interesantă...părinte ( se adresează unui călugăr din încăpere), dă-mi răcliţa aceea de acolo...se gândeşte într-un negativism, de fapt acesta este şi rostul unor astfel de abordări...Ia uitaţi-vă...aici ( între timp, monahul i-a adus o raclă în care se află o parte din craniul unui martir ucis în închisorile comuniste ), jerfa şi mărturia generaţiei noastre. Să vină după ce văd pe viu , să combată această jerfă a tinerilor noştri. Aici nu este vorba de partide, de dispute politice, de concepte filozofice de gândire, aici este eroimul şi jerfa neamului nostru şi nu numai a neamului nostru, jerfe sunt peste tot pe acest pământ unde se mai crede cu adevărat în Hristos.

- Spunea Petre Ţuţea, un alt coleg al dumeavoastră de generaţie şi suferinţă, că este monstruos să suferi fizic pentru o idee...

- A suferi fizic este de o anumită valoare, dar este vorba de ceva şi mai profund. De arderea şi durerea profundă lăuntrică pe care o fiecare în misiunea lui.

- Sunteţi unul dintre ultimii duhovnci dintr-o generaţie considerată de mare adâncime, care aţi promovat o anumită linie a credinţei. Pe mâinele cui veţi lăsa, cine va duce mai departe crezul generaţiei sfinţei voastre ? De altfel există o frământare atât la nivel de mireni cât şi la nivel de monahi, referitor la aceasta. Ce le trasmiteţi tuturor ?

- Ortodoxia moştenită de strămoşii nostri va continua aşa cum continuăm să existăm noi la ora asta. Dacă va fi o rădăcină sănătoasă va creşte frumos, dacă are o rădăcină alterată va creşte strîmb.
- Am văzut că aţi primit mai înainte o mulţime de elevi de seminar, ce le-aţi spus celor care doresc să îmbrace haina de preot?

- Domnule, în băncile seminarului ( tânărul, n.r.) vine aşa cum a fost pregătit de către mamă, pentru că nouă ne lipsesc două lucruri, două puncte cardinale, ne lipsesc mame creştine şi duhovnici pricepuţi. Iată ceea ce ne lipseşte ca să formăm aceste suflete. Pentru că este inutil să ne axăm doar pe pregătirea ştiinţifică care, desigur, are şi aceasta importanţa ei, dar să neglijăm aspectul duhovnicesc. Noi existăm pentru că înaintea noastră a existat un Mircea, un Brâncoveau sau Mihai Viteazul. Ne bucură inima când citim, de exemplu, versuri de Radu Gyr, pentru că acest poet a cântat credinţa şi suferinţa acestui neam, dar a şi pătimit pentru acesta, a fost nevoie şi de jerfa lui...De aceea ceea ce facem noi acum este important pentru viitor, aşa cum ne vom creşte viitorul, aşa îl vom avea. Bineînţeles că şi cei care primesc vor trebui să aleagă, pentru că „ mulţi chemaţi, puţini aleşi”...

- Părinte, în popor auzim nu o dată că oamenii politici parcă lucrează împotriva neamului. Ce misiune, ce harismă ar trebui să aibă un om politic ?

- ( Se uită pe sub ochelari şi zâmbeşte) : Om politic nu mai există. Azi un om politic este un fel de Farfuridi. Ceea ce spune Europa, aia face. Ce ne spunea Moscova cândva, aceea făceam. Asta nu este o însuşire de om politic, nu este nici un efort şi nici nu se doreşte ca să-şi păstreze un caracter curat, sănătos. Tocmai de aceea au tot interesul să pună nişte oameni care nu cumva să se contopească cu valorile neamului tău, creştin. Ăsta e, cum se spuna altădată despre un membru de partid, e bun de membru de partid, dar merge şi la Biserică. Aceasta era...mentalitatea... Şi asta e si astazi. Marea greşeală care se face în lumea noastra...că intelectualii nu reprezintă aceste valori ale ţăranilor , ale muncitorilor. Cum îi ridicăm ? Numai cu vorbe ? Păi cum ridici tu neamul numai cu vorbe, păi unde sunt realităţile, cum răspundem unor nevoi, unor suferinţe ? Păi uite, vin sărbătorile, ce îi dai tu, ca om politic, ţăranului? Îi dai vorbe goale, asta îi dai. Păi şi Biserica se face vinovată într-o oarecare măsură faţă de nevoile şi suferinţele omului. Băi, practic să-i dai ceva...E frumos să vorbeşti de împărăţia lui Dumnezeu, dar nu îi dai nimic până acolo...Deci şi chestiunile acestea practice îşi au importanţa lor...trebuie să te implici, ca Biserică, ca preot care eşti în legătură cu nevoile lui...Eu trebuie să le exprim, să arăt lumii cum trăim noi în Adevăr şi să şi trăim în Adevăr...
- Adică degeaba teologisesc unii despre misiunea noastră planetară, astrală, mai ştiu eu cum, pe care o avem, în timp ce ţăranul de care pomeneaţi nu are ce pune pe masă copiilor? Aşa să înţelegem ?

- Aşa să înţelegem. La noi a fost tot timpul o astfel de problemă. O propagană falsă în tot timpul. Ba şi în comunicare. Păi în revistele care apăreau în Occident ( înainte de ‘90, n.r.) nu era reflectată realitatea. Era cu totul altceva. În străinătate se vorbea de Mircea Eliade, de exemplu, de marii oameni de cultură de după cel de-al doilea război mondial, aici se impunea linia oficială a partidului, partidul peste tot. Falsul acesta mereu s-a trasmis în lumea occidentală. Că, deh, nu-i chiar aşa partidul comunist, de aceea occidentalii au fost păcăliţi şi în timp ce vesticii discutau despre ideile lui Sartre prin cafenele pariziene, la noi se murea pentru valorile credinţei şi ale democraţiei. Păi de aceea i-a încălecat mai apoi...( pe occidentali, n.r.), nu vedeţi acum, musulmani, sectanţi..etc.

- Cum vă explicaţi paradoxul: avem libertatea de a crede şi a mărturisi, dar există acum o mare confuzie...
- Uită-te la Dunăre. La un moment dat are o albie clară, dar de la un punct se amestecă, se tulbură. Cam aşa este şi cu credinţa, cu viaţa acestei generaţii care vine cu noi concepţii, există tot interesul să nu se păstreze, să nu se păstreze un tinerat clar, curat...vedeţi dv, Basarabia ...nu ştiu să facă o cerere în limba română, nu ştiu de Eminescu, de Coşbuc...Şi la noi în ţară a funcţionat o istorie a lui Roller, a nu ştiu cui şi nu mai ştii nimic. Pe vremuri exista, ca manual de istorie, un singur manual. Şi acela se păstra, se trasmitea de la fratele mai mare la cel mai mic şi aşa mai departe, aveam mare grijă de el...

-Istoria este relativă vreţi să spuneţi, îşi schimbă reperele, nu de la generaţie la generaţie, cum ar fi până la un punct firesc, ci de la an la an...

- Nici măcar de la an la an. Vedeti dumnevoastră, ceea ce azi e alb, mâine e negru şi invers.

- Care este harima ziaristului, ce trebuie să facă el ca să-şi mântuiască sufletul, dar să-şi facă şi datoria?

- Ziaristul trebuie să fie omul dreptăţii, al corectitudinii, să exprime durerile sufleteşti ale celor despre care scrie. El nu trebuie să se supună nici unei reguli, ( în sensul de constrângere, n.r.), să nu aibă nici o împiedecare pentru a-şi face datoria. El trebuie să fie omul spiritului, să taie cu bisturiul , să nu se teamă de politic...Dacă mă gândesc la presa noartră de altă dată...şi atunci erau destule manevre care se făceau, ( perioada interbelică n.r.). Acum însă...dacă se scrie un articol,....ia mâine să retragi ce ai scris că nu e bine, ia să mi-l dezici, că altfel nu mai ai postul, slujba......Atunci el ( ziaristul, n.r.) merge după dirijarea politică...Şi atunci tăranul, omul simplu, ăsta cum se mai orientează, pentru că ziaristul trebuie să fie omul de educaţie, omul care îşi asumă formarea unei mentalităţi naţionale.

-Are o responsabilitate.

- Mare.. El va fi întrebat înaintea lui Dumnezeu altfel de cum va fi întrebat un oarecare de pe stradă: Băi, ce ai făcut tu acolo, ti-am dat înţelepciune, logică, inteligenţă, la ce le-ai folosit? Atunci dacă ar trăi aşa, ziaristul, omul de literatură, cu puţină teamă de Dumnezeu, atunci ar merge bine şi poporul şi el, condeierul. Dar el, ce să scrie ? Aşa, foi volante...

- I se dau teme false ?

- Hei, teme false, el ştie deja ce vrea partidul, nici nu ajunge să i-o dea partidul, ( tema, n.r.) că a luat-o înaintea partidului, a prins-o din zbor.

- Devine un adevărat propagandist, mai abitir decât i se impune...

- Uite de pildă vin alegeriile, campanie de minciuni în toată ţara. Uite în Muntenia, prin zona Clujului se mai face câte ceva. Dar aici, în Moldova...aici doar ies pe baza acestor voturi toţi neaveniţii de la Bucureşti.

- Lumea rămâne ignorantă, slab informată, iar aceasta chestie este exploatată. Cine ar trebui sa implice, biserica, presa, societatea civilă, e vinovat un segment anume ?
-Nu, nu doar un segment. Trebuie văzut în context. Că dacă vine la mine o dispoziţie din cutare loc şi eu nu o să fiu de acord, o să spună că ăsta o luat-o razna, te izolează, dacă vorbeşti curat despre adevărul istoric în jumătate de oră ajunge şi în America, că uite ce a spus Iustin de la Petru Vodă...

- Aşa s-a întâmplat în urmă cu un an, la aniversarea a 92 de ani. Atunci când măicuţele, dorind pur şi simplu să vă facă o bucurie, v-au cântat Imnul Legiunii: Sfantă tinereţe legionară...

- Păi, da măi, că spiritul extraordinar al acestui cântec, s-a format... dar când s-a auzit glasul poporului ..m-au întrebat, băi, dar aţi cântat aicea, da, măi , am cântat, dar întreabă poporul şi vedeţi ce zice şi apoi oi zice şi eu...

- Ce spunea cântecul ? “Nu-i temniţă să ne înspăimânte”..., versuri frumoase...

- Păi, da’, ce, nu-i istoria noastră ? Păi, acum vreo câteva seri, am ramas surprins când un intelectual, cunoscut, mă rog, nu ştia cine e Radu Gyr, e cutremurător...O spus: nu prea ştiu... băi dacă nu ştii cine e Radu Gyr, deşi până şi un copil ştie...

- Sunt situaţii paradoxale, unele chiar cu accente comice. V-am prezentat eu la începutul întâlnirii, revista “Credinţa Ortodoxă”, care a împlnit recent 15 ani de apariţie, şi această revistă a fost declarată, dacă puteţi crede, legionară şi comunistă, în acelaşi timp.

- Da, astea sunt băşcălii, ( zîmbeşte), ştii cum spunea Păstorel Teodoreanu, “Căpitane nu fi trist, Garda merge înainte prin Partidul Comunist “. Dar ceea ce este trist cu adevărat este faptul că prin astfel de aluzii sau acuzaţii se aruncă în derizoriu tot ceea ce e valoros, autentic şi plin de vitalitate în neamul nostru.

Va urma